Exemplu Proiect Err.docx

Fișa A

Data: Grupa: Profesor: Disciplina: Subiectul lecției: Tipul lecției: Durata: Subcompetențe: Obiective operaționale  Cognitive O1 SA DEFINEASCA NOTIUNEA O2 SA ENUMERE.....  Psihomotorii Obiective afective: -SA FOERMENE O ATITUDINE POZITIVA FATA DE FAMILIE.... Strategii didactice:  Metode și procedee  Mijloace de învățare Forme de lucru: Individual, frontal, în grup Bibliografie

Demersul lecției Etapele lecției

Evocarea (Moment organizatoric Reactualizarea cunoștințelor)

Realizarea sensului (captarea atenției, anunțarea temei și a obiectivelor, predarea propriu zisă)

Reflecția (Generalizarea, întărirea cunoștințelor, notarea elevilor, tema pentru acasă)

Obiective

Conținutul lecției (activitatea profesorului și a elevului)

Strategii didactice Metode și procedee

Evaluare Notă

Obiective operationale cognitive

Cunoaştere a cita a defini a descrie a enumera a găsi a identificaa eticheta a localiza a potrivi a memora a numi a recita a recunoaşte a consemna a repovesti a repeta a raporta a remedia a specifica a declara a cataloga

Taxonomia Revizuită a lui Bloom Categorii de Verbe Obiective operationale psihomotorii

Înţelegere a clarifica a confirma a apăra a discuta a distinge a duplica a exemplifica a explica a exprima a extinde a ilustra a deduce a interpreta a localiza a parafraza a prezice a relata a raporta a reproduce a declara din nou a spune din nou a revedea a alege a traduce a înţelege

Aplicare a aplica a calcula a desfăşura a alege a calcula a demonstra a dramatiza a folosi a estima a executa a experimenta a ilustra a implementa a face a modela a modifica a opera a îndeplini a practica a programa a arăta a simula a schiţa a rezolva a folosi

Analiză a analiza a aprecia a aranja a atribui a categorisi a clasifica a compara a conecta a contrasta a decide a deforma a detecta a determina a schematiza a diferenţia a discrimina a diseca a distinge a examina a generaliza a grupa a emite o ipoteză a imagina a inspecta a inventaria a ordona a organiza a prezenta a examina a întreba a alege a separa a rezuma a testa

Sinteză a actualiza a asambla a amesteca a compune a pregăti a construi a concepe a crea a concepe a dezvolta a proiecta a formula a genera a incorpora a integra a inventa a face a modifica a iniţia a plănui a produce a propune a rearanja a înlocui a transforma

Oboective afective: Formarea atitudinii......... A realiza , a reflecta, a încuraja, a convinge, a rezista........ TIPURI DE LECȚII: 

Lectia mixtă sau combinata

Evaluare a aprecia a disputa a evalua a verifica a conchide a convinge a critica a deduce a apăra a evalua a emite o ipoteză a judeca a rândui a evalua a recomanda a revizui a scruta a susţine a evalua a cântări

   

Lecție de comunicare/însușire de noi cunoștințe Lecția de formare de priceperi și deprinderi Lecție de fixare și sistematizare Lecție de verificare și apreciere a rezultatelor școlare

PROIECTAREA LECŢIEI TIPURI DE ORGANIZARE A LECŢIEI În funcţie de numărul participanţilor şi relaţia de lucru ce se stabileşte între cel educat şi cel care educă, activităţile didactice pot fi: 

frontale (lecţia, seminarul, activitatea de laborator, vizita, excursia, activitatea în cabinete pe specialităţi, vizionarea de spectacole sau conferinţe, prezentări tehnice etc.);



de grup (consultaţii, meditaţii cu scop de recuperare, experimente cu caracter de cercetare ştiinţifică, cercul de elevi, întâlniri cu specialiştii, concursuri, redactarea revistelor, dezbateri, serate literare, sesiuni de comunicări etc.);



individuale (munca independentă şi studiul individual, rezolvarea de exerciţii, rezolvarea independentă de probleme, instruirea programată, instruirea asistată de calculator, elaborarea de compuneri, elaborarea de proiecte, lucrări practice independente, pregătirea şi susţinerea unor comunicări, pregătirea şi susţinerea unor examene, elaborarea de material didactic sau întreţinerea lui etc.).

