Zacuscaa (cu Doi De A)

16. Iunie 2008 Zacusca Ploua, nu conteaza. Afara oricum e nebunie…cu ploaie, fara ploaie, tot una e. Imi las mintea sa vorbeasca si sa spuna ce are de spus. Vreau sa plec de-acasa, sa fug in lume unde totul e frumos. Ma uit in jurul meu sa caut inspiratie. Nu vad decat o musca dandumi tarcoale si sacaindu-ma intruna. Imi vine sa o plesnesc, dar nu pot pentru ca in curand voi pleca in acea lume frumoasa. Lumea aceea e a mea, eu decid totul, eu sunt asa zisul Dumnezeu. Da, uite ca de la o musca sacaitoare voi porni intr-o calatorie fermecatoare. Dintr-odata imi piere cheful de scris. Mi-e frica...oare nu sunt in stare sa scriu ? Alt gand imi vine. Oare sa omor musca aia ? Oare sunt om ? Daca sunt om, musca e condamnata la moarte. Poate ca sunt, dar nu conteaza, sunt diferit de ceilalti. Nu mai suport insecta aia ! Ce-ar fi ca in lumea asta noua pe care o voi crea sa nu fie muste ? Nu ! Asta e discriminare. Mai bine nu fac nici o alta lume. Atunci de ce mai scriu eu povestea asta ? Care o fi rolul mustei in asta ? Ma uit pe birou si vad un caiet, pe coperta e imprimata o tipa bruneta, creola, poarta o camasa albastra, niste pantaloni foarte scurti...m-am indragostit de ea. Daca stau mai bine si ma gandesc... mie imi plac blondele inalte si slabute, cu ochi verzi si voce subtire. Deci nu m-am indragostit de tipa de pe coperta. Nici nu am pomenit bine de tipe inalte, blonde si slabute ca ma si ia nostalgia. Vai, ce dor imi e de fata aceea...si cand ma gandesc ca doar ieri am vazut-o si am vorbit cu ea. Gata cu fetele, ca prea multa dragoste strica...Dragoste : e frumos sa iubesti, dar e si mai frumos sa fi iubit, atata timp cat cel care te iubeste nu este un tradator si un profitor. Dar lumea aceea pe care tot vreau sa o creez unde este ? A...da...ar trebui sa fie in mintea mea, dar ea e prea ocupata in acest moment cu scrisul acestor cuvinte, care, daca stau bine si ma gandesc, nu au nici un sens, nici o logica. Tocmai mi-am dat seama ca sunt un geniu, pentru ca daca nu as fi, nu as fi scris aceste cuvinte. Dar totusi, aceste cuvinte au un sens, chiar au, ele ma caracterizeaza pe mine. Un om care porneste pe un drum, dar pe parcurs uita destinatia si o ia pe tot felul de stradute care nu duc niciunde. Am scris aceste lucruri cu intentia de a crea o lume noua, un univers nou cu o poveste deosebita, dar pe parcurs au aparut o multime de ganduri (stradute) care m-au dus departe de lumea mult visata. Nu mai e musca...a disparut. Stiti care a fost rolul mustei in toata povestea asta ? Rolul ei nu a fost acela de a ma enerva pe mine, nici acela de a ma deranja sau de a ma ajuta sa creez lumea. Rolul ei a fost sa ma faca sa mi se faca dor de ea. Mi-e dor de musca.