Despre Trinitate

Comenterii la lucrarea

Terminologia trinitară în teologia lui Augustin gasita pe internet pe site-ul www.pdfcoke.com .O lucrare al carui autor nu-l cunosc. Insa am adaugat comenteriile mele la citatele din aceasta lucrare. Se spune ca: „Un alt lucru esenŃial la Augustin a fost căutarea imaginii trinităŃii în interiorul sufletului uman. Dacă sufletul conŃine „urmele” trinităŃii, atunci trebuie doar să ne uităm în noi înşine pentru a-L putea descoperi pe Dumnezeu şi oikonomia Lui. ContribuŃiile majore ale lui Augustin la înŃelegerea trinităŃii au fost analogiile extrase din domeniul personalităŃii umane, care întăresc convingerea credincioşilor că Dumnezeu este reflectat în creaŃia Sa, doar că această creaŃie este o palidă reflectare a ceea ce este Dumnezeu. De asemenea, tot aici, este de remarcat faptul că din punct de vedere metodologic Augustin îşi zideşte sistemul, pornind „de jos în sus”, nu de „sus în jos”; nu dinspre Dumnezeu spre creaŃie, ci de la observarea ordinii din creaŃie, căreia îi caută o cauză şi un sens. El are ca punct de plecare antropologia, pentru a-L descoperi pe Cel după asemănarea căruia am fost făcuŃi.” Eu indraznesc sa spun ca toata descrierea aceasta este o speculatie filosofica. Augustin porneste din sine, la cunoasterea lui Dumnezeu. Trebuie sa specificam faptul ca natura umana si-a pierdut calitatea avuta la creatie. Omul este pacatos, si dupa scrierea lui Ieremia in 17:9 „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Augustin se avanta in explorarea unui taram despre care Scriptura declara ferm ca este un taram inselator, deznadajduit de rau. Astfel, el scoate din acest taram lucruri care sant la fel de inselatoare si rele. Cum il poti compara pe Dumnezeu cu astfel de lucruri? Iata ce spune Dumnezeu: Isaia 40:25 „Cu cine Mă veŃi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. Isaia 46:5 Cu cine Mă veŃi pune alături, ca să Mă asemănaŃi? Cu cine Mă veŃi asemăna, şi mă veŃi potrivi? Deuteronom 4:2 Să n-adăugaŃi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeŃi nimic din ele; ci să păziŃi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu. Deuteronom 12:32 Voi să păziŃi şi să împliniŃi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaŃi nimic la ele, şi să nu scoateŃi nimic din ele. Proverbe 30:6 N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos. Apocalipsa 22:18 Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. 19 Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărŃii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieŃii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.” Iar teologia moderna trece cu vederea incalcarea acestor porunci prin care Dumnezeu spune, ca sa nu se mai adauge nimic la Cuvantul Sau si nici sa nu se scoata. „Termenul „essentia”, este folosit de Augustin pentru a afirma unitatea şi indivizibilitatea Sfintei Treimi, deoarece, spunea el, nu trebuie să se confunde persoanele şi nici esenŃa nu trebuie divizată. Este o singură persoană a Tatălui, o singură persoană a Fiului şi o singură persoană a Duhului Sfânt, dar Dumnezeirea lor este Una.” In aceasi lucrare se afirma urmatoarele: „Prin intermediul termenului persona, Augustin încearcă să stabilească ce anume au în comun Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt ca gen sau categorie. Ei nu sunt Tatăl (sau Fiul sau Duhul) în comun, pentru că ei nu sunt TaŃii (sau Fii sau Duhurile) celorlalŃi. Iar Tatăl nu este Fiul, Fiul nu este Duhul şi viceversa, dar totuşi aceştia sunt o singura persoană.”

