Lectia De Azi

  • Uploaded by: Man Bogdan
  • 0
  • 0
  • June 2020
  • PDF

This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA


Overview

Download & View Lectia De Azi as PDF for free.

More details

  • Words: 1,474
  • Pages: 4
Lectia de azi Deschid ochii, afară se face ziuă, prima imagine pe care o văd e tabloul Tovarăşului care atârnă chiar pe peretele care se opune privirii mele. Caut ceasul cu privirea, dar până să îl găsesc văd stemă partidului chiar deasupra biroului meu. Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată când văd în faţa ochilor secera şi ciocanul mă trec fiorii. În cele din urmă găsesc şi ceasul, acesta e aşezat pe o măsuţă chiar sub harta Republicii Socialiste România pe care, în colţul din dreapta-sus, adică în Nord-Estul patriei, nu pot să nu observ patru litere mari de tipar : U.R.S.S. . Privesc ceasul ; 6 :30. Mă ridic rapid din pat şi merg la baie să prind şi eu puţină apă caldă. Acum sunt în bucătărie, caut ceva de mâncare, dar nu găsesc mare lucru. Ţara trece prin momente mai dificile, alimentele sunt greu de găsit. Pentru o pâine şi un litru de lapte trebuie să stai ore întregi la coadă. În schimb, tata aduce acasă aproape zilnic câte o plasuta plină cu fructe. Tatăl meu e inginer într-o fabrică de textile recent ridicată, dar pe lângă funcţia aceasta mai face ceva, dar nu ştiu exact ce. Are un carneţel în care face numeroase notiţe. Încă nu m-am uitat prin el, dar sunt foarte curios ce scrie. Acum doarme şi carneţelul lui e pe frigider. E şansa mea să arunc o privire. Mă apropii, iau carneţelul şi îl răsfoiesc. Văd doar nume, adrese, date şi câteva notiţe despre fiecare persoană în parte. La un moment dat zăresc numele profesorului de matematică, Ionescu Răzvan, care ne este vecin. În dreptul numelui său scrie : „ 2 nov. 1986 – pronunţă în repetate rânduri numele de Nicolae Ceauşescu şi aduce numeroase injurii la adresa Tovarăşului şi a regimului comunist, ascultă pe ascuns Radio Europa Liberă.” De ce scrie tata aşa ceva despre un vecin, despre profesorul meu de matematică? Acest om este şi cel mai bun prieten al tatălui meu. Au crescut împreună şi au făcut aproape totul împreună. Azi, 4 nov. 1986 aflu că tatăl meu este defapt un informator al securităţii. Nu ştiu ce să fac, nu ştiu cum să mă simt. Sincer, aflând lucrul acesta mă simt mai în siguranţă, mă simt mai aproape de partid şi ştiu că astfel voi putea obţine mai multe lucruri. Mănânc o felie de pâine cu miere. Aş fi mâncat o pâine prăjită sau o omletă, dar gazul vine abia la 8 şi eu la ora aceea trebuie să fiu la şcoală. Văzusem odată într-un film american o cutie de plastic în care puneai pâinea şi după câteva minute ieşea gata prăjită. Ce n-aş da să am şi eu aşa ceva.

Sunt gata de şcoală, cu ghiozdanul în spate, mă grăbesc să cobor în faţa blocului unde mă aştepta Andrei, colegul meu de clasă care stă în blocul alăturat. Am stabilit să ne întâlnim în fiecare zi la ora 7:30 în faţa blocului meu ca să mergem împreună la şcoală. Andrei este unul din băieţii aceia care au mult tupeu şi critică acţiunile partidului şi conducerea acestuia. Îmi spune mereu că după ce va pleca Tovarăşul de la conducerea ţării, situaţia se va îmbunătăţi. Eu sunt de aceeaşi părere, dar nu am tupeul să o spun cu voce tare, mai ales că tatăl meu este cine este. Oricum, eu nu voi spune tatălui meu ceea ce zice Andrei despre acţiunile politice ale Tovarăşului. Eu, sincer, visez la o lume mai bună, mai liberă, dar acum mă simt în siguranţă şi ştiu că voi avea un viitor asigurat, voi avea un loc de muncă şi voi primi un apartament în care îmi voi putea forma propria mea familie. Iată-ne ajunşi la şcoală. Când intrii în clădire, primul lucru pe care îl vezi e imensul tablou al Tovarăşului Vladimir Ilic Lenin sub care este scris celebrul lui îndemn: „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”. Intrând în clasă îmi salut colegii şi îmi ocup locul în bancă. Din faţa clasei ne zâmbeşte chipeşul Tovarăş Nicolae Ceauşescu înrămat deasupra tablei. După ceva vreme, Mihaela, colega mea de bancă dă tonul: „Trei culori cunosc pe lume...” şi apoi începem cu toţii să cântăm imnul Republicii Socialiste România. În clipa următoare intră pe uşă profesorul de Ştiinţe Socialiste, tovarăşul Georgescu, acesta ne vorbeşte tot timpul, zi de zi despre operele impresionante ale tovarăşului Karl Marx. Nu ştiu de ce, dar toţi profesorii de Ştiinţe Socialiste au o slăbiciune pentru opera lui Marx. Atât de mult l-am studiat încât am ajuns să îl urăsc. Trebuie să menţionez că sunt în clasa a XI-a. Cu greu a trecut şi ora de Ştiinţe Socialiste. Acum e pauză şi bat în ţeava de la calorifer pentru a-i comunica prietenei mele, care are clasă chiar deasupra clasei mele, să coboare la etajul unu al liceului să ne întâlnim. Pauza a trecut ca fulgerul. Aşa trec pauzele când le petrec cu prietena mea. Urmează ora de Limba Romană, trebuie să menţionez că foarte puţini elevi agrează orele de literatură pentru că profesoara ne vorbeşte întruna, exagerat de mult despre Mihai Eminescu şi stralucitoarele lui poeme. Orele trec foarte greu, mai ales când auzi numele marelui poet din cinci în cinci minute. Trece cum trece şi ora de Romană.

