Geo Dumitrescu - Regman, Carti

Copena Pt1USS; A.

CORNEL REGMAN

vautofl, · · tenOlnte cartl,

BIBLIOTECA CENT~ I1N IVERS ITIIRA TIMISOAAA

1

\\\\\\1\ \\\\\ \\\1\ 11\\1 1\\\\\\\\\ \1\\\ \111\ \\\\ IU\

02212662

1 967 Editura pentru Literatur5.

lor care Ie con~in 0 nota parti~uladl, net distinctiva. care inal~a glasul poetului 113 demnitatea unei SUTse oTfice. Eminescu $i Arghezi, dar $i Holderlin, Rilke $i Valery sint numai cltiva dintre eei Gare au conlucral la ob~inerea acestuj sunet nou, caruia nu-i ra.mJne declt umple noi iu-caperi ~i mai Inalte, ~i mai adlnci. lata. acest suneI, elegiac in Clipa desparfirii, amin­ titor de mai vechi atitudini din poezia rornaneasdl (nu exisra oare, .perfeqionara de Emines<:u ~i Arghezi, 0 adevaraC:l ~coala a eleglei rornane~ti ?), totodata lnsa ~i foarte doina~ian - mo­ dern ~i elin, bogat In plasticita~i rafinate, dar, in acela.$i timp, dramatic ca 0 masca : »Distan~a dintre noi se face fulger. / $i pasari zboadi prin cenu~a calda, / cu tipete livide. $i strainu1 / ce trece iure, ca alergatorul, / ou sume, vai ! ea pieprul lui a Tupt / 0 panglica sub\ire, ce lucea, / cu disperare, imre oehii no~tri ... "

sa

uuaJarul, nr. 33/1966.

GEO DUMITRESCU : Nevoia de cercuri S-a vorbit ~i se \'a mai vorbi despre fericita descoperire a lui Gopo - omule\ul sau, bravul, tenacele, silentiosul ~i mai presus de taate ingenios-candidlll exemplar uman, sinteza grava, suprern poetica a efortllrilor omenirii de-a lungul mileniilor. Nu s-a stins bine yJlva pe care. a stirnit-o, ~i iata un nou omulet i~i cere locu1 sub soare In ~ara de ba~tina, un personaj Indndi­ or, despre care nu s-au auzit pina acum prea multc ~i caruia, dadtl-am boteza, i-am spune "omule\ul lui Geo" . ...Geo Dumitrescu. La 10 ~i ceva de ani, pe dnd lansa sem­ nalele, pentru muhi incomode, din Libertatea de a Irage CI, PU$C,1 (volum, in fine, ree-ditat), fjzionomia lui se confunda aproape cu a generatiei, prin inconformism violent, "baietism". erotism frenetic ~i dezabuzat etc., cu poate nu singura. dar foarte pretioasa nota deosebitoare a aversiunii pentru omul-ma­ ~ina stil Ford XX, pentru creatura comandara prin butoane, incapabila de dispunderi. deci ~i de initiative insureqionale. Era prin 1941-1943. Douazeci de ani mai tlrziu -- dupa 0 lunga perioada de cleere. care nu va fj fost infructuoasa - , inima poenului, innr>ara "in fuziune ea un metal" (ca folosim un vcrs al l~ Constant Tonegaru), proces In care ne place identificam cortViWgerea - re.pusa In drepturile ei -- ca nu poti erie poezie mare ~i foarte mare dedt raminind tu inSll\i. cit mai mult ill insup. a explodat iotr-o superba afirmare de sine, putem vorbi azi, 1otr-o lirica bogata in profiluri facindu-ne de 0 mare diversitate. de 0 noua individualitate moral-poetidi,

