Et Test 1.docx

1.Locul și rolul turismului în economie Ramurile economiei naționale a)Sectorul primar ce include (agricultura, vînătoarea,pescuitul, industria extrativă) b) Sectorul secundar(industria de prelucrare, manufactura grea și ușoară, alimentarea, producția și furnizarea de energie. c)Sectorul terțiar(sectorul serviciilor(,comerț, transport, alimentație publică), turism, serviciile și activitățile care produc bunuri materiale, inclusiv instituțiile de cultură, învățămînt, asistență socială,sportul)etc. Turismul- se constituie ca o ramură distinctă a economiei naționale și locul acesta este evidențiat de următoarele: 1.Conținutul său: include: activități de natura serviciilor (transport, alimentație, oferire de informație, tratament. 2.Caracteristicile sale: (nematerialitate, intangibilitate, nestocabilitate, simultanietate, producția și consumul, consum mare de muncă). ***Rolul economic al turismului direct este evidențiat de: 1.Contribuția la creșterea produsului intern brut și al venitului național-datorită creșterii volumului, încasărilor din turism realizate atît de prestatori direcți ca unitățile de cazare, alimentație publică,agreement, transportatori cît și agențiilor de turism ca urmare a sporului de producție. 2.Contribuția turismului international la reechilibrarea balanței comerciale de plăți- ca urmare a creșterii volumului încasărilor valutare, rezultate din vînzarea serviciilor turistice pe valută și exportul intern. 3.Contribuția lui la valorificarea unor categorii de resurse- ca frumusețea peisajului, condiții de climă, calități curative ale apelor minerale sau termominerale, monumente de artă,tradiții populare care găsesc în turism cea mai bună valorificare sau chiar singura. 4.Contribuția acestuia la creșterea prosperității zonelor, în care se dezvoltă turismulfavorizînd dezvoltarea infrastructurii în zonă, valorificarea resurselor a forței de muncă. ***Rolul economic al turismului indirect: 1.Dezvoltarea turismului determină dezvoltarea altor ramuri (acțiunile de stimulare a dezvoltării altor ramuri).

al economiei naționale

***Rolul social al turismului: 1.Contribuția turismului la crearea noi locuri de muncă( în turism și în celelalte ramuri care se dezvoltă datorită dezvoltării turismului) și la apariția de noi meserii în așa fel va avea loc reducerea șomajului). 2.Contribuția turismului la refacerea capacității fizice și psihice a oamenilor- cu consecințe pozitive asupra productivității muncii. ***Rolul cultural-educativ 1.Vizitarea unei zone îi oferă turistului posibilitatea de a dobîndi noi cunoștințe- de geografie, istorie, științe ale naturii, literatură etc. 2.Contactul turiștilor cu zone sau țări cu nivel mai ridicat de cultură și civilazație-poate avea efecte pozitive asupra acesteia. ***Rolul politic 1.Turimul considerat mesager al păcii, contribuie la promovarea unei mai bune înțelegeri între popoare, aparținînd diferitor culturi.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

