Evaluarea Psihologica Clinica.docx

EVALUAREA PSIHOLOGICA CLINICA

Evalurea psihologica (psihodiagnostic) este un proces complex si etapizat de investigare psihologica, efectuat cu un ansamblu de metode specializate, in virtutea unor principii si reguli de natura atat metodologica, cat si etica, in scopuri dintre cele mai diverse, incepand cu cele care tin de domeniul educational, clinic, occupational si incheind cu cele care apartin domeniului sportiv sau militar, toate avand ca numitor comun imbunatatirea conditiei umane sub aspect psihologic, cresterea potentialului adaptativ al oamenilorla cele mai diverse solicitari. Psihologia clinica se ocupa de analiza, tratarea si preventia tulburarilor psihologice umane, dar si cu imbunatatirea adaptarii si eficientei personale (Rodnik, 1985) ; Dupa David (2006) ,,psihologia clinica este stiinta care studiaza mecanismele psihologice implicate in starea de sanatate (promovarea, optimizarea sanatatii si prevenirea patologiei) si boala. Esenta psihologiei clinice este construirea cazului individual sau studiul de caz studiul conduitei umane individuale si al conditiilor sale ( gandire, maturizare, conditii fiziologice si patologice, istoria vietii). Studiul de caz este o constructie a psihologului clinician, care in urma informatiilor culese din multiple metode de la o persoana, va da sens acestora prin formularea unor explcatii, prin descrierea unor procese interne si formularea unor posibile solutii. Rolurile si activitatile psihologului clinician: 1. Cercetare 2. Evaluare 3. Consiliere si psihoterapie

4. Activitati de invatare (activitati de predare in institutii de invatamant sau traininguri, workshopuri etc) 5. Consultanta (de ex consultant pentru medici care doresc sa managerieze mai bine complianta pacientilor la tratament). Caracteristicile psihologiei clinice: 1. Are un caracter integrativ – necesita informati aprofundate integrate din

toate

celelalte

domenii

ale

psihologiei,

mai

ales

din

psihopatologie, psihoterapie, evaluare psihologica; 2. Are un caracter holist – vizeaza abordarea tuturor aspectelor unei persoane, de la cele biologice la cele sociale si cultural, de la cele normale la cele patologice; 3. Are un caracter aplicativ – urmareste conceptualizarea cazului individual pentru realizarea unui plan de interventie;

Abordari teoretice actuale in psihologia clinica

Teoriile actuale ale psihologiei clinice constituie baza activitatilor specific psihologului clinician, fundamenteaza si orienteaza fiecare demers psihologic clinic. Tendinta actual in psihologia clinica este de a utilize o abordare integrativa de intelegere a problemelor umane. In general, majoritatea clinicienilor (mai ales cei care au o specializare in domeniul psihoterapiei) adera preponderant la o anumita orientare teoretica; cu toate acestea, in practica este folosita o abordare integrative care sustine ca factorii cauzali interactioneaza si contribuie la problema respectiva.

Clinicienii care sunt specializati in psihoterapie folosesc teoria la care adera pentru intelegerea comportamentului (normal si anormal) si pentru construirea strategiilor de evaluare si interventie. Practicienii care desfasoara doar activitati de evaluare, cercetare, invatate si consultant isi organizeaza munca potrivit modelului actual al psihologiei clinice a sanatatii – modelul biopsihosocial. Engel (1977, 1980) a dezvoltat abordarea biopsihosocila ca model de intelegere si tratare a bolii fizice si mentale. Conforma acestui model, toate bolile fizice si psihice au componente biologice, psihologice si sociale care interactioneaza cu si influenteaza functionarea umana si care trebuie luate in considerare pentru o interventie eficienta. Autorul ofera o perspectiva sistemica in sensul ca, datorita interactiunii dintre elemente, schimbarile aparute intr-o arie a functionarii vor determina aparitia unor consecinte in celelalte. De exemplu, simptomele depresive pot avea cause multiple, afecteaza diverse aspecte ale functionarii biologice, psihologice, sociale ale individului, pot fi asociate cu boli somatice; Acest model a devenit extrem de influent in psihologia clinica. Un model actual de teoretizare si practica clinica care se situeaza in congruent cu modelul biopsihosocial este cel propus de Serban Ionescu (2009, 2013) – modelul rezilientei asistate prin care se largeste cadrul de intelegere a tulburarilor psihice si mai ales subliniaza importanta a doua obiective practice ale activitatilor clinice, deseori uitate sau ignorate: recuperarea psihica si preventia aparitiei patologiei psihice; accentual se muta de pe patologizarea excesiva a persoanelor pe accesarea resurselor naturale de recuperare.