Lecţiile nu pot acoperi în întregime aspectele de conţinut sau de deprinderi vizate. Ele răspund unor performanţe minimale. Performanţa se obţine prin activităţi complementare, care se pot desfăşura în şcoală, dar în afara orelor alocate disciplinei. Aceste activităţi motivează învăţarea, aprofundează conţinuturi, întăresc achiziţiile informaţionale, dezvoltă imaginaţia şi creativitatea. În egală măsură este recomandat ca elevii să fie încurajaţi a lua parte la activităţi extraşcolare organizate de alte instituţii: dezbateri publice, dezbateri televizate, tabere şcolare de pregătire de specialitate etc.

CONCEPTUL DE UNITATE CADRU ŞI LECŢIA CA MICROSISTEM PEDAGOGIC Prin unitate cadru se înţelege o succesiune de momente didactice caracterizate de coerenţă de conceptualizare a conţinuturilor care vizează atingerea unor obiective operaţionale specifice. Noţiunea se suprapune parţial celei de lecţie. Lecţia se consideră o entitate de învăţământ, ceva mai mult decât un cadru de organizare a instrucţiei, ea presupune mecanisme şi legităţi de structurare şi funcţionare bine cunoscute. O lecţie are: 

o dimensiune funcţională (îşi propune un scop şi obiective specifice);



o dimensiune structurală (implică resurse umane, materiale, procedee şi metode didactice, mijloace de învăţământ, presupune un timp determinat şi un mediu didactic de desfăşurare în vederea unui transfer informaţional);



o dimensiune operaţională (o strategie specifică de atingere a obiectivelor şi de evaluare a calităţii achiziţiilor).

TIPURI ŞI VARIANTE DE LECŢII Lecţia, ca unitate de bază a desfăşurării procesului instructiv-educativ, Îmbracă forme de organizare diverse care întăresc convingerea celor implicaţi în managementul educaţiei şi profesorilor că este o manieră comodă, sigură, eficientă, care imprimă ritm şi continuitate procesului. Literatura de specialitate consemnează următoarele tipuri de lecţii: 

lecţia mixtă sau combinată;



lecţia de comunicare / însuşire de noi cunoştinţe; - lecţia introductivă; - lecţia prelegere; - lecţia seminar; - lecţia programată;



lecţia de formare de priceperi şi deprinderi; - lecţia de formare de deprinderi de acţiune intelectuală. - lecţia de rezolvare de probleme; - lecţia de lucrări de laborator; - lecţia de formare a unor deprinderi tehnice;



lecţia de fixare şi sistematizare;



lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare.

LECŢIA MIXTĂ Lecţia mixtă este cea mai frecventă formă de organizare a activităţii didactice în învăţământul preuniversitar. Ea urmăreşte atingerea mai multor scopuri sau sarcini didactice distincte: transferul de noi cunoştinţe, sistematizarea şi consolidarea achiziţiilor şi verificarea sau evaluarea performanţei şcolare.

LECŢIA DE COMUNICARE / ÎNSUŞIRE

DE NOI CUNOŞTINŢE Acest tip de lecţie este recomandat la început de capitol, la teme mai dificile în care se urmăreşte în mod deosebit învăţarea în clasă, sau la clasele terminale, când tema este amplă şi impune prezentarea sub formă de prelegere. Lecţia are ca specific eliminarea etapelor ce ţin de lecţia anterioară, trecându-se, după momentul organizatoric, direct la anunţarea titlului, obiectivelor de referinţă şi competenţelor specifice. Cea mai mare parte a lecţiei se consumă cu comunicarea şi însuşirea de noi cunoştinţe, ultimile minute servind pentru consolidarea ideilor principale, fixării relaţiilor, cristalizării concluziilor, precum şi la indicarea temei pentru acasă.

a) LECŢIA INTRODUCTIVĂ Această lecţie este un pic mai specială, ea având rolul de a oferi o imagine de ansamblu asupra unei ştiinţe, discipline şcolare, unui capitol etc. şi are drept scop acomodarea celui instruit cu mediul pedagogic şi noţional în care se va desfăşura etapa de instruire pe care o parcurge.

b) LECŢIA PRELEGERE Este o lecţie care se centrează pe metoda clasică cu acelaşi nume fiind rezervată claselor de liceu sau grupurilor de elevi care au puterea de a recepta, având pregătirea necesară, conţinuturi vaste dintr-un domeniu ştiinţific.