ca

sa

sa

sa

19

pe cit de c:omplexa. pe atilt de franca ~i de loialil In a se des­ chide cititorului. "Omule{lll lui Geo" e a~adar acest personaj diruia ultimuI volum de versuri, Nevoia de cercuri, Ii ofedi largi posibi1ita~i de afirmare. lucru care - trebuie 5-0 spunem - nu se pIea petrecea ell preeedelltlll "alum, tot~i interesant, Aventuri lirice (1963). Ce bine e sa po~i avea pretenpi ! am putea exclama. parafrazlnd un cunoscut vers a1 poetului. Aventllri brice - az.i ne dam bine seama - reprezenta 0 seleqie de poeme transerise la un nivel de tensiune liridi JnCa deswl de schur. Exceptiod trei sau pauu dinrre ele (priotre care ~i Clinele de llnga pod - manifest ~i viziune clramatizata poese asupra aldtuirii in­ rerioare, a compon~llteior ei strict obligatorii, precum ~i Balada corabiilor de pialra, cu geografia ei f·abuloasa de mit indic), "aventurile l~Tice" nu depa~eau riscurile unei publicistici lneinse pina la ro~, jucadl ~i mai ales "personalizata" prin rectlrgerea la formllle orale tlezinvolte ("dar, domnule", "un abur. fire~te". "cum. Doamnc iana-ma", "vezi bine'" "am vazut, va jur", "la urma unnelor", "pina una-a.Ita" etc.). din eategoria carora mai ales primul, dar ~i recenrul ~au volum ofera 0 varietate impre­ ~ionanta. Iodt nll nidi Indrepra\ire, exceptind doar ul umul aspect {Ii tinind seama de structura vcrslibrisdi a paemelor, de amplouea lor eseistica. de patetismul lor orchestral, de faprul de a filaborios arcuite "pe orbita unui gind", am putea apropia cele mai aVlntate din produqiile aeestea de prozele celuilalt Geo al literalurii noastre, autorul - azi eeva mai obosit - al atitor pocme-reportaj vibrance. dintre care Lauda elecrricitafii annge nu lntlmpH\tor incandcscenta! Dar pentru a masura distanta ce separa Ne'Voia de cercuri de Aventuri brice, prozaica statistidi ne poate furniza ~i ea clteva argl1mcnre. E deajuns sptlnem voluml1l din 1963 numara DU mai putin de 190 de pagini ~i cuprindea 17 poeme. in tirnp ce volumul recent, In partea inedidl, nu clepa~e~te 120 de pagini, pentru celc 33 de poeme dte contine. Concenrrarea aecasta, ~inlnd seama ~i de rotunditatca paemelor. diotrc caTe mai fieeare are 0 certa tndi­ vidualitate, s-a Hcm In benefieiul poeziei. al substantei lirice, prin eliminarca pletoricului, a ceca ce In mai vechile poeme era In mare maslldi diseursivitate, prisos epitelial. Nu rara legatudi. clesigur, eu acest praces de epurare-concentrare trebuie sa fie minupoasele iodica1ii calendaristice plant-ate la eapatul poeme­ lor, de felul acesteia : ,,1964; ianuarie, 1966", indiciu sigur ca

a

20

ca

poewl a tre<:ut la fapta, pe 0 linie sduiata chiar de el, intHIn meeput de poem: "Am inchis vorbele lungi in depoul / vorbe­ lor lungi - vorbe lungi ~i minte scurta" (Sfir$it de rpectacol). dt prive~te struetura insa~i a culegerii, ca da pc fata in chipul (;el m'ai neted intentia poetului de ani-I pn:z.enta pe eroul sau in dubla ipostaza de filozof ~i amant. Celc doua cicluri : Nevoi.a de cercuri ~i Furtuna t11 Marea Serenitatii I~i Impart fara echivoc auibutiile, gnoscologia neamestecindu-se in problemele inimii ~1 viceversa. Cici - tr<;.buie s-o .spunem ­ filozoful nostru e un gnoseolog, preocupat III eel mal malt grad nu sa Unpardl universul In sfere, sufletul in zon~, nu sa ga­ seasdi raspunsul h Illtrebarile fundamenrale: ce e materia?, ce e via~a ?, ci sa scotQceasca in sine ~i 1n lucruri dad nu c de gilsit un unghi mai lesni-cios din care el sau aliii privind sa deseopere dispuDSuri profitabile. nMeserie" ingrara, un pic ste­ rila, ea aceca de a sapa muIra vreme In stl'nca goa!:i, ~tiind ca sapi in stliuca goala. 111 plus, "meserie" 111 care cd care 0 prac­ rid trebuie sa se atina pe margini tie pUturi far:i fund, ~a pa­ $C-3sca pc problematice schell.' aeriene, la jonqiunea dintrc luci­ ditate ~i amcteaIa. Intruchiparea aparenr.ei inutilitati a acestei operatii, in care scopul propriu-7.is Illl se intrevede, este lerernia din cunoscuta z.icala populara. caruia poetul ii confedi (l nea~­ teprata, prestigioasa aura. Ieremia e insul luat in rlS, care In­ cearca. e~ulnd ,de tot a{lltea ori, de a intoarce carul pe un sp:lt it1 infinitesimal. "Caudirile" lui aparenr nepractice ~i ehiar ab­ surde, invitatia insistenra, patetica ce-i adreseaz.a poetul de a ~i Ie continua nu vor fi fara rezultat: "Bravo (ma gll1deam), Ieremia ! I Ai llluncit. ai perseverat ! / Face. ma gindeam. / Sa strici 0 oi~r.e sau mai multe, / Un gard sau mai multe, I Pentnl a ajunge sa bagi de seama, / Sa dovedc~ti I Ca nu mai e nevoie de elc !" Poemul, in esen\a. e tottl~i prca didactic, ca 5i de altfel Jl!evoia de cercm·i sau Biliard, In care "morala" nu ~tcapta sa (Ie dedusa din ansamblul spunerii. ei se ofera pe paragrafe Cll o oan~'Care pcdanterie. . Cu tawl rem;}T£!1bile sint. ill schimb. Dar eu spml mereu... ,

