Geo Dumitrescu - Negoitescu Scriitori

festli tot sub aspect formal, ca ironie. Yo Inmormantarea lui Urean B~trbnl1l, transpunerea in cursive a aOLlmitor cuvmte, adid1 accentuarea lor fin ironicli, dezvlHuie crud 1ntelesul adevlirat, semnificatia moralli a atitudmilor eroilor. Despre el'linele furat lie spune ell. "Simian il afJase 1n Turda"; despre femeile care bocesc mortul: "podidindu-Je pHinsuli~i cantau in versuri dragostea pen­ tru raposatul Urean"; despre Ludovica, apoi, dI. ,."rea sli r1\man langli socrul ei dIag': despre preotul en vederi moderne, eli logMuia "s11 i se s~ute mana, fire~\e impotrivindu-se". Minciuna lui Slmion, ritualul gal de traire al bociloarelor, ra.tllrnicia udovlclii, lipsa de autenticllate a modermsmulUl popti, iat demascl1 aceastli subliniere ironi('~. Renun trtnu totu~J la aCt:st procedeu formal- de semruficatle estetl!>tli - prin care lnc,earcli ~~ esciIreze formahtatea umanli inSli~l, scnitorul dA un lrup adevlirat lfoniei sale, in persooaJul Suta din PrivegblUl. j n figura leatralll, histrionicli (decl tot ell teJ1din~e spre furmli) a lui Suta, ironia lui Pavel Dan se strl\duie~tt', de [apt, s11 dep,hea licl1 estetismul, 1ndreptandu-se sprt' miucul popular, ndicat la noi potent e. Varietatca rnijloaeelor expresive, care se intamese 1n prea PU?D intinsa lui operli. arat~ aGJncimea ~i importanta c>.-pe­ rien{ei stilistice a lui Pavel Dan. lar rodniea impletire intre: rea­ lism ~l fervoare [ormala, to proza viguroasa ~i eu atata gnj~ artis­ tid!. lucratli din Urcan Bar.rblluJ, din Pm'egbiuJ. din Copil scbim­ bat, e un sernD cli opera pe care autorul lor uvea sll 0 creen la maturitate aI ii fast de 0 excep{ionaHi \'aloare pentru literalura noa5tra. Ce cale urma 511 aleagll un scriitor atal de d1l.ruit. e grcu e spus, avand 10 vedere mult pIea curaud totrerupta lUi cariera. Probabil. insli, e1\ substant-a lui lDcontestabllli soar fi transfigurat spre a atinge treptele rnarii poezii. pe care scrisul romanesc r rednic sli Ie cueereasdt Via{a rumAneascj,

1

nT. 3, 1957

ARSPOETICA

LA GEO DUMlTRESCU

in

Libertalea de a lrage eil pU$ca lOrma pe care 0 lua protestul social ~ mora] al lui Geo Dumitrescu era asemllnlitoare eu a beatnicilor americani de mai tar-Liu. Alat briza suprareaIistA ce aelin prio versurile sale de atunci,
Pleptul - 0 uglindl1 cu poleiul zg:iriat a lAsa sll se vadl1 inleriorul

(ell totul neimeresant, in deflDltiv).

Sus, sprancenele i~i vor schila zborul.

(Pourel) ~i alte versuri sugereatii, in acela$i sens: nonconformismul violent al pietorulul spaniol:

nu credeam cl1 femeia la e 0 ma~in~ de g~ti( eu petrol 1 c1\-ti lUDOzj ~il'elurile eu aparatnl In fiecare din1ineal~. (Ford)

Ana ~i literatura ee recurg, in [ormalilatea lor, la mecanic $i Iabricat, la fiziologJc ~i impur, dezvaIuie, de Capt aroarea amu­ lill de antinatur~. A vedea lumea prin oglinzl convexe sau a picta ma~iru metaforiee ca Athanasius KJreher in baroc sunl semne eli ,mml s-a dezmtegrat din Datllr~ ~l sufer~: individul se simte stra.io ~J singur in socletatea 10 care e nevoll s~ tr~lascii Fenomcnul eSle, 15

0 form! de alienare. S~tul ~i infrico~at de medlUl s~u. imagioandu-~i d evadeaza., spre largile orizonturi ale libertllt ii

evident,

cosmiee, Geo Dumitrescu se definea pe sine ca sordid aventurit:r liric. vagabond rimbaldesc: ~i eu, duhnind a soare ~i a tabae de vers,

plecai eu Doaptea-n cap to Univers,

u singur -lotIe rime, adancuri ~ cter.

