Apostolat In Tara Fagarasului Nr 26

Anul III, nr. 26 martie 2009

apare cu sprijinul

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

Din cuprins Mândria, iadul vieþii noastre

Pãrintele Teofil a împlinit 80 de ani

Mândria este nu numai un motiv de conflict cu ceilalþi, ci ne face sã nu ne vedem propriile pãcate, pentru cã suntem prea ocupaþi sã le monitorizãm pe ale altora. (pag. 11)

Cum întreþinem relaþia de pace ºi armonie din familie? În noi este ºi iadul ºi raiul. De noi depinde ce alegem sã trãim, ce “duhuri” ascultãm. (pag.9)

Ce riscãm atunci când folosim Internetul? Internetul este o lume fascinantã, însã nu lipsitã de pericole. Existã riscuri pe care trebuie sã le cunoaºtem atunci când folosim internetul. (pag. 8)

„Mã cheamã Teofil ºi asta înseamnã iubitor de Dumnezeu. Sunt ºi doresc sã fiu, tot mai mult, iubitor de Dumnezeu.“

Editorial de Pr. Adrian Magda

Cele mai lungi mâini din lume Citeam undeva acum o lunã de zile cã s-a realizat un sondaj care a avut ca obiect sã se constate cine are mâinile cele mai lungi din lume, sã se stabileascã dacã existã vreo categorie de oameni, vreun popor sau vreo parte a lumii unde oamenii sã aibã cele mai lungi mâini. Unii au spus cã þãranii au cele mai lungi mâini, alþii cã oamenii care trãiesc la ecuator, alþii cã atleþii, alþii cã... hoþii. Cel mai impresionant rãspuns a fost, însã, al unui bãtrân care a spus cã cele mai lungi mâini le au oamenii care prin rugãciune îºi întind nevãzut mâinile pânã la Poarta Cerului ºi de acolo apucã binecuvântãri ºi le coboarã pe pãmânt.

Este dãtãtor de nãdejde ºi de bucurie sã ºtii cã existã un loc anume unde binecuvântãrile stau ciorchin ºi te îmbie sã guºti din ele. Este, de asemenea, dãtãtor de nãdejde sã ºtii cã Cineva a pregãtit special pentru tine pachete cu fericire, pungi cu sãnãtate, lãzi cu mângâieri, baxuri cu bucurie. Toate acestea te aºteaptã ºi nu trebuie decât sã întinzi mâna. De unde atâta siguranþã pe ceea ce spun? Din încredinþarea personalã a Celui care le-a pregãtit, care ne spune neîncetat: „Eu zic vouã: Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi afla; bateþi ºi vi se va deschide. Cã oricine cere ia; ºi cel ce cautã gãseºte, ºi celui ce bate i se va deschide. ªi care tatã dintre voi, dacã îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatrã? Sau dacã îi va cere peºte, oare îi va da, în loc de peºte, ºarpe? Sau dacã-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacã voi, rãi fiind, ºtiþi sã daþi fiilor voºtri daruri bune,

(pag. 4-5)

cu cât mai mult Tatãl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!“ (Luca 11, 9-13) Totul e sã ºtii cum sã ceri, cum sã baþi. Sã baþi cu nãdejde, sã ai încredere cã Domnul este credincios fãgãduinþelor pe care le face, dar mai ales sã baþi cu mâinile virtuþii. Când intru în bisericã vãd mâini care se ridicã neîncetat spre cer, flãmânde dupã har. Când privesc în Altar vãd mâinile preoþilor care se înalþã, chemând Duhul Cel-de-Viaþã-Dãtãtor, mâinile care Îl poartã în braþe pe Hristos ºi-L trec de la unul la celãlalt, într-o neobositã împãrtãºire. Vãd mâini însetate de dreptate, mâini care cer milã, mâini care mulþumesc ºi care se închinã, mâini neobosite ºi genunchi bãtãtoriþi, voci care cântã "ridicarea mâinilor mele, jertfã de searã"... Ale cui sunt, oare, cele mai lungi mâini?

