Facerea Lumii.docx

http://alinbaiescu.ro Facerea Lumii … Asigurărilor Ziua Întâi 1.1. La început erau riscurile, doar ele. Şi erau multe, de toate felurile, şi făceau prăpăd prin lume. 1.2. Oamenii se îmbolnăveau ca din senin, cădeau la pat şi apoi mureau pe capete în chinuri groaznice. Alţi se loveau şi rămâneau cinugi pe viaţă, nemaiputând merge la muncă, lăsându-şi familiile în sărăcie lucie. 1.3. Iar zbuciumul omului era de prisos. Rugi, ofrande şi jertfe – erau toate în van. 1.4. Văzând neputinţa pământeanului, Atotputernicul a zis: „Uniţi-vă! Ajutaţi-vă unii pe alţii! Undes mulţi, puterea creşte”. 1.5. Primii care au ascultat porunca Atotputernicului au fost cei care ridicau fortăreţe. Dintre ei, unii mureau zdrobiţi sub bucăţi imense de piatră, iar familiile lor nu puteau să le facă o îngropăciune cuvincioasă. 1.6. Ei au hotărât ca, din simbria pe care o primesc de la stăpân, să pună fiecare câte un bănuţ în cutia breslei. De acolo, când unul dintre fraţi murea, cei rămaşi primeau bani ca să-i facă cele trebuincioase. Adică, mulţi puneau la comun câte puţin, pentru ca puţini să primească mult. 1.7. Apoi le-au urmat breslele de neguţători, după care cele de agricultori. Şi aşa, încetul cu încetul, tot mai mulţi au îmbrăţişat această practică de întrajutorare a celor aflaţi la necaz. 1.8. Cu timpul, oamenii au priceput că banii strânşi la comun pot fi folosiţi şi pentru alte împrejurări. Astfel, unii au şi-au făcut o cutie a breslei nu doar pentru morţi, ci şi pentru cei care cădeau la pat – bolnavi sau chilăviţi – să-şi poată lua doctorii ca să se înzdrăvenescă. 1.9. Apoi lumina s-a schimbat cu întuneric şi aşa s-a terminat Ziua Întâi. ***** Astfel, mânat de nevoie, la îndemnul Atotputernicului, dar şi cu mintea sa iscoditoare, omul a creat prima şi cea mai simplă formă de asigurare: cea împotriva consecinţelor generate de riscuri precum bolile sau accidentele. În prezent, în oferta oricărei companii de asigurări găseşti astfel de produse de asigurări de viaţă, cu componentă pură de risc: unele acoperă doar evenimente precum decesul sau invaliditatea (din boală sau accident), altele, mai complexe, prevăd despăgubiri pentru situaţii care conduc la spitalizări, intervenţii chirurgicale sau tratamente de lungă durată etc.

Ziua a Doua

2.1. La început erau riscurile, doar ele. Şi erau multe, de toate felurile, şi făceau prăpăd prin lume. 2.2. Răzbunarea pământului – cutremurele, căderile de pietre – dărâma bordeie, case, fortăreţe şi chiar lăcaşuri sfinte. La fel se întâmpla şi cu răzbunarea naturii – furtunile, inundaţile. Vrajba dintre oamenii lua minţile unora care, pentru a-şi face dreptate, puneau foc la casele vecinilor sau nemoteniilor cu care vorbeau de-o viaţă. Nu era ocolit de necaz nici săracu’, nici bogatu’. 2.3. Moştenite din tată-n fiu, pentru cei mai mulţi casele nu erau lesne nici de ridicat, nici de reparat. Iar celor care nu căpătau nimic din bătrâni le trebuiau ani în şir să-şi poată cladi un acoperiş deasupra capului. 2.4. Trăiau la un loc oameni şi dobitoace. Magherniţe cu pământ pe jos, acoperiş de stuf, cu o vatră micuţă pentru foc şi câteva bucăţi de lemn cu paie deasupra pentru odihnă – era toată averea celor mai mulţi. Dar erau ale lor şi le preţuiau cum se cuvine. 2.5. Iar când soarta se răzbuna pe ei, nenorociţii pierdeau şi puţinul pe care îl aveau. Rămâneau oamenii sub cerul liber, fără adăposturi, în voia sorţii, disperaţi. 2.6. Văzând neputinţa pământeanului, Atotputernicul a zis: „Uniţi-vă! Ajutaţi-vă unii pe alţii! Undes mulţi, puterea creşte”. 2.7. Aşa s-a făcut că, aflaţi la ananghie, oamenii începuseră să se ajute unii pe alţii: bordeiul unuia se dărâma, puneau toţi mână de la mână – fiecare cu ce avea – şi îl ajutau să-şi facă casa la loc. Căci nenorocirea unuia se putea abate şi asupra celuilalt. 2.8. Apoi, mai luminaţi la minte, sătenii din aşezămintele însemnate au hotărât ca, la cel mai vrednic dintre ei, să pună fiecare câte un bănuţ. Aşa se făcu că, în ceva vreme, se strânseseră destui bani ca cei năpăstuiţi de soartă şi rămaşi fără casă să poată tocmi muncitori să le-o ridice la loc. 2.9. Obiceiul bun îl văzură alţii care se grăbiră să-l încerce, la rândul lor. 2.10. Lumina s-a schimbat cu întuneric şi astfel s-a terminat Ziua a Doua. ***** După ce în Ziua Întâi a născocit asigurarea împotriva riscurilor personale (accidentele şi bolile), a urmat asigurarea pentru riscurile care pot afecta locuinţele, respectiv orice clădire de interes personal sau public: cutremurele, furtunile, inundaţiile, incendiile.

În prezent, asigurarea de imobile se găseşte în portofoliul oricărei companii de asigurări generale: de la produsele care acoperă un număr limitat de riscuri (maxim 3), până la cele mai complexe tipuri de clauze.