Drept Constitutional

1

CURSUL 1 – CONCEPTUL DE DREPT ⇒ Notiunea de drept. ⇒ Aparitia si evolutia dreptului ⇒ Dimensiunea sociala a dreptului ⇒ Esenta, continutul si forma dreptului ⇒ Definitia dreptului ⇒ Notiunile de drept public si privat Obiectivele Cursului 1 • • • •

Definirea dreptului Descifrarea originii dreptului si a evolutiei acestuia, explicarea dimensiunii sociale a dreptului Prezentarea esentei, continutului si formei dreptului Definirea notiunilor de drept public si privat

Concepte-cheie tratate: Drept – ansamblul regulilor asigurate si garantate de stat care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale Drept public – cand serveste societatii in ansamblu Drept privat – cand serveste interesele individului in parte Drept constitutional - ramura dreptului public alcatuita din norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. Etimologic, termenul de administraŃie derivă de la latinescul "directus", care înseamnă drept, direct, linie dreapta, in limba latina insa cuvantul care corespundea substantivului „drept” era "jus", care inseamna drept, dreptate, legi. În limbajul curent termenul “drept” este utilizat în mai multe sensuri:

• Stiinta dreptului, adica un ansamblu de idei, notiuni, concepte si principii care explica dreptul.

• Dreptul este tehnica si arta in sensul ca organizeaza viata in comun, destinat sa disciplineze comportamentul uman si sa apere societatea de excese;

• Facultatea unui subiect de a-si valorifica si de a-si apara impotriva tertilor un anume interes.

2

Notiunea de drept Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si garantate de stat, reguli al caror scop il constituie organizarea si disciplinarea comportamentului uman in cadrul relatiilor umane, precum si infaptuirea acestui comportament intr-un climat specific manifestarii coexistentei drepturilor esentiale ale omului si libertatilor lui cu justitia sociala. [paginile 9-14] Aparitia si evolutia dreptului Ca institutie ce deriva de la societate, dreptul isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre oameni si este indisolubil legat de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii pe diferite trepte de dezvoltare istorica. Chiar si H. Kelsen recunoaste ca dreptul este un fenomen conditionat de timp si spatiu. [paginile 14 - 23] Dimensiunea sociala a dreptului Dreptul este un rezultat al activitatii umane, al socializarii. Normele sale intervin in procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat, al producerii, al repartitiei si al schimbului de produse si activitati. Libertatea omului este deplina numai in masura in care nu stanjeneste libertatea celorlalti. [paginile 23 - 26] Esenta, continutul si forma dreptului Esenta unui fenomen reflecta unitatea laturilor, a trasaturilor si a raporturilor interne necesare, relativ stabile, care constituie natura launtrica a fenomenului si il fixeaza intr-o clasa de fenomene adiacente. A cerceta esenta dreptului presupune patrunderea inauntrul sau, sesizarea legaturilor intime care-i confera stabilitate si identificarea calitatilor interne. Continutul dreptului il constituie ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau expresie concreta vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale etatica. Continutul dreptului implica esenta sa, dar nu se reduce la ea. Continutul este mai stufos, desi nu este atat de profund ca esenta. Forma dreptului semnifica exprimarea organizarii interioare a structurii continutului, ea desemnand aspectul exterior a continutului. [paginile 27 - 35] Definitia dreptului Dreptul este un ansamblu de reguli asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea si disciplinarizarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale.

3

[paginile 36 - 38] Notiunile de drept public si privat Separarea celor doua tipuri de drept apare inca de la inceputurile dreptului, romanii fiind primii care le-au definit, care, intr-o traducere aproximativa ar fi: - dreptul public este atunci cand el este in slujba imperiului roman - dreptul privat este atunci cand serveste interesele individului in parte Aceasta definitie este actuala si astazi deoarece face cea mai clara distinctie intre cele doua ramuri de drept in functie de interesele cui le apara si la cine se aplica. In cadrul dreptului public o importanta deosebita o are dreptul constitutional care este factorul structurant al intregului sistem de drept care guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din celelalte ramuri ale dreptului. [paginile 38 - 42] Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • care sunt elementele componente care pot fi subsumate conceptului de drept • in ce constau esenta, continutul si forma dreptului • definiti notiunile de drept public si privat APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Care sunt elementele componente ce pot fi subsumate conceptului de drept? a.) Ansamblul regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de stat b.) reguli care exprima vointa poporului ridicata la rang de lege c.) Reguli privind bunele moravuri, morala publica, buna credinta si obiceiul pamantului (cutuma) d.) Reguli a caror aplicare este realizata de bunavoie e.) Reguli a caror aplicare este realizata in ultima instanta, prin forta coercitiva a statului A.) a, b, c, e B.) a, b, d, e C.) a, c, d, e Răspuns corect: B Precizări privind cursul următor: Cursul Nr. 2 conŃine următoarele aspecte: - notiunea de drept constitutional - locul si izvoarele dreptului constitutional - raportul si subiectele raportului de drept constitutional - normele de drept constitutional

4

CURSUL 2 – DREPTUL CONSTITUTIONAL, RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT ⇒ Notiunea de drept constitutional ⇒ Locul dreptului constitutional in sistemul de drept ⇒ Izvoarele dreptului constitutional ⇒ Raportul de drept constitutional ⇒ Subiectele raportului de drept constitutional ⇒ Normele de drept constitutional Obiectivele Cursului 2 • • • •

Definirea dreptului constitutional Precizarea locului dreptului constitutional in sistemul de drept Identificarea izvoarelor de drept constitutional Identificarea si definirea obiectului de reglementare al dreptului constitutional

Concepte-cheie tratate: Drept constitutional – ramura fundamentala a sistemului de drept romanesc alcatuita din norme juridice care reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii Izvoarele dreptului constitutional – forme specifice, particulare, de exprimare a normelor juridice, care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat Obiectul dreptului constitutional – relatiile sociale care se nasc in activitatea de instaurare si mentinere si exercitare a puterii de stat si care privesc bazele puterii si bazele organizarii puterii Raport de drept constitutional – relatiile sociale reglementate si sancctionate de o norma juridica ce se nasc in cadrul activitatii de instaurare, mentinere si exercitare a puterii politice ca putere statala. Dreptul constitutional, ramura a sistemului de drept In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult mai tarziu, o data cu aparitia primelor constitutii scrise din lume, spre sfarsitul sec XVIII. Conceptul clasic de drept consitutional se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana, dar format sub impulsul ideilor franceze. In tara noastra, dreptul constitutional s-a predat impreuna cu dreptul administrativ sub denumirea de drept public, dar la 1864 A. Codrescu isi intituleaza cursul „Drept constitutional”. Conceptul de drept constitutional se incetateneste prin predarea si publicarea la Facultatea de Drept din Iasi a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Stere, in 1910, si la Facultatea de Drept din Bucuresti a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Visesscu. In literatura de specialitate s-au dat drepului constitutional mai multe definitii: - dreptul constitutional este alcatuit din norme juridice ce reglementeaza organizarea politica a statului, structura, functionarea si raporturile dintre puterile publice, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetateanului - unii autori considera ca dreptul constitutional reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul organizarii si exercitarii puterii, altii sustin ca organizarea puterii cuprinde exercitarea puterii, iar alti autori sustin ca relatiile sociale reglementate de dreptul constitutional sunt cele care apar in infaptuirea puterii

5

-

dupa unii autori romani de dupa cel de-al doilea razboi mondial (ex. Tudor Draganu), normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale care apar in procesul de infaptuire a acelei activitati fundamentale a statului care este activitatea de exercitare a puterii de stat, in timp ce altii (ex. Nistor Prisca) considera ca relatiile reglementate de normele dreptului constitutional iau nastere in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat, iar intr-o a treia opinie (I. Muraru) se sustine ca normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale fundamentale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii in stat.

[paginile 43-47] Locul dreptului constitutional in sistemul de drept Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept romanesc intrucat, pe de o parte, normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, adica acele relatii fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, iar pe de alta parte toate normele juridice trebuie sa fie conforme Constitutiei. La o analiza profunda corelatiei dintre constitutie si ramurile dreptului vom constata ca orice ramura de drept isi gaseste fundamentul juridic in normele din constitutie. [paginile 47-50] Izvoarele dreptului constitutional Prin izvor de drept se intelege acea forma specifica, particulara, de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat. Constitutia actuala a Romaniei repune obiceiul in randul izvoarelor dreptului, valorificand rolul si importanta sa aparte in reglementarea relatiilor sociale. Aceasta rezulta din nominalizarea obiceiului in art 41 din Constitutie (protectia proprietatii private). Cele mai importante izvoare formale ale dreptului constitutional sunt: - Constitutia si legile de modificare a Constitutiei - Legea ca act juridic al Parlamentului - Regulamentele Parlamentului - Ordonantele Guvernului - Tratatul international [paginile 51 - 56] Raportul de drept constitutional De la inceput se impune identificarea relatiilor sociale reglementate de drept care, prin continutul lor specific, sunt raporturi de drept constitutional. Aceste relatii sociale sunt acelea care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. In obiectul dreptului constitutional sunt cuprinse doua categorii de relatii, si anume: a. relatii cu dubla natura juridica (acele relatii care sunt reglementate si de alte ramuri de drept si in acelasi timp si de catre Constitutie) b. relatii specifice de drept constitutional (ce formeaza obiectul de reglementare numai pentru normele de drept constitutional). Specific acestor relatii este faptul ca se nasc in procesul complex de instaurare, mentinere si exercitare a puterii [paginile 56 - 63]

6

Subiectele raportului de drept constitutional Cu privire la subiectele raportului de drept constitutional, trebuie sa subliniem faptul ca unul dintre subiecte este totdeauna fie detinatorul puterii, fie statul, fie un organ reprezentativ si ca aceste subiecte actioneaza intr-un mod necesar intr-un raport juridic aparut in activitatea de instaurare, mentinere si exercitare a puterii. Subiectele raportului sunt: 1. Poporul 2. statul 3. Organele statului 4. Partidele politice, formatiunile politice, alte organizatii 5. Cetatenii 6. Strainii si apatrizii [paginile 63 - 67] Normele de drept constitutional In explicarea specificului normelor de drept constitutional trebuie sa se plece de la teoria normei juridice, urmand ca apoi sa regasim elementele generale in norma de drept constitutional si sa observam ce trasaturi proprii are aceasta din urma. Norma juridica este definita ca fiind o regula sociala de conduita, generala si obligatorie, instituita sau sanctionata de puterea de stat in diferite forme. Orice norma juridica este un comandament impus de puterea publica, formulat uneori chiar sub forma supletiva sau de recomandare. Normele constitutionale, pe langa prevederi ce reglementeaza nemijlocit unele relatii sociale, au si prevederi care contin formularea unor principii, consfiintesc bazele puterii, definesc unele institutii. [paginile 67 - 72] Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Definitia dreptului constitutional • Care sunt izvoarele dreptului constitutional • Identificarea si definirea obiectului dreptului constitutional • Enumerati si definiti subiectele raportului de drept constitutional APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Sub ce denumire s-a predat si se preda in Romania si in lume disciplina dreptului constitutional? a.) Drept fundamental b.) Drept constitutional si institutii politice c.) Drept public d.) Drept constitutional si administrativ e.) Drept de stat A.) b, c, d, e B.) a, b, d, e C.) a, c, d, e

7

2. Care sunt categoriile de relatii sociale ce formeaza obiectul de reglementare al dreptului constitutional? a.) relatii sociale care contribuie la delimitarea ramurilor de drept b.) relatii specifice de drept constitutional c.) relatii specifice altor ramuri de drept d.) relatii cu dubla natura juridica e.) relatii sociale reglementate de drept A.) a, e B.) c, d C.) b, d 3. Care dintre urmatoarele entitati sunt subiectele raporturilor de drept constitutional? a.) poporul b.) strainii si apatrizii c.) statul d.) Refugiatii e.) autoritatile publice A.) b, c, d, e B.) a, b, c, e C.) a, c, d, e Răspuns corect:1-A; 2-C; 2-B; 3-B CURSUL 3 – TEORIA CONSTITUTIEI ( 1 ) ⇒ Notiunea de constitutie ⇒ Notiunea de regim constitutional ⇒ Aparitia constitutiei Obiectivele Cursului 3 • •

Definirea notiunii de constitutie Definirea conceptului de regim constitutional

Concepte-cheie tratate: Constitutie – legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice investite cu forta juridica suprema, si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor Regim constitutional in sens material – un ansamblu de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.

Notiunea de constitutie De-a lungul istoriei recente a lumii, mai exact incepand cu sec XVIII, s-a impus, impreuna cu alte mari institutii de baza create in scopul de a exprima prefacerile structurale politice, economice sau juridice, si Constitutia, ca lege fundamentala a oricarui stat. Pentru stabilirea conceptului de constitutie este necesar a se face doua precizari prealabile. In primul rand, ca intre constitutie si lege nu se poate pune semnul egalitatii, desi constitutia este si ea o lege, adica un act normativ,

8

si, in al doilea rand, constitutia este o categorie istorica, ea aparand pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii umane. Termenul de constitutie este foarte vechi, el fiind deseori folosit in acceptiunea de lege, dar acceptiunea sa actuala de lege fundamental s-a conturat mai tarziu. Etimologic, cuvantul „constitutie” vine din latinescul constitutio, care insemna asezarea cu temei. In sistemul de drept roman, constitutia insemna edictul semnat de imparat si a carui forta juridica era superioara celorlalte acte juridice adoptate de autoritatile publice ale imperiului. Initial, conceptul de constitutie s-a referit la ansamblul de norme juridice care au ca scop limitarea puterilor guvernantilor si garantarea drepturilor fundamentale ale omului. Conceptia initiala a fost dezvoltata in sensul ca normele constitutionale trebuie sa fie cuprinse intr-o lege sistematica si sa se bucure de o eficienta juridica superioara tuturor celorlalte legi. Sfarsitul sec XX aduce cu sine si renuntarea la conceptia initiala despre constitutie. Formarea notiunii moderne de constitutie a parcurs etape istorice indelungate, diversi autori fiind preocupati sa gaseasca explicatii privind natura juridica a acesteia si totodata sa-i fundamenteze continutul. Dintre teoriile care au incercat sa explice formarea ideii de constitutie, cea care s-a remarcat cel mai mult este teoria contractualista. In zilele noastre asistam la o revigorare a conceptului de constitutie si la o imbinare a sensului formal cu cel material. [paginile 73-82] Definitia constitutiei Analiza unora din definitiile formulate in literatura juridica prezinta un interes deosebit. Prof. Constantin Dissescu defineste constitutia ca fiind „organizarea exercitiului suveranitatii”. Obiectul dreptului constitutional este creearea si reglarea atributiunilor puterilor publice, precum si stabilirea garantiilor individuale si drepturilor recunoscute cetatenilor pentru conservarea libertatilor. Paul Negulescu a definit constitutia ca fiind o norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului si la raporturile de echilibru intre diferitele puteri ale statului, precum si drepturile omului. In conceptia lui Andre Hauriou, prin constitutie se intelege ansamblul regulilor care administreaza organizarea si functionarea statului. In acest sens, orice stat, prin faptul ca exista, are o constitutie. Examinand definitiile prezentate vom constata ca elementul comun este elementul stat sau puterea de stat. Alaturi de elementul putere se mai adauga si elemente de forma. Tudor Draganu si Ioan Deleanu definesc constitutia ca fiind acea lege care, avand forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurarii social economice, cat si pe cele ale organizarii si functionarii statului bazat pe aceasta, garanteaza material drepturile fundamentale cetatenesti si stabilieste obligatiile corespunzatoare acestor drepturi. Continutul constitutiei este unul de natura complexa, el cuprinzand principiile fundamentale pentru toate domeniile vietii politice, economice, sociale, culturale, juridice. Datorita acestui fapt constitutia este caracterizata ca fiind legea fundamentala care sta la temelia organizarii statale si

9

este baza juridica a intregii legislatii. Ceea ce este specific si definitoriu pentru constitutie este forta sa juridica. In acest sens se constata ca are o forta juridica suprema, ceea ce o situeaza in topul ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile din constitutie. Tot o trasatura care s-a impus, fara a fi totusi de valoarea celorlalte, forma scrisa a constitutiei. Constitutia scrisa s-a impus inca din sec XVIII, ea fiind preferata constitutiei cutumiere din mai multe motive. Totusi, aceasta trasatura nu figureaza in definitii pentru ca exista tari care nu au o constitutie scrisa precum Anglia, Noua Zeelanda si Israel. Multe definitii ale constitutiei retin ca o trasatura solemnitatea adoptarii, iar altele forma sistematica, plecandu-se de la ceea ce afirma Thomas Paine: „nu exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar”. Nu lipseste din unele definitii ideea stabilitatii constitutiei, ca o trasatura care o distinge de alte legi si care justifica intreaga clasificare a constitutiilor in rigide si flexibile. Constitutia trebuie considerata a fi legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice, investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. [paginile 83-89] Notiunea de regim constitutional Evolutia istorica sta marturie faptului ca fiecare stat isi enunta modul de organizare si exercitare a puterii prin intermediul constitutiei, atat guvernantii, cat si cei guvernati, vazand in acest act politico-juridic legea fundamentala a tarii. Dar traditia constitutionala are o vechime mult mai mare decat constitutia scrisa. Dintr-o perspectiva istorica se poate spune ca fiecare stat a avut o constitutie in sens material, un ansamblu de cutume constitutionale care stabileau modul de exercitare a puterii. Precizarile facute in legatura cu traditia cutumiara constitutionala si raporturile ei cu normele constitutionale cuprinse intr-un document se circumscriu problematicii conceptului de regim constitutional. Acest concept poate fi definit dintr-o dubla perspectiva: a. o perspectiva materiala b. o perspectiva formala Din punct de vedere material, regimul constitutional exprima ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa. Din punct de vedere formal, regimul constitutional exprima exteriorizarea sau obiectivarea ansamblului de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-un document politico-juridic numit constitutie. Regimul constitutional, in sens formal, corespunde statelor moderne care sunt guvernate pe baza constitutiilor scrise. Regulile de organizare si de conducere a statului, indiferent care ar fi forma lor, cutumiara sau scrisa, confera substanta regimului constitutional. Complexitatea regimului constitutional difera, in functie de realitatile si conditiile social-istorice la care il raportam, de complexitatea vietii politice a statului respectiv. [paginile 90-92]

10

Aparitia constitutiei Momentul aparitiei constitutiei este unul de natura controversata, doctrina juridica fiind impartita in ceea ce priveste stabilirea acestui moment. Dificultatea se datoreaza faptului ca uneori nu se iau in consideratie constitutia cutumiara si constitutia mixta, ci numai cea scrisa si faptul ca nu se apreciaza fenomenul constitutie in toata complexitatea lui. Creearea constitutiei trebuie privita ca un proces indelungat, inceput cu mult inainte de revolutia burgheza si in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit prin adoptarea constitutiei scrise. Normele constitutionale, indiferent daca au fost denumite asa, au existat de la aparitia statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli fundamentale de organizare si functionare a guvernarii. Meritul burgheziei, venite la putere, consta in sistematizarea acestor reguli, completate si adaptate noii ordini si intereselor instaurate, intr-o lege scrisa, adoptata cu forme si proceduri solemne si investite cu cea mai inalta forta juridica. Aparitia statului de drept depinde practic de aparitia constitutiei, prin intermediul ei guvernantii fiind pusi sub incidenta regulilor juridice. Prima constitutie aparuta in lume este constitutia engleza, desi procesul de formare a acestei constitutii, inceput o data cu adoptarea in 1215 a Magnei Charta Libertatum, a continuat si dupa adoptarea primelor constitutii scrise. Prima constitutie scrisa este cea americana din 1787. In ceea ce priveste Europa, prima constitutie scrisa este dea adoptata in Franta in 1791. Treptat, statele si-au adoptat constitutii, iar constitutia a devenit nu numai legea fundamentala a unui stat, ci si documentul politic si juridic care marcheaza un moment important in dezvoltarea ecomico-sociala si politico-juridica a statelor. [paginile 92-94] Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Definitia constitutiei • Notiunea de regim constitutional • Aparitia constitutiei APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Identificati elementele componente ce pot face parte din continutul conceptului de constitutie a.) este legea fundamentala a statului b.) Constitutia cuprinde norme juridice referitoare la caracteristicile statului si la puterea statala c.) Constitutia subsumeaza norme juridice investite cu forta juridica suprema d.) Constitutia reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii statale e.) Constitutia reglementeaza relatiile sociale fundamentale din toate domeniile vietii economice, sociale, culturale, politice si juridice A.) a, d, e B.) a, b, e C.) a, c, d

11

2. Definirea regimului constitutional din punct de vedere material se face: a. in functie de continului sau b. in functie de ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat c. in functie de continutul si valoarea relatiilor sociale reglementate d. regulile de organizare si conducere a unui stat au in vedere o etapa de dezvoltare a sa e. in functie de ansamblul regulilor de drept si si a unui numar de uzante A.) a, d, e B.) a, b, d C.) a, c, d Răspuns corect:1-C; 2-B CURSUL 4 – TEORIA CONSTITUTIEI ( 2 ) ⇒ Adoptarea constitutiei ⇒ Revizuirea constitutiei ⇒ Suspendarea si abrogarea constitutiei ⇒ Suprematia constitutiei Obiectivele Cursului 4 • • • • • •

Stabilirea initiative adoptarii constitutiei Modurile de adoptare a constitutiei Autoritatea competenta in a revizui constitutia si procedura de revizuire Suspendarea constitutiei Abrogarea constitutiei Fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei

Concepte-cheie tratate: Adoptarea constitutiei – apartine acelui organism statat, politic sau social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia societatii date si perspectivele sale. Dreptul de a adopta constitutia il are puterea constituanta. Revizuirea constitutiei – orice constitutie este supusa modificari, indiferent care ar fi forma, si dreptul de a o revizui apartine acelui organism care a adoptat-o. Suspendarea constitutiei – In practicile constitutionale au fost cazuri cand constitutiile au fost total sau partial suspendate, mai ales in perioadele de criza politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere. Abrogarea constitutiei – apare cand raportul de forte politice se schimba in esenta sa si este adoptata o noua constitutie. Suprematia constitutiei – este o notiune complexa care exprima pozitia supraordonata a constitutiei, nu numai in sistemul de drept, ci si in intregul sistem social politic al unei tari.

