Muntele Athos Vazut Din Carpati

Muntele Athos vazut din Carpa i de Eduard Ioan Raduna | 12 Septembrie 2008 Românii, Athosul, o întrebare… Exist , de obicei, o atitudine de evlavie din partea credincio ilor ortodoc i atunci când vine vorba despre muntele Athos. Pe de o parte, avem de-a face cu îndelungata coabitare a monahismului românesc i a celui de tip athonit, aici, în România, proces care a familiarizat ortodoxia valah cu str lucirile bizantine ale Sfântului Munte. Pe de alt parte, este vorba de asocierea numelor unor mari personalit i duhovnice ti române ti sau din România la spiritualitatea atonit . Aproape to i sfin ii fondatori ai monahismului românesc medieval s-au revendicat de la forma ia aghioritic . Chiar i numai pentru aceste dou motive, admira ia i reveren a este justificat . Dar nu cumva punem astfel în umbr monahismul nostru propriu i indirect, îl influen m s adopte o anume emula ie? Athosul, doar oameni i duh Mai bine de un mileniu atestat documentar, cu începuturi care evoc persoana scump a Maicii Domnului, este firesc ca Athosul s fi generat acest efect asupra întregii lumi, nu numai ortodoxe. Particularitatea unui loc exclusiv al rug torilor b rba i atrage continuu aten ia, chiar dac în veacul din urm acest lucru este un scandal în ochii progresi tilor antitradi ionali ti. În definitiv, existen a Athosului ca loc în care gadgeturile civiliza iei sunt desconsiderate, nu poate s nu intrige omul de azi, în principiu, amputat f r descoperirile în mijlocul c rora tr ie te. Este o provocare a esen ialului pe care Athosul o adreseaz implacabil lumii iubitoare mai ales de aparen e, i pentru aceast provocare se deta eaz , lustru dup lustru, suflete puternice, atle i ai credin ei ce poart tor a credin ei mai departe, prin mia de ani ce tocmai a sosit, pân când, precum în frumoasa expresie a Sfântului Apostol Petru, noaptea va l sa loc zorilor Zilei celei noi i ve nice i facla va trece în ve nica lumin . Dun rea pe mantie Menirea stringent i dintotdeauna a Muntelui Athos a fost aceea de r sadni a Bisericii, pentru propriul loc geografic i pentru tot p mântul. În ceea ce ne prive te pe noi, a însemnat, pe la începutul Evului Mediu, înt rirea de care avem nevoie pentru a ne continua str vechea via monahal bimilenar , ca via a excelen ei ortodoxe, dup ce luptele cu p gânii migratori, apoi cu turcii i schismaticii ne împu inaser dramatic vechile vetre de închinare. Monahismul românesc, început în pe terile binecuvântatei i preafrumoasei noastre Dobrogea, a luminat primul mileniu cre tin cu personalit i ele însele fondatoare de via monahal i de asemenea cu c lug ri teologi a c ror contribu ie a fost indiscutabil la Sinoadele Ecumenice pân prin secolul al VII-lea. Apoi am fost str b tu i vreme de cinci secole de rev rs rile neamurilor Asiei i ale nordului european i ne-am smerit monahismul prin schivnicii, cre tinând alunecoasele popoare ale mla tinilor i, uneori, în r stimpul dintre fulgerarea sabiei i izbitura grumazului, pe c l re ii de dincolo de Urali. Mai apoi au început persecu iile din partea ordinelor

cavalere ti catolice aciuate prin Carpa i împotriva ”schismaticilor”, episcopi, preo i, c lug ri. De aceea, când Athosul, vitregit i amenin at cu extinc ia, a trecut Dun rea pe mantia schimniceasc i a poposit în p durile noastre de tis , a fost nu o întemeiere, cum nedrept s-a spus i înc se spune, ci o rea ezare: necesar , salutar i care ne-a ajutat s p str m i s înt rim propriile noastre redute ale credin ei. Au venit mul i fii ai Muntelui Sfânt, unii de neam voievodal, trimi i de Dumnezeu la locul potrivit i la timpul potrivit i a fost o întâlnire bun , iar monahismul, organizat de ei, a înflorit – ce nu înflore te aici? – cu o vigoare nou . Feedback Dar acesta a fost i momentul în care peste pecetea milenar a monahismului dacoroman s-a ap sat sigiliul grecesc, cu o abilitate exersat în cancelariile celui mai lung imperiu. Atunci, un mileniu de monahism valah, cu dezvoltarea sa duhovniceasc i cu tradi ia specific , a fost trecut sub t cere. Am r mas la vedere numai cu monahismul de expresie athonit , care vreme de cinci sute de ani ne-a înso it atât în vechile vetre române ti, cât i în altele noi, unele închinate. S-a produs i o adaptare a mentalit ii, în sensul c , treptat, românii au acceptat în toposul lor spiritual peninsula din Marea Egee drept al doilea loc important al lumii ortodoxe, dup Ierusalim, mai cu seam c i voievozii, nostalgici dup mitra basileilor, se întreceau cu daniile c tre ob tile atonite oprimate de Imperiul Otoman. Astfel s-au consolidat rela ii care, pe de o parte au contribuit la organizarea monahismului carpato-dun rean, dar pe de alt parte defavorizau dezvoltarea monahismul românesc cu expresia sa de pietate particular , deosebit de cea elen , care orice s-ar spune, marcheaz Athosul. Consolidarea monahismului nostru a însemnat i deschiderea unui loc de unde patru secole Sfântul Munte, persecutat i amenin at cu extinc ia, a primit un sprijin sus inut, de multe ori în defavoarea monahismului nostru propriu. Când a avut loc momentul desprinderii – discutabile ca form , ca ini iatori, ca inten ii conexe .a. – de sub tutela Muntelui Athos s-a demonstrat, pe de o parte c dezvoltarea monahismului românesc era încetinit de pe urma acestei sus ineri seculare, pe de alt parte c era suficient de puternic pentru a se sus ine i singur, în cadrul unei Biserici na ionale solide i de o indiscutabil ortodoxie. Unitate în diversitate Deoarece, fire te, Athosul nu este Ortodoxia îns i, ci un edificiu al Ortodoxiei, îl vom privi mereu ca pe o incint sacr , unic , un reper al sfin eniei, o gr din a Maicii Domnului. Vom recunoa te c a sprijinit substan ial cre terea monahismului românesc i r mâne pentru români unul dintre reperele duhovnice ti fundamentale. Întrucât, îns , via a Bisericii Universale se desf oar conform principiului unit ii în diversitate, identitatea proprie constituie elementul integrativ i de aceea monahismul românesc nu putea s fie o transpunere athonit pe plaiuri carpatine, ci o expresie a vie ii biserice ti române ti i la acest palier, avem uimitor de multe de descoperit în leg tur cu specificul monahismului Bisericii noastre apostolice. Astfel, Athosul însu i î i va fi dus, în leg tur cu noi, misia sa sfânt la bun sfâr it. Topic: Descrieri | Editare | F r Comentarii »