Acum am matematică cu tovarăşul Ionescu, vecinul meu. E un profesor extraordinar, predă foarte bine şi toată clasa îl place. Orele trec foarte repede, mai ales că mie îmi place la nebunie matematica. Suntem la jumătatea orei şi aud nişte bătăi brutale în uşă. Doi tovarăşi, destul de fioroşi, îmbrăcaţi în negru, intră nepoftiţi în clasă şi fără să salute. Vorbesc ceva în şoaptă cu tovarăşul Ionescu apoi îl scot cu forţa afară din clasă. În timp ce era târât de cei doi fioroşi, tovarăşul profesor se uita drept la mine, şi se uita la mine ca şi cum eu aş fi un trădător. A făcut lucrul acesta pentru că ştia, sau cel puţin bănuia că tata e de vină. Unul din oamenii în negru a spus că profesorul va lua o scurtă vacanţă. Mă simt foarte rău, sunt de-a dreptul revoltat. Nu pot să cred că tatăl meu a fost în stare să îşi trimită cel mai bun prieten la închisoare. În fine, las asta pentru mai târziu pentru că acum urmează adevăratul chin pentru mine şi clasa mea: ora de rusă. Cea mai grea materie posibilă, materia pe care o urâm cu toţii din tot sufletul. O urâm dintr-un singur motiv, profesorul. Acesta e foarte dur, un om care se răzbună pe noi chiar dacă nu i-am făcut nimic. E un profesor corupt, dacă vrei media mai mare de 6 trebuie să îi plăteşti o sumă destul de frumoasă. Pe lângă toate acestea, mai are un defect. Cu toţii eram de acord că „e frumos ca limba rusă”. A trecut cum a trecut şi ora de rusă, au trecut şi celelalte şi iată-mă acum pe stradă mergând spre casă. Pe drum sunt foarte puţine maşini, câteva taxiuri şi o maşină a miliţiei în capătul străzii. Se spune că industria automobilelor e foarte dezvoltată în patria noastră, dar ceea ce văd eu acum indică exact contrariul. Oare unde se duc toate maşinile produse la Craiova, Piteşti şi Câmpulung? Pe drumuri nu sunt. Or fi în garaje? Numai Tovarăşul ştie. Dacă avem o industrie atât de înfloritoare de ce noi nu avem ce mânca? Unde se duc toate produsele din fabrici? Sunt întrebări fără răspuns, întrebări ale căror răspunsuri numai partidul le ştie. Dar întrebarea care mă frământă pe mine cel mai tare e: De ce societatea românească se degradează pe zi ce trece? De ce românii se trădează între ei şi ajung să îşi trimită cei mai buni prieteni la puşcarie de dragul partidului? Poate că nu voi afla niciodată. Ajuns acasă, surpriză, tata e în sufragerie, citeşte Scânteia. Merg la el şi îl întreb: „De ce nu eşti la muncă?”, iar el îmi răspunde sec: „Azi am primit o zi liberă”. Eu îi răspund foarte ironic uitându-mă în acelaşi timp pe calendarul pe care sunt imprimate figurile Tovarăşului şi Tovarasei: „Azi nu e 23 august, nici 26 ianuarie, nici 1 mai şi nici

duminică nu e...aaa...ştiu...azi e ziua în care l-au arestat pe tovarăşul profesor Ionescu, iar tu ai primit o mică recompensă din partea partidului!”. Tata s-a enervat foarte tare, dar nu ştia ce să zică aşa că m-a trimis în cameră mea, însă înainte să plec l-am întrebat: „De ce l-ai trimis la închisoare pe cel mai bun prieten al tău? Nu te simţi un trădător?”. Tatăl meu, furios, aruncă ziarul, se ridică şi se răsteşte la mine: „ Trădător e Ionescu pentru ceea ce a spus despre Tovarăş şi despre regimul comunist! Şi încă ceva, fiule. Ţine minte ceea ce îţi spun eu acum! Cel mai bun prieten al românului este partidul şi numai partidul!”

Related Documents

Lectia De Azi
June 2020 6
Lectia
December 2019 27
Lumea De Azi
December 2019 21
Ziarul De Azi
May 2020 10
Poluarea Azi
December 2019 19

More Documents from "Shadow One"