Fanfic Fata Cu Ochii De Aur-continuare Pana La Cap20

Capitolul 15: Calatoria Am condus pana dupa pranz. Nu puteam crede ca plec doar eu cu Jacob pentru o vreme, si nu oriunde, ci in Forks. -Sunt tare egoista,am spus. -Ba nu, nu esti. -Ba da sunt. Gandeste-te, Jacob: Aisha, prietena mea cea mai buna, singura mea prietena, va deveni vampir in doua zile. Ea sufera enorm acum, iar pe langa ea si David...si parintii mei. -Bella stia exact despre ce e vorba cand a decis sa devina vampir. -Dar, nu a decis, pur si simplu, din cauza mea... -Ba da, a decis. Decisese asta cu ceva timp in urma, insa Edward nu prea era de acord si tot incerca sa o amane. Apoi a aflat ca este insarcinata si asta era singura solutie: vampirizare de urgenta. Am chicotit. Ma simteam mult mai bine acum, ca nu era in totalitate vina mea. - Nu am stiut ca tu gandesti asa, Nessie....Edward ar fi trebuit sa stie si sa iti explice. -Tata mi-a spus de mai multe ori ca nu e vina mea, insa nu a...aa....aprofundat subiectul. -Ei bine, acum stii. Hei, de ce ai tras pe dreapta? -Nu ti-e foame? -Pai, daca ca ai adus vorba... -Hai, coboara si ia-ti ceva de mancare. Te astept aici. M-a sarutat apoi a iesit din masina. Ma gandeam la atat de multe lucruri: Aisha,David, mama si tata...oare cum a fost viata mamei inainte de a deveni vampir? Jacob....eu si Jacob... -Renesmee,trezeste-te! -Ce?Poftim?Eu...Jacob... -Te muti pe bancheta din spate acum. Esti prea obosita ca sa mai conduci. M-am conformat. Imi simteam pleoapele atat de grele. Incredibil, dar pana acum nu am simtit somnul deloc. M-am intins pe bancheta. -Hei, Jake! Termina de mancat, apoi pornim, bine? Insa nu am mai auzit raspunsul, caci am adormit la loc. Cand m-am trezit, se intunecase. M-am ridicat in sezut si m-am intins catre locul din fata, sa il sarut pe Jake pe obraz. -Nu perturba soferul, caci vei ajunge cu intarziere la destinatie. M-am catarat pe scaun, ajungand pe locul din dreapta. -Unde suntem? -Inca 250 km si trecem granita cu Arizona. Arizona! Eram aproape. -Nu iti este somn? -Imi este putin. Vrei sa cautam o camera unde sa ne odihnim peste noapte? -Suna bine. Nu imi mai era somn, dar imi doream foarte tare un dus. In cele din urma, am gasit un hotel. -Cate camere doriti? intreba receptionera. -Una va rog. Se uita cam urat la mine. Oare trebuia sa cer doua? La asta nu m-am gandit.... -Numele, va rog. -Vanessa si Jacob Wolf. -Etajul 1, camera 54. -Multumesc. Capitolul 16: Popas Cat timp Jacob era la restaurant (l-am trimis sa manance,din nou) eu mi-am facut un dus apoi m-am intins in pat. La scurt timp a intrat si el in camera. Si eu eram doar in prosop...ups...