12

Adoptarea constitutiei Adoptarea constitutiei este un proces complex cu profunde semnificatii politico-juridice, proces in care se detaseaza clar puterea constituanta si modurile de adoptare. Initiativa adoptarii constitutiei constituie prima etapa in adoptarea unei constitutii. In principiu, se considera ca initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal, politic sau social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. Un rol aparte il poate avea si initiativa populara. La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o constitutie, s-a raspuns si se raspunde prin teoria puterii constituante. Puterea constituanta apare sub doua forme, originara si instituita. Fara a analiza clasificarile modurilor de adoptare a constitutiei, consideram ca este mai importanta analiza procedeelor de adoptare a constitutiilor, observandu-se ca aceste moduri explica in mare masura si evolutia constitutiilor in ceea ce priveste forma si continutul lor. a. constitutia acordata este constitutia adoptata de un monarh ca stapan absolut care isi exercita puterea. Este cea mai rudimentara forma de constitutie. b. Statutul sau constitutia plebiscitara este o varianta a constitutiei acordate, mai dezvoltata. Statutul este initiat tot de monarh dar este ratificat prin plebiscit. Constituia Romaniei din 1938 a fost o constitutie statut. c. Constitutia pact reprezinta un contract intre rege si popor, poporul fiind reprezentat prin parlament. Exemple de constitutii pact: Constitutia Romaniei din 1866 si cea in 1923. d. Constitutia conventie este rezultatul activitatii unei adunari ce poarta numele de Conventie. Aceasta adunare este special aleasa pentru a adopta constitutia, ea exprimand conventia intervenita intre toti membrii societatii si era considerata deaspura parlamentului. O varianta a constitutiei conventie este constitutia referendara, in sensul ca o data adoptata o constitutie este supusa ratificarii populare. Constitutia Romaniei din 1991 este o constitutie referendara. e. Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al doilea razboi mondial adoptarea constitutiilor sa realizat de regula de catre parlamente, mai ales in tarile din estul Europei. In acest mod au fost adoptate constitutiile tarii noastre din 1948, 1952 si 1965. [paginile 94-100] Revizuirea constitutiei Dreptul, fiind un fenomen social dinamic, este supus schimbarilor care se produc in societate. Normele si principiile constitutionale nu fac nici o exceptie de la aceasta regula. O constitutie o data adoptata isi produce efectele pe o perioada de timp. Orice constitutie este supusa modificarii, indiferent care i-ar fi forma. De obicei, posibilitatea, ca si procedura de revizuire, sunt expres prevazute chiar in textul legii fundamentale. Dreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o. Autoritatea competenta in a revizui constitutia difera dupa felul constitutiei, iar procedura de revizuire a constitutiei este in principiu asemanatoare celei de adoptare potrivit marelui principiu al simetriei juridice. Cand revizuirea constitutiei se face dupa aceeasi procedura dupa care se modifica legile suntem in prezenta unei constitutii suple sau flexibile. Cand modificarea constitutiei se face dupa alte reguli decat cele obisnuite, dupa care se modifica legile ordinare, ne aflam in fata unei constitutii rigide. De regula, constitutiile scrise sunt rigide iar constitutiile cutumiare sunt flexibile.

13

Cei care au adoptat constitutii scriseau avut grija sa le asigure acestora o stabilitate in timp. In realizarea rigiditatii constitutiilor s-au folosit mai multe metode: - s-au exprimat opinii in sensul ca o data stabilita, o constitutie nu mai poate fi modificata. Se considera de catre doctrina juridica ca valoarea juridica a unor asemenea prevederi este nula intrucat puterea constituanta de astazi nu are nici o putere de a limita puterea constituanta ce va veni - s-a stabilit ca nici o modificare a constitutiei nu poate fi facuta pe o perioada de timp prestabilita - stabilirea unei proceduri de revizuire extrem de greoaie - stabilirea unor reguli exprese cu privire la revizuire Revizuirea implicita a constitutiei consta in schimbarea unor dispozitii ale acesteia fara a se recurge la procedura de revizuire prevazuta chiar in legea fundamentala, ci la o alta procedura. Practic, revizuirea implicita are ca rezultat incalcarea constitutiei. O forma mult mai grava a revizuirii este falsa revizuire sau frauda constitutionala. Ea consta in schimbarea, printr-o modificare legala a constitutiei, a regimului politic consacrat in textul initial al constitutiei, a regimului politic corespunzator si cadrul constitutional. [paginile 100-107] Suspendarea si abrogarea constitutiei In practicile constitutionale ale statelor au fost cazuri in care constitutiile au fost total sau partial suspendate, normele constitutionale fiind scoase din vigoare. Unele constitutii interzic posibilitatea suspendarii lor. Alte constitutii nu prevad dispozitii cu privire la suspendare. Cu toate acestea, in practica burgheza constitutiile au fost suspendate in perioadele de criza politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere. In general, in asemenea situatii, constitutia se suspenda prin proclamarea starii de asediu, prin guvernarea prin decrete-legi, prin lovutir de stat. Doctrina juridica s-a exprimat in sensul ca suspendarea constitutiei este ilegala, desi in practica ea a fost pusa in aplicare. Suspendarea totala a constitutiei constituie o abatere de la ideea de constitutionalitate si de legalitate. Abrogarea constitutiei, chiar daca nu este stipulata in mod expres, sigur atunci cand raportul de forte politice se schimba in esenta sa, in mod necesar este adoptata o noua constitutie. Actuala Constitutie a Romaniei prevede in art 153, ca prezenta Constitutie intra in vigoare la data aprobarii ei prin referendum. La aceeasi data Constitutia din 21.08.1965 este si ramane in intregime abrogata. [pagina 108] Suprematia constitutiei O problema mai delicata a dreptului constitutional o reprezinta fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei. Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si elemente politice si juridice, care exprima pozitia spuraordonata a constitutiei nu numai in sistemul de drept ci si in intregul sistem social politic al unei tari. Aceasta pozitie deosebita implica un continut normativ complex dar si importante consecinte statale si juridice.

14

Analiza noastra se limiteaza doar la consecintele juridice, adica la aceleaa care evidentiaza ca spurematia constitutiei este o realitate juridica si nu o simpla teorie. Acestea sunt: - consecintele juridice privind adoptarea constitutiei - consecintele juridice privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei - deosebirile dintre constitutie si legi, consecinte ale suprematiei constitutiei - conformitatea intregului drept cu constitutia Suprematia constitutiei este o realitate incontestabila si nu o simpla afirmatie. Ea implica o serie de consecinte juridice, dar se bucura in acelasi timp de garantii juridice specifice legii fundamentale si anume: - controlul general al aplicarii constitutiei - controlul constitutionalitatii legilor - indatorirea fundamentala de a respecta constitutia [paginile 109-114] Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Moduri de adoptare a constitutiei • Revizuirea constitutiei • Abrogarea si suspendarea constitutiei • Efectele juridice ale suprematiei constitutiei • Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Care din enunturile de mai jos considerati ca reprezinta consecinte juridice ale suprematiei constitutiei? a.) consecinte juridice privind adoptarea, modificarea, abrogarea si suspendarea constitutiei b.) Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia si suprematia acesteia c.) Deosebirile dintre constitutie si legi d.) Conformitatea intregului drept cu constitutia e.) Controlul general al aplicarii constitutiei A.) a, d, e B.) a, b, e C.) a, c, d 2. Cei care au adoptat constitutia scrisa au avut in vedere sa-i asigure acesteia o anumita stabilitate in timp, imprimandu-i o anumita rigiditate. Care din urmatoarele metode de rigidizare au fost folosite? a.) interdictia modificarii anumitor valori constitutionale considerate fundamentale pentru societate si stat b.) interdictia absoluta de modificare a constitutiei c.) Interdictia de modificare a constitutiei pe o perioada de timp prestabilita d.) folosirea unor proceduri extrem de greoaie de modificare a constitutiei e.) interdictia incetarii provizorii a efectelor juridice ale normelor constitutionale si abrogarii constitutiei A.) a, d, e

15

B.) a, c, d C.) a, b, e Răspuns corect:1-C; 2-B; CURSUL 5 – CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 1 ) ⇒ Notiunea de control a constitutionalitatii legilor ⇒ Forme de control al constitutionalitatii legilor ⇒ Clasificarea formelor de control Obiectivele Cursului 5 • • •

Definirea notiunii de control al constitutionalitatii legilor Definirea principalelor forme de control al constitutionalitatii legilor Clasificarea formelor de control

Concepte-cheie tratate: Controlul constitutionalitatii legilor – ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in ansamblul ei, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii dau a dispozitiei dintr-o lege a carei neconformitate cu Constitutia a fost contestata. Forme de control al constitutionalitatii legilor – modalitatile de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor si care cuprind toate trasaturile esentiale si comune ale exercitarii controlului constitutionalitatii, trasaturi care se regasesc in exercitarea acestui control, indiferent de tara in care a fost constituit.

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor Controlul constitutionalitatii legilor, ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in ansamblul sau, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii sau a dispozitiilor dintr-o lege, a carei neconformitate cu constitutia a fost contestata. Existenta sanctiunilor pentru incalcarile constitutiei este de majora importanta, caci acestea dau dispozitiilor constitutionale caracterul de norme juridice. Doctrina juridica include controlul constitutionalitatii legilor in principiul legalitatii ca parte componenta a acestora din urma. Constitutionalitatea legii nu inseamna in fod altceva decat cerinta de legalitate a legii in sensul ca legea sa se adopte cu respectarea normelor constitutionalitatii legilor, atat in spiritul cat si in litera lor. Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri. In principiu, controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al Parlamentului sau actele normative cu forta juridica egala cu a legii. Unele constitutii prevad ca si alte acte normative juridice cu forta juridica mai mica decat a legii pot fi supuse acestui

16

control. Asemenea acte normative, cu forta juridica egala cu a legii, sunt acele acte care, desi sunt emise de alte organe de stat decat Parlamentul, intervin si reglementeaza raporturi sociale din domeniul legii si, ca atare, pot suspenda, modifica si abroga o lege. Suprematia constitutiei implica si garantarea separatiei – echilibrului puterilor, precum si protectia drepturilor omului. [paginile 115-120] Formele de control al constitutionalitatii legilor Prin modalitatile de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor intelegem toate trasaturile esentiale si comune ale exercitarii controlului constitutionalitatii, trasaturi cae se regasesc in exercitarea acestui control, oricare ar fi tara in care a fost instituit. Aparitia situatiilor in care legile ordinare contraveneau constitutiei a pus problema, atat pentru doctrina cat si pentru legiuitor, a gasirii solutiei de remediere, in primul rand prin stabilirea autoritatii competente a verifica constituionalitatea legilor. In functie de organul de stat chemat a controla constitutionalitatea legilor, doctrina juridica a clasificat acest control. Intr-o opinie, ar exista trei forme de control: controlul prin opinia publica, controlul politic, controlul jurisdictional. In a doua opinie, controlul constitutionalitatii legilor ar cunoaste trei forme, si anume: controlul parlamentar, controlul politic, controlul jurisdictional. In a treia opinie, controlul cconstitutionalitatii legilor cunoaste doua forme: controlul politic si controlul judecatoresc. In a patra opinie, se considera ca cea mai potrivita clasificare este aceea care face deosebire intre controlul exercitat de adunarile legiuitoare si cel exercitat de organe din afara lor care, prin aceea ca pot lipsi de efecte votul acestor adunari, apar ca fiindu-le subordonate, iar in cadrul organelor supraordonate, adunarilor legiuitoare, distingem intre organele politice, cele judecatoresti si cele politico-jurisdictionale. [paginile 120-122]

Clasificarea formelor de control Doctrina juridica prezinta mai multe clasificari cu nuante diferite. 1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii legilor si care se realizeaza in doua forme: controlul realizat prin organ politic si controlul exercitat printr-un organ jurisdictional. 2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita: control prealabil sau preventiv si control ulterior sau represiv. 3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului constitutionalitatii legilor si in functie de acest criteriu procedura se poate declansa de

17

catre un numar in general restrans de organe ale statului saude catre orice cetatean care justifica un interes actual ori numai eventual. 1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii legilor: a. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic. Dreptul parlamentului de a verifica constitutionalitatea legilor este un control autentic si, in acelasi timp, un autocontrol, caci parlamentul, fiind acela cae adopta uneori si constitutia, este cel mai in masura sa aprecieze neconcordanta dintre legea ordinara si constitutia pe care le-a adoptat. Altii considera ca acest control al parlamentului nu ar prezenta nici un fel de garantie, caci, desi exista sanctiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta ar fi o sanctiune indepartata, greu de realizat in practica. Mai mult, ar insemna ca parlamentul sa fie judecator in propria cauza, lucru contrar ideii de justitie constitutionala. In prezent, in lume, controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic, si mai ales prin parlamente, se realizeaza mai rar. Impotriva controlului politic se aduc cateva argumente principale:
principiul separatiei puterilor nu ar admite, in afara celor trei autoritati guvernante, creearea unei a patra, situata deasupa parlamentului si guvernului is investita cu dreptul de a le cenzura activitatea legislativa si respectiv, puterea regulamentara
organismul politic care exercita controlul ar putea fi discretionar, putand sa infirme vointa suverana a reprezentantilor poporului
controlul constitutionalitatii legilor trebuie sa fie un control de specialitate, situat deasupra oricaror argumente politice b. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ jurisdictional Acest control este exercitat sau de organe, altele decat cele judecatoresti, care folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare cu cea judecatoreasca, sau de catre organele judecatoresti propriu-zise. Controversat in ceea ce priveste fundamentarea sa stiintifica, controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state, azi el exercitandu-se in temeiul unor dispozitii legale clare, sau pur si simplu in temeiul dreptului pe care organele judecatoresti singure si l-au arogat. Dreptul judecatorilor de a decide asupra constitutionalitatii legilor este atat contestat cat si admis de doctrina juridica. Acest drept al judecatorilor s-a justificat plecandu-se de la menirea judecatorilor de a interpreta si aplica legile si de a aplica sanctiuni in cazuri de incalcare a legii. De asemenea, dreptul judecatorilor in verificarea conformitatii legilor cu constitutia s-a justificat prin teoria separatiei puterilor in stat, care implica o anumita colaborare a puterilor. Un alt argument pleaca de la necesitatea verificarii daca legiuitorul a actionat in limitele competentei sale functionale. Argumente contrare in ceea ce priveste dreptul judecatorilor de a judeca constitutionalitatea legilor nu au lipsit si nu lipsesc din doctrina juridica. Un prim argument se bazeaza tot pe teoria separatiei puterilor dar pe o interpretare oarecum rigida, in sensul ca teoria puterilor inseamna o independenta

18

absoluta a puterilor, iar acordarea dreptului judecatorilor de a controla actele puterii legiuitoare ar fi o eludare a principiului separatiei puterilor. Se mai adauga faptul ca dreptul recunoscut judecatorului de a controla activitatea legiuitorului face din acesta o autoritate politica, ori nimic nu este mai grav decat existenta autoritatilor oficioase. Justificat sau nu, din punct de vedere teoretic, controlul judecatorilor asupra constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state. 2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita: S-ar parea ca o clasificare in raport cu timpul in care se exercita controlul nici nu ar putea fi conceputa, intrucat controlul asupra constitutionalitatii legilor poarta in mod necesar asupra legilor intrate in vigoare, caci numai atunci se poate vorbi de legi care sa poata fi verificate sub aspectul conformitatii lor cu constitutia. Cu toate acestea, de controlul constitutionalitatii legilor se vorbeste si atunci cand acesta are loc inainte de intrarea lor in vigoare intrucat in acest fel se impiedica intrarea in vigoare a unor legi contrare prevederilor constitutionale. a. Controlul prealabil sau preventiv este exercitat inainte de intrarea in vigoare a legilor si are ca efect impiedicarea incalcarii constitutiei prin intrarea in vigoare a unei legi sau a unei dispozitii dintr-o lege contrara constitutiei. b. Controlul care se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor se numeste ulterior sau represiv: ulterior pentru ca se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor si represiv pentru ca are ca efect anularea legii sau cel putin lipsirea ei de efecte. Constitutia Romaniei reglementeaza exercitarea controlului constitutionalitatii legilor atat ca un control prealabil sau preventiv cat si ca un control ulterior sau represiv. 3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului constitutionalitatii legilor. Potrivit clasificarii mentionate, procedura controlului constitutionalitatii legilor se poate declansa de catre un numar in general restrans de organe ale statului, sau de orice cetatean care justifica un interes actual ori numai eventual, aceasta modalitate putand fi exercitata si alaturi de cea dintai. [paginile 122-135]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Notiunea de control al constitutionalitatii legilor • Forme de control al constitutionalitatii legilor • Controlul realizat in raport cu organele competente in a exercita controlul constitutionalitatii legilor • Controlul realizat in raport cu timpul in care se exercita • Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului constitutionalitatii legilor.

19

APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Argumente contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii legilor a.) se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat dar pe o interpretare rigida a acestuia b.) exista interese pentru ca statul trebuie sa fie singurul judecator si este delicat a remite aprecierea lor unei autoritati care nu are responsabilitatea guvernarii c.) verificarea de catre judecatori a activitatii legislativului incalca principiul independentei absolute a puterilor in stat d.) Dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legislativa face din aceasta o autoritate politica A.) a, d, e B.) a, b, e C.) a, b, d 2. Care din cauzele enumerate mai jos apreciati ca pot fi cauze ale aparitiei controlului constitutionalitatii legilor? a. cauzele aparitiei unor neconcordante intre legea ordinara si cea fundamentala trebuie cautate in contradictiile sociale b. unele neconcordante dintre constitutie si lege se datoreaza rigiditatii exagerate ale unor constitutii si neobservarii regulilor de tehnica legislativa c. controlul constitutionalitatii legilor se poate fundamenta pe pe teoria constitutionalismului d. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica, in statele federative, prin exigenta de a realiza o buna armonizare a intereselor generale ale federatiei cu interesele statelor membre e. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica prin faptul ca in unele sisteme constitutionale, legea si constitutia sunt adoptate de acelasi organ de stat, si anume parlamentul A.) a, c, d B.) a, b, d C.) c, d, e 3. Argumentele contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii sunt: a. se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat, dar pe o interpretare rigida a acesteia b. dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legiuitorului face din acestia o autoritate politica c. este o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat d. exista interese pentru care statul sa fie singurul judecator al constitutionalitatii legilor ordinare e. incalca principiul independentei absolute a puterilor in stat A.) a, b, d B.) a, c, d C.) a, d, e Răspuns corect:1-C; 2-B, 1-A

20

CURSUL 6 – CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 2 ) ⇒ Controlul constitutionalitatii legilor in Romania ⇒ Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii ⇒ Actele Curtii Constitutionale Obiectivele Cursului 6 •

Specificul controlului constitutionalitatii legilor in Romania

•

Rolul si atributiilor Curtii Constitutionale din Romania

•

Actele Curtii Constitutionale

Concepte-cheie tratate: Controlul constitutionalitatii legilor in Romania – noua Constitutie a Romaniei a preluat din practica constitutionala moderna sistemul controlului politico-jurisdictional al conformitatii legilor cu legea fundamentala. Curtea Constitutionala a Romaniei – unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, independenta fata de orice autoritate publica. Este garantul suprematiei Constitutiei.

