Logos

LOGOS Cuvintul pentru mesajul crestin Termenul logos inseamna cuvint. A patra evanghelie îl între-buinþeaza pe logos ca un termen consacrat atunci cind il numeste pe Isus Cuvintul; dar inainte de a ajunge la acea utilizare speciala, dorim sa studiem modul obisnuit în care este folosit în NT. Natural, el este unul dintre cele mai comune dintre toate cuvintele grecesti, dar, asa comun cum este, cu cit îl studiem mai mult, cu atit mai mult vom vedea o bogatie de semnificatii. In toate traducerile romanesti: cuvint sau Cuvintul. Ho logos, cuvintul, devine aproape un sinonim pentru ,mesajul" crestin. Marcu ne spune ca Isus predica multimilor cuvintul (Marcu 2:2). In pilda, saminta pe care a semanat-o semanatorul era cuvintul (Matei 13:19). Lucrarea lui Pavel si a prietenilor sai era sa predice Cuvintul (Faptele 14:25). Despre acest cuvint se spune de foarte multe on ca este Cuvintul lui Dumnezeu (Luca 5:1; 11:28; Ioan 10:35; Faptele 4:31; 6:7; 13:44; 1 Cor.14:36; Evrei 13:7). Uneori el este Cuvintul Domnului (1 Tes. 4:15; 2 Tes. 3:1). Si o data el este Cuvintul lui Cristos (Col. 3:16). Genitivele în greaca pot sa fie sau subiective sau obiective. Daca aceste genitive sint subiective, expresiile se refera la cuvintul pe care l-a dat Dumnezeu, cuvintul pe care l-a dat Domnul, si cuvintul pe care l-a dat Cristos. Daca ele sint obiective, ele se refers la cuvintul care spune despre Dumnezeu, sau despre Domnul sau despre Cristos. Dupa toate probabilitatile, in aceste expresii este inclus atit sensul subiectiv cit si acela obiectiv. Aceasta inseamna ca mesajul crestin, logosul, cuvintul, este ceva care a venit de la Dumnezeu; nu este descoperirea unui om, ci darul lui Dumnezeu; si este ceva care vorbeste despre Dumnezeu, ceva ce omul nu ar fi putut sa descopere singur. Tocmai faptul ca acest cuvint, logos este intrebuintat pentru mesajul crestin este foarte semnificativ. El inseamna un mesaj vorbit si de aceea inseamna ca mesajul crestin nu este ceva invatat din carti, ci ceva transmis de la om la om. Papias, scriitorul crestin din secolul al doilea, spunea ca el a invatat mai mult din glasul care este viu si care locuieste decit din oricare alts carte. Mesajul crestin se transmite mult mai adesea prin personalitatea vie decit prin pagina tiparita sau scrisa. Acest cuvfnt, acest logos, are anumite functii. (i) Cuvantul judeca (loan 12:48). Un catehism vechi intreaba ce se va intimpla daca nu se tine seama de adevarurile relatate in el. Raspunsul lui este ca va urma condamnarea, si o condam nare mult mai mare" pentru ca cititorul a citit aceasta carte. Faptul ca ai auzit adevarul nu inseamna doar ca ai obtinut un privilegiu; el inseamna si ca ti s-a dat o responsabilitate. (ii) Cuvantul purifica (loan 15:3; 1 Tim. 4:5). El purifica denuntind raul si indicind binele. El mustra ceea ce este gresit si indeamna la ceea ce este corect. El purifica in sensul ca elimina greselile vechi; si el purifica in sensul ca indeamna la not virtuti. (iii) Prin cuvant vine credinta (Faptele 4:4). Nici un om nu poate sa creada in mesajul crestin ping nu il aude. Cuvfntul este ceea ce ii dy omului ocazia sa creada; si dupa ce a auzit el insusi Cuvantul, lui ii revine datoria de a le da si altora aceeasi sansa de a-1 auzi, ca sa poata sa creada si ei. (iv) Cuvantul este agentul nasterii din nou (1 Petru 1:23). Un lucru este adevarat, dupa cum spunea G. K. Chesterton: "Orice este omul, el nu este ceea ce a fost destinat sa fie". El trebuie sa se schimbe atit de radical" incit schimbarea nu poate sa fie numita altfel decit o nastere din nou, far Cuvfntul este primul agent in acea schimbare extraordinary de re-creatie. Studiul cuvintului logos devise de prima importanta atunci cind studiem ceea ce ne spune NT ca trebuie sa facem cu acest logos. (i) Logosul trebuie sa fie auzit (Matei 13:20; Faptele 13:7; 13:44). Crestinului ii revine