-De ce ai venit asa de repede, nu ti-a placut friptura? -Ba da, am mancat chiar trei. Daca ti se pare ca m-am intors prea repede, pot sa plec si sa mai vin o data. Aveai ceva de facut? Cum ar fi sa ma imbrac? In ceva mai putin provocator? Nu... L-am sarutat apoi m-am dus in baie sa imi pun pijamaua. Mi-am luat o carte din valiza si,asezandu-ma pe pat, am inceput sa citesc. Nu vroiam sa il fac sa se simta stingherit in vreun fel. M-am speriat cand s-a aruncat langa mine in pat si m-a imbratisat. Tocmai iesise de la dus. -Esti ud,am strigat. Insa lui nu ii pasa. Si sincer, nici mie. M-a imbratisat si atat ne-am foit incat am cazut din pat. Amandoi. -Jacob! -Ce-i? Pat, podea, care e diferenta? -Este o direferenta elementara. -Esti obosita? ma intreba Nu stiam exact de ce ma intreaba. -Nu, insa tu esti. -Asa e. Si acum o sa fiu un copil cuminte si o sa fac nani. M-a bufnit rasul. -Da,chiar acum. Jake s-a intins in pat si a adormit uimitor de repede. Am ramas langa el privindu-l cum doarme, iar dupa o vreme am adormit si eu. ****** Dimineata, am comandat ceva de la room-service pentru Jacob. Cand un tanar a venit sa aduca mancarea, mi-am dat seama ca in curand voi avea si eu nevoie de mancare. Si nu de sandvisuri. -Hei, Jake! Dormea dus... -Jacob.. Nimic. -Jake,trezeste-te! Pfuu...doarme ca o valiza.. L-am prins de umar si l-am zgaltait usor. El, simtind mana mea, m-a tras mai aproape, prinzandu-ma intr-o incelstare de urs. Insa nu s-a trezit. Bun, si eu acum ce fac? Daca imi trag mana fortat, se va speria (mititelul). Daca nu, voi sta asa pana maine. -Jaacooob!!! In sfarsit, s-a trezit. Dar in loc sa imi elibereze mana, m-a tras mai aproape, pana am cazut peste el. -Buna dimineata, iubito. -Nu-mi spune ca te prefaceai... -Eu?NU... -Trebuie sa plecam. Pentru inceput, ce-ai zice sa imi dai drumul? -O,da...scuze. Sunt gata in 5 minute. -Te astept in masina. Nu te grabi. Ai micul dejun pe masa. L-am sarutat si am iesit. Ajungand la masina, am ocupat scaunul soferului. Jacob a venit si el putin mai tarziu. -Sa intelg ca tu conduci? -Exact. Si am pornit din nou la drum. Capitolul 17: La Push Am condus pana seara, fara sa simt vreun semn al oboselii. Jacob a vorbit tot

drumul, povestindu-mi despre tatal sau, despre fiecare membru din haita.... -Nu ai obosit sa conduci? -Dar tu nu ai obosit sa vorbesti?l-am tachinat eu. -Iubesti masina asta prea mult. Mai mult decat pe mine,glumi el. -Vorbesti prostii. -Cred ca ai fi in stare sa o conduci si dormind. -Vreau sa incerc asta intr-o zi, am spus amuzata. -Cum sa nu. Prima la dreapta. Am iesit de pe autostrada pe un drum lateral. Pe partea dreapta era o pancarda: Rezervatia "La Push" Am mai inaintat putin, apoi am zarit casa lui Jacob...sau fosta lui casa.Mi-o aminteam din copilarie, desi nu fusesem decat o singura data aici, cand Jacob l-a anuntat pe tatal sau ca ne vom muta. Am parcat in fata casei. -Gata, debarcarea, pana aici ai platit! -Asa deci... M-a sarutat si mi-a spus: -Hai sa coboram.Ne asteapta toti. Care "toti"? Ah, haita era aici, bineinteles. Cum de nu am anticipat asta? Am coborat din masina si l-am urmat. M-a luat de mana si am mers impreuna pe aleea ce duce la casa. Insa inainte sa ajungem la usa de la intrare au iesit ei: Sam,care o tinea pe Emily de mana,apoi Seth, Paul si Rachel, Quil si micuta Claire (care avea acum 11 ani) ,Jared, Embry si la final Billy, in caruciorul cu rotile. -Fiule! Jacob mi-a dat drumul la mana si a fugit sa il imbratiseze pe tatal sau. Am inaintat sfioasa. Am fost eu vreodata sfioasa?Nu. Dar se pare ca acum e momentul sa fiu. Insa Jacob s-a intors la mine imediat ce s-a desprins din imbratisarea tatalui sau. M-a luat din nou de mana. -Va mai amintiti de Nessie, nu? -Pai, sincer nu, spuse Billy. Era foarte mica atunci cand am vazut-o. -Tu esti Nessie? intreba Claire. -Da, i-am spus eu. Imi pare bine sa te cunosc. -Esti draguta, imi spuse ea. -Multumesc,am spus fastacindu-ma. -Bine ati venit, copii! spuse Billy. Intrati, intrati! Am intrat. Casuta era modesta, la fel ca ultima data cand am vazut-o. Insa cu toate astea, era foarte primitoare. In mijlocul sufrageriei se afla o masa lunga, incarcata cu tot felul de mancare. S-au asezat cu totii, iar la final ne-am asezat si noi. -Mancati, mancati, spuse Billy. Cred ca sunteti flamanzi dupa calatorie. Jacob si-a umplut farfuria cu de toate. Bun, si eu ce fac acum? Acte de complezenta? Sa mananc?Arata groaznic... -Jacob? -Mmm, raspunse el cu gura plina. La naiba, varcolacii au auzul fin. -Nimic. Nu isi dadea seama ca ma pune intr-o situatie penibila? Oare ce le spusese despre mine? In fine, am inghitit in gol si mi-am pus cea mai mica bucata de friptura in farfurie. Iac! Oribila, asa cum mi-am inchipuit. Insa nimeni nu era atent la mine, asa ca am luat servetelul de pe masa si, prefacandu-ma ca ma sterg la gura, am scuipat carnea. Si asa am "mancat" toata friptura. Dupa masa, am iesit afara, unde Jacob si ceilalti baieti au facut un foc de tabara. Ne-am asezat in jurul lui. Jake era la cativa metri departare, asculta ceva ce povestea Sam. In stanga mea s-a asezat Emily, iar in dreapta... -Pot sa stau aici? intreba Claire.