Controlul constitutionalitatii legilor in Romania Noua Constitutie a Romaniei a preluat din practica constitutionala moderna sistemul controlului politico-jurisdictional al conformitatii legilor cu legea fundamentala. Intre jurisdictia constitutionala instituita in sistemul de drept romanesc si cea a unor state occidentale sunt asemanari dar si deosebiri. De exemplu, principala deosebire dintre procedura contenciosului constitutional romanesc si cea franceza consta in faptul ca in sistemul nostru constitutional verificarea constitutionalitatii legilor organice si a regulamentelor celor doua camere legislative, inainte de a fi promulgate si, respectiv, de a fi puse in aplicare, nu este obligatorie, ci este declansata ca urmare a unei sesizari din partea Presedintelui Republicii, a Presedintilor Camerelor, a Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului sau din partea unui numar de cel putin 50 de deputati, sau cel putin 25 de senatori, pe cand in Franta legile organice sunt supuse obligatoriu controlului exercitat de Consiliul Constitutional. O alta deosebire se refera la sfera organimelor abilitate sa sesizeze Curtea Constitutionala in legatura cu constitutionalitatea unei legi inainte de promulgarea acesteia. In sistemul constitutional romanesc, spre deosebire de cel francez, Curtea Constitutionala este formata exclusiv din judecatori numiti, nu si din membrii de drept, asa cum este alcatuit Consiliul Constitutional din Franta. [pagina 136] Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, independenta fata de orice alta autoritate publica. La nivelul constitutiei, Curtea Constitutionala este reglementata in cuprinsul celor sase articole ale Titlului V, art 142 – 147, dispozitiile acestora fiind dezvoltate prin Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata. In realizarea functiei sale de garant al suprematiei constitutiei, Curtea indeplineste atributiile prevazute la art 146 din legea fundamentala.

21

Activitatea jurisdictionala. O prima categorie de atributii incredintate Curtii Constitutionale asigura controlul constitutionalitatii legilor, a ordonantelor guvernului, a tratatelor sau altor acorduri internationale, precum si a regulamentelor Parlamentului. In exercitarea controlului, Curtea se pronunta exclusiv cu privire la constitutionalitatea actelor sau dispozitiilor in legatura cu care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile legale examinate. Nu fac obiectul acestui control actele cu forta juridica inferioara legii, cum sunt actele administrative ale autoritatilor publice. Hotararile judecatoresti nu pot fi atacate in fata Curtii Constitutionale. Alte atributii jurisdictionale ale Curtii vizeaza solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice precum si a contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic. Controlul de constitutionalitate. 1. Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, mai precis controlul abstract anterior se exercita numai la sesizarea subiectilor prevazuti de art 146 lit a din Constitutie. Potrivit art 147 alin 2 din Constitutie, in cazul in care Curtea admite sesizarea, legea se trimite Parlamentului, care este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii. 2. Controlul de constitutionalitate asupra tratatelor se exercita la sesizarea subiectilor prevazuti de art 146 lit b din Constitutie. Daca in urma controlului se constata constitutionalitatea tratatului sau a acordului international, acesta nu mai poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. In conformitate cu art 147 alin 3 tratatul sau acordul constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat. In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei. 3. Controlul de constitutionalitate asupra regulamentelor Palamentului se exercita la sesizarea subiectilor prevazuti la art 146 lit c din Constitutia republicata. Atunci cand Curtea constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale regulamentului, acestea isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii daca in acest interval Parlamentul, sau dupa caz Camera respectiva, nu le pune de acord cu prevederile Constitutiei. 4. Controlul concret posterior de constitutionalitate prevazut de art 146 lit d din Constitutie reprezinta din punct de vedere cantitativ cea mai semnificativa componenta a activitatii jurisdictionale. In cadrul acestui tip de control Curtea hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial. Ca urmare a revizuirii legii fundamentale, Curtii Constitutionale i-au fost atribuite prerogative de solutionare a conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea subiectilor prevazuti de art 146 lit e din Constitutie. Potrivit art 146 lit k din Constitutie, Curtea hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic. Partidele politice pot fi declarate neconstitutionale in cazurile prevazute de art 140 alin 2 din Constitutie. [paginile 137-143]

22

Actele Curtii Constitutionale In exercitarea atributiilor sale Curtea Constitutionala adopta decizii, hotarari si emite avize. Constitutia nu stabileste in ce situatii Curtea adopta decizii si hotarari, respectiv emite avize. Singurul text constitutional care se refera la actele Curtii este art 147 alin 4 potrivit caruia deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Fata de textele constitutionale legea 47/1992 prevede in art 11 alin 1 ca, potrivit art 146 din Constitutie, Curtea pronunta decizii, hotarari si emite avize. Legea organica a Curtii Constitutionale precizeaza ca deciziile si hotararile se pronunta in numele legii. [Constitutia Romaniei si Legea 47/1992 rep.] Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Rolul si atributiile Curtii Constitutionale din Romania • Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare • Controlul concret, posterior • Actele Curtii Constitutionale APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. a. b. c. d.

Controlul constitutionalitatii legilor este: activitatea organizata a parlamentului de adoptare a legilor activitatea organizata de verificare a conformitatii legilor cu constitutia activitatea organelor statului de a verifica respectarea ordinii constitutionale o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde reguli privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate e. o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde regulile privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate. A.) a,d B.) b,e C.) a,c 2. Identificati actele supuse controlului de constitutionalitate pentru care Curtea Constitutionala se sesizeaza din oficiu: a. legile b. tratatele internationale c. initiativele de revizuire a Constitutiei d. regulamentele Parlamentului e. Ordonantele Guvernului A.) a B.) b C.) c Răspuns corect:1-B; 2-C

23

CURSUL 7 – CONSTITUTIILE ROMANIEI SI REGLEMENTARI CU CARACTER FUNDAMENTAL DE LA APARITIA STATULUI ROMAN MODERN SI PANA IN PREZENT ⇒ Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris ⇒ Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866 ⇒ Constitutia Romaniei din 29 martie 1923 ⇒ Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938 ⇒ Actele cu caracter constitutional din perioada 1944 – 1948 ⇒ Constitutia Romaniei din 13 aprilie 1948 ⇒ Constitutia Romaniei din 24 septembrie 1952 ⇒ Constitutia Romaniei din 21 august 1965 ⇒ Acte cu caracter constitutional adoptate dupa decembrie 1989 ⇒ Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991 Obiectivele Cursului 7 • •

Aparitia Constitutiei in Romania Evolutia constitutionala a Romaniei Aparitia Constitutiei in Romania

ConstituŃia a apărut în România mult mai târziu decât constituŃiile din Ńările Europei de Vest (FranŃa, Italia etc.) cu toate că apariŃia ei a fost determinată de aceleaşi cauze care au determinat apariŃia ei în restul lumii. Momentul de început se situează în secolul al XVIII-lea, în special începând cu a doua jumătate a sa, când apar manufacturile, apare munca salariată, se construiesc furnalele şi turnătorii, se dezvoltă mineritul, se construiesc drumuri, în agricultură se desfiinŃează rumânia, şi când se încheagă tot mai organic, pe ambele versante ale CarpaŃilor, naŃiunea română, care îşi formulează primul său program politic prin Supplex Libellus Valachorum (1791). Un loc deosebit în cadrul premiselor istorice ale primei ConstituŃii din România îl ocupă înfăptuirea în 1859 a statului unitar naŃional, prin unirea Munteniei şi Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat o serie de reforme importante, precum reforma agrară şi alte reforme politice, administrative şi culturale, care au avut ca urmare crearea şi dezvoltarea unor instituŃii statale. [paginile 144-145] Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris Întrucât întâmpina greutăŃi în realizarea reformelor sale, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin lovitura de stat de la 2 mai 1864, desfiinŃează Adunarea Electivă şi supune plebiscitului „Statutul dezvoltător al ConvenŃiei din 7/19 august 1858”, cunoscut în istorie sub denumirea de „Statutul lui Cuza”, şi „legea electorală”. Aceste două acte formează prima ConstituŃie a României. [paginile 145-148] Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866 În condiŃiile istorice concrete ale anilor 1865-1866, Alexandru Ioan Cuza este obligat să abdice la 1011 februarie 1866 şi să instituie o locotenenŃă domnească. Apoi, pe tronul Ńării este adus un principe străin. În anul 1866 se adoptă, după modelul ConstituŃiei belgiene, considerată atunci a fi cea mai liberală constituŃie, ConstituŃia României. ConstituŃia, în cele 133 articole ale sale, reglementează cele mai importante relaŃii sociale, sistematizarea normelor realizându-se pe opt titluri.

24

ConstituŃia din 1866 a organizat statul român, având la bază principiul separaŃiei puterilor în stat, a consacrat proprietatea privată ca pe un drept sacru şi inviolabil, a proclamat anumite drepturi şi libertăŃi cetăŃeneşti şi politice, reprezentând, prin aceste prevederi, un progres. De asemenea, ConstituŃia din 1866 a instituit principiul monarhiei străine ereditare. [paginile 148-151] Constitutia Romaniei din 29 martie 1923 ConstituŃia din 1923 este, de altfel, proiectul Partidului liberal, votat de Camera DeputaŃilor la 26 martie 1923 şi de Senat la 27 martie 1923, promulgată la 28 martie şi publicată la 29 martie 1923. Adoptarea acestei ConstituŃii a fost considerată nelegală, deoarece nu s-au respectat întru totul regulile de revizuire a ConstituŃiei stabilite prin art. 12 al ConstituŃiei din 1866. Ca şi ConstituŃia precedentă, ConstituŃia din 1923 este sistematizată în 8 titluri. ConstituŃia proclamă drepturi şi libertăŃi egale pentru toŃi. Sistemul electoral introdus prin ConstituŃia din 1923 era un mare pas înainte faŃă de sistemul colegiilor de avere instituit prin ConstituŃia din 1866. Senatul cuprindea şi senatori de drept, iar pentru a fi ales senator, se cerea vârsta de 40 de ani împliniŃi. În fine, trebuie să remarcăm că şi ConstituŃia din 1923 era o constituŃie rigidă, deoarece procedura de revizuire stabilită prin art. 129 şi 130 era o procedură greoaie, identică aproape cu cea prevăzută de constituŃia precedentă. [paginile 151-154]. Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938 În condiŃiile istorice concrete ale anului 1938, regele Carol al II-lea instaurează, la 10 februarie 1938, dictatura personală. Consacrarea juridică a dictaturii regale este realizată prin noua constituŃie. Proiectul de constituŃie este supus la 24 februarie plebiscitului. ConstituŃia este promulgată la 27 februarie şi publicată la 28 februarie 1938. Cele o sută de articole ale ConstituŃiei din 1938 sunt sistematizate în opt titluri. DispoziŃiile ConstituŃiei consacră dictatura regală şi exprimă în acelaşi timp tendinŃa de restrângere a drepturilor şi libertăŃilor democratice. Consacrând dictatura regală, dispoziŃiile ConstituŃiei exprimau totodată limitarea drepturilor şi libertăŃilor democratice. ConstituŃia din 1938 apără proprietatea, cuprinzând dispoziŃii asemănătoare cu cele existente în constituŃiile precedente. [paginile 154-156] Actele cu caracter constitutional din perioada 1944-1948 Perioada de după ieşirea din războiul purtat de România alături de puterile Axei şi până în decembrie 1989 s-a caracterizat prin:  guvernarea de către un singur partid, care şi-a arogat rolul de forŃă politică conducătoare în societate, acapararea puterii de către o minoritate privilegiată;  centralism excesiv în conducerea tuturor sectoarelor şi domeniilor de activitate, anihilarea iniŃiativelor de la nivelele inferioare;  caracterul formal al declaraŃiilor privind drepturile cetăŃeneşti, îngrădirea personalităŃii umane, încălcarea demnităŃii omului, suprimarea libertăŃii de gândire, de exprimare şi de acŃiune;

25

 înlocuirea proprietăŃii private asupra bunurilor materiale de bază cu proprietatea de stat sau de grup;  retribuŃii nestimulatoare, nivelarea veniturilor, ceea ce a generat tendinŃa de a obŃine venituri pe căi ilicite;  descurajarea adevăratelor valori ştiinŃifice şi culturale, înlocuirea competenŃei cu alte criterii de promovare discriminatorii;  impunerea prin constrângere a ideologiei minorităŃii dominante, împiedicarea cunoaşterii şi difuzării altor idei decât a celor convenabile statului;  reprimarea oricărei încercări de exprimare liberă a opiniei, de schimbare a guvernării totalitare şi de trecere la un regim democratic. În condiŃiile concrete ale anului 1944, fiind imposibilă elaborarea unei noi constituŃii, s-a recurs la soluŃia repunerii în vigoare, cu unele modificări, a ConstituŃiei din 1923 şi a elaborării în continuare a unor acte cu caracter constituŃional. 1. Decretul nr.1626/1944 pentru „Fixarea drepturilor Românilor în cadrele ConstituŃiunii din 1866 şi cu modificările ConstituŃiunii din 29 martie 1923” Prin acest decret este repusă în vigoare ConstituŃia din 1923, deoarece dintre toate constituŃiile din România aceasta a fost cea mai democratică. Trebuie să menŃionăm că nu au fost repuse în vigoare toate dispoziŃiile acestei constituŃii. 2. Decretul nr. 1849/1944 pentru „Adăugire de alineat nou la finele art. IV din I. D. R nr. 1626 din 31 august 1944” Decretul nr.1849 trebuia să răspundă cerinŃei de judecare şi pedepsire a celor consideraŃi vinovaŃi de dezastrul Ńării, pedepsire stipulată prin ConvenŃia de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite. Pentru aceasta trebuia înlăturate piedicile de ordin juridic (constituŃional) datorate unor articole din ConstituŃia din 1923 care interziceau înfiinŃarea de tribunale extraordinare, instituirea pedepsei confiscării averilor, aplicarea pedepsei cu moartea în alte cazuri decât cele prevăzute de codul penal militar în timp de război. 3. Legea nr. 86, din februarie 1945, pentru Statutul naŃionalităŃilor Minoritare Legea pentru Statutul NaŃionalităŃilor Minoritare a avut menirea de a proclama şi asigura egalitatea cetăŃenilor Ńării, indiferent de rasă, naŃionalitate, limbă sau religie. Chiar în primul articol, Legea nr. 86/1945 statorniceşte că toŃi cetăŃenii români sunt egali în faŃa legii şi se bucură de aceleaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasă, naŃionalitate, limbă sau religie. 4. Legea nr. 187 din 23 martie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare Legea adoptată la 23 martie 1944 pentru înfăptuirea reformei agrare a definit reforma agrară ca o necesitate naŃională, economică şi socială. Legea a prevăzut exproprierea şi trecerea asupra statului. Legea nr. 187 din 23 martie 1945, prin dispoziŃiile sale, formulează unul dintre cele mai importante principii social-economice, prevăzând că pământul aparŃine celor care îl muncesc. 5. Decretul nr.2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative Prin Decretul nr. 2218/1946 se organizează ReprezentanŃa NaŃională într-un singur corp, denumit Adunarea DeputaŃilor. Modificându-se ConstituŃia din 1923, se stabileşte deci un prim principiu constituŃional, şi anume acela al unicameralităŃii organului suprem legislativ, renunŃându-se la sistemul bicameral prin desfiinŃarea Senatului. 6. Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română La 30 decembrie 1947, guvernul a dat o proclamaŃie prin care se justifica şi argumenta necesitatea desfiinŃării formei monarhice. Abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947 au fost consacrate legislativ prin Legea nr. 363. Legea nr. 363/1947 nu mai menŃine principiul separaŃiei puterilor.

26

Tot la 30 decembrie 1947, Adunarea DeputaŃilor a votat şi Legea nr. 364, prin care a numit membrii Prezidiului Republicii Populare Române. Pentru stabilirea atribuŃiilor, organizării şi funcŃionării Prezidiului, s-a adoptat Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948 care apare ca o completare a Legii nr. 363/1947. łinând seama de acest specific, în literatura de specialitate, cele două acte (Legea nr. 363 şi Decretul nr. 3) au fost denumite „Actele de la 30 decembrie”. [paginile 162-164] ConstituŃia României din 13 aprilie 1948 Marea Adunare NaŃională, în calitate de Adunare Constituantă, s-a întrunit în sesiune la 6 aprilie 1948; ia în discuŃie proiectul de constituŃie întocmit de Consiliul Frontului DemocraŃiei Populare şi adoptă, la 13 aprilie 1948, ConstituŃia. Normele constituŃionale, cuprinse în cele 105 articole, sunt sistematizate în zece titluri. ConstituŃia consacră existenŃa statului român ca stat popular, unitar, independent şi suveran, stat ce a luat fiinŃă prin lupta poporului împotriva fascismului, reacŃiunii şi imperialismului. Totodată, art. 11 din ConstituŃie creează cadrul juridic al viitoarelor naŃionalizări. [paginile 165-167] ConstituŃia României din 24 septembrie 1952 Ca urmare a adoptării noii ConstituŃii, în anul 1948 au fost naŃionalizate principalele mijloace de producŃie, urmând apoi alte naŃionalizări (ale unităŃilor farmaceutice, ale unei părŃi din fondul de locuinŃe). În 1950 s-a făcut o reorganizare administrativă a teritoriului, prin înfiinŃarea de noi unităŃi administrativteritoriale: raionul şi regiunea, şi au fost înfiinŃate, ca organe ale puterii de stat, sfaturile populare. În ceea ce priveşte sistemul organelor statului, în 1949 au fost înfiinŃate Comisia de Stat a Planificării şi Arbitrajul de Stat, cu sarcina de a soluŃiona litigiile economice dintre întreprinderile de stat. În anul 1950 a fost adoptat Codul muncii În 1952 s-a efectuat reorganizarea judecătorească şi a fost creată Procuratura, sistem de organe de stat distinct de justiŃie. ConstituŃia din 1952 avea un capitol introductiv şi 115 articole sistematizate în zece capitole. [paginile 165-167] ConstituŃia României din 21 august 1965 ConstituŃia din 21 august 1965, cu modificările ulterioare, a avut 121 de articole sistematizate în nouă titluri. DispoziŃiile constituŃionale au consacrat schimbarea denumirii Ńării din Republica Populară Română în Republica Socialistă România; forma republicană a statului; suveranitatea şi indepen-denŃa; indivizibilitatea şi inalienabilitatea teritoriului. Cât priveşte titularul puterii, se arată că acesta este poporul. ConstituŃia menŃine principiul partidului unic, ca partid de guvernământ. În afara acestor dispoziŃii, titlul I al ConstituŃiei cuprinde prevederi referitoare la formele de proprietate, funcŃiile statului, principiile politicii externe, cetăŃenie, organizarea administrativă a statului. Ca şi constituŃiile anterioare adoptate după 23 august 1944, ConstituŃia din 1965 a avut un caracter înşelător democratic, menit să ascundă un regim de dictatură, lipsa de drepturi şi libertăŃi cetăŃeneşti, conducerea despotică, exercitată de o minoritate privilegiată. [paginile 167-170]

27

Acte cu caracter constituŃional adoptate după RevoluŃia din Decembrie 1989 RevoluŃia din Decembrie 1989 a înlăturat dictatura comunistă din România. Vidul de putere a fost rezolvat prin instaurarea unui guvernământ de fapt, reprezentat de Consiliul Frontului Salvării NaŃionale, cu rol de organ suprem al puterii de stat. Parlamentul ales în România la 20 mai 1990 a avut misiunea importantă de a elabora ConstituŃia României. Cât priveşte actele adoptate după victoria RevoluŃiei din Decembrie 1989, unele dintre ele au formulat noi principii constituŃionale, principii care s-au aplicat în societatea românească şi care au fost preluate în ConstituŃia din anul 1991. Cele mai importante principii sunt: forma republicană de guvernământ; separaŃia puterilor; statul de drept; pluralismul politic; structura bicamerală a Parlamentului; democraŃia şi libertatea, asigurarea demnităŃii umane; inviolabilitatea şi inalienabilitatea drepturilor fundamentale ale omului şi cetăŃeanului, eligibilitatea pentru funcŃii de guvernare, consultarea poporului prin referendum în legătură cu legile şi măsurile de importanŃă deosebită. 1. Decret-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului Frontului Salvării NaŃionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării NaŃionale 2. Decretul Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind înregistrarea şi funcŃionarea partidelor politice şi a organizaŃiilor obşteşti din România 3. Decretul Lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune NaŃională 4. Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României [paginile 171-178] ConstituŃia României din 8 decembrie 1991 Elaborarea ConstituŃiei a răspuns cerinŃei realizării cadrului juridic fundamental al evoluŃiei spre statul de drept, democratic şi social. Elaborarea ConstituŃiei a constituit unul din punctele formulate în programele şi platformele forŃelor politice. Guvernământul de fapt instituit în decembrie 1989, deşi s-a legitimat ca o veritabilă putere constituantă şi a abolit vechile structuri de putere, nu a elaborat şi ConstituŃia, dar a organizat alegerea unei Adunări Constituante care să facă acest lucru. Odată legal constituită în urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Adunarea Constituantă a procedat la constituirea Comisiei de redactare a proiectului ConstituŃiei României, potrivit regulamentului său. Primul titlu, denumit Principii generale, cuprinde norme referitoare la structura unitară a statului, la forma sa republicană de guvernământ. Statul român este caracterizat ca un stat de drept, democratic şi social, în care suveranitatea naŃională aparŃine poporului, care o exercită prin organele sale reprezentative sau prin referendum. În legătură cu teritoriul, acesta este organizat administrativ în comune, oraşe şi judeŃe. Tot în acest titlu există dispoziŃii prin care se recunoaşte şi se garantează dreptul persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităŃii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Tot în primul titlu sunt dispoziŃii privitoare la simbolurile naŃionale (drapel, ziua naŃională; imnul, stema şi sigiliul), la limba oficială în stat, care este limba română, şi la capitală, care este municipiul Bucureşti. Cel de-al doilea titlu este denumit Drepturile, libertăŃile şi îndatoririle fundamentale. El este structurat în patru capitole. Titlul III, denumit AutorităŃile Publice, este structurat pe capitole, iar unele capitole au şi secŃiuni. Mai întâi, sunt reglementările privitoare la Parlament. Aceasta este organizat ca un Parlament cu structură bicamerală (Camera DeputaŃilor şi Senatul), ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Sunt apoi reglementate: drepturile şi obligaŃiile deputaŃilor şi senatorilor; procesul de legiferare; domeniul rezervat legii organice.

