Lostrita La Tiganci-k.l.losonczy

Lostri a La ig nci de Klara Lucia Losonczy | 10 Noiembrie 2008 -fantasticul la Voiculescu i EliadeConceptul fantastic este f r îndoial unul dintre conceptele fundamentale ale literaturii, reprezentând în fapt esen a artei: catharsis i transcentis. De aceea, el este omniprezent în aproape toate curentele literare, reprezentând o preocupare perpetu a omului de geniu – artistul- înc din timpuri str vechi. C ci ce înseamn întreaga literatur antic i chiar medieval , dac nu exact transpunerea fantasticului (zeii, titanii, sufletele celor mor i) i a fabulosului (zânele, dragonii) în vie ile oamenilor: (Epopeea lui Ghilgame , Cartea Mor ilor, Sakuntala, Iliada, Legenda regelui Arthur)? Dar, de i trecerea timpului aduce noi perspective, mai realiste în literatur , fantasticul continu s existe în cadrul fiec rui curent literar. Astfel, în umanism îl reg sim sub ‘divina’ pan a lui Dante, în iluminism sfielnic reprezentat prin tema destinului (Candide) sau prin supradimensionarea fabuloas a realit ii (C l toriile lui Gulliver) i foarte sporadic în realism prin unele povestiri ale lui Balzac (Proscri ii, Pielea de m gar). Dar prime te un nou avânt o dat cu apari ia romantismului: Poe -Povestiri ale grotescului i arabescului, Nerval –Fiicele focului, Mâna fermecat , Hoffman –Elixirele diavolului, Ulciorul de aur, Goethe –Faust. În literatura român , preocuparea pentru fantastic apare mai târziu, confirmând teoria nesincroniz rii, de i este generos reprezentat . Începând cu Cantemir –Istoria ieroglific i baladele lui Heliade-R dulescu, continuând cu Eminescu –S rmanul Dionis, Avatarii faraonului Tla, Caragiale –La hanul lui Mânjoal i Gala Galaction – Moara lui C lifan, perioada clasic demonstreaz o vie înclinare spre fantastic. Îns abia o dat cu apari ia modernismului i a racord rii la pulsul european putem vorbi de introducerea fantasticului ca tem major , prin operele unor Rebreanu - Adam i Eva sau Sadoveanu i atinge apogeul prin opera celor doi titani ai literaturii noastre moderne: Mircea Eliade i Vasile Voiculescu. Contemporaneitatea se va men ine pe aceast linie, observându-se inflexiuni tiin ifico-fantastice sau dimpotriv , paradisiace (Mircea C rt rescu). Din punct de vedere tehnic, fantasticul reprezint o categorie literar , în care se porne te de la planul real, dar se ajunge la experien e inedite, ce in de planul ireal. În fapt, fantasticul propune o alt dimensiune, paralel realit ii, dar construit în jurul ei, pentru c întotdeauna punctul de plecare îl reprezint cotidianul. Accentul cade pe aventura de tip fantastic, personajul fiind mesagerul s u. Eroii acestei aventuri supranaturale pot fi clasa i în dou categorii în func ie de rolul atribuit i simbolistica lui: personaje-agent i personaje-pacient. Prima categorie reprezint acei eroi care au rolul de a îi ini ia pe ceilal i în tainele fantasticului, putând vorbi i de o mitologie consacrat . Cel mai adesea apare motivul vr jitorului, al solomonarului, al descânt torului, al diavolului, al profetului, toate fiind personaje ini iate în felurite mistere inaccesibile omului de rând, i deci dintru început situate deasupra

celorlalte. De asemenea, ele se pot sluji de anumite obiecte specifice (-cartea de magie, elixirul magic, bagheta magic ) pentru a realiza ritualurile ini ierii. Nara iunea se construie te gradat prin tehnica suspansului, foarte bine dezvoltat în aceast categorie literar , de aici derivând i ambiguitatea caracteristic : planul fantastic se suprapune peste cel real, determinând mereu confuzia, iar finalul de tip deschis las loc interpret rilor i întreb rilor. În fapt, regula de aur a literaturii fantastice spune c acesta dureaz doar atât timp cât nu se caut o explica ie logic , ra ional . La Mircea Eliade, fantasticul este un factor esen ial, i chiar primar dac avem în vedere opera sa teoretic i propensiunea pentru mitologie, ocult, religie, de aici decurgând i previzibilul preocup rii sale pentru crearea unei literaturi fantastice. În schimb, la Voiculescu cultivarea acestei categorii este dac nu inovatoare, cel pu in surprinz toare, deoarece autorul se consacrase în sfera liricii religioase i fusese receptat ca un poet al ortodoxismului. Asem n rile existente între concep iile celor doi autori se datoreaz în mare parte caracteristicilor generale ale genului: existen a personajelor agent-pacient, problematica spa iului, a timpului, motivele i temele specifice literaturii fantastice: motivul sirenei, al labirintului, al destinului ratat, tema magiei, a mor ii, a desacraliz rii unei întregi lumi. Cu toate acestea, conceptele celor doi scriitori se deosebesc fundamental, operele lor vizând sfere complementare ale fantasticului. Dac la Eliade întâlnim un fantastic de tip doctrinar, cult, la Voiculescu dimpotriv , avem de-a face cu un fantastic de tip folcloric.