Orientari teoretice 1. Abordarea psihodinamica

2. Abordarea cognitiv - comportamentala 3. Abordarea umanist-experientiala (Abordarea centrata pe client, 4. 5. 6. 7.

Analiza existentiala, Terapia Gestalt) Psihodrama (Jacob Moreno) Analiza tranzactionala (Eric Berne) Perspectiva Ericksoniana (Milton Erickson) Perspectiva transgenerationala 1. Abordarea psihodinamica. Exista trei idei fundamentale commune teoriilor psihanalitice ce constituie fundamental acestora: rolul inconstientului, fenomenul transferului si relevant experientelor trecute pentru personalitatea si simptomele prezente; Teoria psihodinamica moderna este un model care explica psihopatologia ca avandu-si originile in conflictul intrapsihic; Conflictele pot aparea intre partile aparatului psihic (personalitati): Id, Ego si Superego; Id ul contine instinct si impulsuri care, conform principiului placerii, se cer a fi exprimate. Superegoul (,,constiinta morala”) se opune manifestarii unor impulsuri ale Id ului. Iar Ego ul, ajutat de mecanismele de aparare ale Eului, incearca sa impace celelalte doua instante ale psihicului cu realitatea. Mecanismele de aparare

(sublimarea,

refularea,

acting

out,

proiectia,

intelectualizarea, negarea, etc) sunt forme de raspuns automat la situatii care determina aparitia anxietatii la nivel inconstient, anxietate determinate de experienta conflictului intrapsihic. Aceste mecanisme permit evitarea emotiilor sau gandurilor pe care pacientul nu le poate tolera la nivel constient (dorinte inacceptabile); 2. Abordarea cognitiv – comportamentala („Oamenii nu sunt tulburaţi de către lucruri, ci de modul în care ei privesc acele lucruri” Epictet )

Conform conceptiei dezvoltate de Ellis, majoritatea problemelor nevrotice apar datorita unei gandiri magice ce poate fi recunoscuta si schimbata. Conform acestei viziuni, Ellis a formulat Modelul ABC pentru explicarea psihopatologiei dar si pentru a fundamenta interventiile terapeutice. A - situatia, evenimentul activator (externa sau interna) B - convingeri irationale C -raspunsuri psihopatologice (emotionale, fiziologice

si

comportamentale. Ex. Am restante (A) , ma gandesc ca sunt un ratat (B) iar asta imi creeaza un sentiment de inutilitate (C). Majoritatea oamenilor cred ca A determina C, dar de fapt, cel care determina C (sentimente de depresie, inutilitate etc) este B (adica modul in care gandim despre o situatie A); Ellis a identificat credinte irationale frecvent intalnite la persoanele cu tulburari nevrotice: trebuie, catastrofarea, generalizarea, prezicerea, invinovatirea, Ce ar fi daca?, Etichetarea, etc In paralel cu Albert Ellis, in anii 60”, Aaron Beck si-a publicat pentru prima data teoria de la baza Terapiei Cognitive, prin care propunea ideea ca cognitiile oamenilor le afecteaza raspunsurile emotionale, comportamentale si fiziologice, iar schimbarea cognitiilor va determina schimbarea raspunsurilor. Aaron Beck a dezvoltat Terapia Cognitiva a depresiei. Conform teoriei cognitive credintele de baza sunt stocate in stucturi mentale numite scheme. Schema cognitiva este o structura emotional – cognitive, intrapsihica, dezvoltata in copilarie in urma unor evenimente psihotraumatizante. Ea ramane inactive pana cand este reactivate de anumite evenimente din viata adulta. Exemple de scheme cognitive: ,,Nu merit sa fiu iubit”, ,,Nu am valoare”;

Schemele cognitive sunt foarte rigide si inconstiente, determinand la randul lor comportamente rigide si emotii neplacute puternice – persoana va amplifica tot ceea ce este in acord cu schema sa. Aceasta filtrare a realitatii prin intermediul schemei cognitive va conduce la disocierea persoanei de realitate iar convingerile individului vor devein predictii care se autoimplinesc. 3. Abordarea umanist-experientiala Are radacini puternice in abordarea psihodinamica, prin accentual pus pe roluk experientei reale in aparitia problemelor psihologice si pe importanta curative a reltiei actuale ,,aici-si-acum” dintre terapeut si client. 4. Analiza tranzactionala (Eric Berne) A fost dezvoltata de psihiatrul Eric Berne in anii 50. In centrul analizei tranzactionale se afla Modelul Starilor Eului. Berne sustine ca oamenii actioneaza conform urmatoarelor roluri: copil, parinte si adult pe care le-a denumit Stari ale Eului. Scenariul de viata este un alt concept essential in AT. Eric Berne considera ca, in prima copilarie, omul isi scrie propriul scenariu de viata pe care il va urma apoi, in mod inconstient dar loial, in viata adulta. 5. Psihodrama (Jacob Moreno) Psihodrama este o metodă, de multe ori folosită ca psihoterapie, în care participanţii utilizează dramatizarea spontană şi jocurile de rol pentru a investiga și de a obține o nouă perspectivă asupra vieții lor. Prin recreerea de situații din viața reală, participanţii au posibilitatea de a evalua comportamentul lor și de a-şi înțelege mai profund reacţiile.

6. Perspectiva Ericksoniana (Milton Erickson) Milton Erickson aduce o perspective radicala, si anume ca singura teorie valabila pentru procesul terapeutic este cea pe care clientul o are despre sine si conditia sa psihologica. Astfel, persoana este considerata expert al problemei sale si singurul care are solutii pentu aceasta; este cel care poseda ,,adevarul” sau si solutile adecvate. Milton a demonstrat prin modalitatea sa terapeutica ca exista o logica in aparitia si dezvoltarea comportamentului problematic al clientului; ca exista o intentie pozitiva a simptomului pentru client si ca persoana detine deja resursele necesare schimbarii.