Lacrimi Aurite

Lacrimi aurite de Liviu Jianu | Martie 27, 2008 Ia cerul meu i umple-l cu sfin i, în loc de stele, Ia gândul meu, i umple-l cu seu de lumânare, Ia via a mea, i f -o biseric -n obiele, Arând cu duhul arini de suflete, sub soare – Mai ia mâinile mele, i f -le cr p tur În care s coboare duhovnicii din rai, Ia-mi inima i f -o, în ruga lor, prescur , Cu mila s ne-o-mparta lumina lor de crai – i cine tie câte mai sunt de luat din robii Ce nici nu tiu de ele, de care n-au aflat, A a cum în lumin , se mi c tandru, orbii, A a zorim, ca dân ii, pe drumuri de p cat – i gândurile noastre, demult, sunt doar cenu , i lacrimile noastre, demult, s-au aurit, Doar sim urile noastre ne bat etern, la u a, F cându-ne sim irea din noi, de neg sit – Ia-mi i litania, Doamne, cuvântul, ia-mi i versul, i f -m zugr veala ce numai Tu, o tii, Icoana ce a teapt din cer, s -i vina mersul, S stea-n aceea i stran , plângând pentru cei vii – Topice: Poezii | Edit |