c) LECŢIA SEMINAR Este o lecţie care se recomandă vârstelor şcolare mari. Ea presupune dezbaterea unui subiect pe baza studiului prealabil al unei literaturi de specialitate recomandate de către profesor. O astfel de lecţie se sprijină pe nivelul de pregătire al elevilor şi pe interesul pe care aceştia îl manifestă în mod constant pentru disciplina şcolară în cauză.

d) LECŢIA PROGRAMATĂ Lecţia programată este o lecţie de comunicare / însuşire de cunoştinţe concepută pe baza manualelor sau textului programat. Învăţământul programat şi instruirea asistată de calculator pot constitui strategii didactice care să asigure transferul de conţinuturi către grupul celor care se instruiesc.

LECŢIA DE FORMARE DE PRICEPERI ŞI DEPRINDERI Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi este specifică învăţământului vocaţional, unde este utilizată în mod sistematic ca sistem de desfăşurare a procesului educativ. Fizica este o

disciplină şcolară care vizează prin îndeplinirea obiectivelor cadru şi dezvoltarea capacităţilor de explorare / investigare a realităţii şi de experimentare.

a) LECŢIA DE FORMARE DE DEPRINDERI DE ACŢIUNE INTELECTUALĂ. LECŢIA DE REZOLVARE DE PROBLEME Lecţia de rezolvare de probleme, implicând aplicarea şi exersarea contribuie la fixarea, aprofundarea lărgirea cunoştinţelor şi la evaluarea performanţelor. O astfel de lecţie poate servi la:

 asimilarea cunoştinţelor;  rezolvarea unor situaţii practice;  fixarea limitelor unor teorii;  particularizări şi generalizări a unor rezultate;  valorificarea cunoştinţelor;  dezvoltarea gândirii logico-matematice;  dezvoltarea creativităţii;  organizarea şi reorganizarea conţinuturilor;  evaluarea rezultatelor învăţării;  dezvoltarea personalităţii;  încrederea în disciplină;  încrederea în calităţile personale;  perseverenţa;  calităţi de cercetător. b) LECŢIA DE LUCRĂRI DE LABORATOR Disciplină experimental aplicativă, fizica, condiţionează obţinerea de bune rezultate prin folosirea experimentului ca principala modalitate de comunicare-însuşire a cunoştinţelor. Este foarte importantă dotarea laboratorului şi desfăşurarea activităţii didactice de fizică în laborator. Astfel vor putea fi întărite deprinderile de investigare a naturii, aptitudinile de a organiza (planifica) un experiment şi de interpretare a rezultatelor obţinute.

c) LECŢIA DE FORMARE A UNOR DEPRINDERI TEHNICE Este o lecţie care se poate desfăşura pe o structură în mare măsură asemănătoare lecţiei de laborator. Ea asigură formarea de priceperi şi deprinderi pentru elevii de vârstă şcolară mare, care se pregătesc în cadrul învăţământului vocaţional pentru o profesie, lecţia având un pronunţat caracter tehnic.

LECŢIA DE FIXARE ŞI SISTEMATIZARE O astfel de lecţie asigură consolidarea cunoştinţelor însuşite şi aprofundarea lor pe nivele superioare de înţelegere şi aplicare prin recapitulare. Lecţia de recapitulare presupune desfăşurarea unei activităţi intelectuale susţinute, pe baza căreia elevul valorifică conţinuturile achiziţionate într-o etapă de pregătire (studiul unui capitol al fizicii, al unei discipline etc.). Gândirea elevului poate fi disciplinată în baza unui algoritm pe care îl stabilesc de comun acord profesorul şi colectivul de elevi. Accentul cade pe înţelegere, analiză şi sinteză. Sunt întărite priceperile de a argumenta şi demonstra teorii ştiinţifice, dar şi acelea de a formula judecăţi de valoare cu privire la aplicabilitatea unor ipoteze de lucru. Lecţia de recapitulare va consolida competenţele pe care elevul va trebui să le dovedească toată viaţa.

LECŢIA DE VERIFICARE ŞI APRECIERE A REZULTATELOR ŞCOLARE Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor în scopul remedierii învăţării şi creşterii performanţei şcolare. Ea trebuie să servească diagnosticării nivelului de pregătire al elevilor şi să formuleze judecăţi de valoare în legătură cu performanţa. Variantele lecţiei de verificare şi apreciere pot fi: evaluare orală, evaluare prin lucrări scrise, evaluare prin lucrări practice, evaluare cu ajutorul programelor computerizate.