sarcina ascultarii. Printre multele voci ale lumii, el trebuie sa-si aplece urechea la mesajul care este mesajul lui Dumnezeu. El nu va avea niciodata ocazia de a sti, daca nu are ocazia sa asculte. (ii) Logosul trebuie sa fie primit (Luca 8:13; lacov 1:21; Faptele 8:14; 11:1; 17:11). Exists un auz care este ceva pur exterior. Sau fluxul de cuvinte se revarsa deasupra ascultatorului si auzirea for nu produce asupra lui nici un efect, sau el asculta si respinge totul, ca si cind nu ar avea nimic de a face cu el. Nu este suficient ca mesajul crestin sa fie ascultat, el trebuie primit in inima si in minte si trebuie sa fie insusit. (iii) De logos trebuie sa te tii strins (Luca 8:13). Grecii descriau timpul cu ajutorul unui adjectiv care inseamna „timpul care sterge toate lucrurile". Orice cuvint poate sa fie auzit si acceptat un timp, iar apoi poate sa fie uitat de trecerea timpului. Mesajul crestin trebuie sa fie retinut intentionat. El trebuie mentinut pe primul plan al mintii, trebuie meditat asupra lui, astfel incit sa fie retinut si sa nu fie pierdut. (iv) In logos trebuie sa ramii (loan 8:31). Exista intotdeauna o sfera de ginduri si de idei in care un om isi are viata" miscarea si fiinta; in care isi odihneste viata si dupa care isi conduce activitatea. Mesajul crestin trebuie sa fie lucrul prin care si dupa care trebuie sa traiesti. (v) Logosul trebuie pastrat (loan 8:51; 14:23; 1 loan 2:5; Apoc. 3:8). El este un mesaj care nu constituie o cunoastere numai pentru minte; el este o directive pentru viata. El nu are ca rezultat speculatia, ci actiunea. Ceea ce cere el este ascultare. El nu reprezinta doar o cunostinta asupra careia poti sa reflectezi; el este o etica si o lege careia i te supui. (vi) Logosul trebuie marturisit (Faptele 8:25; Apoc. 1:2). El este ceva despre care intreaga viata a unui orn trebuie sa marturiseasca. El poate sa demonstreze ca l-a primit numai prin trairea lui. El este ceva pe care omul trebuie sa fie pregatit sa arate ca il accepts" in orice societate. Este ceva despre care intreaga lui viata si actiune trebuie sa spuna: "Eu stiu si marturisesc ca acest lucru este adevarat". (vii) Logosul este ceva care trebuie slujit (Faptele 6:4). El este ceva care comports unele datorii. El nu este doar ceva acceptat de om pentru sine insusi, ci ceva pe care el trebuie sa doreasca sa-l transmita si altora. Logosul nu este doar ceva ce educe bogatie propriului sau suflet; el este de asemenea ceva pentru care el trebuie sa fie pregatit sa-si cheltuiasca intreaga viata. (viii)Logosul este ceva care trebuie vestit. In sensul acesta exists doua cuvinte care sint intrebuintate in mod special. In 2 Tim. 4:2 este intrebuintat cuvintul kerussein, care este cuvintul folosit pentru un crainic care face o proclamatie. In Faptele 15:36 si 17:13 este intrebuintat cuvintul kataggellein, care este cuvintul utilizat pentru a face o declaratie oficiala care se bucura de autoritate. Proclamatia trebuie sa fie facuta cu autoritate si certitudine. Proclamatia este facuta astfel fiindca, atunci cind prezentam mesajul crestin altora, not nu spunem: ,Eu afirm acest lucru", ci spunem: "Asa spune Domnul". (ix) Logosul trebuie rostit cu indrazneala (Faptele 4:29; Fil. 1:14). Cu citiva ani in urma s-a publicat o carte cu titlul sugestiv No More Apologies (Sa renuntam la scuze). Se pare ca am incercat prea adesea sa venim in intimpinarea lumii, ca ne-am straduit prea mult ca sa indulcim mesajul crestin dupa gustul lumii, ca 1-am