28

În capitolul II al acestui titlu sunt cuprinse reglementările privind Preşedintele României, care este ales prin vot universal, egal, direct, secret, şi liber exprimat, pentru un mandat de 5 ani. Sunt stabilite atribuŃiile, incompatibilităŃile, imunitatea şi răspunderea şefului de stat. Guvernul este reglementat în capitolul III, care conŃine norme privitoare la compoziŃia, învestitura, incompatibilitatea, primul ministru, răspunderea membrilor la încetarea mandatului, precum şi actele acestuia. Un capitol aparte (IV) este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul – obligaŃia informării Parlamentului, dreptul parlamentarilor de a pune întrebări şi de a adresa interpelări, angajarea răspunderii Guvernului şi moŃiunea de cenzură, delegarea legislativă. Capitolul V, AdministraŃia publică, reglementează adminis-traŃia publică centrală de specialitate şi administraŃia publică locală, organele de specialitate, forŃele armate, iar capitolul VI, Autoritatea judecătorească, înfăptuirea justiŃiei, statutul judecătorilor, instanŃele judecătoreşti, Ministerul public şi statutul procurorilor şi Consiliul Superior al Magistraturii. Un titlu distinct IV, denumit Economia şi FinanŃele, cuprinde norme referitoare la economia de piaŃă, la ocrotirea proprietăŃii, sistemul financiar, bugetul public naŃional, impozite şi taxe, Curtea de Conturi şi Consiliul Economic şi Social. Titlul V, Curtea ConstituŃională, reglementează structura, competenŃa acesteia, numirea judecătorilor şi durata mandatului, incompatibilităŃile, independenŃa şi inamovibilitatea, atribuŃiile şi deciziile CurŃii, controlul constituŃionalităŃii. Titlul VI, Integrarea Euroatlantică, reglementează modul de aderare a României la Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene şi la Tratatul Atlanticului de Nord. Titlul VII, Revizuirea ConstituŃiei, reglementează iniŃiativa revizuirii acesteia, procedura şi limitele sale. În fine, titlul VIII, purtând denumirea DispoziŃii finale şi tranzitorii, cuprinde regulile referitoare la intrarea în vigoare a ConstituŃiei, conflictul temporal de legi, instituŃiile existente şi cele viitoare. Trebuie precizat că, pentru a ajunge la forma actuală, ConstituŃia din 1991 a fost revizuită prin Referendumul din noiembrie 2003. [paginile 178-184]

CURSUL 8 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (1) ⇒ Notiunea de drepturi si indatoriri fundamentale ⇒ Natura juridica a drepturilor fundamentale ⇒ Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale Obiectivele Cursului 8 • • • • •

Definirea notiunilor de drepturi si indatoriri fundamentale Precizarea terminologiei utilizate in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale Natura juridica a drepturilor fundamentale Aparitia si evolutia institutiei drepturilor si indatoririlor fundamentale Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale

Concepte-cheie tratate: Drepturi fundamentale – acele drepturi subiective ce apartin cetatenilor Romaniei, prevazute si garantate de Constitutie, esentiale pentru statutul juridic al acestora si care asigura deplina afirmare in societate si participare la viata politica, economica, sociala si culturala.

29

Indatoriri fundamentale – acele obligatii ale cetatenilor romani, inscrise in Constitutie, care sunt socotite esentiale pentru desfasurarea vietii in societate si asigurate in realizarea lor prin convingere ori, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

NoŃiunea de drepturi şi îndatoriri fundamentale ale cetăŃenilor români Prin drept, societatea recunoaşte, ocroteşte şi garantează bunurile, interesele legitime şi alte valori ale individului, colectivităŃii şi societăŃii, asigurând respectarea obligaŃiilor necesare înfăptuirii acestora. Drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi cetăŃeanului sunt nu numai o realitate, ci şi finalitatea întregii activităŃi umane, bineînŃeles, a celei progresiste şi democratice. Definirea drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor (a libertăŃilor cetăŃeneşti sau libertăŃilor publice, cum mai sunt ele deseori numite) a preocupat şi preocupă intens literatura juridică. Pentru definirea lor trebuie să luăm în consideraŃie că acestea: a) sunt drepturi subiective; b) sunt drepturi esenŃiale pentru cetăŃeni; c) datorită importanŃei lor, sunt înscrise în acte deosebite, cum ar fi declaraŃii de drepturi, legi fundamentale (constituŃii). Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele fiind în ultimă instanŃă facultăŃi ale subiectelor raporturilor juridice de a acŃiona într-un anumit fel sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o atitudine corespunzătoare şi de a beneficia de protecŃia şi sprijinul statului în realizarea pretenŃiilor legitime. Drepturile fundamentale sunt drepturi esenŃiale pentru cetăŃeni. Aceasta este cea mai importantă trăsătură a lor. Dacă drepturile fundamentale sunt drepturile subiective, ceea ce le deosebeşte de acestea este tocmai această trăsătură. Ea explică de ce din sfera drepturilor subiective numai un anumit număr de drepturi sunt fundamentale, înscrise, ca atare, în constituŃie. Deseori, drepturile fundamentale sunt definite ca acele drepturi consacrate de constituŃie şi care sunt determinante pentru statutul juridic al cetăŃeanului. Drepturile fundamentale pot fi explicate numai în interdependenŃa lor cu celelalte fenomene şi îndeosebi cu realităŃile economice, sociale şi politice concrete din fiecare Ńară. Juristul francez Georges Burdeau acordă o mare atenŃie drepturilor fundamentale, pe care le denumeşte libertăŃi publice. În alte opinii (Tudor Draganu), prin noŃiunea de drepturi fundamentale cetăŃeneşti se desemnează acele drepturi ale cetăŃenilor care, fiind esenŃiale pentru dezvoltarea materială şi intelectuală a acestora, precum şi pentru asigurarea participării lor active la conducerea statului, sunt garantate de însăşi constituŃia Ńării, atât prin măsuri de ordin juridic, cât şi prin stabilirea condiŃiilor materiale necesare pentru exercitarea lor. Precizarea terminologiei utilizate în domeniul drepturilor omului şi cetăŃeanului este un lucru de certă importanŃă, mai ales, când problemele se abordează într-o manieră ştiinŃifică. Vom observa că se folosesc frecvent termenii drept sau libertate. Astfel, ConstituŃia utilizează termenul drept, atunci când consacră dreptul la viaŃă (art. 22), dreptul la apărare (art. 24), dreptul la informaŃie (art. 31), dreptul la vot (art. 36) etc. În schimb, ConstituŃia foloseşte termenul libertate atunci când reglementează libertatea conştiinŃei (art. 29), libertatea de exprimare (art. 30), libertatea întrunirilor (art. 39). Cum se explică această terminologie? Există, din punct de vedere juridic, deosebiri între drept şi libertate?

30

Vom observa că terminologia constituŃională, deşi astfel nuanŃată, desemnează o singură categorie juridică, şi anume dreptul fundamental. Astfel văzute lucrurile, vom observa că, juridiceşte, dreptul este o libertate, iar libertatea este un drept. Nu există deosebiri de natură juridică, suntem deci în prezenŃa unei singure noŃiuni juridice. [paginile 185-193] NoŃiunea de îndatoriri fundamentale ExistenŃa îndatoririlor fundamentale se impune, deoarece este de neconceput ca membrii unei colectivităŃi umane să nu aibă, alături de drepturi, şi anumite îndatoriri, anumite obligaŃii faŃă de societatea în care trăiesc. În primul rând, îndatorirea fundamentală a cetăŃeanului este o obligaŃie, şi nu o îndrituire, aşa cum este dreptul fundamental. Ea presupune din partea cetăŃeanului îndeplinirea unor cerinŃe determinate de sarcinile şi scopurile societăŃii. Îndatoririle fundamentale sunt acele obligaŃii cărora societatea, la un anumit moment, le atribuie o valoare mai mare, valoare ce se reflectă în regimul juridic special ce li se atribuie. Indatoririle fundamentale sunt asigurate în realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin forŃa de constrângere a statului, căci ele sunt veritabile obligaŃii juridice. Putem spune deci că îndatoririle fundamentale sunt acele obligaŃii ale cetăŃenilor României, înscrise în ConstituŃie, care sunt socotite esenŃiale pentru desfăşurarea vieŃii în societate şi asigurate în realizarea lor prin convingere ori, la nevoie, prin forŃa de constrângere a statului. [paginile 193-194] Natura juridică a drepturilor fundamentale În legătură cu natura juridică şi cu conceptul drepturilor fundamentale, în literatura de specialitate s-au formulat mai multe teorii. Cea mai răspândită teorie asupra drepturilor fundamentale, a naturii juridice a acestora, este teoria drepturilor naturale (Locke, Wolf, Blackstone, Rousseau). Potrivit acestei teorii, drepturile omului sunt anterioare statului, omul având aceste drepturi de la natură, iar drepturile sau libertăŃile publice, cum mai sunt denumite, au o natură deosebită de celelalte drepturi ale omului; întrucât cetăŃeanul le deosebeşte în calitatea sa de om, ele sunt opozabile statului şi nu sunt deci stabilite prin legi, contracte etc. O altă teorie, în fapt o variantă a teoriei dreptului natural, este teoria individualistă (F. Bastiat, A. Esmein, N. Chenau, H. J. Laski), conform căreia sursa oricărui drept este individul, întrucât acesta este, singur, o fiinŃă reală, liberă şi responsabilă. Drepturile fundamentale sunt denumite libertăŃi necesare. Într-o altă teorie, aceea a drepturilor reflexe sau a autolimitării statului, nu se face o deosebire de natură juridică între drepturile individuale şi celelalte drepturi subiective, toate fiind considerate o creaŃie a dreptului obiectiv. În doctrina juridică contemporană, prin negarea drepturilor subiective, dreptul obiectiv, norma juridică reprezintă totul. Drepturile subiective, potrivit acestei doctrine, nu există ca atare. LibertăŃile publice, în această concepŃie, pot fi considerate ca obligaŃii în sarcina statului, ca limitări aduse competenŃei sale, care lasă să subziste o sferă de autonomie individuală. Se ignoră în această ultimă teorie faptul că într-un raport juridic nu pot exista numai drepturi sau numai obligaŃii, întrucât drepturile unui subiect al acestora constituie totodată obligaŃii corelative pentru celălalt subiect. Aşa fiind, afirmaŃia că unor obligaŃii ale statului nu le-ar corespunde drepturi ale cetăŃenilor nu poate fi acceptată. În opinia noastră, drepturile fundamentale sunt drepturi subiective (N. Prisca).

31

[paginile 194-195] ApariŃia şi dezvoltarea instituŃiei drepturilor şi îndatoririlor fundamentale în România În łările Române, dezvoltarea tehnică şi economică, socială şi culturală, specifică epocii moderne, când se pune problema drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor, a fost multă vreme frânată de dominaŃia otomană. Abia în secolul al XVIII-lea, atât în Transilvania, cât şi în Moldova şi Muntenia se dezvoltă manufacturile care utilizează munca salariată, se dezvoltă mineritul, se construiesc drumuri şi poduri şi totodată apar frământări sociale influenŃate de ideile RevoluŃiei franceze. Un moment important în dezvoltarea instituŃiei drepturilor fundamentale îl constituie memoriul intelectualilor români din Transilvania, sub denumirea de Supplex Libellus Valachorum (1791), prin care se cerea ca naŃiunea română să fie reaşezată în toate drepturile sale civile şi politice. Mişcările revendicative al căror program cuprindea revendicări de drepturi cetăŃeneşti se desfăşurau cu mare putere şi în łările Române. Sub acest aspect sunt de reŃinut RevoluŃia lui Tudor Vladimirescu şi, în special, ProclamaŃia de la Padeş (ianuarie 1821. RevoluŃia din 1848 constituie momentul cel mai important pentru recunoaşterea drepturilor fundamentale. ProclamaŃia adresată domnitorului de către revoluŃionarii moldoveni a avut un caracter limitat, la fel ca însăşi revoluŃia; în łara Românească, revoluŃia a fost mai bine organizată, iar măsurile prevăzute, mai democratice. Problema drepturilor fundamentale este prezentă şi în MoŃiunea de la Blaj, care a constituit programul revoluŃiei din Transilvania. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a adus o serie de reforme în Principatele Unite, inclusiv proclamări de drepturi fundamentale. Astfel, Legea din 14 august 1866 privind reforma agrară recunoaşte libertatea individuală şi libertatea muncii. Prima ConstituŃie Română, de la 1866, a proclamat drepturi şi libertăŃi, toate având ca idee centrală garantarea dreptului de proprietate, a proprietăŃii private. În noile condiŃii istorice, după primul război mondial şi Marea Unire, s-a adoptat ConstituŃia din 1923, care proclama în mod solemn largi drepturi tuturor cetăŃenilor. Anul 1938 marchează, însă, în dezvoltarea drepturilor fundamentale, începutul unei perioade de dictatură, de înlăturare a unor drepturi, perioadă ce a continuat până la RevoluŃia din Decembrie 1989, cu toate că s-au adoptat, după cel de-al doilea război mondial, trei constituŃii, în care s-au proclamat drepturi şi libertăŃi, dar care nu erau garantate şi, evident, nu erau respectate. [paginile 195-197] Clasificarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale De regulă, drepturile fundamentale ale cetăŃenilor au fost proclamate, enumerate prin declaraŃii de drepturi, şi mai ales prin constituŃii, fără a se face însă o clasificare a lor. În literatura de specialitate au existat însă asemenea preocupări. În opinia noastră, pentru a clasifica drepturile fundamentale ale cetăŃenilor, trebuie folosit drept criteriu conŃinutul drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti. În raport de acest fapt, putem clasifica drepturile în următoarele categorii:

32

1. InviolabilităŃile: dreptul la viaŃă, dreptul la integritate fizică şi psihică, la libertatea individuală, dreptul la apărare, dreptul la libera circulaŃie, dreptul la ocrotirea vieŃii intime, familiale şi private, precum şi inviolabilitatea domiciliului. 2. Drepturile şi libertăŃile social-economice şi culturale: drepturi referitoare la viaŃa socială şi materială a persoanelor, în strânsă legătură cu drepturile privind educaŃia, şi anume: dreptul la învăŃătură, acesul la cultura, la ocrotirea sănătăŃii, dreptul la mediu sanatos, dreptul la muncă şi protecŃia socială a muncii, dreptul la grevă, dreptul la proprietate, dreptul la moştenire, libertatea economica, dreptul la asigurarea unui nivel de trai decent, dreptul la căsătorie, dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi asistenŃă, precum şi dreptul la protecŃie specială al persoanelor cu handicap. 3. Drepturi exclusive politice: dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales, dreptul de a fi ales in Parlamentul European. 4. Drepturi şi libertăŃi social-politice: libertatea conştiinŃei, libertatea de exprimare, dreptul la informaŃie, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere, secretul corespondenŃei. 5. Drepturi garanŃii: dreptul de petiŃionare, dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publică. [paginile 197-198]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Definiti conceptul de drepturi fundamentale • Definiti indatoririle fundamentale • Clasificati drepturile si libertatile cetatenesti

APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Care este criteriul cel mai folosit, in literatura de specialitate, pentru clasificarea drepturilor si libertarilor fundamentale: a.) al obiectului de reglementare b.) al continutului drepturilor si libertatilor fundamentale c.) al posibilitatilor de realizare a acestor drepturi si libertati d.) al modului de exercitare al acestora e.) al naturii juridice a drepturilor si libertatilor fundamentale A.) a B.) b C.) d 2 Care dintre urmatoarele elemente componente enumerate mai jos considerati ca fac parte din conceptul de drepturi fundamentale? a.) drepturile fundamentale sunt drepturi subiective b.) drepturile fundamentale sunt esentiale pentru demnitatea omului, pentru libertatea si dezvoltarea personalitatii, pentru conservarea drepturilor omului c.) drepturile fundamentale nu sunt diferite prin natura juridica a acestora de celelalte drepturi recunoscute cetatenilor d.) drepturile si libertatile fundamentale sunt inscrise si garantate in Constitutie

33

e.) drepturile fundamentale se afla in stransa legatura cu celelalte drepturi si cu realitatile economice, sociale, politice, culturale concrete din fiecare tara A.) a, c, d, e B.) b, c, d, e C.) a, b, d ,e Răspuns corect:1-B; 2-C CURSUL 9 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (2) ⇒ Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor romani Obiectivele Cursului 9 Cunoasterea regulilor fundamentale aplicabile tututor drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor

•

Concepte-cheie tratate: Principiile constitutionale in domeniul drepturilor si indatoririlor fundamentale – reguli fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor prevazute in Constitutie.

Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale Există anumite reguli fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertăŃilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăŃenilor. Acestea rezultă din Capitolul I al titlului II al ConstituŃiei (art. 15-21), fie din coroborarea dispoziŃiilor din acest capitol cu dispoziŃii din alte titluri sau capitole, fie din alte articole, precum art. 49. 1.

Universalitatea drepturilor, libertăŃilor şi îndatoririlor fundamentale

Este îndeobşte admis şi recunoscut că drepturile şi libertăŃile sunt universale şi indivizibile. Universalitatea drepturilor şi libertăŃilor se referă atât la sfera propriu-zisă a drepturilor, cât şi la titularii acestora. Sub primul aspect, ea exprimă vocaŃia omului, a cetăŃeanului pe planul realităŃilor juridice interne ale fiecărei Ńări, pentru toate drepturile şi libertăŃile. Sub cel de-al doilea aspect, universalitatea exprimă ideea că toŃi cetăŃenii unui stat se pot bucura de aceste drepturi şi libertăŃi. Universalitatea drepturilor implică şi universalitatea îndatoririlor. Este, de altfel, în firescul vieŃii ca cetăŃeanul să aibă atât drepturi, cât şi obligaŃii faŃă de semenii săi şi faŃă de societate. Această regulă este explicit formulată şi în cele două Pacte internaŃionale privitoare la drepturile omului. Acest principiu exprimă pe fond legătura indisolubilă dintre drepturi, libertăŃi şi îndatoriri, intercondiŃionarea lor. Universalitatea, astfel cum este concepută prin art. 15 din ConstituŃie, priveşte drepturile, libertăŃile şi îndatoririle, fără deosebire de faptul reglementării lor prin chiar textul ConstituŃiei sau prin alte legi. 2. Neretroactivitatea legii ConstituŃia consacră, în alin. 2 al art. 15, un principiu de drept de incontestabilă tradiŃie, actualitate şi justiŃie, şi anume neretroactivitatea legii. Este, fără îndoială, recunoscut că o lege, odată adoptată, produce şi trebuie să producă efecte juridice numai pentru viitor. Este absurd să se pretindă unui om, în general unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită pe care a avut-o anterior intrării în vigoare a unei legi care reglementează această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul său este normal şi firesc dacă se desfăşoară în cadrul ordinii de drept în vigoare. Principiul neretroactivităŃii legii este expres formulat în Codul Civil art. 1, în

34

sensul că „legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă”, şi în Codul Penal, în art. 11, în sensul că „legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracŃiuni”. FaŃă de principiul potrivit căruia legea produce efecte juridice numai pentru viitor, s-au impus în practica juridică, şi desigur în legislaŃie, două mari excepŃii, şi anume cea privind aplicarea legii penale mai blânde şi cea privind legile interpretative. Alineatul 2 al art. 15 prevede numai excepŃia legii penale mai favorabile. Cealaltă ipoteză rămâne valabilă, ea fiind însă la dispoziŃia autorităŃii statale, căreia îi revine atribuŃia interpretării general-obligatorii a legilor. 3. Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor este principiul constituŃional potrivit căruia cetăŃenii români, fără deosebire de rasă, naŃionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie sau apartenenŃă politică, avere sau origine socială, se pot folosi, în mod egal, de toate drepturile prevăzute în ConstituŃie şi legi, pot participa în egală măsură la viaŃa politică, economică, socială şi culturală, fără privilegii şi fără discriminări, sunt trataŃi în mod egal atât de către autorităŃile publice, cât şi de ceilalŃi cetăŃeni. Acest principiu este consacrat prin art. 16 (1 şi 2), precum şi prin art. 4 (2) din ConstituŃie. Dacă examinăm conŃinutul acestui principiu, putem identifica trei aspecte: a.

Egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaŃii exprimă realitatea că femeile reprezintă jumătate din populaŃia Ńării şi că în toate împlinirile materiale şi spirituale este încorporată şi munca lor.

b.

Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor, fără deosebire de rasă, naŃionalitate sau origine etnică, limbă, avere sau origine socială, exprimă la nivelul acestei instituŃii juridice, în principal, realitatea că pe teritoriul României, în decursul dezvoltării istorice, s-au aşezat, au locuit, au muncit şi au luptat cot la cot cu românii şi cetăŃenii de altă naŃionalitate (minorităŃi naŃionale), precum maghiari, romi, germani, sârbi, turci, evrei, armeni etc. În unitate cu românii, aceşti cetăŃeni au luptat pentru dreptate socială, pentru libertate şi democraŃie, pentru cucerirea şi apărarea independenŃei şi suveranităŃii României. ToŃi aceşti cetăŃeni se bucură în mod egal cu românii de toate drepturile şi libertăŃile şi îşi asumă, tot în mod egal, îndatoririle fundamentale. Potrivit art. 6 (1) din ConstituŃie, statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităŃilor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

c.

Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor, fără deosebire de religie, opinie sau apartenenŃă politică, este de fapt o prelungire a celorlalte două aspecte mai înainte explicate, aici urmărindu-se ca opŃiunile politice sau religioase ale oamenilor să nu fie speculate în sensul discriminării în drepturi.

FuncŃiile şi demnităŃile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăŃenia română şi domiciliul în Ńară. ConstituŃia României stabileşte prin art. 16 (3) că funcŃiile şi demnităŃile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăŃenie română şi domiciliul în Ńară. În fine, condiŃia de domiciliere pe teritoriul Ńării este şi ea o condiŃie firească. Ea se practică în mai toate sistemele consti-tuŃionale, domiciliul fiind, alături de cetăŃenie, o garanŃie a ataşa-mentului persoanei faŃă de Ńara la guvernarea căreia participă ca demnitar sau ca funcŃionar public. 4. ProtecŃia cetăŃenilor români în străinătate şi obligaŃiile lor Acest principiu este prevăzut în art. 17 din ConstituŃie. El exprimă faptul că cetăŃenia română este legătura politică şi juridică dintre cetăŃean şi stat, care, prin efectele sale, determină statutul juridic al persoanei, oriunde s-ar afla ea, atât în interiorul, cât şi în afara frontierelor. În temeiul acesteia, cetăŃenii români care se află în străinătate au dreptul să apeleze la protecŃia autorităŃilor române, iar acestea au

35

obligaŃia constituŃională de a le acorda protecŃia necesară. Bucurându-se de protecŃia statului român, cetăŃeanul român care se află în afara frontierelor trebuie să-şi îndeplinească obligaŃiile ce-i revin potrivit ConstituŃiei şi legilor României. 5. CetăŃenii străini şi apatrizii se bucură în România de protecŃie juridică. ConstituŃia României cuprinde şi unele reglementări privind străinii şi apatrizii pe teritoriul României. Astfel, în art. 18 se arată: -

CetăŃenii şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de constituŃie şi de alte legi.

-

Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiŃiile legii, cu respectarea tratatelor şi convenŃiilor internaŃionale la care România este parte.

În reglementarea constituŃională a statutului străinilor şi apatrizilor din România se au în vedere: a) străinii şi apatrizii, în calitatea lor de oameni, au anumite drepturi naturale, inalienabile şi imprescriptibile (la viaŃă, la demnitate, la libertate, la conştiinŃă); b) din punct de vedere strict juridic, anumite drepturi pot aparŃine numai cetăŃenilor români, care, prin cetăŃenie, sunt ataşaŃi destinelor statului român.; c) în afara drepturilor naturale, care aparŃin oricărei fiinŃe umane, în calitatea sa de om, există şi alte drepturi subiective a căror dobândire şi exercitare legea nu o condiŃionează de calitatea de cetăŃean. 6. CetăŃenii români nu pot fi extrădaŃi sau expulzaŃi din România. ConstituŃia, prin art. 19, stabileşte că: -

cetăŃeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România;

-

cetăŃenii străini şi apatrizii pot fi extrădaŃi numai pe baza unei convenŃii internaŃionale sau în condiŃii de reciprocitate;

-

prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăŃenii români pot fi extrădaŃi în baza convenŃiilor internaŃionale la care România este parte, în condiŃiile legii şi pe bază de reciprocitate;

-

expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de către justiŃie. Extrădarea şi expulzarea sunt două măsuri foarte grave care privesc prin excelenŃă libertatea individuală şi dreptul la liberă circulaŃie. Expulzarea sau extrădarea propriului cetăŃean ar fi o măsură contrară legăturii de cetăŃenie, care implică obligaŃia de protecŃie pe care statul trebuie să o asigure tuturor cetăŃenilor săi. În literatura juridică se menŃionează un singur caz în care această regulă, universală azi, nu este aplicabilă, şi anume între Anglia şi Statele Unite ale Americii, între care extrădarea propriilor cetăŃeni este admisă. Acest caz, cvasisingular, este desigur explicabil prin istoria şi legăturile sociale şi politice deosebite dintre cele două state;

-

pot fi extrădaŃi sau expulzaŃi numai cetăŃenii străini şi apatrizi. 7. Prioritatea reglementărilor internaŃionale

ConstituŃia României, prin art. 20, stabileşte un principiu de incontestabilă actualitate şi care exprimă într-o viziune modernă corelaŃia dintre dreptul internaŃional şi dreptul intern, cu aplicaŃia sa specifică în domeniul drepturilor constituŃionale. În ConstituŃie este nominalizată DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948, iar în ce priveşte celelalte documente internaŃionale, se vorbeşte de pacte şi tratate, deşi, într-o viziune largă, ştiinŃifică, pactele sunt tratate. În ideea de a se marca ataşamentul şi respectul faŃă de cele două pacte, şi anume Pactul InternaŃional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul relativ la drepturile civile şi politice (adoptate şi deschise semnării, ratificării şi adeziunii la 1

36

decembrie 1966, ratificate de către România în 1974 şi intrate în vigoare la 3 ianuarie 1976 şi, respectiv, 23 martie 1976), în textul articolului 20 s-a menŃionat şi cuvântul pactele. Cea de-a doua regulă acordă prioritate reglementărilor internaŃionale, desigur, celor cuprinse în tratatele ratificate de România, în situaŃia în care s-ar ivi anumite nepotriviri, conflicte, neconcordanŃe între ele şi reglementările interne. Regula supremaŃiei documentelor internaŃionale are însă şi o limită, iar această limită se referă la cât de favorabile sunt dispoziŃiile constituŃionale în comparaŃie cu cele ale tratatelor. 8. Accesul liber la justiŃie Art. 21 din ConstituŃie prevede în primul alineat: „Orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime”. În sistemul ConstituŃiei României, justiŃia a devenit una din garanŃiile exercitării efective a drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti. Acest rol se motivează prin locul autorităŃilor judecătoreşti în sistemul puterilor statale şi prin funcŃiile lor. JustiŃia se înfăptuieşte, în numele legii, de către judecători, care sunt independenŃi şi se supun numai legii. Potrivit acestui principiu, oricine are acces la justiŃie: cetăŃean român, cetăŃean străin sau apatrid. Principiul menŃionat permite accesul la justiŃie pentru apărarea oricărui drept sau oricărei libertăŃi şi a oricărui interes legitim, fără deosebire dacă acestea rezultă din ConstituŃie sau din alte legi (art. 21, alin. 1). Posibilitatea sesizării justiŃiei pentru apărarea drepturilor, libertăŃilor şi a intereselor legitime se poate realiza fie pe calea acŃiunii directe, fie pe orice altă cale procedurală, inclusiv pe calea excepŃiei de neconstituŃionalitate menŃionată de către art. 144 lit. c din ConstituŃie. Trebuie să adăugăm că, accesul liber la justiŃie fiind garantat chiar prin ConstituŃie, precizarea din art. 21 (2) din ConstituŃie în sensul că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept este firească. 9. Caracterul de excepŃie al restrângerii exerciŃiului unor drepturi sau al unor libertăŃi DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cele două Pacte internaŃionale privitoare la drepturile omului, alte documente juridice internaŃionale admit existenŃa unor limitări, restrângeri, în legătură cu exerciŃiul drepturilor şi libertăŃilor umane. Legitimitatea unor astfel de reguli constă chiar în conceptul de libertate. In dreptul roman se spunea alterum non laedere, ceea ce înseamnă că oricine, trăind onest şi dând fiecăruia ce i se cuvine, îşi putea exercita drepturile până la limita la care ar fi dăunat altuia. De asemenea, din cele două Pacte internaŃionale rezultă, pentru legislaŃiile interne, posibilitatea limitării sau restrângerii exerciŃiului unor drepturi şi libertăŃi. În Pacte, asemenea prevederi nu sunt grupate întrun text unic. Ele se regăsesc formulate la anumite drepturi şi libertăŃi, în funcŃie de conŃinutul acestora. Din examinarea acestor prevederi rezultă că limitările şi restricŃiile sunt posibile dacă: sunt expres prevăzute de lege; sunt necesare într-o societate democratică pentru a proteja securitatea naŃională, ordinea publică, sănătatea sau morala publică, drepturile şi libertăŃile celorlalŃi etc., sunt proporŃionale cu cauza care le-a determinat. ConstituŃia României, receptând aceste reglementări internaŃionale, foloseşte un procedeu simplu şi eficient, şi anume exprimarea tuturor acestora într-un unic articol. Astfel, art. 53 permite restrângerea exerciŃiului unor drepturi şi libertăŃi cetăŃeneşti, dar numai ca excepŃie şi, desigur, numai condiŃionat. Potrivit textului menŃionat, restrângerea se poate înfăptui numai prin lege. Altfel spus, ConstituŃia limitează chiar legea de restrângere doar la anumite situaŃii clar definite şi de o incontestabilă importanŃă. Aceste situaŃii nominalizate de către art. 53 implică apărarea unor valori sociale şi umane care prin rolul lor pot legitima măsuri de natura celor menŃionate. În fine, art. 53 impune încă două condiŃii, care desigur sunt cumulative, şi anume ca restrângerea să fie proporŃională cu situaŃia care a determinat-o şi să nu aducă atingere existenŃei dreptului sau a libertăŃii.

37

[paginile 199-217]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Precizati in ce consta principiul neretroactivitatii legii • Definiti principiul accesului liber la justitie • Prioritatea reglementarilor internationale fata de reglementarile interne • Egalitatea in drepturi a cetatenilor

APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Care din principiile enumerate mai jos considerati ca fac parte din categoria principiilor constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor romani? a.) universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale b.) egalitatea in drepturi a cetatenilor romani c.) accesul liber la justitie d.) functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara e.) restrangerea proportionala si subsidiara a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale A.) a, c, d, e B.) a, b, c, d C.) b, c, d, e

a. b. c. d. e.

2. Formulat simplu, prin art 53 din Constitutie, principiul restrangerii exercitarii unor drepturi sau al unor libertati, are totusi un continut complex, plin de semnificatii si aspecte juridice, printre care mentionam: restrangerea se poate infaptui numai prin lege legea poate face acest lucru numai daca se impune pentru apararea unor valori sociale si umane care, prin functiile si importanta lor, pot legitima masurile restrictive pentru ca restrangerea sa poata opera, ea trebuie sa fie necesara intr-o societate democratica existenta unei proportionalitati intre masura luata si cauza care a determinat-o masura trebuie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere exsitentei dreptului sau libertatii

A.) a, b, c, d B.) b, c, d, e C.) a, b, c, d, e Răspuns corect:1-B; 2-C CURSUL 10 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (3) ⇒ Inviolabilitatile - dreptul la viata si la integritate fizica si psihica

38

- libertatea individuala - dreptul la aparare - dreptul la libera circulatie - dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private - inviolabilitatea domiciliului ⇒ Drepturile si libertatile social-economice si culturale - dreptul la invatatura - accesul la cultura - dreptul la ocrotirea sanatatii - dreptul la mediu sanatos - dreptul la munca si la protectia sociala a muncii - dreptul la greva - dreptul de proprietate - dreptul de mostenire - libertatea economica - dreptul la un nivel de trai decent - familia - dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta - protectia persoanelor cu handicap Obiectivele Cursului 10 • •

Cunoasterea drepturilor ce alcatuiesc inviolabilitatile Cunoasterea drepturilor si libertatilor social-economice si culturale

Concepte-cheie tratate: Inviolabilitatile – acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, asigura viata, posibilitatea de miscare libera, siguranta fizica si psihica, precum si siguranta domiciliului persoanei fizice. Drepturile si libertatile social-economice si culturale – acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, asigura conditiile sociale si materiale de viata, educatia si posibilitatea protectiei acestora. InviolabilităŃile 1. Dreptul la viaŃă şi la integritate fizică şi psihică Aceste drepturi sunt reglementate de către ConstituŃie în acelaşi articol, şi anume art. 22. Dreptul la viaŃă este înscris printre drepturile esenŃiale ale fiinŃei umane, în DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, declaraŃie preluată în constituŃiile celor mai multe state. Dreptul la viaŃă este cel mai natural drept al omului. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului stabileşte în art. 3 că „Orice om are dreptul la viaŃă libertate şi la inviolabilitatea persoanei”. ConvenŃia europeană pentru protecŃia drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale consacră în art. 2 că „Dreptul oricărei persoane la viaŃă este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicată în mod intenŃionat, decât în executarea unei sentinŃe capitale pronunŃate de către un tribunal în cazul în care infracŃiunea este sancŃionată de lege cu această pedeapsă”, iar Pactul privitor la drepturile civile şi politice stabileşte, în art. 6 pct. 1, că „Dreptul la viaŃă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaŃa sa în mod arbitrar”. Într-o manieră asemănătoare cu dreptul la viaŃă, dreptul la integritatea fizică este clar definit prin chiar formularea constituŃională. Dreptul la integritate fizică şi psihică a fost inspirat, de asemenea, de DeclaraŃia Universală, care, în art. 5, proclamă că „nimeni nu va fi supus la tortură, nici la pedepse sau tratamente crude inumane sau degradante”.

39

Dreptul la integritate psihică este ocrotit şi considerat de valoare constituŃională, omul fiind conceput – sub aspect juridic – ca un complex de elemente în care psihicul şi fizicul nu pot fi despărŃite. Mutilarea uneia sau alteia dintre integrităŃi este contrară drepturilor umane. Respectul vieŃii, integrităŃii fizice şi integrităŃii psihice explică în mod firesc interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce face în mod expres art. 22 (2). Drepturile prevăzute în art. 22 sunt ocrotite de ConstituŃie faŃă de toate subiectele de drept, deci atât faŃă de autorităŃile publice, cât şi faŃă de cetăŃeni. 2. Libertatea individuală ConstituŃia României reglementează libertatea individuală în art. 23, un articol cu un conŃinut complex. Astfel, se precizează: „Libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile. PercheziŃionarea, reŃinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. ReŃinerea nu poate depăşi 24 de ore. Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal. În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile. În faza de judecată, instanŃa este obligată, în condiŃiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanŃa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menŃinerea privării de libertate. Încheierile instanŃei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. În fine, art. 23 din ConstituŃie stabileşte două reguli fundamentale de mare tradiŃie în sistemele juridice şi de incontestabilă actualitate şi spirit justiŃiar, şi anume cea privind prezumŃia de nevinovăŃie şi cea privind legalitatea pedepsei. 3. Dreptul la apărare Dreptul la apărare este un drept fundamental cetăŃenesc cu o îndelungată istorie în cadrul instituŃiei drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor. ConstituŃia îl reglementează distinct, pentru că, deşi este în strânsă legătură îndeosebi cu libertatea individuală şi siguranŃa persoanei, el prezintă un egal interes pentru întreaga activitate judiciară, mai exact vorbind atât pentru procesele penale, cât şi pentru cele civile, comerciale, de muncă, de contencios administrativ. Cele două alineate ale art. 24 surprind corect conŃinutul dreptului la apărare, sub cele două accepŃiuni ale sale. 4. Dreptul la liberă circulaŃie Dreptul la liberă circulaŃie este un drept care asigură libertatea de mişcare a cetăŃeanului. ConstituŃia reglementează ambele aspecte care formează conŃinutul dreptului la circulaŃie, şi anume: libera circulaŃie pe teritoriul României şi libera circulaŃie în afara teritoriului. În acest sens se garantează dreptul la liberă circulaŃie în deplinătatea elementelor sale constitutive. Este firesc însă că libera circulaŃie nu poate fi absolută, ea trebuie să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiŃii stabilite de lege. În legătură cu libera circulaŃie pe teritoriul României, prin art. 25 din ConstituŃie se asigură posibilitatea pentru orice cetăŃean de a circula nestânjenit pe teritoriul statului nostru şi de a-şi stabili reşedinŃa sau domiciliul în orice localitate. 5. Dreptul la ocrotirea vieŃii intime, familiale şi private ConvenŃiile internaŃionale şi ConstituŃia României impun autorităŃilor publice obligaŃia de a ocroti viaŃa intimă, familială şi privată, precum şi oricărei persoane, obligaŃia de a respecta dreptul la viaŃa intimă, familială şi privată.

40

Conform articolului 26, „AutorităŃile publice respectă şi ocrotesc viaŃa intimă, familială şi privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăŃile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”. 6. Inviolabilitatea domiciliului În sensul actualei ConstituŃii, inviolabilitatea domiciliului reprezintă dreptul cetăŃeanului de a nu i se pătrunde în locuinŃă fără încuviinŃarea sa, decât în cazurile şi în condiŃiile expres prevăzute de lege. Inviolabilitatea domiciliului este prevăzută în art. 27 al ConstituŃiei care stabileşte că „Domiciliul şi reşedinŃa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinŃa unei persoane fără învoirea acesteia. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaŃii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti; b) înlăturarea unei primejdii privind viaŃa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; c) apărarea securităŃii naŃionale sau a ordinii publice; d) prevenirea răspândirii unei epidemii. [paginile 217-237] Drepturile şi libertăŃile social-economice şi culturale 1. Dreptul la învăŃătură Pentru o cât mai temeinică dezvoltare intelectuală, cetăŃenii trebuie să beneficieze de dreptul la învăŃătură. Conform articolului 32, Dreptul la învăŃătură este asigurat prin învăŃământul general obligatoriu, prin învăŃământul liceal şi prin cel profesional, prin învăŃământul superior, precum şi prin alte forme de instrucŃie şi de perfecŃionare. ÎnvăŃământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiŃiile legii, învăŃământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaŃie internaŃională. Dreptul persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale de a învăŃa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităŃile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. ÎnvăŃământul de stat este gratuit, potrivit legii. 2. Accesul la cultura Dreptul prevazut de art 33 din Constitutia Romaniei este un drept fundamental nou, introdus in urma revizuirii Constitutiei din 2003, adevarat complement al dreptului la invatatura si, impreuna cu acesta, este parte integranta a unui drept la educatie vazut intr-un sens mai larg. 3. Dreptul la ocrotirea sănătăŃii Dreptul la ocrotirea sănătăŃii este un drept fundamental cetăŃenesc receptat în ConstituŃia României, îndeosebi, din Pactul internaŃional relativ la drepturile economice, sociale, culturale, sub denumirea de drept la ocrotirea sănătăŃii. 4. Dreptul la mediu sanatos Dreptul la mediu sanatos este prevazut de art 35 din Constitutie fiind o continuare fireasca a prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea sanatatii. T 5. Dreptul la muncă şi la protecŃia socială a muncii Dreptul la muncă şi la protecŃia socială a muncii este un drept social-economic de tradiŃie. Reglementat prin ConstituŃie în art. 41, dreptul la muncă este un drept cu un conŃinut juridic complex. 6. Dreptul la grevă Dreptul la grevă este prin natura sa atât un drept social-economic, cât şi un drept social-politic.