Dm cite adevaruTl~utea sa ara/ cum cre~te iarba, )fi.r$it de spectacol, ~i nu numai acestea. In care epistemologul noStTU re­

face ~. mic un intreg itinerar al sfoqaruol' omenirii in urmari­ rea fln~orului de adc\rar. "Omulc\ul lui Geo" e In toate aeeste d:2uri 0 pr~zen~a adlnc emotionama, prin admirabilele lnsu~iri care nu face parada, dar mai ales prin migaloasa, roncentrata 21

atentie, ce-I abstrage aloor preocupari 5i-1 girbove~te parca,. de a urmari 111a1tarea unci construqii interioare extrem de j ragde, la care scilpii de sprijin nu SIDt no~iuni1e constituite, aJevarurile imuabile, ei bietc unelte lexicale foarte ~ovaitoare in aparenTa, ca "oare" sau "poate", simboLuri ale relativitil\ii ~i examenului critic, dar care - asemenea ~ubredului filozof cmincscian - tin aJevarul In degetul lor mic : ,,$i discutam mereu, ~i ziceam, ~i vorbeal1l - I «dar firi atenri 1" - Spunea domnu-llva\1tor _ «trebuie sa stam la 0 Jistanra egala I de lucrun, de nu ~i de cb I,. -- / ~i eu ziceam oare, si ru spuneai insa, ~i eI zicca una-alta I -.. I $i cine ntl ~ie, ma crede nauc / $i girbov. ori poate chiar Infrl'nt... I dar eu spun mereu tottlsi, si pe tine I vesnic te-alld ziclnd poate, / si el zicea lntr-una oare... " (D'lT eu spun mereu...) SentimcnrulinFringerii, al neputinrei momen­ tane de a continua lucich sfreJelire in lucruri este ~i el cxprimat jOlr-un Fel de ncuitiat, in care formula aplatiz.ata a limbaju1ui cotidjan vine pardi sa sublillieze $i mai sfjsietor inclinarea "cumpenei gindirii" de partea dezordinei si haosului ; "Plata, rog ! nu mai am nimic I de eerut, - 0 meduza volatil5 I Ifni locuie$te craniu1 - I ~i trebuie sa plee, vazind mai pu~in / $i trebuie sa vad cit mai pl1~in I ... I De aeeca TIU-ll1i mai pune\i lntrebari - / alteeva nu mai ~iu. Plata, va rog ! / $i stingcr i Od:HJ aceasta cllmpJita Ilampa scorrnonitoare. de iad, / eare-mi bntc In ochi !... (Din dfe adevaruri... ) Erotica lui Ceo Dumirrescu e, nici Yorba, latura cea mai surprinzatoare a acesmi volum $i. daca se poate spune asttel. cea care, In cuprin:ditorul rabJou mcndeleevian al stfucturilor de amanri. asigudi eroului acestor pocme un Loc dintre multete inca neocupate. Poemcle acestoo SlDt $i intr-altfel demne de tot interesu!' Ele reprezinra, pe plaIml cOJlresiunii. experienTa indrazneara. aCeea de a pune poezia in contact eu 7,onele cele mai secrete ale sufletului, ale biog-rafiei, nu din dorinp de a brava (lucrul acesta mergea la 20 de ani), ci dintr-o foane Pllra, reconfortanta oroare de geDeralita~i, datoritii carora ceea cc numim adcsea poe7ie erotica a capat-at parca 0 lusrruiala ipo­ crita. iar poerii s-au rransformat in megafoane publice. Dim­ potrivil. in Geo Dumitrescu se ascund apritudini $i pasiuni de analist a1 momentelor unice, ireductibile, a1 nuan~elor fulg-u­ rante In jubila~ie ori tristcie, in nenlbdare sau plictis, nlra ca toate acestea altereze rot~i substanra de dntec sau elegie a poemelor. care nu devin niciodata ni$te anexe bizare ale

