Ce Este Autismul

CE ESTE AUTISMUL Autismul este o boală rară caracterizată prin prezenţa unor probleme severe de comunicare şi comportament, însoţite de incapacitatea relaţionării normale cu ceilalţi. Autismul pare să-i afecteze mai frecvent pe băieţi. Statisticile arată o incidenţă generală de cca. 4 la 10.000 de copii. Suspiciunea de autism se poate ridica deja uneori la câteva săptămâni sau luni după naştere, dar alteori nu este acest lucru nu este posibil decât după împlinirea vârstei de doi ani sau doi ani şi jumătate. Datorită rarităţii se cunoaşte foarte puţin despre factorii cauzatori posibili sau despre stările care preced şi acompaniază autismul. Până în prezent nu se cunoaşte nici o metodă de vindecare, şi din ce în ce mai multe studii indică existenţa unei erori biochimice şi unele tratamente par să dea speranţe. CARACTERISTICI GENERALE ALE COPIILOR CU AUTISM: • • • • •

Par sănătoşi, inteligenţi şi atractivi. Prezintă dificultăţi de vorbire. Retraşi, apatici şi areactivi. Dezinteres faţă de oameni şi mediul înconjurător. Interes neobişnuit faţă de obiectele neanimate. • Hiperactivitate. • Dificultăţi de somn. SIMPTOME: De la naştere până la 18 luni: • • • • • •

Probleme de alimentare, de ex. supt ineficient. Apatie şi areactivitate – copilul nu manifestă dorinţa de a fi ţinut în braţe şi mângâiat. Plâns constant sau absenţa neobişnuită a plânsului. Dezinteres faţă de oameni şi mediul înconjurător. Teamă neobişnuită faţă de străini. Mişcări repetitive, cum ar fi fluturarea mâinilor, legănarea şi învârtirea prelungite, clătinarea capului. • Interes obsesiv faţă de anumite jucării sau aparate mecanice. • Insistenţa de a fi lăsat singur şi ca mediul înconjurător să rămână neschimbat. • Probleme de somn. De la 18 luni până la 2 ani: • Învaţă cu greutate deprinderile de toaletă. • Obiceiuri şi preferinţe alimentare ciudate.

•

Începe târziu să vorbească sau nu vorbeşte deloc, sau pierderea abilităţilor lingvistice acumulate anterior.

După 2 ani: •

• • • •

Continuă afazia, sau scheme lingvistice neobişnuite, cum ar fi repetarea cuvintelor şi frazelor, neînsuşirea folosirii lui “Eu” şi “Da”. Persistenţa problemelor legate de deprinderile de toaletă. Eşecul dezvoltării activităţilor obişnuite de joc. Unii pot prezenta abilităţi muzicale, motorii sau manuale foarte bune. Izolare autoimpusă.

O PROBLEMĂ COMPORTAMENTALĂ: Nu este surprinzător faptul că copiii cu asemenea caracteristici prezintă multe probleme comportamentale. Copiii cu autism pot părea indiferenţi faţă de părinţi şi chiar inconştienţi de existenţa altor persoane. Întrucât lumea lor este atât de confuză, tind să se agaţe de puţinele lucruri pe care le înţeleg, cum ar fi păstrare aceloraşi rutine şi ataşarea de anumite jucării sau obiecte. Aceasta poate complica foarte mult viaţa întregii familii, întrucât copilul poate insista ca toţi ceilalţi să se conformeze cerinţelor lor. Copiii cu autism pot fi înspăimântaţi de lucruri inofensive, iar pe de altă parte pot ignora pericole reale. Nu înţeleg corespunzător cerinţele sociale şi adesea se comportă necorespunzător. Uneori autismul infantil poate fi confundat cu tulburări de dezvoltare. Datorită lipsei de reacţie, copiii cu autism sunt uneori consideraţi în mod eronat ca suferind de surzenie sau retard mental. În cazul retardului mental, copilul funcţionează totdeauna doar la nivelul vârstei sale mentale pe care a atins-o. Comportamentul lui poate fi prevăzut cu acurateţe. În schimb, copilul autist poate termina un puzzle în timp record dar în acelaşi timp să nu fie capabil să-şi înveţe propriul nume. EDUCAŢIE: Există tot mai multe dovezi că copilul cu autism beneficiază, adeseori dramatic, de pe urma unor programe de educaţie speciale, adaptate nevoilor sale. Dar chiar şi în zonele în care acest tip de educaţie este obligatoriu, există prea puţine servicii specializate în acest scop, şi aceasta face ca un număr mic de copii să beneficieze de pe urma lor. Copiii cu autism pot fi învăţaţi de învăţători speciali folosind metode speciale. Una din tehnicile deosebit de eficiente este modificarea comportamentului. Cu ajutorul ei copiii pot deprinde comportamente acceptabile din punct de vedere social, precum şi deprinderile fundamentale de viaţă. Unii sunt însă capabili de mult mai mult, şi pot învăţa să citească, să scrie, aritmetică şi multe alte deprinderi.