41

ConstituŃia României reglementează în art. 43 dreptul la grevă. 7. Dreptul de proprietate Dreptul la proprietate este un drept fundamental, de veche tradiŃie în catalogul drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor. Dreptul de proprietate este garantat fiecărui cetăŃean. ConstituŃia României, în art. 44, garantează dreptul de proprietate, precum şi creanŃele asupra statului, ocrotind în mod egal proprietatea privată, indiferent de proprietar. Exprimând realitatea în sensul că nu există drepturi absolute, ConstituŃia dă legii posibilitatea de a stabili conŃinutul şi limitele drepturilor reglementate prin art. 44. 8. Dreptul de moştenire În mod firesc, dreptul de proprietate presupune şi dreptul de moştenire, drept în temeiul căruia o persoană poate dobândi pe cale succesorală, în condiŃiile legii, orice bun. Acest drept este reglementat prin art. 46 din ConstituŃie, care stabileşte că „Dreptul la moştenire este garantat”. Dreptul de moştenire constituie o întărire a întregului drept de proprietate, prin posibilitatea pe care o are orice persoană de a dispune în mod liber şi deplin de bunurile asupra cărora are drept de proprietate, nu numai prin acte între vii, ci şi prin testament. 9. Libertatea economica Tine de esenta unei economii de piata si presupune posibilitatea oricarei persoane de a initia si intreprinde o activitate cu scop lucrativ. A aparut o data cu cea de a doua generatie a drepturilor omului, in legea noastra fundamentala fiind introdusa abia ca urmare a revizuirii Constitutiei din 2003, desi despre dezideratul unei economii de piata se facea vorbire si anterior modificarii Constitutiei. Art 45 din Constitutie reglementeaza acest drept ca pe o libertate din prima generatie, precizand ca dreptul oricarei persoane de a desfasura o activitate economica este liber, statul garantand doar accesul neingradit la libera initiativa precum si exercitarea acesteia. 10. Dreptul la un nivel de trai decent Art. 47 din ConstituŃie consacră un drept fundamental cetăŃenesc receptat mai târziu în catalogul drepturilor şi libertăŃilor umane: dreptul la un nivel de trai decent. Astfel, „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecŃie socială, de natură să asigure cetăŃenilor un nivel de trai decent. 11. Familia Un alt drept fundamental al fiinŃei umane este acela de a se căsători şi de a-şi întemeia o familie. De altfel, aşa cum arată chiar Pactul internaŃional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale (art. 10), familia este elementul natural şi fundamental al societăŃii. Art. 48 al ConstituŃiei exprimă această realitate prin garantarea libertăŃii căsătoriei, a unei căsătorii liber consimŃite. Dreptul la căsătorie revine bărbatului şi femeii începând de la vârsta nubilă. 12. Dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi asistenŃă Art. 49 din ConstituŃie, prin conŃinutul său, conturează un drept fundamental cetăŃenesc, care poate fi intitulat dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi asistenŃă. O precizare este importantă. Din lectura întregului titlu II al ConstituŃiei, se poate lesne constata că multe drepturi şi libertăŃi privesc tinerii direct, uneori în exclusivitate. În această categorie pot fi menŃionate dreptul la învăŃătură, dreptul la muncă, dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei familii. 13. Dreptul persoanelor cu handicap la o protecŃie specială Este un drept fundamental aparte, prevăzut în art. 50 din ConstituŃie. Statul are obligaŃia să asigure realizarea unei politici naŃionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăŃământ, de instruire şi de integrare socială a handicapaŃilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinŃilor şi tutorilor. DeclaraŃia drepturilor persoanelor handicapate enumeră principalele drepturi ce revin acestor persoane: respectul demnităŃii umane; dreptul de a beneficia de aceleaşi drepturi civile şi politice, ca şi

42

alte fiinŃe umane; măsuri speciale care să le permită cea mai largă autonomie posibilă; tratamente medicale, psihologice şi funcŃionale, ajutoare, educaŃie şi readaptare; securitate economică şi socială şi un nivel de viaŃă decent; respectarea nevoilor lor în toate etapele planificării economice şi sociale; dreptul de a trăi în cadrul familiei lor sau într-un cămin care să o înlocuiască; protecŃia împotriva oricărei exploatări, a oricărui tratament discriminatoriu, abuziv sau degradant, asistenŃă legală calificată. [paginile 237-256 si Constitutia Romaniei] Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Libera circulatie a cetatenilor romani pe teritoriul Romaniei si libera circulatie in afara teritoriului • Dreptul la aparare • Precizati in ce consta libertatea individuala reglementata de art 23 din Constitutie • Dreptul la greva • Componentele dreptului la protectie sociala APLICAłII ExerciŃii rezolvate 3. Dreptul la munca, conceput ca un drept social-economic de traditie, are urmatoarele elemente de continut: a. dreptul la munca este un drept cu un continut complex ce poate fi ingradit b. libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupatiei, precum si libertatea alegerii locului de munca fac parte explicit din sfera conceptului de drept la munca c. dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate d. durata zilei de lucru isi gaseste si ea reglementare, fiind in medie de cel mult 8 ore e. salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale A.) a, c, d B.) b, c, d C.) b, d, e 4. Constitutia Romaniei stabileste conditiile in care se pot realiza retineri si arestari. In ce cazuri se pot realiza retineri si arestari? a. retinerea sau arestarea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege b. retinerea poate depasi 24 de ore c. arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal d. in cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune si pentru o perioada mai mare de 30 de zile e. in faza de judecata instanta este obligata sa verifice periodic si nu mai tarziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia arestarii preventive A.) a, c, e B.) b, c, d C.) a, b, d Răspuns corect:1-B; 2-A

43

CURSUL 11 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (4) ⇒ Drepturile exclusiv politice - dreptul la vot - dreptul de a fi ales - dreptul de a fi ales in Parlamentul European ⇒ Drepturile si libertatile social-politice - Libertatea constiintei - Libertatea de exprimare - Dreptul la informatie - Libertatea intrunirilor - Dreptul de asociere - Secretul corespondentei ⇒ Drepturile garantii - dreptul de petitionare - dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica ⇒ Indatoririle fundamentale ale cetatenilor - indatorirea de a respecta constitutia si legile - indatorirea de fidelitate fata de tara - indatorirea de aparare a patriei - indatorirea de a contribui la cheltuielile publice - indatorirea de exercitare cu buna credinta a drepturilor si libertatilor si de respectare a drepturilor si libertatilor celorlalti Obiectivele Cursului 11 • • •

Cunoasterea drepturilor exclusiv politice si social-politice Cunoasterea drepturilor garantii Cunoasterea indatoririlor fundamentale

Concepte-cheie tratate: Drepturile exclusiv politice – acele drepturi ale cetatenilor romani care au ca obiect participarea cetatenilor la conducerea statului, la guvernare. Drepturile social-politice – acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, pot fi exercitate de catre cetateni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale si spirituale, fie pentru participarea la guvernare, care asigura posibilitatea de exprimare a gandurilor si opiniilor. Drepturile garantii – acele drepturi care, prin continutul lor, joaca rolul de garantii constitutionale. Drepturile exclusiv politice În această categorie se includ acele drepturi ale cetăŃenilor români care au ca obiect participarea cetăŃenilor la conducerea statului, la guvernare. În această categorie, a drepturilor exclusiv politice se încadrează drepturile electorale ale cetăŃenilor. Drepturile electorale sunt: dreptul la vot, prevăzut de art. 36 din ConstituŃie, dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 din ConstituŃie, si dreptul de a fi ales in Parlamentul European, prevazut de art 38 din Constitutie. Analiza conŃinutului acestor drepturi fundamentale se face la sistemul electoral. [paginile 256-257]

44

Drepturile şi libertăŃile social-politice 1. Libertatea conştiinŃei Potrivit art. 29 din ConstituŃia României, libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinŃelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Într-o accepŃiune largă, libertatea conştiinŃei este posibilitatea cetăŃeanului de a avea şi de a exprima public o concepŃie a sa despre lumea înconjurătoare. Această libertate este reglementată prin art. 29 din ConstituŃie. 2. Libertatea de exprimare Gândurile, opiniile, credinŃele şi creaŃiile spirituale de orice fel pot fi cunoscute numai dacă sunt exprimate. Strâns legată de libertatea conştiinŃei, libertatea de exprimare consacrată prin ConstituŃie în art. 30 este posibilitatea omului de a-şi exprima prin viu grai, prin imagini, prin scris, prin sunete sau alte mijloace de comunicare în public, gândurile, opiniile, credinŃele religioase şi creaŃiile spirituale de orice fel. Astfel cum este reglementată constituŃional, libertatea de exprimare este o libertate cu un conŃinut complex. Văzută în complexitatea conŃinutului său juridic, libertatea de exprimare este una din cele mai vechi libertăŃi cetăŃeneşti. 3. Dreptul la informaŃie Art 31 din Constitutie reuşeşte să exprime juridic un conŃinut complex şi dinamic, garantând accesul persoanei la orice informaŃie de interes public: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaŃie de interes public nu poate fi îngrădit. AutorităŃile publice, potrivit competenŃelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăŃenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Dreptul la informaŃie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecŃie a tinerilor sau securitatea naŃională. Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităŃii lor se reglementează prin lege organică”. 4. Libertatea întrunirilor Libertatea întrunirilor, a demonstraŃiilor şi a mitingurilor exprimă dreptul cetăŃenilor de a-şi exterioriza public concepŃiile şi opiniile, adunându-se în locuri publice sau manifestând pe drumurile publice, în limitele prevăzute de lege. Prin conŃinutul său, această libertate se află într-o strânsă corelaŃie cu libertatea conştiinŃei, precum şi cu libertatea de exprimare. Articolul 39 nu restrânge formele şi mijloacele de realizare a libertăŃii întrunirii numai la cele trei forme nominalizate. Cât priveşte înŃelesul celor trei termeni – mitinguri, demonstraŃii, procesiuni –, el este cel din vocabularul curent, obişnuit, fiind şi în drept deseori greu de realizat o diferenŃiere prea strictă între ei. Întrunirile pot fi de două categorii: publice şi private. Articolul 39 din ConstituŃie stabileşte trei reguli mari în legătură cu întrunirile şi anume: a)

libertatea întrunirilor;

b)

caracterul paşnic al întrunirilor;

c)

interzicerea la întruniri, a oricărui fel de arme.

45

O problemă teoretică privind acest drept este aceea de a se face distincŃia faŃă de dreptul de asociere. 5. Dreptul de asociere Acest drept cuprinde posibilitatea cetăŃenilor români de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaŃiuni politice, în sindicate sau în alte forme şi tipuri de organizaŃii, ligi şi uniuni, cu scopul de a participa la viaŃa politică, ştiinŃifică, socială şi culturală, de a-şi realiza o serie de interese legitime comune. Articolul 40 din ConstituŃie se referă la asociere ca rezultat al exercitării unei libertăŃi fundamentale, o asociaŃie deci de drept constituŃional. Aceste asociaŃii sunt de drept public, temeiul lor fiind libertatea de asociere, şi nu contractul, care este temeiul asociaŃiilor şi societăŃilor de drept privat. Dreptul de asociere nu poate fi însă un drept absolut. De aceea, în mod firesc, se stabilesc anumite limite. Aceste limite constituŃionale privesc trei mari aspecte: a)

scopurile şi activitatea;

b)

membrii;

c)

caracterul asociaŃiei, rezultând practic din modul de comu-nicare.

6. Secretul corespondenŃei Secretul corespondenŃei şi al convorbirilor telefonice, ca drept fundamental, şi-a precizat conŃinutul mult mai târziu decât celelalte drepturi şi libertăŃi, aceasta explicându-se prin faptul că telefonul şi corespondenŃa s-au dezvoltat mai târziu. Secretul corespondenŃei şi al convorbirilor telefonice, în sensul articolului 28 din ConstituŃia României, este dreptul cetăŃeanului de a-şi comunica şi prin telefon ideile şi gândurile altei persoane, fără a-i fi cenzurate sau făcute publice, decât în cazurile şi în condiŃiile expres prevăzute de lege. Astfel, „Secretul scrisorilor, al telegra-melor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. [paginile 257-274] Drepturile garanŃii 1. Dreptul de petiŃionare Dreptul de petiŃionare este un drept cetăŃenesc de tradiŃie în sistemul juridic românesc. Exercitarea dreptului de petiŃionare este o modalitate eficientă de rezolvare a unor probleme personale sau care privesc o colectivitate. În condiŃiile articolului 51 din ConstituŃie, dreptul de petiŃionare poate fi exercitat fie individual, de către cetăŃean, fie de către un grup de cetăŃeni, fie de către organizaŃii legal constituite. PetiŃiile adresate autorităŃilor publice şi care, deci, se bucură de regimul juridic stabilit prin art. 51 din ConstituŃie se fac numai în numele petiŃionarilor sau, în situaŃia de la alineatul (2), în numele colectivelor pe care organizaŃiile petiŃionare le reprezintă. De aici rezultă că orice petiŃie trebuie semnată şi, deci, trebuie să conŃină datele de identificare a petiŃionarului. Prin formularea sa clară, textul constituŃional nu priveşte şi, deci, nici nu protejează juridic petiŃiile anonime. 2. Dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publică Persoana vătămată într-un drept al său se poate adresa, potrivit legii, diferitelor instanŃe, după caz. Astfel, cel vătămat într-un drept al său printr-o infracŃiune se adresează organelor judiciare, care, în conformitate cu procedura penală, iau măsuri de reparare, despă-gubire, pedepsire a celui vinovat etc.

46

De asemenea, celui vătămat într-un drept al său, printr-un act sau fapt juridic civil, i se face dreptate, pe calea prevăzută de procedura civilă, de către o instanŃă civilă. Art. 52 din ConstituŃie este temeiul constituŃional al răspunderii autorităŃilor publice pentru vătămările produse cetăŃenilor prin încălcarea sau nesocotirea drepturilor şi libertăŃilor acestora. Astfel, „Persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăŃită să obŃină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. CondiŃiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiŃiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraŃilor care şi-au exercitat funcŃia cu rea-credinŃă sau gravă neglijenŃă”. [paginile 275-280] Îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor În afară de drepturi fundamentale, cetăŃenii români au şi o serie de îndatoriri fundamentale. 1. Îndatorirea de a respecta ConstituŃia şi legile Una din îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor este respectarea legilor şi a ConstituŃiei. Îndatorirea de a respecta ConstituŃia şi legile revine în egală măsură tuturor cetăŃenilor. Nu se face distincŃie între cetăŃeni sub aspectul obligaŃiei de respectare a legilor, toŃi fiind datori a le respecta, indiferent de poziŃia pe care o ocupă în societate şi stat. Art. 1 alin. 5 din ConstituŃie, care stabileşte această îndatorire fundamentală, obligă, de asemenea, la respectarea supremaŃiei ConstituŃiei. Ca atare, supremaŃia ConstituŃiei este afirmată prin chiar legea fundamentală. 2. Îndatorirea de fidelitate faŃă de Ńară Această îndatorire, prevăzută prin art. 54 din ConstituŃie, este urmarea firească a cetăŃeniei. Ea are drept urmare obligaŃia celor cărora le sunt încredinŃate funcŃii publice, precum şi a militarilor de a îndeplini aceste funcŃii cu credinŃă şi de a depune jurământul cerut de lege. „CetăŃenii cărora le sunt încredinŃate funcŃii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinŃă a obligaŃiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege”. 3. Îndatorirea de apărare a patriei Îndatorirea de apărare a patriei, prevăzută prin art. 55 din ConstituŃie, impune cetăŃenilor să fie întotdeauna pregătiŃi pentru a da riposta cuvenită atât în cazul unei agresiuni armate, cât şi în cazul altor acŃiuni îndreptate împotriva Ńării. Această îndatorire aparŃine tuturor cetăŃenilor români, bărbaŃi şi femei, fără deosebire de origine naŃională, religie, ocupaŃie şi pregătire profesională. 4. Îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice Art. 56 din ConstituŃie reglementează îndatorirea cetăŃenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. „CetăŃenii au obligaŃia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Orice alte prestaŃii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaŃii excepŃionale”. 5. Îndatorirea de exercitare cu bună-credinŃă a drepturilor şi libertăŃilor şi de respectare a drepturilor şi libertăŃilor celorlalŃi Art. 57 din ConstituŃie stabileşte o îndatorire ce incumbă tuturor locuitorilor României, cetăŃeni, străini sau apatrizi. Se observă clar că buna-credinŃă, principiu tradiŃional de drept civil, este considerată o regulă constituŃională. „CetăŃenii români, cetăŃenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăŃile constituŃionale cu bună-credinŃă, fără să încalce drepturile şi libertăŃile celorlalŃi”.

47

În conŃinutul îndatoririi fundamentale cuprinse în art.57 intră şi obligaŃia de a nu încălca drepturile şi libertăŃile celorlalŃi, obligaŃie firească, ce Ńine chiar de conceptele de drept şi de libertate. [paginile 279-282]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Libertatea constiintei • Libertatea de exprimare • Dreptul de asociere • Indatoririle fundamentale ale cetatenilor APLICAłII ExerciŃii rezolvate 5. Libertatea intrunirilor este o libertate cu caracter social politic care cuprinde in continutul sau constitutional urmatoarele: a. consta in posibilitatea oamenilor de a se intruni in reuniuni publice si private pentru a-si exprima gandurile, opiniile, credintele b. aceatsa libertate se poate realiza prin mitinguri, demonstratii, procesiuni si orice alte intruniri c. libertatea intrunirilor presupune carcaterul pasnic al al organizarii si desfasurarii acestora precum si interzicerea folosirii armelor d. intrunirile presupun participanti care au calitatea de membrii permanenti intre care exista relatii permanente e. libertatea intrunirilor permite cetatenilor sa participe la viata politica, sociala si culturala, manifestandu-si public opiniile, credintele si gandurile A.) b, c, e B.) a, d, e C.) a, b, c 6. Art 52 din Constitutia Romaniei nominalizeaza pretentiile pe care le poate formula o persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes public de o autoritate publica, acestea fiind: a. recunoasterea dreptului b. sa ceara raspunderea magistratilor c. anularea actului d. repararea pagubei e. in vederea realizarii acestor pretentii cetateanul trebuie sa probeze culpa functionarului public A.) b, c, e B.) a, d, e C.) a, c, d Răspuns corect: 1-C, 2-C

48

CURSUL 12 – Cetatenia romana ⇒ Definitia cetateniei romane ⇒ Natura juridica a cetateniei ⇒ Reglementarea juridica a cetateniei romane si principiile ce se degaja din normele juridice privitoare la cetatenie ⇒ Dobandirea cetateniei romane ⇒ Pierderea cetateniei romane Obiectivele Cursului 12 • • •

Definirea conceptului de cetatenie romana Principiile cetateniei romane Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei romane

Concepte-cheie tratate: Cetatenia romana – acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente socialeconomice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor prevazute de constitutia si de legile Romaniei. CetăŃenia română CetăŃenia reprezintă un subiect de interes nu numai pentru dreptul constituŃional, ci şi în egală măsură şi pentru dreptul internaŃional (public şi în mod deosebit cel privat), dreptul familiei. ConstituŃia şi legile conferă cetăŃenilor toate drepturile (inclusiv cele politice), în timp ce persoanelor care nu au această calitate nu le conferă decât o parte din aceste drepturi. Beneficiari ai drepturilor şi libertăŃilor, cetăŃenii români sunt în acelaşi timp şi titularii unor îndatoriri. Astfel, cetăŃenia română trebuie considerată acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaŃiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, dovedind apartenenŃa sa la statul român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de ConstituŃia şi de legile României. [paginile 282-285] Natura juridică a cetăŃeniei Una din cele mai controversate probleme referitoare la cetăŃenie este natura juridică a acesteia, exprimându-se mai multe opinii, dintre care menŃionăm: 1. Teoria contractuală Potrivit acestei teorii, fundamentul juridic al cetăŃeniei s-ar afla în contractul intervenit între stat şi persoana fizică, prin care se manifestă voinŃa persoanei de a deveni cetăŃean şi a statului de a fi de acord cu aceasta. Teoria contractuală nu poate fi acceptată deoarece contractul este un acord de voinŃă; or, în cazul dobândirii cetăŃeniei prin naştere, voinŃa celui născut nu se poate exprima în nici un fel. 2. Teoria voinŃei unilaterale a statului Această teorie este opusă teoriei contractuale, întrucât se apreciază că statul este acela care acordă cetăŃenia, fiind vorba astfel de un act unilateral de voinŃă a statului.