(Columb) Dar aetivitatea poetiea nu aparea numai ca 0 praetic! aso­ daHl - 'in societatea burghezll repudiata de autor; ironia lui pUlta la eonsecl1l~e mult mai grave:

Nu va temeti. prieteni, zburll.m. iatll.-ne sus, peste timp, peste om. Yn eurand ii veti vedea pe Dante ~i pe Adam mancand alegorii din aceJa~i porn. (Oda) Desigur, lumea in care trAia poetuJ era respingiHoare ~i deeomJ dintotdeauna al poeziei (ceml, noaptea) se transfonnase In contrarul sau, a~a d stelele: erau rotunde. buhaile ~i muraare ~j nici una din ele nu se m~ca...

(Aventura in cer) iar "regina noptii" l~i degradase ~j ea atributeJe estetice: Luna, obeza. ~i colerica, se dezbrlica pentru noapte...

(Ibid.) tntr-o natura. eu puterile toate sleite: noPt ile sunt sticloase ca ochii mortilor.

Romantism)

16

$i astfel, arta poetica. promovata

~i procJamata de autoruJ

Llberra{ii de a lrage cu pU$ca, lnseamna in primul rand demistifi­ care semantica:

Nu, nu, sil nu creri ca te mai iubesc, veae nemilos, veae stupid, al tuturor elanurilor grave ~i puerile, fa ate c! tu m-ai mva{at sll silabisese euvintele sonore ~i agreabile, pe care-mi place sll Ie ron\ai zilnie ca pe lli~te paslile...

Cli

(La moartea unui fabn'cant de iluziI) fn versurile mai noi ale lui Geo Dumitrescu, ideea llriea pe care poetul ~i-a face despre sine, ca poet, precum ~i interesul fatll de rnijloacele de creatie poetic! sunt teme ce revin stliruitor. Cand practiea poeziei ajunge tern a in poem, ea ofera rerectatorilor un material nu numai nobil, dar ~i bogat in valent JnaJiticc. $1 nu neaparal pe 0 linle teoretic-estcticii, in fixare" unei pocliei generale, ci chiar in sensul unei mai adeCVflle ~l mai adanci in{elegeri a lirismului propriu autorului respectiv. Or. amhpll cea mallnaltli a criticului poeziei este tototdeauna aceea d~ a defini lirismul, atitudinea creatoare originara a poetului in caU23. Fdr:i a fi un poet cerebral. nutrind eumva idealul de a orga­ nin 1a niveluJ transparenlelor absolute, in abstraqiune, efluviiJe sensibllila.\-ii sale. Geo Dumitrescu trl'iie~te pe planul purei afee­ livlli'l\i - estelic ~i moral - problemele artistului ca spint ~i ea i11qte~ugar. E 0 reflexivitate liricll.. Iipsitfi de orice caracter doet ~i eu implicalii demne de a reline'pe criticul care vrea sa defineasdl. paetu) ~i poezia. Geo Dumitrescu se refuzll. oriearor lncerclri de a seoate chipul Hl.uritorului de versuri din real, din umanitatea bruta, bIU­ tala chiar, A cotidianuJui banal, fie ~i abject - dar aeest refu aseunde in fond cu 0 atat mai grava identificare a 10euJui moral pe care paetul U oeupa in Jume: cnipul meu, care seamlina atat de bine '\I 0 veche coaja de paine neagra,

17

frunLca mea pUnts de dungi,

ca apnnz,'Hoarea unei cutii de cblbrituri

In care n-au mai ramas prea multe beie.

(CJmcle de lang~ pod

R1\uf1\c~tor prin mcta[oril (vecbea fronda antisocial1l din pcrioada burgheza capat1l acum un sens pur esteLie, e 0 figura de sti!. semnificand lotu~1 indrazneala, nonconformismul), poetul a ri'lmas un noctambul:

buculO~ de \'echea mea carda~ie ell noaptea,

bueuros la ganc.lul

colosalelor lovituri la drumul mare,

la gandul marilor ja[uri Iince rccidivi~te

pc c.ar~ le pun la cale sub oeroLirea ei...,

(Macaralc la marginea (1ra~ului) (,;'\Odnd (:lr:'l ironit: cumlnienlJ inspiratiei - desigur ell lrecerea "l~mii, dceanUiri1c suOdc~Li ~i intelceLualc I-au dat 0 pnndere a gandlfll ~t u wgaduinia pe care experieDta a certifid: l'umin\i, razand califeJat.