Cat de neclara este aceasta filosofie. Intr-un loc se afirma ca in Dumnezeire sant trei persoane separate, distincte, iar intr-un alt loc se afirma ca defapt este o singura persoana. Augustin mai spune: „Tatăl naşte pe Fiul, aşa că Fiul nu este Acela care este Tatăl. Fiul este născut din Tatăl, aşa că Tatăl nu este Acela care este Fiul. Duhul Sfânt nu este nici Tatăl nici Fiul, ci numai Duhul Tatălui şi al Fiului, egal şi El cu Tatăl şi cu Fiul, aparŃinând la unitatea Treimii.” Un amalgam de idei nebiblice. Augusti s-a straduit timp de decenii, sa explice aceasta filosofie, dar nu a putut sa clarifice nimic. Vazand ca a ajuns la impas el declara ca defapt Trinitatea este o taina, pe care nimeni n-o poate intelegi si explica. Sigur, a ajuns la o incurcatura mare ca Darwin cu teoria sa evolutionista. Timp de decenii a facut experiente pe musculite, si a vazut cateva diferente minore si pe aceasta si-a construit intreaga sa teorie. Dar cand si-a dat seama ca a dat gres, teoria sa deja era o arma distrugatoare in mainile celor necredinciosi. Nu inteleg, de ce i-au trebuit asa de multi ani lui Augustin ca sa explice un lucru care este de neexplicat. Pe cand Lui Dumnezeu i-au trebuit doar cateva minute sa se decopere Lui Moise in pustie. Dumnezeu se face de cunoscut prin descoperire. El se descopera numai cui doreste El. Insa Augustin si toti ceilalti teologi nu au primit nici o descoperire. Ei doar au dedus, au facut analogii intre natura Divina si cea umana: „Augustin şi-a extras analogiile din domeniul personalităŃii umane, argumentând că de vreme ce omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, care este triunic, este rezonabil ca printr-o analiză a naturii omului să putem găsi o reflectare oricât de vagă, a caracterului întreit al lui Dumnezeu.” Augustin deduce, deci nu primeste o descoperire, ci, repet, deduce natura divina din cea umana. Acum va las pe voi sa judecati felul lui de gandire. O astfel de gandire transcrie intreaga Biblie. Prin urmare Geneza 1:26,27 Dupa conceptia Augustiniana va fi transcrisa, rastalmacita astfel: Biblia spune: Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 27 Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Rastalmacirea: Apoi Omul a zis: „Să facem Dumnezeu după chipul Nostru, după asemănarea Noastră Omul l-a făcut pe Dumnezeu după chipul său, l-a facut pe Dumnezeu Tatal, pe Dumnezeu Fiul si pe Dumnezeu Duhul Sfant. Astfel Omul, ca nepotii si stranepotii lui sa inteleaga ce a facut, dupa mii de anii si-a trimis fii sai in lume ca sa explice Taina Sfanta a Trinitatii. Tot au incercat ei sa explice, dar nu au reusit pana in ziua de astazi. Astfel adesea s-au folosit de arme ca sa-i forteze pe nestiutori sa se inchine Dumnezeului Triunic. Oricine s-a opus era omorat. Apoi acesti fii ai Omului au devenit mai omenosi. Au zis, sa nu-i omoram. Sa-i excomunicam doar, poate poate se vor pocai si se vor intoarce in sanul bisericii mama. In concluzie: „În concordanŃă cu tradiŃia apuseană, concluzionăm că vederea lui Augustin despre Trinitate accentuează mai mult unitatea de esenŃă decât trinitatea lui Dumnezeu. Ideea că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una şi împărtăşesc în mod egal o singură substanŃă, identică, indivizibilă, pare să fie tema centrală a teologiei lui Augustin. Un alt lucru esenŃial la Augustin a fost căutarea imaginii trinităŃii în interiorul sufletului uman. Dacă sufletul conŃine „urmele” trinităŃii, atunci trebuie doar să ne uităm în noi înşine pentru a-L putea descoperi pe Dumnezeu şi oikonomia Lui.