diluat si 1-am lipsit de putere, pentru ca sa-1 facem mai putin pretentios si" ca atare, mai atragator. Modul nostru de a proclama logosul trebuie sa aiba o calitate ferma. (x) Logosul trebuie sa fie explicat (Faptele 18:11). Mesajul crestin incepe cu o proclamare, dar el trebuie sa continue cu o explicare. Una dintre slabiciunile cele mai grave ale Bisericii este aceea ca atit de multi oameni nu stiu ce este crestinismul cu adevarat" care este crezul sau si ce reprezinta el; si una dintre greselile cele mai grave in predici este aceea ca ele adesea cheama la crestinism fara sa explice persoanei chemate ce este crestinismul. Invatatura este o parte esentiala a mesajului crestin. (xi) Trebuie sa se actioneze in virtutea logosului (Iacov 1:22). Mesajul crestin nu este ceva exclusiv teoretic, ceva care se asimileaza in sala de lectura, ceva care sa serveasca acrobatiei mintale a unui grup de discutii. El este ceva care trebuie trait in viata cotidiana. (xii) Logosul poate sa insemne persecutie si suferinta (1 Tes. 1:6; Apoc. 1:9). Probabil ca in aceasta tara nu va trebui sa murim pentru credinta noastra; dar va trebui sa traim pentru ea, si vor

exista vremuri cind va trebui sa alegem intre ceea ce este usor si ceea ce este corect. Daca relatia noastra cu logosul se bazeaza pe obligatii, ea va fi in mod inevitabil predispusa la greseli. (i) Este posibil ca logosului sa nu i se acorde crezare (1 Petru 2:8) on din cauza ca ascultatorul il considera prea bun ca sa fie adevarat" on fiindca in gindirea lui care is dorintele drept reali tati, ascultatorul nu doreste ca logosul sa fie adevarat" pentru ca el ii condamna viata si cauta sa-I schimbe. (ii) Logosul poate sa fie luat sau poate sa fie inabusit (Mat. 13:22; comp. Marcu 4:15). Ispitele, impulsurile si pasiunile vietii pot sa-1 faca pe om sa uite mesajul crestin la scurt timp dupa ce 1-a auzit. Activitatile, ingrijorarile si placerile vietii pot sa ia atit de mult din viata si timpul unui om incit mesajul crestin este inabusit si scos afara din viata lui, nemaiavind loc sa respire. (iii) Logosul poate sa fie alterat si falsificat (2 Cor. 2:17; 4:2). Ori de cite on cineva incepe sa-si asculte propria lui voce si nu o mai asculta pe acesa a lui Dumnezeu, versiunea lui cu privire la mesajul crestin va fi deformata si neadecvata. Ori de cite on uita sa-si verifice ideile si conceptiile cu Cuvintul si Spiritul lui Dumnezeu, el va produce o versiune a mesajului crestin care este a lui si nu a lui Dumnezeu. Continuind sa faca acest lucru, el poate sa ajunga in final, sa iubeasca mai mult propriul sau sistem decit iubeste adevarul lui Dumnezeu. (iv) Logosul poate sa fie facut ineficient (Marco 7:13). Este extrem de usor sa respingi mesajul crestin prin argumente logice, sa-l vopsesti cu interpretari umane, s6-i complici simplitatea cu conditii si rezerve si explicatii. Ori de cite on consideram mesajul crestin ca si ceva cu care trebuie sa ajungem la o intelegere, mai curind decit ceva in fata caruia trebuie sa capitulam sintem in pericol ca sa-l facem ineficient. Fara predarea in fata mesajului, acesta nu poate sa aiba efectul lui deplin. Cind incepem sa examinam continutul din NT al mesajului crestin, incepem sa apreciem, ca niciodata pInA acum, bogatiile acestei credinte care ne este oferita. Cuvintul logos este folosit in NT cu cel putin sapte genitive diferite care exprima in ce consta mesajul. Sa le cercetam. (i) Mesajul crestin este un cuuint al Vestii Bune (Faptele 15:7). Ea ne aduce vesti despre Dumnezeu care fac ca inima sa cinte de bucurie. Descoperirea dragostei este intotdeauna cea mai mare zi in viata unui barbat; iar mesajul crestin 11 conduce pe om ca sa