ne JucaIn eu furea

in maldarul de frunze llScal

al timpului.

seulUind pierduli amagitoare sirene

ce can IdU ill nOl

a tn apele m1\rilor,

(Obrazul rumen al amincini)

(dialogul poetului eu eul sau, confrunlare delicatil ~i str~ba.luta de nostalgii); 0 senslbilitate pllnficatoare. lustralii, filtrele e.senlelor

relioase ale n:alului:

Lacom, lnfrigurat. te-am spalat in apele meJe,

Ie-am ales str('curandu-te ca pe un nisip aurifer,

nimic D-a sdipat prinlre uegete:

toala rulberea fa stral ucitoare

n mine.

Uvl.-Idrigal rasrurn3r)

b fond, (reo Dumitrescu a ri1ma:. pe aceea~i pozilie de au. eT$italc fa~a de pocZla pura. - caci I,iberlatt<J Jc a trag,;; .:u ru~ca era totodata (l manifestare profunda ostili1 estetismulUl pOetic; atunci dnd declari\. dt nu vrea s~ impil.'teze prin actlvi· latea sa linea asupra deClS1Vtllibedilti 3 pO
0,

.,i $l;,l~t'~fe j1iin \ iziunl.:;J m.1rilor .:.I!LI. forma\ll.hn abllTii ra~u!Lril (1anwnilor, Cjod procl.1l1lfl apoi alracila e\; n re:;imtt: t ia de lIialerie (nu vrea ~i nu poat<. kptida dlll S;"lI1gl ficruJ greu si 'u!oarcil), d 'lju'1ge ~:i c§me 11l11'eno11italt;3 ett.rdui ,;ZII.: ,\tTund.. , 11 :,tJpanc:?te, GU pWZOdl!art: d:.: nlater ie. de ~ lemC.lt):

Cilc'sem d.. mul~ cj respir ca aerul i\ cerccte.1Za adan<:' l'fin~'ll margHlea inlmll. pjr'!~il1t1J-ma de iil'cJrc d;1 ;'11 neV3LULe ·3.mint;n ~i 1l":.~'lj~,

218 21 'i

uitasern Ii imagini care pun in relief (ia propriu) impuritatca culorii:

aceasta obi~nuinla, straveche ineereare vlizduhului

de a rna stJipiini, batandu-mJi

eu valu! sJiu rilmic

ca pe un mal de lut... (Aceste semne fugare)

Se vedea fa~a nev!lzutA, palidJi, a P~mantului

pierincl intr-un amurg mare galben-rnurdar

de suIt ~i le~ie ...

(0 pidturII de I'in penrru eel dU~l) ~I

i nu se mai zllIea prin praful gros

profilul tremurat al fetei

pe discullunli lnvartit amelitor

pan6 la gal ben.

Aeuitatea senzoriaHi fatll de puterile aerului aratandu-sc ~i 1ntr-o viziune obieetivll, caracteristicJi prin jocul bogat de sonori(i1t i, fnabiHl, pardi, muzica eonereta, pentru a sugera umirea din strMunduri de istorie In vremea socialismului: se auzeau prin aerul greu, uzat,

incllrcat de nadu~elile zilei,

bun conducator de sunelc, inchipulri ~i speranlc;­

pregillit pcntru \'isele noplii,

se auzeau venlnd din spre ora~

ciudatele zgomote surde, zvonuri seismice, adanci,

ce dJideau ve~ti de ie~irea ora~u!ui

din secolul 5.

(Pana 1a galben)

PoetuJ recunoa~te prin urmare d sensul sau e dur, rezidual lI1l.luinlele sale tmd spte limpezimile sClllluril, spr vlbrapile cele mai invoalte ale materiel subtile: de~i

E-adev~rat, uneori

und moi condeiul 'in dlhmarli

cAutand cu penita pm unda albastrli

firul ei eel mai \impede. eel mai curat,

eautand in nelim~tea licbidli

sunetul eel mai cuprinzlitor,

dau de grliunte de pllmant, de bulgliri...