ContribuŃiile majore ale lui Augustin la înŃelegerea trinităŃii au fost analogiile extrase din domeniul personalităŃii umane, care întăresc convingerea credincioşilor că Dumnezeu este reflectat în creaŃia Sa, doar că această creaŃie este o palidă reflectare a ceea ce este Dumnezeu. De asemenea, tot aici, este de remarcat faptul că din punct de vedere metodologic Augustin îşi zideşte sistemul, pornind „de jos în sus”, nu de „sus în jos”; nu dinspre Dumnezeu spre creaŃie, ci de la observarea ordinii din creaŃie, căreia îi caută o cauză şi un sens. El are ca punct de plecare antropologia, pentru a-L descoperi pe Cel după asemănarea căruia am fost făcuŃi.” Deci, Augustin s-a straduit toata viata sa inteleaga esenta Divinitatii cautandu-l mereu in interiorul sau. Ceeace a descoperit este ca Dumnezeu este (banuiesc si voi va dati seama ca aici este o gerseala gramaticala) trei persoane totusi o sigura persoana. Cele trei persoane sant in aceasi unitate, de aceasi esenta, ei sant absolut identici. Nici o persoana din Dumnezeu nu este mai mare ca celalalt, nu stie mai mult decat celalalt, nu poate mai mult decat celalalt. Totusi Dumnezeu ar fi incomplet fara vreunul din ei. Interesanta filosofie. Pun insa intrebarea: De ce este nevoie de comunicare intre ei? De ce spune Isus, ca tatal este mai mare decat El. Si faptul ca sant lucruri despre care Fiul nu stie nimic decat Tatal. Prin urmare nici Duhul Sfant. Acum, eu nu neg faptul ca Augustin a fost un om sincer. Insa a fost sincer gresit. Si nu a fost singurul ci dupa el au urmat sute de milioane care l-au crezut. Intrebarea este: Tu ti-ai verificat credinta cu scriptura? Credinta ta are o baza biblica? Il cunosti pe Dumnezeu prin cunostinta sau descoperire? Citat luat de pe www.laodicea.ro : “Dezvoltarea istorică a doctrinei “TrinităŃii” sau “Sfintei Treimi” ToŃi cercetătorii atenŃi ai doctrinei TrinităŃi au ajuns să afirme fără echivoc următoarele: “N-am găsit nimic în Noul Testament care să indice faptul că biserica apostolică ar fi predicat despre o Trinitate sau despre trei persoane eterne. Vechiul Testament s-a axat pe unicitatea lui Dumnezeu, aşa cum reiese din toate cărŃile care îl compun. Apostolii au crezut că în Isus Hristos întrupat “locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Col. 2:9). După moartea apostolilor, a urmat ceea ce se cunoaşte sub numele de “era post apostolică”, între anii 90-140 d.Hr.. Scriitorii Clement, Ignatius, Policarp şi Hermas sunt singurii scriitori ai acestei ere ale căror scrieri au fost păstrate intacte până astăzi. În scrierile lor, aceşti oameni nu amintesc nimic despre o Trinitate formată din trei persoane eterne. Calvin Beisner, un autor evanghelic cunoscut, a scris în cartea sa intitulată “Dumnezeu în trei persoane” că în perioada apostolică nimeni n-a făcut vreo referire clară cu privire la vreo Trinitate, şi că în timpul primelor două secole s-a susŃinut monoteismul. Scriitorii din vremea post-apostolică au susŃint conceptul singularităŃii lui Dumnezeu aşa cum se găsea în Vehiul Testament. Ca cineva să accepte doctrina TrinităŃii, el trebuie mai întâi să creadă ceea ce Biserica Romano Catolică susŃine în privinŃa TradiŃiei. Această doctrină declară că apostolii n-au avut tot adevărul lui Dumnezeu şi că doctrinele pe care Biserica le-a formulat DUPĂ CE a fost scrisă Biblia trebuie să fie considerate la fel de importante ca adevărurile învăŃate în mod explicit în Biblie. Din moment ce Trinitatea nu este o doctrină explicit Biblică, ci a fost formulată abia în secolul V, ea trebuie crezută pe baza faptului că Biserica susŃine că ea este corectă! Dumnezeu nu ne-a lăsat să adăugăm sau să scoatem cuvinte din Biblie prin formlarea doctrinelor care nu se găsesc în Scriptură. De fapt, Dumnezeu a rostit un blestem asupra oricui va adăuga sau va scoate ceva din Cuvântul lui Dumnezeu (Apoc. 22:18). Din acest motiv doctrina TrinităŃii, care a fost formulată abia în secolul al V-lea, trebuie să fie considerată ca fiind “cuvântul omului” nicidecum “Cuvântul lui Dumnezeu”. Iar Isus s-a rugat pentru noi, spunând “SfinŃeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Ioan 17:17”