descopere insasi dragostea lui Dumnezeu. (ii) Mesajul crestin este un cuuint al adeuarului (Ioan 17:7; Efes. 1:13; Iacov 1:8). Intreaga viata este o cautare dupa adevar. „Ce este adevarul?" a spus glumind Pilat, si n-a asteptat raspun sul. Este posibil sa fie ass, dar viata este intolerabila daca nu are niste repere fixe in ea. Mesajul crestin este ceea ce-1 face pe om sa se simta sigur. (iii) Mesajul crestin este un cuuint al vietii (Fil. 2:16). Mesajul crestin este acela care ii permite unui om sa-si inceteze simpla existents si sa inceapa sa traiasca. El ii daruieste viata care se scrie cu majuscula V. (iv) Mesajul crestin este un cuvant al justificarii (Evrei 5:13). El ii spune omului in ce consta bunatatea; el ii arata omului ce este bunatatea; el ii da acestuia noi standarde pentru viata; el ii da putere sa se inalte pina la ele, o putere care nu este a lui, caci prin puterea lui proprie n-ar putea sa le atinga. (v) Mesajul crestin este un cuvant de reconciliere (2 Cor. 5:19). insasi esenta lui este ca Dumnezeu nu este dusmanul nostru ci prietenul nostru. Realitatea este ca nu Dumnezeu avea nevoie sa se impace cu noi; NT nu se exprima niciodata astfel; noi am fost aceia care aveam nevoie sa fim reconciliati cu Dumnezeu. Darul cel mare al mesajului crestin consta in faptul ca el inlatura instrainarea dintre om si Dumnezeu facilitind cea mai mare prietenie posibila. (vi) Mesajul crestin este un cuvant al salvarii (Faptele 13:26). El este un cuvint al mintuirii. El i1 mintuie pe om de legaturile rele, cu care este legat. El il intareste, ca sa invinga ispitirile celui rau si ca sa faca ceea ce este bine. El il scapa de pedeapsa care i s-ar cuveni daca ar fi ca Dumnezeu sa-1 trateze dupa merit si nu cu dragoste. El il scoate pe om din starea de moarte in

care se gaseste in aceasta viata, si in care ar trebui, de drept, sa se gaseasca si in viata viitoare. (vii) Mesajul crestin este un cuvant al crucii (1 Cor. 1:18). El este relatarea despre Acela care a murit in locul oamenilor. El este relatarea unei iubiri care nu s-a oprit, pina nu a atins limitele sacrificiului, si care a demonstrat, asadar, ca Dumnezeu intreprinde totul, sufera total, si jertfeste total de dragul omului. Inima logosului crestin este crucea. In NT exists o utilizare a cuvintului logos ca termen consacrat. Ea apare in prologul celei de a patra evanghelii, si culmineaza in acea afirmatie mare: „Cuvintul (logos) S-a facut trup si a locuit printre noi" (Ioan 1:14). Aceasta este una dintre cele mai mari afirmatii din NT si va trebui sa sapam adinc, daca dorim sa prindem cite ceva din semnificatia ei. (i) Trebuie sa incepem prin a ne aminti ca in limba greaca logos are doua semnificatii. (a) El inseamna cuvint, si (b) el inseamna ratiune si aceste doua semnificatii sint intotdeauna intrepatrunse. (ii) Trebuie sa incepem cu fondul iudaic al acestei idei. In gindirea iudaica, un cuvint era mai malt decit un sunet care exprima o gindire; un cuvint infaptuia literalmente ceva. Cuvintul lui Dumnezeu nu este doar un sunet; el este o cauza eficienta. In relatarea cu privire la creatiune, Cuvintul lui Dumnezeu creeaza. Dumnezeu a zis: „Sa fie lumina!" Si a fost lumina (Gen. 1:3). Prin Cuvintul Domnului au fost facute cerurile... caci El a vorbit si s-a facut (Ps. 33:6, 9). El a trimis Cuvintul Sau si i-a vindecat (Ps. 107:20). Cuvintul lui Dumnezeu va implini planurile lui Dumnezeu (Is. 55:11). Trebuie sa ne amintim intotdeauna ca in conceptia iudeilor, Cuvintul lui Dumnezeu nu se limita doar la afirmarea unor lucruri; el infaptuia lucrurile. (iii) S-a ajuns la o perioada in care iudeii si-au uitat limba ebraica; aramaica a devenit limba lor. A fost