Indicatorii circulației turistice Indicatorii numărului de turiști- se obține din acumularea informațiilor cuprinse în diferite documente statistice, calculîndu-se efectiv la sfîrșitul anului calendaristic dar și pe perioade mai mici în funcție de nevoile utilizatorului. Acest indicator se poate determina pe total circulație turistică sau pe tipuri de acțiune, zone turistice. Indicatori nr.mediu de turiști- se obține prin punerea în relație a numărului de turiști cu un aspect economic, putem obține astfel nr.mediu de turiști pe zi,lună,litoral,la munte. Acest indicator arată intensitatea circulației turistice într-un anumit interval calendaristic sau sezon turistic.(NT=total T/n) Nr.zile turist/nr.de înnoptări- se obține din înregistrările în spațiile de cazare prin însumarea nr.zile de ședere al fiecărui turist; se poate determina pe tipuri de unități de cazare, pe tipuri de acțiuni,pe zone de proveniență a turiștilor etc. Durata medie a sejurului- se calculează ca raport între suma nr zile turist/turiști(T), acest indicator arată timpul mediu(zile) de rămînere a turiștilor în spațiile de cazare și reflectă astfel posibilitatea ofertei de a reține turistul într-o anumită zonă, regiune. Densitatea circulației turistice- pune în legătură directă circulația turistică cu populația rezidentă a țării receptoare. Acest indicator se calculează ca raport între nr. turiști sosiți în zona X (T) și populația rezidentă a zonei X(P)---(D=SumaT/P) Preferința relativă a turiștilor- oferă informații privind orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de un bazin de cereri(zonă,țară). Se calculează ca raport între nr.turiștilor dintr-o țară Y care se îndreaptă spre o țară X(T1) și populația rezidentă a țării de origine Y.(Pr=SumaT1/P) **Dintre indicatorii valorici cei mai des utilizați sus: -Volumul total al încasărilordin turism- care se urmărește pe zone turistice, pe tipuri de acțiuni, pe societăți comerciale etc. -Încasarea medie pe zi/turist- care se calculează ca raport între volumul încasărilor și nr. zile turist, turiști. Statisticile interne a fiecărei țări pot crea condiții p/u calcularea altor indicatori. Conținutul și valoarea lor informațională, fiind expresia acuratețea metodelor utilizate. Indicatorii fizici și valorici ai circulației turistice se folosesc în practica internă și informațională și fac obiectul dărilor de seamă statistice ale organismelor internaționale.  Evidența statistică și indicatorii de bază ai unității turistice din RM Drept indicator de bază vom examina nr. agențiilor de turism si nr. angajatilor în ele, nr turiștilor cazați în structurile de primire turistică, funcțiuni de cazare, nr turiștilor deserviți de agențiile de turism și tur-operatorii, volumul încasărilor din acivitatea turistică și ponderea lor în PIB. Acești indicatori de bază sunt în creștere și au următoarele caracteristici: 1.Nr.agențiilor de turism, a crescut de la 238companii în anul 2003,pînă la 444 de agenții în anul 2012 totodată nr.angajaților a scăzut de la 1927 în 2003 la 1472 în anul 2012. Majoritatea agenților economici sunt concentrați în capital, 17 raioane nu activează nici o agenție de turism. 2.Evoluți nr.turiștilor cazați în structurile de primire turistică, colective cu funcții de cazare în anul 2009- 227.888 turiști iar în 2012-268.189de turiști.

Factorii de influență ai activității de turism a)După natura sau conținutul acestora: 1. F.economici 5.F.psihologici,educativi și de civilizație -Veniurile populației, - nivelul de instruire, -Oferta turistică, -sete de cultură, -Prețurile și tarifele produsului turistic. -temperamentul, 2.F.tehnici -caracterul individual, - Performanțele mijloacelor de transport, -dorința de cunoaștere. -Dotările tehnice existente în unitățile 6.F. naturali hoteliere și de alimentație, -așezare geografică, -Tehnologii folosite în construcții. -relieful, 3.F.sociali -clima, -urbanizarea și timpul liber. -poziția față de principalele căi de 4.F.demografici comunicație. -evoluția numerică a populației, 7.F.organizatorici și politici -structura pe vîrste, -formalități la frontieră, -modificarea duratei medii pe viață, -facilități în turism organizat, -structura pe sexe, -conflicte sociale, etnice, religioase, -grupa de vîrste,categorii socio-profesionale. -regimul vizelor. B)După durata acțiunilor în timp: -activitate în agricultură 1.F.cu acțiune permanentă -creșterea timpului liber, 3.F.conjucturali -modificarea veniturilor, -crizele economice,politice, confruntările -mișcarea demografică. înarmate -catastrofele naturale 2.F.sezonieri -succesiunea anotimpurilor -conditii meteorologice -structura anului școlar/universitar C)După importanța lor în determinarea fenomenului turistic: 1.F.primari 2.F.secundari -veniturile populației, prețurile -climatul international -oferta -formalitățile de viză sau frontier -timpul liber -diverse facilități -mutațiile demografice D)În funcție de direcția lor de acțiune 1.F.exogeni 2.F.endogeni -creșterea veniturilor -lansarea de noi produse -evoluția numerică a populației -diversificarea gamei serviciilor oferite -sporirea gradului de urbanizare -nivelul tarifelor -facilități de preț -pregătirea personală E)După profilul de marketing 1.F. ai cererii turistice -veniturile -urbaizarea -timpul liber

-2.F. ai ofertei turistice -condiții natural -baza material -costul prestațiilor -diversitatea și calitatea serviciilor

3.F. ai confruntării cererii și ofertei -distribuția agențiilor de voiaj -calitatea infrastructurii -sistemul legislative.

