Elemente De Naratologie.docx

Elemente de Naratologie ● NARATORUL : - Instanţă fictivă – instanţa tipică a textului literar; - Purtătorul de cuvânt al poziţiei ideologice a autorului abstract, poziţie expusă de comentariul explicit al naratorului (ideologia operei literare este aceea a autorului abstract, dar sentinţele – materializarea ideologiei – sunt pronunţate de narator); - ,,Vocea” delegată de autor pentru a relata/ a povesti/ a nara întâmplările, fiind un mediator între autor şi cititor; - Se regăseşte sau poate fi depsitat prin persoana gramaticală a verbelor şi pronumelor din discursul narativ; - asemeni personajului este o „fiinţă de hârtie” (R. Barthes). ● PERSPECTIVA NARATIVĂ (PUNCT DE VEDERE NARATORIAL/ VIZIUNE/ FOCALIZARE) : - Naraţiunea persoana a III-a (heterodiegetică), naratorul omniscien, omniprezent, obiectiv, neutru, detaşat, impersonal, neimplicat, creditabil; ştie mai mult decât ştiu personajele (N>P); viziune ,,din spate” (par derriere), punct de vedere auctorial - focalizare zero - Naraţiunea la persoana I (homodiegetic - naratorul este martor; autodiegetică naratorul este protagonist): naratorul subiectiv, implicat, necreditabil, ştie tot atât cât ştie şi personajul (N=P); viziune ,,împreună cu” (avec), p.d.v. auctorial focalizare internă - Viziunea ,,dinafară” (du dehors), p.d.v. neutru, focalizare externă; naratorul ştie mai puţin decât personajele sale (N
Narator intradiegetic (W.C. Booth), narator-persona/personaj-narator (Rousset)/ instanţă narativă numită (Lintvelt); povesteşte fiind implicat în diegeză, este personaj. El poate povesti: - la persoana I dacă el este eroul întâmplărilor povestite (Maitreyi) - la persoana a III-a dacă nu este el eroul întâmplărilor povestite; narator second, apare în cazul operelor construite pe tehnica „povestirii în ramă/ povestire” (Seherezada din 1001 de nopţi). ● RAPORTUL NARATOR – INFORMAŢIE DEŢINUTĂ :

a) Narator omniscient - ştie tot, are viziune de ansamblu asupra universului ficţional (naratorul din primele pagini şi majoritar apoi din Enigma Otiliei de G. Călinescu) b) Narator uniscient sau narrator - colportor - are informaţiile dintr-o singură sursă, el prevalându-se de nişte voci de culise, de instanţe narative secundare, de observatori anononimi („Am auzit că...”; „Se spunea că...”), cunoscuţi ca eroi („I s-a întâmplat lui Păcală...”), cunoscuţi ca emiţători („Babele şi moşnegii spuneau că...”) ● RAPORTUL NARATOR – INFORMAŢIE LIVRATĂ : a) Narator creditabil = cel care spune tot ce ştie („Dacă află Stănică, e un om mort.” Enigma Otiliei, G.Călinescu) b) Narator necreditabil = cel care nu soune tot ce ştie („Ce i-o fi spus, ce i-a învăţat, cum l-a descântat, nu se ştie”. Lostrita, V. Voiculescu); această poziţie naratorul şi-o poate asuma deliberat pentru a menţine trează atenţia cititorului, pentru a păstra suspansul. ● RAPORTUL NARATOR – DISCURS : a) Narator heterodiegetic = cel care povesteşte la persoana a III-a, nu este personaj (naratorul din Enigma Otiliei de G. Călinescu); b) Narator homodiegetic = cel care povesteşte la persoana I, dar este martor, actor-martor sau ascultător (Ienache coropcariul din Hanu Ancuţei de M. Sadoveanu); c) Narator autodiegetic = cel care povesteşte la persoana I, dar este actorul, personajul întâmplărilor narate (Ştefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu; Allan din Maitreyi de Mircea Eliade);