In ultima jumatatae de secol si chiar mai mult in tarile europene a fost raspindit concetul francez de ergoterapie . El pornea de la analiza gestualitatii umane , observate din activitatea celor mai variate meserii din activitati . Conceptul francez considera ca exista 2 tipuri de ergoterapii : Specifica sau analitica Nespecifica sau globala Ergoterapia Specifica se adreseaza direct deficitului functional propriu zis , astfel o ocupatie care urmareste remobilizarea cotului dupa o fractura pentru ca pacientul sa se poata hrani , imbraca , spala ,reprezinta o terapie specifica Ergoterapia nespecifica sau globala , se adreseaza prin diverse ocupatii intregului organism ca un tot intreg pentru a il educa sa participe la limitarea consecintelor deficitului functional . Astfel un bolnav hemiplegic va executa activitati nu numai pe partea paralizata dar si pe partea sanatoasa pentru a creste performanta intregului corp Scoala franceza denumeste activitatile utilizate in TO ca tehnici , adica parti gestuale , extrase din ocupatiile practive umane . Aceste tehnici se clasifica in :
Tehnici de baza : sunt gestualitatile extrase din urmatoarele meserii : Olarit , prelucrarea lemnului , impletitul nuielelor , tesut la razboi sau prelucrarea fierului , aceste activitati se considera de baza , deoarece fac parte din cele mai vechi meserii ale omului , orice individ ar avea o aptitudine de ale executa Tehnici complementare , reprezinta in fond toate celelalte activitati lucrative utilizate in serviciile de terapie ocuationala Tehnici de readptare (ADL) Tehnici de exprimare – cuprind toate preocuparile cu caracter artistic si cele cu rol de comunicare Tehnici recreative reprezinta jocurile distractive Tehnici sportive este vorba de jocurile sportive ,
Exista 3 metode de lucru in TO moderna :
Metode esentiale Metode neesentiale Metode ajutatoare
Metodele esentiale au fost introduse si teoretizate de Tonton in 1918 care spunea : “Ceea ce conteaza este scopul final al activitatii si nu activitatea motorie care realizeaza acest scop , caci prin urmarirea scopului se obtin rezulutate in recuperarea fizica si mentala , mai rapid si mai complete ” asadar activitatile semnificative in mod obligatoriu trebuie sa aiba un scop final , care trebuie sa fie un produs concret si util . Cind un pacient cu diverse deficiente de mobilitate este pus sa faca o lada , el va trebui sa taie scinduri , sa bata cuie , sa o vopseasca etc . in tot acest timp atentia si gindirea lui se indreapta numai spre scopul final si produsul final pe care il va realiza , si nu cu ce amplitudine si-a miscat umarul sau cotul Exista insa o conditie de baza pentru utilizarea activitatilor esentiale si aceasta conditie este interesul . Activitatea oferita de KT trebuie sa determine in pacient un anumit nivel de interes. Alegerea activitatilor trebuie sa tina seama de o serie de conditii : - sa aiba un scop direct - sa se justifice pentru un anumit pacient , sa fie acceptat - sa solicite o participare fizica si mentala
- sa realizeze recuperarea deficitelor prezente la pacient - sa dezvolte abilitati care sa mareasca perfomanta de viata -sa nu plictiseasca si sa fie variate - sa exista conditii pentru a putea fi executate
Metodele neesentiale activitatile din aceasta categorie nu au un produs final intrun context lucrativ de munca desi bineinteles ca au un scop , un obiectiv de realizat . Ca si cele esentiale si acestea urmaresc sa antreneze fizic si mental pacientul Scopurile metodelor neesentiale sunt :
A crea scheme practice de miscare A antrena abilitati senzoro-motorii
Metode ajutatoare Sunt 3 categorii de metode ajutatoare : - exercitii terapeutice -Fizioterapia -ortezarea
Exercitiile terapeutice : reprezinta domeniul KT aplicarea exercitiilor terapeutice in TO a fost foarte controversata caci terapia ocupationala si KT , au fost si sunt domenii de activitate diferite Controversa avea defapt la baza nu vreun argument stiintific fundamental ci unul conjunctural si anume tema ca terapistii ocupationali sa nu prinda Gustul pentru exercitiile kinetice , mai usor si mai simplu si sa neglizeje metodologia terapiei ocupationale Fizioterapia : Utilizarea fizioterapiei , a determinat si mai multe controverse decit exercitiile terapeutice , initial singurul domeniu in care a fost utilizata fizioterapia in cadrul programului de TO , a fost recuperarea miinii. Treptat sa extins , sa generalizat in mai multe stari patologice . Ortezare : Defapt ar trebui considerata ca metoda de sinestatatoare prin importanta e care a luato in cadrul TO . In afara de faptul ca sa creat un cadru specializat ,terapeutul ocupational are o pregatire in problemele de ortezare ,implicinduse nu numai in prescrierea , adaptarea si lucrul cu pacientul ortezat ci si in conceperea , confectionarea ortezelor . Orteza este un dispozitiv , adaugat corpului pentr a sustine a pozitiona , a imobiliza , a corecta , a asista forta musculara sau a promova miscarea unor segmente . Ortezele au 3 obiective importante pe baza carora li sa facut clasificarea internationala a lor .
-Atele restrictive -Atele de imobilizare -atele de mobilizare