Piața turistică Piața turistică- ansamblul tranzacțiilor sau a actelor de vînzare-cumpărare al cărui obiect îl constituie produsele turistice,privită în conexiune cu relațiile pe care le generează și spațiul geografic în care se desfășoară. Particularitățile pieței turistice: 1. Oferta este percepută de către cerere sub forma unei imagini construită prin cumularea și sintetizarea tuturor informațiilor primate și acumulată de fiecare turist potențial. 2. Locul ofertei coincide cu locul consumului dar nu și cu locul de formare a cererii. 3. Oferta turistică este rigidă, inelastică în timp și spațiu, nu poate fi stocată sau transformată, deci odată consumată ea se pierde, în schimb cererea turistică este foarte elastică și supusă unor permanente fluctuații, determinate de influența unor multitudini de factori(aceste caracteristici a cererii și a ofertei turistice implică un decalaj potențial între ele, ceea ce îi conferă activității turistice un risc ridicat). Caracterul diferit al celor 2 componente ale pieței face mai dificile ajustarea lor,poate conduce la apariția unor combinații ca ex: oferta bogată și cererea mică; cerere mare și oferta necorespunzătoare; oferta dispersată și cerere concentrată.  Piața turistică “reală”- este formată din ansamblul cererilor care s-au întîlnit în mod efectiv sau nr.actelor de vînzare/cumpărare finalizate. Această piață poate fi exprimată prin indicatori concreți: (nr.turiști, nr.zile/turist, volumul încasărilor în turism etc)  Piața turistică”potențială”- reprezintă dimensiunile pe care le-ar fi putut avea piața turistică în alte condiții decît cele existente. Non consumatorii relativi pot fi transformați în consumatori efectivi.  Piața turistică”teoretică”- este dată de dimensiunile globale pe care le-ar putea avea o piață în care toți membrii societății ar fi participat la activitea turistică. Cuantificarea cantitativă a pieței turistice se referă la următoarele noțiuni elementare: 1.Capacitatea pieței turistice- reprezintă necesitatea exprimată sau nu vizavi de un anumit produs turistic fără a se lua în calcul nivelul veniturilor ori a prețurilor produselor și serviciilor. (CPT=KxN) 2.Potențialul pieței turistice- cererea tuturor consumatorilor p/u un anumit produs turistic în funcție de veniturile lor și de prețurile practicate p/u acest produs. 3.Volumul pieței produsului turistic- totalitatea tranzacțiilor încheiate p/u un anumit produs turistic pe o piață data într-un anumit interval de timp. Se consider că atunci este vorba de o piață saturate cînd volumul pieței turistice se identifică cu potențialul se identifică cu potențialul ei: volumul pieței turistice=potențialul pieței turistice 4.Locul de piață al unui anumit produs turistic- reprezintă acea parte a volumului pieței acoperită prin vînzările realizate p/u respectivul produs.

