Curs 11.pdf

EFICIENŢA ŞI EFICACITATEA PROIECTELOR DE INOVARE

Într-o abordare foarte strictă, fezabilitatea unui proiect de inovare implică o dublă determinare, atât ca eficacitate acţională, cât şi ca eficienţă acţională. În lucrările sale1, O. Nicolescu consideră că delimitarea între cele două categorii economice prezintă importanţă şi din perspectivă teoretică, dar şi dintr-una pragmatică. În această accepţiune, eficacitatea unui proiect de inovare exprimă măsura în care rezultatele obţinute ca urmare a derulării unui astfel de proiect corespund performanţelor dorite. Aceasta se măsoară prin compararea rezultatelor efectiv obţinute cu rezultatele dorite (planificate). Eficienţa unui proiect de inovare, în abordarea prezentată, se referă la raportul dintre efectele sau rezultatele totale (output-urile) ale unui proiect şi efortul global (input-urile) aferent acestuia. Mărimea sa se determină, deci, ca raport între rezultatele obţinute şi resursele consumate. Din perspectiva fezabilităţii unui proiect de inovare, obiectivul managementului oricărei întreprinderi constă în simultaneitatea eficienţei şi a eficacităţii acţionale. Abordând problematica evaluării fezabilităţii proiectelor din această perspectivă, deşi majoritatea eforturile sunt focalizate asupra obţinerii unei eficienţe cât mai ridicate a proiectelor de inovare , supravieţuirea şi succesul întreprinderilor depinde într-o mai mare măsură de eficacitatea acestor proiecte, decât de eficienţa lor. Această situaţie se explică prin faptul că, într-un mediu de afaceri turbulent, evaluarea fezabilităţii unui proiect trebuie să aibă în vedere, în primul rând, interfaţa cu mediul în care se desfăşoară aceste proiecte, prin evaluarea măsurii în care rezultatele obţinute corespund rezultatelor dorite sau planificate. Astfel, este mult mai important să realizezi ceea ce ţi-ai propus (eficacitate), decât să realizezi bine altceva (eficienţa). Prin urmare, pentru un proiect de inovare este de preferat obţinerea, cu anumite dificultăţi economice, a rezultatelor planificate (proiect eficace, dar ineficient), decât obţinerea cu costuri reduse a unor rezultate eronat planificate (proiect eficient dar ineficace). În ceea ce ne priveşte, apreciem că delimitarea între eficienţa şi eficacitatea acţională este utilă doar dintr-o perspectivă teoretică. În demersul de fundamentare a fezabilităţii unui proiect de inovare, considerăm că o delimitare strictă între eficienţă şi eficacitate este improprie. Astfel, un proiect eficient dar ineficace nu poate fi considerat fezabil, la fel cum nici un proiect eficace dar ineficient nu întruneşte exigenţele de performanţă.

Mai mult decât atât, într-o abordare sistemică, evaluarea eficienţei economice a unui proiect de inovare implică simultan o dublă relativitate: 

relaţia dintre rezultatele obţinute în urma derulării proiectului şi cheltuielile efectuate;



raportarea la o bază de comparaţie spaţio-temporală.

Prima determinare se referă la capacitatea unui proiect de a satisface cerinţele necesare sau de a obţine rezultatele necesare, fără costuri inutile. Cea de-a doua determinare se referă la capacitatea proiectului de a satisface cerinţele necesare sau de a obţine rezultatele necesare. Aceasta evidenţiază faptul că aprecierea eficienţei economice a unui proiect presupune atât compararea efectelor obţinute cu efortul depus, cât şi compararea nivelului eficienţei unui proiect cu nivelul ales drept bază de comparaţie, care poate fi: eficienţa altor variante ale aceluiaşi proiect, nivelul planificat al eficienţei sau nivelul mediu al eficienţei domeniului de activitate.