'Macara1e la marginea ora~uluj) De aici, din aeeast1\ propensiune Ijrica spre materii, se nJSC constatari poeticO-~liintifice in genul presocralicilor sau :'11 lui Paraeels us; (oate lucrurile ~i vietalile

sunt facute din plliniint

u ajutorul unOT Oacliri

de diferile eulori ~i mlisuri ... ,

'Intrarea in arelier)

paroxismul ei:

(Intrarea in atelier) ~i

diatriba lui se 'indreaptli Impotriva a tot ce poate semll.na eu cuvlllteJor (indelcrnicircd metaforica graluita iJ orovoad scArbli, ca miriapodele strivite sunt imaginilc verbale pretioase, iner~Wc verbului oglindit 'io sine sunt ..grase". Mrtia fiind invadatli de duhoarea materiei scripturistice): ruqle~ugul

Ah, ti~los. neferiet Iw,lragiu de cuvmte,

tclier de soreoveJ... Har~ia

e phn~ de ganglial! striVJfe, vorb

220 221

eu treizeei ~i dou!i de picioare, inerfii grase, laratoare, duhnind a cerneaHI statuta, sinuoase molu~te cotcodacind duios peste neTncepute emofii. printre ganduri desfilcute In ~isturj virgine,

(Singur Jun~) Repulsia £al~ de cuvintele ,,lustruite" intrand in rnai larga fundamentala oroare a poetului fata de i1uzoriu, decor, ma~ti. 'dolatri, deci tot ce este artificial, antinatura. De fapt, atitudinea aeeasta depii~e~te lumea esteticuJui, a tormelor In sine, atingand altitudinea moral.!!. ea In aratea exemple din Opera lui Geo Dumitrescu. Aeum poelul este asernenea profelului care lupHI Irnpotriva scorieJ spirituale ~i versunle sale agitate, nervnase, ameninJatoare, poana in Cramllntul lor de spume loara recuzita sfll.ramati! a eSletismului: Tiptil. pe fUri~, 1nfa~urllt In pelerina noplii, voi intra dlare

in regatul infJorir aJ iluzlilor

injunghiind striijile, crunt voi intra

eu sabia-n mana, fioros, spintecand,

Ulind orbe~le 1n dreapta ~i stanga,

criincen macel voi aduee, urgie,

printre ma~rile veehi, surilzAtoarc,

idoli aJba~tri. ~i galbeni, ~i mov,

fan tome albe, portoealii.

(A cae de noapte) Daea rnsa acrivitarea poetica e favorizata, ca la rornantici, e noapte, versul fiind a floare a intunerieului, prosperi! doar In bataia lunii, de~i poetul a avut grijil sa arunce in pamant samanta acestei rare ~i stranii plante, rn zori, ~i s-o ingrijeasea eu roate apele zilei, - aiei tenebrele feeunde nu inseamna mister. splri­ tualitate fantomaJii sau eontcmplaJie mal pUT~. ci SUDt rn1irturia aceleia~1 atractii (ala de materia In ml$eare, in ritmlcitate ele­

222

mentari\ - chiar clod elementul se supune, orin efectul cvasi­ magic al muncll omului: Noaptea, ard condeiele, ascuJtan

vartejullnstelat alturbinelor din munti,

~oapta campurilor unite,

grumazullini~tit aJ pO!l'lpelor de sondll,

ee se leaganl\ tlleut, egal,

eufundand ciocul adane

In clIlimllrile lor nevazute de sub pamant.

(Problema spinoasa a noprilor) Nu e de mirare, a~adar, ea poetul cere sa se ia ma.suri dras lIce impotriva acelora care irosese "materialul nopTii". £1 aduce noptii In~rcate de roade spirituale eel mai adanc prinos de recuno~tinTli. urm1irind eu prevederi de gradinar sublunar evolu\ia llmpului metaforic al poeziei:

a stropim pomuJ nop~ cu cernealll fierbink ­

ea s15. creasca-n el, mari, Dime,

orele,

sa se umOe-n el, grele, rotunde,

ni~te portoeale negrc. zemoase,

eu miezul albastru,

instelar eu seminte de aUT,

(Ibid. La aeest prag al sensibiliHllii sale, cl e, de fapr. impacat eu 1irmamentul romantieilor, pe care I-a regllsit, eonvertindu-l vlziunii pragmatice, moderne (nu cea mereanlilil, bineinteles. abominabiHi), epurata de sentimentalism ~i exeese formale: ~i paginile albastre ale cerului noptu,

aeoperite eu misterioase, necunoseute cirilice

(pe care abia am reu~it sa Ie deseiirez

eu preTul un or mari str1idanii electrornce).

(Bajada corabiiJor de piatn1) 223