Conceptele de cerere și consum turistic 1.Cererea turistică- este formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii p/u alte motive decît prestarea unor activitățoi remunerate la locul destinației. 2.Consumul turistic-este format din cheltuielele efectuate de cererea turistică p/u achiziționarea unor noi servicii și bunuri legate de motivația turistică. 3.Cererea turistică manifestată-care se manifestă într-o anumită perioadă de timp întîlnindu-se sub denumirea de cerere turistică reală. 4.Cererea turistică manifestată- care există potențial în concepția unui consumator și se poate întîlni sub denumirea de cerere turistică reală. 5.Cererea turistică nemanifestată-care există potențial în concepția unui consumator și se poate întîlni sub denumirea de cerere turistică rezumată. (cererea turistică reală+cererea turistică rezumată=cererea turistică potențială). *Cererea turistică se formează la locul de reședință al turistului unde se conturează bazinul cererii definit prin caracteristici economice, sociale,politice, etnice ale turismului căruia îi aparține. *Consumul turistic în schimb se realizează în cadrul bazinului ofertei turistice. Iar mai multe etape desfășurate în timp și spațiu. Etape: 1.Înainte de deplasare spre locul de destinație turistică dar legat de acesta (procurarea echipamentelor de campare sau cel sportiv). 2.În timpul deplasării spre locul destinației de ex: transportul. 3.În locul destinației ex: cazare,masă,agrement etc. Particularitățile cererii turistice: 1. Cererea turistică este foarte elastică și supusă permanent unor fluctuții. 2. Cererea turistică se caracterizează printr-un grad mare de complexitate și eterogenitate. 3. Cererea turistică presupune un grad mare de mobilitate a turistului. 4. Cererea turistică are un puternic character sezonier. Factorii care influențează economia turismului se împarte în 2 mari categorii: 1.Determinanții economico sociali. 2.Determinanți motivaționali *Economico-sociali- venituri,prețuri, timp liber;dimensiunea și structura populației au rol stimulativ sau restrictiv, imprimă cererii o anumită elasticitate și evoluție, consumul turistic manifestă o puternică concentrare în timp și spațiu dar și în motivație. *Motivațiile sunt într-o strînsă legătură cu ocupația cu vîrsta și personalitatea individuală, generează un anumit mod de manifestare a cererii și consumului. Cumpărarea și comportamentul de consum turistic identifică tipuri psihologici majore: 1.Turiști psihocentrici 2.Turiști cvasi-psihocentrici 3.Turiști medio-centrici 4.Turiști vasealo-centrici 5.Turiști alo-centrici

1.Tur psihocentrici- concentrați pe problemele personale, adesea neliniștiți și temători,căutînd securitatea,preferă vacanțele cunoscute, familiare situate mai aproape de reședință cu specific populației cu venituri medii și ridicate, vîrstă mijlocie și înaintată din regiuni urbanizate și dezvoltate economic. 5. Tur alo-centrici- încrezători în proprile forțe, dispuși să îincerce noi experiențe, caută varietate și aventură,vor călători în regiuni turistice mai puțin cunoscute aflate la distanțe mari de la granițe cu dotări materiale minime dar compensate cu atracții naturale sau culturale, aparține populației tinere cu venituri medii și mici concentrate în timp și spațiu a cererii pt turism. Fluctuațiiile- Economia turismului înregistrează în evoluția sa o serie de fluctuații. Unele au caracter continu structural, provocate de schimbările rapide și spectaculoase în domeniul tehnicii. Iar altele au caracter alternativ datorîndu-se unor condiții naturale. Variațiile sezoniere ale activității turistice sunt cele determinate în principal de condițiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere și se definesc printr-o mare concentrare a fluxurilor de turism în anumite perioade ale anului în celelalte remarcîndu-se o reducere importantă sau chiar o stopare a sosirilor de turiști. Sezonalitatea se reflectă pe de o parte în utilizarea incompletă a bazei tehnico-materiale și a forței de muncă, influențînd negativ costurile serviciilor turistice și calitatea acestora. Termenul de recuperare a investit,rentabilitatea , iar pe de altă parte în nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor afectînd în felul acesta și circulația turistică. *Asupra celorlalte sectoare ale economiei, sezonalitatea, circulatiei turistice acționează fie direct prin solicitări suplimentare față de unele activități cum ar fi transporturile și telecomunicațiile, industri alimentară și producție culinară, comerțul, fie indirect prin efectele periodice și limitate a unei mase însemnate de oameni, fie indirect cu redistribuirea lor din sectoare sau zone ale țării. Oscilații sezoniere  1.Variații datorate unor condiții economice organizatorice, cum ar fi: -regimul concediilor plătite și durata lor limitată, repartizarea neuniformă a vacanțelor de-a lungul 1 an, creșterea timpului liber și distribuția lui, practicarea unei anumite forme de turism.  2. Variații provocate de cauze extraeconomice, de ex: poziția geografică a zonei, condițiile de climă, anotimpurile, varietatea și atractivitatea valorilor culturale, istorice și de arte.