necesar ca scripturile sa fie traduse in aramaica. Aceste traduceri sint denumite „Targumuri". Dar in simplitatea sentimentelor umane din VT, actiunile, reactiile si gindurile sint atribuite lui Dumnezeu. Autorii Targumurilor au simtit ca aceasta este mult prea uman; si in asemenea cazuri, ei au intrebuintat o locutiune pentru numele lui Dumnezeu. Ei nu vorbeau despre Dumnezeu ci despre Cuvintul, Memra lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce s-a intimplat, in Ex. 19:17, Targumurile spun ca Moise i-a scos pe oameni din tabara ca sa se intilneasca cu Memra, Cuvintul lui Dumnezeu, in loc sa spuna, simplu, cu Dumnezeu in Deut. 9:3 Cuvintul lui Dumnezeu, Memra, este acela care este un foc mistuitor. In Is. 48:13 citim: Mina Mea a intemeiat pamintul; si dreapta Mea a intins cerurile. In Targumuri acest pasaj suna astfel: Prin Cuvintul meu, Memra, am intemeiat pamintul, si prin puterea Mea am atirnat cerurile. Rezultatul final a fost ca scripturile iudaice in forma for populara au continut la tot pasul expresia Cuvintul, Memra lui Dumnezeu; iar Cuvintul era intotdeauna cel care infaptuia lucrurile; si nu numai cel care le afirma. (iv) Sa ne amintim ca Ratiunea si Cuvantul sint strins corelate. In gindirea iudaica mai exists inca un concept important - conceptul Intelepciunii (sophia). Aceasta se poate vedea in special in VT, in cartea Proverbelor. Prin Intelepciune Dumnezeu a intemeiat pamintul (Prow. 3:13-20). Pasajul important este in Prov. 8:1-9. Acolo Intelepciunea este din vesnicie, inainte de a fi existat pamintul: ea era cu Dumnezeu in ziua creatiei. Aceasta idee a fost mult dezvoltata in cartile dintre Testamente. In Eclesiasticul 1:1-10 exista imaginea Intelepciunii care a fost creata inaintea tuturor lucrurilor si care este impletita in creatiune. In Intelepciunea lui Solomon, Intelepciunea lucreaza toate lucrurile (8:5). Dumnezeu a facut toate lucrurile prin Cuvintul Lui iar pe om prin intelepciunea Lui (9.1, 2). intelepciunea a fost instrumentul lui Dumnezeu in creatie si ea este intretesuta in toata lumea. Astfel in gindirea iudaica avem doua conceptii care sustin ideea ca Isus este Cuvintul, logosul lui Dumnezeu. In primul rind, Cuvintul lui Dumnezeu nu este numei vorbire; el este putere in al doilea rind, este imposibil sa separi conceptele de Cuvint si Intelepciune unul de celalalt si Intelepciunea lui Dumnezeu a fost aceea care a creat si a penetrat lumea pe care a facut-o Dumnezeu. Catre sfirsitul secolului intii, Biserica crestina era confruntata cu o problema acuta de comunicare. Biserica fusese crescuta in leaganul culturii iudaice, dar acum trebuia sa-si prezinte mesajul unei lumi grecesti, fatg de care categoriile iudaismului stint cit se poate de straine. Dupa cum se exprima Goodspeed: ,Un grec care dorea sa devina crestin era chemat sa-L accepte pe Isus

ca si Cristosul, Mesia. El intreba, in mod normal, ce inseamna aceasta, si trebuia sa i se faca o scurta introducere in gindirea apocaliptica iudaica. Nu exista oare nici o modalitate de a fi introdus direct in valorile civilizatiei crestine, fara ca sa fie directionat, am putea sa spunem chiar abatut din drum si fortat sa treaca prin iudaism? Este crestinismul obligat sa adopte intotdeauna un vocabular iudaic?" Prin anul 100 d.Cr. traia in Efes un om care se numea Ioan, si care a sesizat aceasta problema. Probabil ca avea mintea cea mai luminata din toata Biserica crestina; si dintr-o data el a vazut solutia. Atit iudeul cit si grecul posedau conceptia referitoare la logosul lui Dumnezeu. Oare nu puteau cele doua idei sa fie sintetizate? Sa ne ocupam de atmosfera greaca in care a trebuit sa lucreze loan. (i) Cu mult timp inainte, in 