va

°

sa

22

psihologiei. De alcfel,. ca~acitatea de. a s~~prinde ex~cr nuanp unei stari complexe $1 chlar contradlCtoru se putea mtrevedea inca din crea~ia de tinerete, fapt arenat de numeroase poeme (Poem neserios etc.) ~i, printre altele, de urmatorul final, de asemenea "neserios" : "Cu toate e$ti frumoasa, I desi fa,prul ca te iubesc Imi pare evident, I eu toate ca in definiriv n-ai facm Jedt sa rna saruri, I TIll ~tiu de {:e te udisc in acest mo­ ment" ... (Banalii). Cintece, lnsa foarte personate, tratate eu un bel$ug de de­ ralii biografice, de 0 reala sueulenra in notaTie ~i autoironie, Sine toate acele poeroe in care, ca in $coala /rumusetii, Alchimie, D~ruri, Madrigal rlisturnat, Act de mu1tumire, poem} se in­ trece parra lntr-un nebunatic, asiatic dans a1 sabiilor - dls­ plata penrru orele de dragoste ~i omagiu adus iubitei ; 10 cadrul acestui ceremonial, lnse~i complimentele eapata forme compli­ cate, fara ca totu~i artilieiul, joeu], gluma poata ascunde nuditatea, 0 umilitate tanddi fundamentala: ,,- "Cercetari, llnnariri, prindc\i!» - / d;ldusem dispozirii severe I sa mt se-aduca fara lntlrziere, I nwnaidedt, I fata ce iubea dn­ dnd, nll de mull, I ce rna iubea ,permanent, I cu de la sine putere ~i pentru care I crescusern Cll aproape / doi centimetri, mindru I $i atir de tinar, iocit I toara lumea i'mi spunea «buna ziua» / de doua ori. pentru fiecare obraz / (<
ca

sa

rna

ca

23

din care I s-a purot afla totul / un certificat de stare suflc­ teasca / pe numele Clement~ IOD / ~i 0 batista curadl:, umeda... / / Inima i se oprise, mare, / dupa ce izbise zadamic 10 gratiile / pieptuIui, lncerc1nd sa scape." Dar nu peste tot, in elegiile sale, fuea Indragostitului se ideotifica deplin cu oumele de Clementu ~i Dici dragostea eu 0 stare de bearitudine. Ccle mai multe dintre poeme situeaza triste~ile lntr-o zona de tinjiri ~i dorin~e aprige <:oDtranate, din care vorbese dragostea-lega­ tura, drago5tea-poseS'iune, viziuni iu~i ~ cotropitoare de eulcu~ rascolit: "eu inima strinsa, te a~tept ascultind / -ape amare ee-mi hmeca rulburi / prio Jauntlrice pe~teri-obscure. Incordat, / te a~tept, putemice baui la u~a, / Cll sufi etru I la gum / te a~pt, / ingrozit ~i dulce, ~in un tigru de coada, / nedespa~i't, purtind sub bra~, mereu, / genunchiul tau cald, arcuit, / a~a cum mi l-ai lasat / in ultima diminea~a..." (7 e a$tept). Deocam­ data ne e greu sa apreciem dadl: ·in mereu ingenioasele mesa,je dramatizate care sint elegiile ~i, In genere, poemele lui Geo Dumitrescu, spiritul, inteligen~a, tonul de autoironie ~i - peste toate - jovialitatea ~i placerea de a comunica - parriculariu~' in carc unii au identificat elemente ale unei psihologii bucu­ re~tene - aqioneaza IDtotdeauna in sensul imboga~irii lirismu­ lui sau uneori n mai ~i stinjenesc. Mai probabil e ca nu Loate pasajele scinteietoare prin dezinvoltura sint ~j fulgerate de duhul Poeziei. Produqiile viitoare ale poetului ~i noile eta­ loane pc care ~ Ie va fixa vor Grata singure dad mai incapeau sau n\l aiel niscaiva imbunara~iri, dintre acelea pe care Ie-am mai inmlnit in travaliul poetului, de~i el Ie ironizeaza fara cru­ ~are: "Si ma numesc inca 0 data Popescu. ~i pOt / sa declar, intr-un elan nesravilit, / punind la timpla doua de~te : / «prin transcneri succesive, / nu incape indoiala, / versul se-mbunadl.­ le~tc ',," (Singur luna). Tomjj. nr. 3/1966.