49

Nici această teorie nu poate fi acceptată, deoarece ea este inaplicabilă în cazul dobândirii cetăŃeniei la cerere, situaŃie în care statul nu-şi poate impune în mod unilateral voinŃa cu privire la dobândirea cetăŃeniei de către o persoană fizică. 3. Teoria raportului juridic Potrivit acestei teorii, cetăŃenia este un raport juridic intervenit între stat şi o persoană fizică, un raport juridic de drept constituŃional, al cărui conŃinut cuprinde drepturile şi obligaŃiile reciproce dintre stat şi persoana fizică. Teoria raportului juridic are în vedere numai îndatoririle cetăŃeanului, ignorând drepturile acestuia. 4. Teoria capacităŃii juridice Potrivit acestei teorii, cetăŃenia este o parte a capacităŃii juridice a unei persoane fizice, prin care aceasta dobândeşte posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi obligaŃiilor prevăzute de constituŃie şi de legi. Capacitatea juridică nu este altceva decât posibilitatea de a fi subiect de drept şi de a avea anumite drepturi şi obligaŃii. În dreptul constituŃional se face, însă, distincŃie între capacitatea juridică deplină şi capacitatea juridică restrânsă. Capacitate juridică deplină au numai cetăŃenii, deoarece numai ei sunt titularii tuturor drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de legislaŃia unei Ńări. Capacitate juridică restrânsă au străinii şi apatrizii, care nu pot avea decât o parte din drepturile şi îndatoririle prevăzute de constituŃie şi de celelalte legi ale statului respectiv. În această ordine de idei, plecând, după cum am stabilit de altfel mai sus, de la categoria juridică subiect de drept, considerăm că cetăŃenia este un element, o parte componentă a capacităŃii juridice. [paginile 285-290] Reglementarea juridică a cetăŃeniei române şi principiile ce se degajă din normele juridice privitoare la cetăŃenie Ca bază a organizării puterii de stat, populaŃia interesează, cum este şi firesc, dreptul constituŃional. Aspectul sub care-şi găseşte reflectarea aceasta este cetăŃenia. Plecând de aici, vom remarca faptul că normele care reglementează cetăŃenia sunt norme ale dreptului constituŃional, ele formând o instituŃie a acestei ramuri de drept. Aceasta impune ca normele care formează instituŃia juridică a cetăŃeniei să fie studiate, în primul rând, de ştiinŃa dreptului constituŃional. În această ordine de idei, vom observa că norme privitoare la cetăŃenie se găsesc în ConstituŃie, care este izvorul principal al dreptului constituŃional, în Legea cetăŃeniei române – Legea nr.21 din 6. 03. 1991. Desigur, la aceste reglementări trebuie adăugate cele din Legea nr. 396/2002 privind ratificarea ConvenŃiei europene asupra cetăŃeniei, adoptată la Strasbourg, la 6 noiembrie 1997. Analiza normelor juridice care formează instituŃia juridică a cetăŃeniei permite formularea unor principii ce stau la baza cetăŃeniei române. 1. Doar cetăŃenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute de ConstituŃie şi legi. Referitor la exprimarea acestui principiu, o considerăm a fi potrivită, deoarece sugerează că persoanele care nu au calitatea de cetăŃeni români nu se pot bucura – în condiŃiile legii – decât de o parte din drepturile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃia României şi legile Ńării noastre. 2. Numai cetăŃenii sunt ŃinuŃi a îndeplini toate obligaŃiile stabilite prin ConstituŃie şi legile Ńării. ReŃinând aceleaşi remarci pe care le-am făcut în legătură cu primul principiu, vom arăta că cetăŃeanul român, titular de drepturi şi libertăŃi, este în acelaşi timp obligat să îndeplinească şi îndatoririle

50

prevăzute de ConstituŃia şi legile Ńării. Aceasta cu atât mai mult, cu cât cetăŃenia română presupune responsabilitate civică. 3. CetăŃenii români sunt egali în drepturi şi îndatoriri, fără deosebire de rasă, naŃionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenŃă politică, avere sau origine socială şi indiferent de modul în care au dobândit cetăŃenia. 4. CetăŃenia este în exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se desprinde cu deosebită claritate din dispoziŃiile constituŃionale şi legale, conform cărora stabilirea drepturilor şi îndatoririlor cetăŃenilor români, a modurilor de dobândire şi de pierdere a cetăŃeniei române, constituie un atribut exclusiv al statului. 5. Căsătoria nu produce nici un efect juridic asupra cetăŃeniei soŃilor. Acest principiu se desprinde din dispoziŃiile exprese ale Legii cetăŃeniei române, conform cărora încheierea căsătoriei între un cetăŃean român şi un străin nu produce nici un efect asupra cetăŃeniei soŃului care a dobândit cetăŃenia română în timpul căsătoriei. Schimbarea cetăŃeniei unuia dintre soŃi nu produce nici un efect asupra cetăŃeniei române a celuilalt soŃ. [paginile 291-294] Dobândirea şi pierderea cetăŃeniei române Dobândirea cetăŃeniei, în general, cunoaşte două sisteme, şi anume: sistemul care are la bază principiul jus sangvinis (dreptul sângelui) şi sistemul care are la bază principiul jus soli sau loci (dreptul locului, adică al teritoriului pe care s-a născut o persoană). Aceste două moduri de dobândire a cetăŃeniei, denumite şi originare, se regăsesc astăzi în lume, fiind aplicate de către state, sau combinat, sau separat, explicaŃiile alegerii unuia sau altuia dintre aceste două sisteme găsindu-se în tradiŃiile şi interesele concrete pe care le au naŃiunile sau popoarele respective. Conform sistemului jus sangvinis, copilul devine cetăŃeanul unui stat dacă se naşte din părinŃi care, amândoi sau numai unul, au cetăŃenia statului respectiv. Conform sistemului jus soli, copilul devine cetăŃeanul unui stat dacă se naşte pe teritoriul statului respectiv. Moduri de dobandire a cetateniei romane: 1. Dobândirea cetăŃeniei române prin naştere Făcând aplicaŃia sistemului jus sangvinis, Legea cetăŃeniei române stabileşte că este cetăŃean român copilul care se naşte din părinŃi cetăŃeni români. De asemenea, este cetăŃean român copilul născut dintr-un părinte cetăŃean român şi un părinte străin sau fără cetăŃenie. În toate aceste cazuri, teritoriul pe care s-a născut sau unde domiciliază unul sau ambii părinŃi nu influenŃează în nici un fel cetăŃenia copilului. 2. Dobândirea cetăŃeniei române prin repatriere Un alt mod de dobândire a cetăŃeniei române prevăzut de lege este dobândirea prin repatriere. În cazul repatrierii, este vorba de persoane care sunt legate de poporul român şi care, din diferite motive, au întrerupt pentru anumite perioade de timp contactul lor cu societatea românească. Aşa se explică de ce Legea consideră repatrierea ca un mod de dobândire a cetăŃeniei române. 3. Dobândirea cetăŃeniei române prin adopŃie Un alt mod de dobândire a cetăŃeniei române este adopŃia. Aşa cum stabileşte legea, cetăŃenia română se dobândeşte de către copilul cetăŃean străin sau fără cetăŃenie, prin adopŃie, dacă adoptatorii sunt cetăŃeni români sau, atunci când adopŃia se face de o singură persoană, dacă aceasta este cetăŃean român, iar în toate cazurile, cel adoptat nu a împlinit 18 ani. 4. Dobândirea (acordarea) cetăŃeniei române la cerere

51

Cel de-al patrulea mod de dobândire a cetăŃeniei române este acordarea la cerere. Acest mod de dobândire a cetăŃeniei priveşte pe cetăŃenii străini sau persoanele fără cetăŃenie care îşi manifestă dorinŃa de se integra în societatea românească. 5. CetăŃenia copilului găsit pe teritoriul României Potrivit legii române, copilul găsit pe teritoriul român este cetăŃean român dacă nici unul din părinŃi nu este cunoscut. Această soluŃie se întemeiază pe principiul jus sangvinis, prezumându-se că cel puŃin unul din părinŃi a fost cetăŃean român. 6. Jurământul de credinŃă faŃă de România. Efecte juridice Din examinarea Legii cetăŃeniei române putem observa că, în cazul dobândirii cetăŃeniei române la cerere sau prin repatriere, se cere depunerea unui jurământ de credinŃă faŃă de România. Jurământul de credinŃă trebuie depus în termen de şase luni de la data comunicării hotărârii prin care s-a acordat cetăŃenia română. Jurământul se depune în faŃa ministrului justiŃiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest scop. Jurământul de credinŃă are ca efect juridic faptul că cetăŃenia română se dobândeşte la data depunerii sale. [paginile 295-301] Modurile de pierdere a cetăŃeniei române CetăŃenia română se poate pierde în următoarele situaŃii: 1. Retragerea cetăŃeniei române Trebuie precizat încă de la început că retragerea cetăŃeniei române apare ca o sancŃiune. De asemenea, potrivit art. 5 (2) din ConstituŃia României, cetăŃenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere. Ca atare, dispoziŃiile legii cetăŃeniei nu privesc această categorie. Se poate retrage cetăŃenia română celui care: a) aflându-se în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave, prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României; b) aflându-se în străinătate, se înrolează în forŃele armate ale unui stat cu care România a rupt relaŃiile diplomatice sau cu care este în stare de război; c)

a obŃinut cetăŃenia română în mod fraudulos.

2. RenunŃarea la cetăŃenia română Legea reglementează în amănunt condiŃiile în care se poate renunŃa la cetăŃenia română, organul competent a aproba renunŃarea. În această ordine de idei, Legea stabileşte că se poate aproba renunŃarea la cetăŃenia română numai cetăŃeanului român care a împlinit vârsta de 18 ani şi numai pentru motive temeinice. Poate cere renunŃarea la cetăŃenia română cel care: a)

nu este învinuit sau inculpat într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;

b) nu este urmărit pentru debite către stat sau faŃă de persoane juridice ori fizice din Ńară sau, având asemenea debite, le achită ori prezintă garanŃii corespunzătoare pentru achitarea lor; c)

a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va dobândi o altă cetăŃenie.

3. Alte cazuri de pierdere a cetăŃeniei române În afara modurilor de pierdere a cetăŃeniei române explicate mai înainte, legea română mai prevede unele situaŃii în care cetăŃenia se pierde, situaŃii care privesc însă numai copiii minori, copii care, de

52

regulă, urmează condiŃia juridică a părinŃilor. Din analiza dispoziŃiilor Legii cetăŃeniei române se desprind trei asemenea cazuri de pierdere a cetăŃeniei române. • AdopŃia unui copil minor, cetăŃean român, de către cetăŃeni străini. • Stabilirea filiaŃiei copilului găsit pe teritoriul României duce, de asemenea, la pierderea cetăŃeniei române, dacă părinŃii sunt cetăŃeni străini. • Anularea, declararea nulităŃii sau desfacerea adopŃiei unui minor de către cetăŃeni români. [paginile 301-304] Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Principiile generale aplicabile cetaateniei romane • Natura juridica a cetateniei romane • Moduri de dobandire a cetateniei romane • Moduri de pierdere a cetateniei romane

APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Care din urmatoarele principii reprezinta principii generale aplicabile cetateniei romane sub regimul juridic al Constitutiei Romaniei in vigoare? a.) cetatenia este in exclusivitate o chestiune de stat b.) functiile si demnitatile politice, civile si militare pot fi ocupate in conditiile legii de persoanele care au numai cetatenie romana si domiciliul in tara c.) cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere d.) numai cetatenii romani sunt titularii tuturor drepturilor prevaute de constitutie si de legile tarii e.) casatoria nu produce nici un efect juridic asupra cetaniei sotilor A.) a, c, d, e B.) a, b, c, d C.) b, c, d, e 2. Identificati modurile de dobandire a cetateniei romane sub regimul juridic al Legii 21/1990 modificata si completata ulterior: a.) dobandirea cetateniei romane se poate realiza in conformitate cu doua mari principii: jus sagvinis si jus loci b.) prin adoptie c.) prin repatriere d.) la cerere e.) prin casatorie A.) a, c, e B.) b, c, d C.) a, b, d Răspuns corect:1-A; 2-B

53

CURSUL 13 – Regimul constitutional al statului roman ⇒ Caracterele statului roman ⇒ Forma de guvernamant ⇒ Structura de stat ⇒ Organizarea administrativ-statala Obiectivele Cursului 13 • • • • •

Definirea caracterelor statului roman Formele de guvernamant: monarhia si republica Structura si formele structurii de stat Notiunea si importanta organizarii administrative a teritoriului Organizarea administrativa actuala a teritoriului Romaniei

Concepte-cheie tratate: Caracterele statului roman – statul roman este carcaterizat ca fiind un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social, organizat potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale Forma de guvernamant – modul in care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea este raportata la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile sale cu puterea legiuitoare. Structura de stat – organizarea de ansamblu a puterii in raport cu teritoriul, in sensul daca statul este constituit din unul sau mai multe state membre. Organizarea administrativa a teritoriului – este delimitarea teritoriului unui stat in unitati administrativ-teritoriale, delimitare facuta in scopul realizarii unitare a puterii. Caracterele statului român Trăsăturile statului român rezultă din dispoziŃiile constitu-Ńionale în vigoare. Astfel, în articolul 1 al ConstituŃiei României, sta-tul român este caracterizat ca fiind un stat naŃional, suveran şi inde-pendent, unitar şi indivizibil, stat de drept, democratic şi social orga-nizat potrivit principiului separaŃiei şi echilibrului puterilor – legisla-tivă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraŃiei constituŃionale. România, stat suveran şi independent Suveranitatea şi independenŃa României îşi găsesc şi trebuie să îşi găsească garanŃiile în economia românească, în existenŃa forŃelor armate, în capacitatea de apărare a Ńării. Totodată, se constituie în puternice garanŃii eficiente pentru suveranitatea şi independenŃa statelor în general şi, prin urmare, şi pentru România, climatul internaŃional de destindere, cooperare, încredere şi securitate, organismele internaŃionale (O. N. U, organismele sale specializate, Consiliul Europei, alte organisme internaŃionale) la care participă şi Ńara noastră. Articolul 2 din ConstituŃia României arată că suveranitatea naŃională aparŃine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum. România, stat de drept, democratic şi social România este un stat de drept. Statul de drept, ca teorie şi realitate, s-a impus mult mai târziu în istoria societăŃii, în principiu atunci când s-a considerat că şi autorităŃile publice, guvernanŃii trebuie să

54

se supună unor reguli juridice. Este evident că statul de drept a apărut ca o replică dată statului despotic. Spre sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, s-a formulat şi teoretizat ideea potrivit căreia scopul fundamental al statului este de a asigura realizarea dreptului şi că oamenii care deŃin puterea sunt supuşi dreptului şi limitaŃi prin drept. România este un stat democratic. DemocraŃia poate fi examinată din multe unghiuri, şi de aici multitudinea de definiŃii, explicaŃii. Caracterul democratic al statului trebuie să le înmănuncheze pe toate. Caracterul democratic al statului înseamnă că autorităŃile publice se întemeiază pe voinŃa poporului, exprimată prin alegeri libere şi corecte. De asemenea, implică proclamarea şi garantarea libertăŃilor publice. Totodată, democraŃia implică: un sistem pluralist, responsabilitatea guvernanŃilor, obligaŃia lor de a se conforma legilor, exercitarea imparŃială a justiŃiei de către judecători independenŃi şi inamovibili. DemocraŃia are ca fundament respectarea fiinŃei umane şi a statului de drept. Caracterul democratic al statului şi statul de drept se implică şi se presupun reciproc. Aceste trăsături se pot regăsi acolo unde echilibrul puterilor este realizat, unde supremaŃia constituŃiei este asigurată. Pentru că, în fond, democraŃia poate fi definită şi ca domnia dreptului. România este un stat social. Acest caracter rezultă atât din natura statului, cât şi mai ales din funcŃiile sale. Statul modern poate şi trebuie să imprime tuturor acŃiunilor economice, politice, culturale, un conŃinut social fundamentat pe valori etice şi umane, care să creeze terenul fertil exprimării reale a personalităŃii cetăŃenilor, a drepturilor şi libertăŃilor lor, a şanselor egale. Statul social nu poate fi un simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie să intervină, trebuie să aibă iniŃiativă şi mai ales să ia măsuri care să asigure realizarea binelui comun. El trebuie să protejeze pe cel slab, dezavantajat de destin şi şansă, trebuie să sprijine sectoarele economice aflate în criză, dar care sunt indispensabile promovării unui trai civilizat, trebuie să asigure funcŃionarea unor servicii publice de protecŃie şi intervenŃie socială. România, stat naŃional, unitar şi indivizibil. Sub aspectul structurii de stat, România se prezintă ca un stat unitar. În cadrul statului nostru vom identifica deci trăsăturile statului unitar. Astfel, pe teritoriul României este organizată o singură formaŃiune statală. De aici, drept consecinŃă, existenŃa unui singur rând de autorităŃi publice centrale. Astfel, în Ńara noastră există un singur parlament. De asemenea, există un singur guvern şi un singur for judecătoresc suprem. CetăŃenii au o singură cetăŃenie, cetăŃenia română. Teritoriul Ńării este organizat în unităŃi administrativteritoriale (judeŃe, oraşe şi comune), iar autorităŃile publice din aceste unităŃi sunt subordonate uniform faŃă de cele centrale. Întreaga organizare statală este stabilită prin ConstituŃie. Caracterul naŃional al statului unitar român exprimă unul din elemente constitutive ale acestuia, ştiut fiind că, în accepŃiunea largă, statul este constituit din 3 elemente, şi anume: teritoriu, populaŃie (naŃiunea) şi suveranitate (puterea organizată statal). [paginile 305-312] Forma de guvernământ Prin forma de guvernământ înŃelegem în general modul în care sunt constituite şi funcŃionează organele supreme. Ea este raportată în principiu, la trăsăturile definitorii ale şefului de stat şi la raporturile sale cu puterea legiuitoare. Realizând o sinteză a formelor de guvernământ, vom reŃine că cele mai utilizate au fost şi sunt monarhia şi republica. Monarhia Ca formă de guvernământ, monarhia se caracterizează prin aceea că şeful statului este un monarh (rege, domn, împărat, prinŃ, emir), absolut sau nu, ereditar sau desemnat după proceduri specifice, în funcŃie de tradiŃiile regimului constituŃional.

55

Monarhia absolută, cea mai veche formă de monarhie, se caracterizează prin puterea discreŃionară în stat a monarhului. Această formă, specifică până la RevoluŃia Franceză, a existat până aproape de timpurile noastre, fiind de menŃionat că la începutul secolului al XX-lea existau încă două imperii absolute, şi anume Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. Monarhia limitată (constituŃională), aşa cum o arată chiar denumirea, se caracterizează prin limitarea puterilor monarhului prin legea fundamentală a statului (constituŃia). Cu toate aceste limitări, monarhul are un mare rol, atribuŃiile parlamentului fiind reduse. Monarhia parlamentară dualistă este o formă a monarhiei constituŃionale, în care monarhul şi parlamentul său stau, din punct de vedere legal, pe o poziŃie egală. Monarhia parlamentară contemporană, întâlnită astăzi în Marea Britanie, Belgia, Olanda, Ńările scandinave, ca o expresie a tradiŃiei şi istoriei acestor Ńări, are mai mult un caracter simbolic. Monarhul păstrează unele prerogative, precum dreptul de a dizolva parlamentul, dreptul de numiri în funcŃii superioare, dreptul de a refuza semnarea unor legi. Republica Republica este acea formă de guvernământ în care cetăŃenii se guvernează singuri, desemnându-şi preşedintele sau alegând un şef de stat, denumit de regulă preşedinte. În republică, guvernarea se înfăptuieşte prin reprezentanŃi aleşi după proceduri electorale. Aici, şeful de stat, preşedintele de republică sunt aleşi fie prin vot universal, fie de către Parlament, desemnare ce determină clasificări ale acestei forme de guvernământ. Republica parlamentară se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către parlament, singur sau completat cu delegaŃi, în faŃa căruia acesta de altfel răspunde, nuanŃat desigur. Datorită acestui lucru, poziŃia legală a şefului de stat este inferioară parlamentului (Italia, Austria, Germania, Finlanda). Republica prezidenŃială se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către cetăŃeni, fie direct prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale (electori, în S.U.A., de exemplu). Acest mod de desemnare a preşedintelui de republică îl situează, din punct de vedere legal, pe o poziŃie egală cu parlamentul. În republica prezidenŃială, prerogativele şefului de stat sunt puternice. Forma de guvernământ a României EvoluŃia formei de guvernământ în România a reflectat întreaga evoluŃie istorică, de la formarea statului unitar român (1859) până în prezent. În acest sens vom aminti că, potrivit Statutului lui Cuza (1864), puterile publice erau încredinŃate „Domnului, unei Adunări ponderatice şi Adunării elective”, domnia caracterizând deci instituŃia de şef de stat. Monarhia este menŃinută şi de constituŃiile din 1966, 1923 şi 1938. Forma monarhică a fost înlocuită cu forma republicană de guvernământ prin Legea 363 din 30 decembrie 1947. Republica a fost consacrată prin constituŃiile din anii 1948, 1952, 1965. După RevoluŃia din Decembrie 1989, prin Decretul-Lege nr. 2 s-a reafirmat forma de guvernământ republicană, iar potrivit legislaŃiei, s-a instituit funcŃia de Preşedinte al României. ConstituŃia actuală a României, prin articolul 1, stabileşte că forma de guvernământ a statului român este republica. Preşedintele României este ales prin vot universal şi nu este subordonat Parlamentului. [paginile 312-314] Structura de stat NoŃiunea şi formele structurii de stat Prin structura de stat, ca noŃiune, se înŃelege organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul, în sensul dacă statul este constituit din unul sau mai multe state membre. Teritoriul este una dintre