560 i.d.Cr. traia, tot in Efes, un filozof grec pe nume Heraclit. El concepea lumea ca pe un flux. Totul este intr-o permanenta schimbare; nu exista nimic static in lume. Dar daca totul se schimba in permanenta, cum de lumea nu este un haos total? Raspunsul lui era ca ,toate lucrurile se desfasoara conform logosului". In lume exista o minte si o ratiune care lucreaza; acea minte este mintea lui Dumnezeu, logosul lui Dumnezeu; si logosul este acela care face ca lumea sa fie un cosmos organizat si nu un haos lipsit de ordine. (ii) Aceasta idee referitoare la o minte, la o ratiune, la un logos care conducea lumea i-a fascinat pe greci. Anaxagora vorbea despre mintea (nous) care „conduce toate lucrurile". Platon declara ca logosul lui Dumnezeu este acela care mentine planetele pe traseul for si care face ca anotimpurile si anii sa se repete la timpul potrivit. Dar stoicii, care in anii scrierii NT erau in perioada lor de glorie, au fost aceia care au indragit cu pasiune aceasta conceptie. Asa cum spune Cleanthes, pentru ei acest logos al lui Dumnezeu ,cutreiera pretutindeni, prin toate lucrurile". Timpurile, anotimpurile, mareele, stelele in cursul for au fost ordonate de logos; logosul a fost acela care a dat sens lumii. Mai mult chiar, mintea omului insusi era o parte din acest logos. „Ratiunea nu este nimic altceva decit o parte din spiritul divin imersionat in trupul uman", spunea Seneca. Logosul a fost acela care a dat sens universului si omului; si acest logos nu era altceva decit mintea lui Dumnezeu. (iii) Aceasta conceptie a fost adusa pe culmea cea mai inalta de catre Filon, un iudeu din Alexandria care urmarea scopul de a uni intr-o sinteza cea mai inalta gindire a iudeilor si a grecilor. Pentru el logosul lui Dumnezeu era inscris si gravat in structura tuturor lucrurilor". Logosul este ,cirma cu care cirmaciul universului piloteaza toate lucrurile". ,Fiecare om este inrudit in intelegere cu logosul divin". Logosul este marele preot care pune sufletul inaintea lui Dumnezeu". Logosul este puntea dintre om si Dumnezeu. Acum putem sa intelegem semnificatia extraordinarei afirmatii a lui loan: ,Cuvintui S-a facut trup". (i) El, (loan), imbraca crestinismul intr-o haina pe care un grec putea sa o inteleaga. Iata o chemare pentru noi. El a refuzat sa mai exprime crestinismul prin categorii iudaice uzate. El sa folosit de categorii pe. care lumea contemporana le cunostea si le intelegea. Biserica a dat gres in repetate rinduri in aceasta insarcinare datorita comoditatii mintale datorita fricii de a nu se rupe de trecut, datorita spaimei de erezii; dar ,omul care vrea sa descopere un nou continent trebuie sa accepte pericolul de a naviga pe o mare care nu este cartografiata". Daca urmarim sa spunem vreodata oamenilor despre mesajul crestin, trebuie sa folosim limba pe care ei pot s-o inteleaga, Exact acest lucru l-a facut loan. (ii) El ne-a dat o noua cristologie. Numindu-L pe Isus Logosul, Ioan a spus doua lucruri despre Isus. (a) Isus este puterea creatoare a lui Dumnezeu venita la oameni. El nu se limiteaza doar la pronuntarea cuvintului cunoasterii; el este cuvintul puterii. El nu a venit doar ca sa ne spuna ceva, ci mai curind, ca sa faca ceva pentru noi. (b) Isus este mintea intrupata a lui Dumnezeu. Am putea foarte bine sa traducem cuvintele lui Ioan in felul urmator: ,Mintea lui Dumnezeu a devenit om". Un cuvint este intotdeauna ,exprimarea unui Gind" si Isus este exprimarea perfecta a gindirii lui Dumnezeu cu privire la oameni. Ar fi bine sa redescoperim si sa predicam din nou pe Isus Cristos ca pe logosul, Cuvintul iui Dumnezeu.

Analiza semantica a unor termeni din Noul Testament, de William Barclay.