-Sigur, am spus zambind.

Capitolul 18: Vechea casa Imi placea viata de aici, din La Push. Imi placeau oamenii, care nu semanau cu nici un alt om pe care il intalnisem pana acum (exceptie facand Aisha, dar ea deja acum nu mai era om).Erau cu totii sinceri si senini. Imi placea Emily,era o fata draguta, chiar daca avea acea cicatrice pe fata(Jacob imi povestise cum o capatase).Frumusetea unui om vine din sufletul sau, eu asa cred. Imi placea Claire, era o pustoaica draguta.In aceasta atmosfera primitoare lipsea doar David, cantand la chitara. Imi placeau cu totii. Un singur lucru nu imi placea: Jacob le ascunsese ceva despre mine, despre natura mea. Tarziu, aproape de miezul noptii, am simtit cum somnul incepe sa ma cuprinda incet.Claire deja adormise cu capul pe picioarele mele. -Hai, vino sa iti arat unde este camera ta, imi spuse Emily. -Unde plecati?intreba Jacob cand ne-a vazut ridicandu-ne. -Mi-e somn, i-am spus. -Ok, in regula. A venit langa mine si m-a sarutat. -Noapte buna,Nessie. -Noapte buna, am raspuns zambind. Am urcat cu Emily (si cu Claire, care era inca pe jumatate adormita) pana la etaj, apoi Emily mi-a deschis o usa. -Aici este, spuse ea aprinzand lumina. Noapte buna! -Ne vedem maine, spuse Claire cascand. -Noapte buna, le-am raspuns. Am intrat in camera. Era la fel de modesta ca si restul casei, dar la fel de primitoare. Inauntru se aflau un pat mare, un dulap pentru haine si un birou. Pe un perete se afla o usa care ducea la o baie micuta. Am cautat in bagaje pijamaua si am intrat in baie sa-mi fac un dus. Probabil ar fi trebuit sa imi scot hainele din bagaje si sa le pun in dulap, dar imi era prea somn. Am stins lumina si m-am bagat in pat, iar in scurt timp am adormit. Cand m-am trezit, Jacob dormea langa mine. Nu stiam cand a venit, pentru ca am dormit toata noaptea,fara sa ma trezesc macar o data. Nu stiam nici daca Billy ne acordase o camera comuna sau pur si simplu Jacob a vrut sa doarma alturi de mine. Nu ma deranja niciuna dintre variante, chiar imi suradeau. Mi-am pus o pereche de pantaloni scurti si tricoul meu preferat cu Metalica si am iesit din camera. In sufragerie, Billy si Paul se uitau la televizor. -Buna dimineata,le-am spus. -Buna dimineata! Ai dormit bine?ma intreba Billy. -Foarte bine, multumesc. -Vrei sa mananci ceva? De fapt, chiar vroiam. Dar nu ceea ce credea el. -Nu, multumesc,nu imi este foame. De fapt, as vrea sa fac o plimbare. M-am uitat la ceasul de pe perete. Era ora 9 dimineata. Cu siguranta, Jake avea sa mai doarma cateva ore. -In regula, dar ai grija. -Sigur, am spus si am iesit pe usa. M-am urcat la volan si am pornit. Vroiam sa imi vad vechea casa. Nu stiam exact unde se afla si daca voi reusi sa o gasesc. Desigur, as fi putut sa astept sa se trezeasca Jacob si sa mergem impreuna. Doar ca, dintr-un motiv sau altul, vroiam sa merg singura. Am gasit locul in scurt timp. Parca un magnet ma atragea acolo. Am mers pe aleea catre casa, sau ce mai ramasese din casa si am parcat in fata ei. Era inca in