PROIECTAREA LECŢIEI TIPURI DE ORGANIZARE A LECŢIEI În funcţie de numărul participanţilor şi relaţia de lucru ce se stabileşte între cel educat şi cel care educă, activităţile didactice pot fi: 

frontale (lecţia, seminarul, activitatea de laborator, vizita, excursia, activitatea în cabinete pe specialităţi, vizionarea de spectacole sau conferinţe, prezentări tehnice etc.);



de grup (consultaţii, meditaţii cu scop de recuperare, experimente cu caracter de cercetare ştiinţifică, cercul de elevi, întâlniri cu specialiştii, concursuri, redactarea revistelor, dezbateri, serate literare, sesiuni de comunicări etc.);



individuale (munca independentă şi studiul individual, rezolvarea de exerciţii, rezolvarea independentă de probleme, instruirea programată, instruirea asistată de calculator, elaborarea de compuneri, elaborarea de proiecte, lucrări practice independente, pregătirea şi susţinerea unor comunicări, pregătirea şi susţinerea unor examene, elaborarea de material didactic sau întreţinerea lui etc.).

Lecţiile nu pot acoperi în întregime aspectele de conţinut sau de deprinderi vizate. Ele răspund unor performanţe minimale. Performanţa se obţine prin activităţi complementare, care se pot desfăşura în şcoală, dar în afara orelor alocate disciplinei. Aceste activităţi motivează învăţarea, aprofundează conţinuturi, întăresc achiziţiile informaţionale, dezvoltă imaginaţia şi creativitatea. În egală măsură este recomandat ca elevii să fie încurajaţi a lua parte la activităţi extraşcolare organizate de alte instituţii: dezbateri publice, dezbateri televizate, tabere şcolare de pregătire de specialitate

LECȚIA ERRE Lecția ERRE- este un procedeu eficient prin care profesorii îi îndrumă pe elevi spre înțelegere și crearea unei atitudini personale asupra celor învățate. Acest cadru oferă posibilitatea ca elevii să examineze critic informațiile și în baza lor să-și reconstituie propria imaginație asupra evenimentelor studiate. Etapele astfel de lecții sunt: 1. Evocarea (provocarea interesului); 2. Realizarea sensului;

3. Reflecția; 4. Extinderea.  La etapa evocării- se provoacă interesul, se stimulează elevul pentru a se gîndi la ceea ce știe și poate să facă. La această etapă se stabilesc de obicei obiectivele învățării , care permit formarea cunoștințelor, abilităților și aptitudinilor celor ce învață. La această etapă este necesară implicarea activă a elevilor, datorită careia ei devin conștienți de propria lor gindire și își formează limbajul propriu.  La etapa realizarea sensului- cel care învață vine în contact cu noile informații sau idei. Această fază de învățare permite profesorului să aibă o influență asupra elevilor și să-și mențină în mod activ și independent străduința de a-și forma noi concepte. Această etapă permite elevilor să-și mențină interesul care a fost stabilit în faz a de evocare. Rolul profesorului în această etapă este de a monitoriza această activitate. Subiectul lecției se va realiza prin diverse activități , care sunt relevante pentru obiectivele stabilite.  Etapa reflecției- în această etapă permite să se consolideze cunoștințele noi și să-și restructureze activ schema de învățare pentru a include în ea multe concepte noi. Această etapă permite să aibă loc învățarea durabilă caracterizată de schimbarea propriu zisă, care permite formarea unui nou set de comportamente sau a unor convingeri noi. Aici tot este bine totodată să ne amintim și să înțelegem toată experiența parcursă în activitate.  Etapa extinderii- reflectă sistemul de cuniștințe, abilități și aptitudini, care permit formarea unor competențe și este nevoie de a le aplica în diferite situații de integrare. Sarcina acestei etape este de a implica elevii în condiții de integrare autentice, adica de a rezolva situații reale din viață, care stimulează mobilizarea resurselor interne și externe ale elevilor. La această etapă se propu: studiu de caz; elaborarea de proiecte fie individuale , fie în grup, care sunt realizate nu pe percursul unei lecții dar se realizează pe durată mai mare de timp.