Analiza curbelor de variație evidențiază existența a trei etape(momente) în evoluția cererii și respectiv a circulației turistice de-a lungul unui an calendaristic:  Vîrful de sezon(sau chiar în cazul activității turistice bisezoniere) caracterizat prin intensitatea maximă a cererii;  Începutul și sfîrșitul sezonului( sau perioadele de pre și post sezon) în care cererea este mai puțin imensă cu tendință de creștere în perioada de început și descreștere în perioada de sf de sezon;  Extrasezonul, prioada caracterizată prin reudcerea substanțială sau chiar încetarea solicitărilor pentru serviciile turistice. Reflectînd caracterul ciclic al activătății turistice, succesiunea acestor etape ilustrează modul de eșalonare a solicitărilor și permite dozarea eforturilor organizatorilor de turism în vederea satisfacerii corespunzătoare a cererii.

Sezonalitatea circulației turistice este evidențiată mai riguros, de indicii de sezonalitate. Prin valorile pe care le iau aceștia confirmă tendința de concentrare a cererii turistice în țara noastră în perioada iunie-septembrie. Transportul reprezintă domeniul cel mai afectat în sensul că perioadele de vîrf mijloacele de transport sunt supraîncărcate pe direcția destinațiilor de vacanțe și subîncărcate în direcția inversă determinînd un coeficient redus al utilizării capacităților. Enumerarea acestor aspecte ale sezonalității evidențiază implicațiile profunde ale acestia și reacțiile în lanț pe care le dezvoltă necesitatea și importanța atenuării efectelor ei.În acest sen, un rol deosebit revine cercetării cauzelor ce provoacă oscilații sezoniere în activitatea turistică, cuantificării influențelor lor.Printr-o astfel de analiză au fost puse în lumină:  Variații datorate unor condiții economico-organizatorice cum ar fi: regimul concediilor plătite și durata lor limitată, repartizarea neuniformă a vacanțelor de-a lungul unui an,creșterea timpului liber,practicarea unei anumite forme de turism și  Variații provocate de cauze extraeconomice ca de ex, poziția geografică a zonei, condițiile de climă, anotimpurile, varietatea și atractivitatea valurilor culturale, istorice, de artă acestea din urmă fiind preponderente. Rolul determinant al condițiilor naturale în manifestarea caracterului sezonier al cererii favorizează existența mai multor tipuri de oscilații în raport cu momentul sau momentele de maxim ale ofertei naturale. a) O primă categorie reprezintă localitățile sau zonele în care activitatea se concentreză într-o singură perioadă ca urmare a faptului că oferta întrunște maximum de cerințe o singură dată pe an și pe durată limitată; b) Un al doilea tip de oscilații se caracterizează prin existența a două perioade de sezon cu activitate turistică de intensități apropiate, duratele de timp și mobilurile deplasărilor fiind însă diferite (iarna p/u zăpadă iar vara p/u odihnă, drumeții etc) c) Există de asemenea, zone de activitate permanentă unde oscilațiile de la o lună la alta sunt nesemnificative. Din această categorie fac parte stațiunile balenoclimaterice unde sosirile turiștilor se distribuie relativ uniform de-a lungul anului.

Cele mai eficiente soluții de reducere a efectelor negative a sezonalității s-au dovedit a fi prelungirea sezonului și etalarea vacanțelor.Printre mijloacele mai importante în acest sens se numară măsurile cu caracter economico-organizatoric de dezvoltare a ofertei, de diversificare a serviciilor și ridicarea calitășii acestora, practicarea unor politici de prețuri diferențiate în funcție de atapele sezonului etc. Alături de aceste elemente, dezvoltarea economico-socială contribuie la intensificarea circulației turistice și atenuarea sezonalității. Sporirea veniturilor și modificarea structurii, consumului,urbanizarea și creșterea disponibilităților de timo liber, programarea vacanțelor și posibbilitatea scindării concediului în mai multe etape, intensificarea deplasărilor la sf de săptămînă etc., au acțiune mai profundă și de durată asupra repartizării în timp a activității turistice, în sensul reducerii perioadelor de maximă concentrare.