picioare, dar arata ca o casa parasita de mult timp (ceea ce si era). Imi aminteam totul foarte clar: pe mama, stand pe veranda cu mine in brate, pe tata care nu ne scapa niciodata din vedere. Pe Jacob, care o tachina mereu pe matusa Rosalie, pe Leah si Seth, in fomele lor de lupi, stand printre copaci. Imi aminteam cum, o data, demult, (care parea atat de demult de parca s-ar fi intamplat in urma cu cateva secole) mama il atacase aici pe Jacob, dar reusise insa doar sa ii fractureze lui Seth umarul si clavicula, caci se interpusese intre ei. Imi aminteam ca fusesem foarte fericita ca Jake al meu nu patise nimic. Capitolul 19: Prinsa Am parasit casa, intrand in padure. Era linistita si plina de amintiri.Simteam mirosul cunoscut al brazilor....si nu doar al brazilor, ci al tuturor animalelor. Erau multe si erau foarte ispititoare. Am inceput sa alerg, intrand tot mai adanc in padure, incercand sa scap de acel miros, insa ma urmarea pretutindeni. In scurt timp, am zarit printre copaci o caprioara solitara, pierduta probabil de turma. In acel moment nu m-am mai gandit la nimic: mainile mi s-au inclestat in pumni, gura mi s-a deschis intr-un marait, picioarele mi s-au arcuit, iar din doua sarituri am ajuns langa ea, doborand-o. Dintii mei puternici i-au gasit gatul si l-au sfasiat intr-o secunda. Am oftat,lasandu-ma cuprinsa de gustul sangelui. Cand am terminat, mi-am ridicat capul si l-am vazut: un lup mare, cenusiu care se uita la mine. Era, probabil Quil. In afara de Jacob, el era singurul care se mai transforma, mentinandu-se la aceeasi varsta, pana ce Claire avea sa se faca mare pentru a-i deveni iubita. Lupul a scos un marait, apoi a fugit. La naiba! Imaginea mea, cu sange la gura si cu lesul caprioarei alaturi, nu era cea mai frumoasa. Iar acum, Quil se dusese acasa, sa le spuna celorlalti ce vazuse. Am dat de belea. Am mers la rau si m-am spalat pe fata. Incercam sa prelungesc momentul intoarcerii acasa. Dar nu avea niciun sens. Daca as mai fi intarziat mult, probabil ar fi venit ei dupa mine. Asa ca m-am intors la masina si am pornit pe drumul pe care venisem. "Nu se va intampla nimic, nu se va intampla nimic" imi spuneam in gand. la urma urmei, nu eu ii mintisem. Cand am intrat in sufragerie, i-am vazut pe Jacob, Paul, Quil si Sam stand pe canapea. Billy era, ca de obicei in scaunul cu rotile, iar Claire si Emily stateau pe jos, uitandu-se pe o revista. -Tati, tati, noi suntem venisosi?Foarte veninosi. Dar de ce intrebi? Pentru ca mi-am muscat limba! -Foarte amuzant, Paul. Din nefericire, era singurul caruia ii ardea de glume. Cand m-a vazut, Claire s-a ridicat, vrand sa vina spre mine, insa Emily a prins-o de mana, tinand-o pe loc. Nimeni nu spunea nimic. Intr-un final, Sam vorbi: -Emily, ce-ar fi sa te duci cu Claire sa va plimbati putin pe plaja? -Vii si tu? ma intreba Claire. -Voi veni putin mai incolo, bine?Acum am putina treaba. -Promiti? -Promit. -Bine. Si au plecat. Jacob a vent langa mine si m-a luat de mana. -Vreau sa imi spuneti de ce ati mintit, zise Sam. Insa nimeni nu a spus nimic. Apoi Jacob a vorbit: -Imi pare rau, este vina mea. Nessie nici macar nu stia despre asta. -Dar de ce, spuse Sam. De ce ma hranesc cu sange sau de ce a mintit Jacob? Probabil de ce a