56

bazele organizării puterii de stat ce interesează dreptul constituŃional, în primul rând, sub aspectul structurii de stat. Structura de stat nu este altceva decât organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul, ea indicându-ne dacă un stat este constituit din unul sau mai multe state membre. Formele structurii de stat În formele structurii de stat cuprindem statul unitar şi statul federativ. Statul unitar este denumit, în literatura de specialitate, şi statul simplu, iar statul federativ mai este analizat şi sub denumirea de stat compus sau complex, alături de asociaŃiile de state. a) Statul unitar sau simplu. Ca formă a structurii de stat, statul unitar se caracterizează prin existenŃa unor formaŃiuni statale unice şi prin existenŃa unui singur rând de organe centrale de stat (un singur organ legiuitor, un singur guvern, un singur organ judecătoresc suprem). CetăŃenii statului unitar au o singură cetăŃenie, iar organizarea administrativă a teritoriului este astfel făcută, încât, de principiu, organele de stat din unităŃile administrativ-teritoriale se subordonează uniform faŃă de organele de stat centrale. O consecinŃă importantă a acestor trăsături o reprezintă şi faptul că, în principiu, dreptul este aplicat uniform pe întreg teritoriul statului unitar. Sunt state unitare România, Bulgaria, Suedia, Italia. b) Statul federativ, compus sau regional. Spre deosebire de statul unitar, statul federativ este format din două sau mai multe state membre, prin unirea cărora apare un nou stat, federaŃia – ca subiect unitar de drept. El se caracterizează prin existenŃa a două rânduri de organe centrale de stat, şi anume organele federaŃiei (Parlament, Guvern, organ suprem judecătoresc) şi organele statelor membre, în sensul că fiecare stat membru are un Parlament, un guvern şi un organ judecătoresc suprem proprii. Rezultând din unirea statelor membre, care-şi menŃin totuşi o anumită independenŃă, federaŃia se caracterizează şi printr-o structură aparte a organelor de stat federative. Astăzi, forma de stat federală este regăsită în multe state. Pe continentul american au structură federală Statele Unite, Canada, Mexicul, Brazilia, Argentina, Venezuela. În Europa, sunt state federative ElveŃia, Germania, iar în Asia şi Oceania, India, Australia. AsociaŃiile de state În cadrul asociaŃiilor de state sunt cercetate în mod obişnuit uniunea personală, uniunea reală şi confederaŃia. AsociaŃiile de state nu constituie forme ale structurii de stat, ele nedând naştere la state noi şi deci, implicit, la noi subiecte de drept. Ele sunt forme ale vieŃii internaŃionale, constituite şi funcŃionând pe baza tratatelor internaŃionale, statele membre păstrându-şi independenŃa. a) Uniunea personală este o asociaŃie de două sau mai multe state independente, care au comun doar şeful statului. Ea nu poate fi formă a structurii de stat, deoarece nu este un stat nou. Uniunea personală a fost consecinŃa legilor de succesiune la tron sau a alegerii unui şef de stat comun. b) Uniunea reală este o asociaŃie de state în care, pe lângă şeful statului, există şi alte organe de stat comune. In cazul uniunilor reale s-a putut vorbi într-adevăr de o formă a structurii de stat, nu numai pentru că în general li s-a recunoscut dreptul de a acŃiona în relaŃiile internaŃionale ca un singur stat, dar şi ca o consecinŃă a faptului că ele aveau şi alte organe comune decât şeful statului. Am adăuga la acesata şi faptul că, în unele cazuri, uniunea reală a fost o etapă spre formarea statului unitar, ceea ce pune într-o lumină specifică, proprie, raporturile dintre statele membre ale uniunii reale (de exemplu, Principatele Unite). Uniuni reale cunoscute în istorie sunt: Principatele Unite între 24 ianuarie 1859 şi 24 ianuarie 1862; Austria şi Ungaria între anii 1867-1918; Norvegia şi Suedia între anii 1815-1905; Danemarca şi Islanda între anii 1918-1944. c) ConfederaŃia de state este o asociaŃie de state independente determinată de considerente economice şi politice atât de ordin intern, cât şi de ordin extern, care nu dă naştere unui stat nou, ca subiect individualizat de drept. Statele care formează confederaŃia urmăresc realizarea unor scopuri comune economice, financiare, politice, de apărare. În vederea discutării şi hotărârii în probleme comune, statele confederate îşi aleg un organism comun, denumit dietă sau congres, ale cărui hotărâri sunt aprobate ulterior de către state. La baza confederaŃiei stă tratatul internaŃional. Exemple de

57

confederaŃii de state: ConfederaŃiile statelor americane între anii 1778-1787; ConfederaŃia germanică între 1815-1871; ConfederaŃia elveŃiană între anii 1815-1848. [paginile 314-321]

Organizarea administrativ-statală NoŃiunea şi importanŃa organizării administrative a teritoriului Teritoriul interesează dreptul constituŃional sub două aspecte, şi anume structura de stat şi organizarea administrativă a teritoriului. Fiind vorba de un factor comun – teritoriul –, apare evidentă legătura ce există între noŃiunea de organizare administrativă a teritoriului şi cea de structură de stat. In organizarea administrativă a teritoriului, elementul unic este teritoriul, deoarece el face obiectul organizării în unităŃi. Teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat, definiŃia trebuie să exprime relaŃia dintre teritoriu şi organizarea puterii de stat. Mai mult, populaŃia nu constituie în totalitatea ei o bază a organizării puterii de stat, deoarece nu toată populaŃia participă la conducerea de stat, la aceasta participând numai cetăŃenii. ConstituŃiile României au stabilit expres că teritoriul Ńării noastre este inalienabil şi indivizibil. La sfârşitul acestor consideraŃiuni, putem spune că organizarea administrativă a teritoriului este delimitarea teritoriului unui stat în unităŃi administrativ-teritoriale, delimitare făcută în scopul realizării unitare a puterii. Vom adăuga la cele de mai sus că organizarea administrativă a teritoriului se face în funcŃie de anumite obiective şi criterii şi că realizarea unitară a puterii se înfăptuieşte prin organele de stat aşezate în teritoriu. Organizarea administrativă actuală a teritoriului României In anul 1968, s-a adoptat Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului. Teritoriul Ńării a fost organizat, în baza ConstituŃiei şi a noii legi, în judeŃe, oraşe şi comune. UnităŃile administrativ-teritoriale ConstituŃia actuală stabileşte, prin art. 3(3), că teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeŃe. De asemenea, adaugă acelaşi articol, în condiŃiile legii unele oraşe sunt declarate municipii. JudeŃul. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială care joacă rolul de verigă intermediară în cadrul organizării administrative a teritoriului. FaŃă de această situaŃie, judeŃul are trăsături şi funcŃionalităŃi proprii, specifice. JudeŃul este o unitate administrativ-teritorială complexă din punct de vedere economic şi socio-cultural, o unitate de coordonare şi control din punct de vedere politico-administrativ. Organele de stat din judeŃe au legături nemijlocite cu organele centrale de stat. JudeŃul cuprinde oraşe şi comune. În stabilirea numărului judeŃelor s-a urmărit ca acestea să fie echilibrate ca suprafaŃă, număr de locuitori şi potenŃial economic, capabile să asigure valorificarea resurselor materiale de pe întreg cuprinsul Ńării. Există, astfel, în Ńara noastră, un număr de 41 de judeŃe. PopulaŃia unui judeŃ este în medie de peste 450.000 de locuitori. Oraşul. Oraşul este o unitate administrativ-teritorială de bază în cadrul organizării administrative a teritoriului. El este un centru de populaŃie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural şi edilitar gospodăresc, având multiple legături cu zona înconjurătoare şi asupra căreia trebuie să exercite o influenŃă civilizatoare. Unele oraşe sunt declarate municipii. Municipiile au fost declarate acele oraşe care au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viaŃa economică, social-politică şi cultural-ştiinŃifică a Ńării, o îndelungată tradiŃie istorică sau care au condiŃii de dezvoltare în aceste direcŃii. Comuna. Comuna, în sensul Legii nr. 2/1968, este unitatea administrativ-teritorială de bază care cuprinde populaŃia rurală unită prin comunitate de interese şi tradiŃii, alcătuită din unul sau mai multe

58

sate, în funcŃie de condiŃiile economice, social-culturale, geografice şi demografice. Satele în care-şi au sediile autorităŃile publice comunale sunt sate reşedinŃă. StaŃiunile balneo-climaterice. Trebuie să subliniem încă de la început că staŃiunile balneo-climaterice nu constituie unităŃi administrativ-teritoriale distincte de cele menŃionate până acum. Conform Legii 2/1968, oraşele şi comunele care, datorită condiŃiilor climaterice, hidrografice sau aşezării lor, prezintă importanŃă pentru ocrotirea sănătăŃii şi asigurarea odihnei cetăŃenilor, sunt organizate ca staŃiuni balneo-climaterice. Satele şi cătunele. Legea administraŃiei publice locale stabileşte posibilitatea formării comunelor din unul sau mai multe sate şi cătune. [paginile 321-329]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Definiti caracterele statului roman • Formele de guvernamant • Formele structurii de stat • Organizarea administrativ teritoriala a Romaniei APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Asociatiile de state cuprind: a.) federatia de state b.) uniunea personala c.) regiunile autonome d.) uniunea reala e.) confederatia de state A.) a, c, d B.) a, b, c C.) b, d, e 2. unitatile administrativ teritoriale din Romania sunt: a.) orasul b.) judetul c.) comuna d.) statiunile balneo-climaterice e.) satele si catunele A.) a, b, c, d B.) b, c, d, e C.) a, b, c, e Răspuns corect:1-C; 2-C CURSUL 14 – Organizarea puterilor in stat ⇒ Puterea de stat, puterile publice ⇒ Separatia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor ⇒ Consacrarea separatiei puterilor in Constitutia Romaniei

59

Obiectivele Cursului 14 • • • •

Definirea puterii de stat Trasaturile generale ale puterii organizate statal Teoria clasica a separatiei puterilor in stat Separatia puterilor in Constitutia Romaniei

Concepte-cheie tratate: Puterea de stat – forma de organizare statala a puterii poporului, organizare ce se realizeaza prin mai multe grupe de organe de stat, cu functii si trasaturi clar definite si caracterizate prin autonomie organizatorica si functionala, precum si prin echilibru reciproc si colaborare. Teoria separatiei puterilor in stat – este o justificare ideologica a unui scop politic foarte concret si anume slabirea puterii guvernantilor in ansamblu, limitandu-i pe unii prin altii. Separatia comporta doua aspecte, si anume separatia parlamentului fata de guvern si separatia jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin judecatori independenti. Puterea de stat, puterile publice Categoria cea mai des întâlnită în teoria şi practica sistemelor constituŃionale este categoria de putere. Ea apare în exprimări nuanŃate, precum: puterea politică, putere de stat, puteri politice sau pur şi simplu putere. Uneori, categoria de putere este exprimată prin cea de suveranitate. ConstituŃia actuală a României, prin art. 2, stabileşte că „Suveranitatea naŃională aparŃine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum”. Statul nu este altceva decât organizarea statală a puterii poporului, este instituŃionalizarea acestei puteri. Dacă vorbim despre stat sau putere (puteri) de stat, vorbim despre unul şi acelaşi lucru. De aici identitatea între expresiile autorităŃi statale şi autorităŃi ale puterii sau funcŃiile statului şi funcŃiile puterii. În legătură cu expresiile putere politică şi putere de stat, se impun, de asemenea, unele precizări. Ele pot evoca aceleaşi noŃiuni, dar pot fi folosite şi pentru a evoca noŃiuni ce se află într-o strânsă legătură, însă neconfundabile şi care privesc fenomenul general (complex) de putere. Astfel, dacă termenul politic desemnează caracterul social al puterii, expresia putere politică desemnează puterea poporului, a naŃiunii. Termenul politic poate desemna caracterul puterii unor formaŃiuni, asociaŃii, al puterii partidelor. Puterile statale au şi ele trăsături politice, iar termenul politic la rândul său este nuanŃat explicat. Pentru ca sistemul teoretic pe care-l construim să fie clar, vom folosi termenul putere politică pentru a desemna puterea poporului, care are un conŃinut mai larg decât organizarea sa statală, altfel spus decât puterea (puterile) de stat. Puterea (puterile) de stat este partea instituŃională a puterii politice, dar nu-i epuizează sfera, găsindu-ne aici în relaŃia de la întreg la parte. Într-o asemenea viziune ştiinŃifică, trăsăturile puterii politice se regăsesc în puterile statului, dar trăsăturile statului nu se regăsesc în totalitate în ansamblul puterii politice. Puterea statală, într-o explicaŃie simplă, este forma de organizare statală a puterii poporului. Dacă această organizare se realizează prin mai multe grupe (categorii, autorităŃi, puteri) de organe de stat, cu funcŃii (împuterniciri) şi trăsături clar definite şi caracterizate prin autonomie organizatorică şi funcŃională, precum şi prin echilibru reciproc şi colaborare, suntem în prezenŃa separaŃiei, echilibrului puterilor. Această stare este specifică sistemelor de guvernământ democratice.

60

FuncŃia fundamentală a statului este de a exprima şi realiza, ca voinŃă general obligatorie (voinŃa de stat), voinŃa poporului. Trăsăturile generale ale puterii organizate statal. Deosebirile de alte puteri ÎnŃelegem prin trăsături generale ale puterii de stat acele caractere esenŃiale şi comune tuturor tipurilor de putere de stat, care permit gruparea lor într-o noŃiune generală şi care diferenŃiază în acelaşi timp puterea de stat de orice alt fenomen. Pot fi identificate următoarele trăsături generale ale puterii de stat: 1)

caracterul de putere;

2)

putere de constrângere;

3)

putere socială;

4)

puterea de a exprima şi realiza voinŃa ca voinŃă de stat;

5)

caracterul organizat;

6)

suveranitatea.

[paginile 330-334] SeparaŃia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor Teoria separaŃiei puterilor este o teorie celebră, de largă audienŃă şi frecvent invocată. Sub numele de teorie a separaŃiei puterilor în stat se ascund, în realitate, mai multe teorii referitoare la puterea de stat, care analizează diverse modalităŃi de exercitare a acesteia. Teoria separaŃiei puterilor a avut un rol aparte, poate decisiv, în promovarea sistemului reprezentativ, adică în valorificarea democratică a relaŃiei dintre deŃinătorul suveran al puterii (poporul, naŃiunea) şi organizarea statală a puterii politice, în căutarea, în chiar organizarea statală şi funcŃionarea puterii, a garanŃiilor exercitării drepturilor omului şi cetăŃeanului. Este o teorie care a stat la baza elaborării constituŃiilor, afirmaŃiile din DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului (1789), FranŃa, stând mărturie în acest sens. Astfel, potrivit DeclaraŃiei menŃionate, o societate în care garanŃia drepturilor nu este asigurată, şi nici separaŃia puterilor nu este determinată, nu are o constituŃie. EnunŃată de către John Locke (Traité du gouvernement civil, 1690), teoria separaŃiei puterilor este definitivată şi explicată pe larg de către Montesquieu (Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede et de Montesquieu, născut în 1689) în celebra lucrare Despre spiritul legilor (1784). Montesquieu a făcut din separaŃia puterilor un eficient instrument al siguranŃei cetăŃenilor. Rezultă din celebra lucrare Despre spiritul legilor că totul ar fi pierdut „dacă acelaşi om sau acelaşi corp de fruntaşi, fie al nobililor, fie al poporului, ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi, pe cea de a aduce la îndeplinire hotărârile obşteşti şi pe cea de a judeca infracŃiunile sau litigiile dintre particulari”. Teoria clasică a separaŃiei puterilor în stat Sintetizând teoria clasică a separaŃiei puterilor, vom putea reŃine mai multe idei. În orice societate organizată în stat există trei funcŃii: de edictare de reguli juridice sau funcŃia legislativă; de executare a acestor reguli sau funcŃia executivă; de judecare a litigiilor sau funcŃia jurisdicŃională. Fiecare funcŃie este conferită unor organe distincte: puterea legislativă, adunărilor reprezentative; puterea executivă, şefului statului, eventual şefului de guvern şi miniştrilor; puterea judecătorească, organelor judiciare. La început, teoria separaŃiei puterilor în stat interzicea doar ca cele trei funcŃii să fie exercitate de acelaşi organ. Pentru a înlătura pericolul despotismului, trebuia ca cele trei funcŃii statale să fie divizate şi distribuite între mai multe autorităŃi, indiferent cum ar fi fost realizată această separaŃie. Aceeaşi funcŃie putea fi exercitată de mai multe organe, important era însă ca acelaşi organ să nu poată exercita mai multe funcŃii.

61

Teoria separaŃiei puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanŃilor în ansamblu, limitându-i pe unii prin alŃii. Se consideră că separaŃia puterilor comportă două aspecte bine conturate: a)

separaŃia parlamentului vizavi de guvern;

b) separaŃia jurisdicŃiilor în raport cu guvernanŃii, fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenŃi. Organizarea statală contemporană a puterii politice Câteva consideraŃii privind organizarea statală contemporană a puterii politice sunt importante. Două constatări rezultă azi din teoria şi practica statală, şi anume: continuitatea unor structuri tradiŃionale şi transformarea funcŃiilor acestora. Cât priveşte menŃinerea unor structuri tradiŃionale, este simplu de observat că şi astăzi distincŃia între legislativ şi executiv rămâne o trăsătură fundamentală a regimurilor politice. Aceste structuri tradiŃionale au cunoscut şi cunosc o permanentă transformare. Aceste transformări s-au datorat tendinŃei de a se da executivului grija marilor decizii politice, Parlamentului rezervându-i-se rolul de reflecŃie şi de control al Guvernului. De asemenea, transformările se explică prin aceea că în fapt este vorba de un echilibru al puterilor, şi nu de o separaŃie care din start consideră potenŃial antagoniste parlamentul şi Guvernul. [paginile 335-340] Consacrarea separaŃiei puterilor în stat în ConstituŃia României Examinând dispoziŃiile ConstituŃiei României, putem constata că ea consacră echilibrul puterilor în stat în conŃinutul şi semnificaŃia sa ştiinŃifică şi, desigur, modernă. Mai multe argumente sunt pertinente şi, desigur, convingătoare. a) Articolul 1, alineatul 4, prevede o separaŃie clară a puterii: „Statul se organizează potrivit principiului separaŃiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraŃiei constituŃionale”. b) Cele trei puteri clasice se regăsesc exprimate în ConstituŃie: legislativul în normele privitoare la Parlament (art. 61şi urm); executivul în normele privitoare la Preşedintele României şi Guvern (art. 80 şi, respectiv, 102); justiŃia în normele privitoare la autoritatea judecătorească (art. 124 şi urm). c) Ordinea reglementării în ConstituŃie a puterilor este ordinea clasică, firească. ConstituŃia dă expresie juridică realităŃilor şi activităŃilor politice statale în succesiunea lor firească. d) Având în vedere legitimitatea împuternicirilor Parlamentului, compoziŃia sa numeroasă şi larg reprezentativă, ConstituŃia asigură acestuia o anumită preeminenŃă în raport cu celelalte autorităŃi statale. Astfel, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a Ńării (art. 61), el are funcŃii de formare, alegere, numire, învestire a altor autorităŃi statale şi, desigur, funcŃii de control. Fireşte, se poate adăuga caracterizarea dată de art. 58, potrivit căreia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român, deşi utilizarea termenului suprem poate fi privită cu multe rezerve de ordin ştiinŃific în contextul teoriei separaŃiei/echilibrului puterilor în stat. Trebuie să observăm că echilibrul puterilor îşi găseşte semnificaŃii şi în organizarea şi funcŃionarea autorităŃii legiuitoare. Chiar structura bicamerală a Parlamentului exprimă echilibrul în exercitarea puterii legislative. De altfel, acesta este şi singurul argument solid al bicameralismului Parlamentului faŃă de faptul că România este un stat naŃional unitar. e) Raporturile constituŃionale dintre autorităŃile publice se caracterizează prin implicări reciproce ale unora în sfera de activitate a celorlalte, implicări ce semnifică echilibru prin colaborare şi control.

62

Ca o concluzie la cele precizate mai sus, se poate preciza ca ne aflam în prezenŃa unei conlucrări a structurilor statale în realizarea voinŃei poporului. Această conlucrare presupune: competenŃe clar delimitate prin ConstituŃie, autonomie organizatorică şi funcŃională, control reciproc fără imixtiune, garanŃii constituŃionale ale îndeplinirii mandatului şi ale respectării drepturilor cetăŃenilor. [paginile 340-342]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: • Puterea de stat, puterile publice • Trasaturile generale ale puterii organizate statal • Teoria separatiei puterilor in stat • Consacrarea separatiei puterilor in stat in Constitutia Romaniei

APLICAłII ExerciŃii rezolvate 1. Identificati trasaturile generale ale puterii organizate statal a.) puterea de stat este o putere politica b.) puterea de stat este o putere de constrangere c.) puterea de stat este si exista numai ca putere organizata d.) suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca vointa de stat e.) caracterul social al puterii statale A.) a, c, d, e B.) a, b, c, d C.) b, c, d, e 2. a. b. c. d. e.

Precizati prin ce se deosebeste puterea de stat fata de puterea politica puterea de stat are uncontinut mai restrans decat puterea politica puterea de stat este o parte institutionala a puterii politice trasaturile statului nu se regasesc in totalitate in ansamblul puterii politice puterea de stat este forma de organizare a puterii poporului functia fundamentala a statului este de a exprima si de a realiza ca vointa generala obligatorie vointa poporului

A.) a, b, e B.) a, b, c C.) a, c, d Răspuns corect:1-C; 2-B

63