EDUCAŢIE ŞI INSTRUIRE: Există la ora actuală dovezi ferme că copilul care suferă de autism răspunde, adeseori dramatic, la stimulii oferiţi de programe speciale de educaţie şi instruire. În condiţiile unui mediu adecvat, copiii şi adulţii tineri pot deprinde comportamente acceptabile din punct de vedere social, precum şi deprinderile fundamentale de viaţă. Acestea compensează, în parte, deficitul lor de înţelegere. Experienţa de până acum a arătat că un astfel de mediu se poate realiza în cele mai bune condiţii în: • Colectivităţi structurate după modelul familial. • Şcoli speciale pentru copii cu autism. • Centre de dezvoltare a deprinderilor organizate şi dotate cu personal specializat în instruirea copiilor cu autism. • Căminuri în care copiii sunt plasaţi în unităţi de tip familial. • Educaţia trebuie să cuprindă toată aspectele dezvoltării elevului – fizic, intelectual, social şi emoţional. • Pentru împlinirea acestor nevoi este esenţială individualizarea programului pentru fiecare elev. Programul va fi dezvoltat şi extins pe măsura progresului. • Părinţii trebuie încurajaţi să acţioneze drept co-terapeuţi în toate aspectele dezvoltării copilului lor.
Ce este autismul?
INCIDENŢĂ: În Irlanda există cca. 400-500 copii şi adulţi tineri cu autism, iar numărul lor creşte anual cu aproximativ 25 de cazuri noi. Numai în ultimele două decenii s-a ajuns la recunoaşterea naturii acestei afecţiuni. Din acest motiv, statisticile se bazează pe incidenţa din această perioadă.
1. Evită contactul vizual 2. Dezinteres faţă de oameni şi joc
3. Temeri neobişnuite, de ex. de anumite culori
5. Rezistenţă la învăţare
4. Folosire neadecvată a jucăriilor
6. Învârtirea obsesivă a obiectelor
7. Râs sau chicotit fără un motiv aparent
9. Capacitatea de a ignora sunete puternice
11. Respingerea contactului fizic
8. Inconştienţă în faţa pericolului
10. Ataşament obsesiv de bucăţi de sfoară sau sârmă şi de texturi
12. Rezistenţa la schimbare
AUTISM: AUTISM – termen folosit pentru a descrie una din formele cele mai severe şi deranjante de tulburare mentală. Afectează aproximativ 15 din fiecare 10.000 de copii nou-născuţi. Aceştia prezintă deficite severe de învăţare care le diminuă capacitatea de a interpreta şi de a înţelege mesajele obişnuite din lumea care îi înconjoară – cuvinte, gesturi, semne, numere, litere şi chiar dragostea. Descris pentru prima dată în 1943, autismul este o tulburare severă care durează toată viaţa şi care afectează comunicarea şi comportamentul, devenind aproape întotdeauna manifestă înaintea vârstei de trei ani.
Caracteristicile definitorii sunt singurătatea extremă, dificultatea relaţionării cu ceilalţi, afectarea severă sau absenţa vorbirii, insistenţa privind conservarea rutinei, deficite intelectuale în anumite domenii – uneori însoţite de abilităţi normale sau chiar superioare în alte domenii, cum ar fi aritmetica, muzica, arta sau memoria.