mintit....da, asta as vrea sa stiu si eu. M-am uitat la el, asteptand un raspuns. -Mi-a fost teama...ca nu o veti place, spuse el. Am crezut ca daca va spun ca ea mananca mancare, veti fi mai putin sceptici. Insa nu am mintit in totalitate, Nessie poate manca si mancare, nu-i asa? spuse uitandu-se la mine. -Desigur, pot supravietui cu ea, am spus. Insa nu imi place. Ce? Daca tot spunem adevarul, macar sa il spunem pana la capat. -Asta ar putea schimba putin lucrurile,spuse Sam. -Stati linistiti, nu o sa... Era ciudat sa se gandeasca la asta. Cum putea crede ca le-as face rau? -Nu e vorba despre asta,Nessie. Doar ca, dupa cate se pare, tu esti mai mult vampir decat om, iar asta ar putea duce la transformarea noastra in lupi. -Am inteles....in cazul acesta,am putea pleca, nu vreau sa va fac probleme. -Nu e cazul. Noi suntem dispusi sa va ajutam, orice ar implica acest lucru. Doar ca ar fi fost mai bine sa stim dinainte, sa avem timp sa ne pregatim. -Imi pare rau, spuse Jacob din nou. Capitolul 20: Claire si Emily Dupa ce lucrurile s-au clarificat, am mers cu Jacob pe plaja. Ii promisesem lui Claire ca voi merge acolo. Le-am gasit pe ea si pe Emily plimbandu-se pe malul marii. -Ai venit, spuse Claire alergand spre mine. -Desigur, doar am promis. Mi-am scos sandalele si am intrat cu picioarele in apa. Senzatia era foarte placuta.Nisipul imi mangaia talpile, iar apa calda imi atingea gleznele. Am zarit o scoica si m-am aplecat sa o iau. -Uite ce frumoasa e, i-am spus lui Claire. -Pun pariu ca pot gasi una mai frumoasa. -Serios? Ia sa vedem. Am strans o gramada de scoici si m-am hotarat sa le iau acasa. Drept pentru care i-am umplut buzunarele lui Jacob cu ele. Claire vroia sa se catere pe o stanca, iar Jacob s-a dus cu ea sa o ajute sa urce. -O sa am grija sa nu cada, ii spuse el lui Emily, vazand-o ca se incrunta. Nu te mai panica atat. Am ramas doar eu cu Emily. -Ati clarificat problema? intreba ea. -Da, am spus. Aaa, asta nu te-a facut sa iti schimbi parerea despre mine, nu? -Sigur ca nu. Am zambit usurata. -Se vede ca Jacob este fericit alaturi de tine. Suntem cu totii foarte bucurosi ca este asa. -Si eu sunt fericita. Nici nu imi pot imagina viata fara el. Si nici nu vroiam. -Nu am stiut ca am mintit, pana nu am ajuns aici, i-am spus. Credea ca nu va va place de mine. -Se insela, bineinteles. -Ma bucur ca este asa, am zis. Am mers tacute catre locul in care se aflau Jake si Claire. -Pot sa te intreb ceva?i-am spus. -Desigur,orice. -Jacob a avut vreo...iubita...inainte sa ma nasc eu? Privindu-i pe Quil si Claire, seara trecuta, mi-am dat seama ca el o iubeste nespus si era de la sine inteles ca o va astepta pana va creste, fara sa fie cu cineva in tot acest timp. Eram curioasa daca Jacob a avut o prietena inainte de a a ma cunoaste pe mine. Dintr-un motiv sau altul, Emily s-a schimbat la fata.

-Hai, spune-mi, te asigur ca nu voi face vreo criza de gelozie. -Incercam sa imi amintesc, se scuza ea. Nu, nu cred ca a avut. Un lucru era cert: Emily stia sa minta la fel de bine ca mama. Nu ma deranja in niciun fel lucrul asta. Faptul ca Jake a fost, o data demult, cu o straina fara chip si fara nume, era, pana la urma, un lucru perfect normal. Stiam ca acum pe mine ma iubeste si nimic nu va schimba asta.