CMYK

2

Viaþa în Hristos

Trepte spre mântuire Înainte de a pleca la Domnul, la rugãmintea fierbinte a obºtii sale, Sfântul Naum al Ohridei le-a lãsat acestora patru “aºezãminte”, trepte spre mântuire pe care cel care vrea sã se mântuiascã trebuie sã le urce. Ele ne-au fost transmise de Sfântul Nicolae Velimirovici, care le-a preluat “dupã o predanie strãveche din Makedonia”; versiunea româneascã a apãrut la Editura Predania. Iatã îndemnul Sfântului Naum pentru noi: “Ascultaþi, dar ºi þineþi minte, fraþilor, aceste patru cuvinte: Trezirea, Pocãinþa, Curãþirea, Împãrtãºirea. Acestea sunt cele patru trepte pe calea mântuirii!” În acest numãr, despre primele douã: trezirea ºi pocãinþa.

1.Trezirea

„Unde suntem? Cine ne-a trimis, ºi de ce am ajuns aici?“ Câtã vreme pãcãtuieºte în trup, sufletul este adormit, aºa cã nu se cunoaºte nici pe sine, nici pe Ziditorul sãu. Este îmbãtat de pãcat ca de o bãuturã tare ºi îmbãtat zace în trup ca într-un pat pentru bolnavi. Adormit ºi îmbãtat, sufletul nu cunoaºte altã plãcere decât cea care vine prin trup. Ce îi place trupului îi place ºi lui, iar ce nu îi place trupului nici lui nu îi place. Un astfel de suflet nu este cãlãuzit de minte, ci de trup - iar trupul este în sine þãrânã oarbã. ªi, aºa, orb pe orb cãlãuzeºte, pânã ce se prãbuºesc amândoi în prãpastia morþii. Trezirea sufletului este început al mântuirii! Dumnezeu vrea ca toþi oamenii sã se mântuiascã, de aceea El lucreazã mai întâi ca sufletul cel adormit sã se trezeascã. La Dumnezeu multe sunt chipurile în care se deºteaptã sufletul omenesc. Pe unii Dumnezeu îi trezeºte printr-o minune, aºa cum a fãcut cu Saul, pe unii printr-un vis, aºa cum a fãcut cu dreptul Iosif, pe unii prin cutremur de boalã ºi moarte în familie, aºa cum a fãcut cu David împãratul. Pe unii îi trezeºte prin izbãvirea din nenorociri, când de niciunde nu este scãpare. Unii se trezesc când le cade în mâini Sfânta Scripturã ºi încep sã o citeascã. Iar unii se trezesc când aud din întâmplare un cuvânt despre Dumnezeu, despre suflet ºi despre înfricoºãtoarea judecatã a lui Dumnezeu ce va sã vinã. Unii se trezesc privind fãpturile din jur ºi toate minunile naturii, lucrarea lui Dumnezeu. Unii se trezesc în tinereþe, alþii în floarea vârstei, alþii la bãtrâneþe. Se întâmplã ca unii sã se trezeascã sufleteºte abia în ceasul morþii, când sufletul se simte slobozit de greutatea ºi tirania trupului. Fericiþi cei ce degrabã se trezesc! Aceºtia sunt asemenea oamenilor ce se scoalã devreme în zori ºi ziua întreagã cugetã, privesc ºi lucreazã cu trezvie. Iar cei ce se trezesc la ceasul morþii sunt precum cei trândavi, care întreaga zi au dormit ºi abia la apusul soarelui deschid ochii ºi se întreabã: “Unde suntem? Cine ne-a trimis, ºi de ce am ajuns aici?” Trezirea este cea dintâi pravilã a vieþii, cea dintâi treaptã pe calea mântuirii.

2. Pocãinþa

„Cum voi strivi ceva mai curat decât mine?“

Pocãinþa vine dupã trezire. Câtã vreme omul nu se trezeºte din somnul pãcatului, nici nu se poate pocãi, dupã cum un cãlãtor nu poate face al doilea pas dacã nu îl face pe cel dintâi. Oare îi poate pãrea rãu cuiva care doarme pânã la amiazã cã s-a culcat ºi a dormit atâta vreme, pânã ce nu se trezeºte? Nu cel ce doarme se cãieºte, ci cel ce s-a trezit. Asemenea ºi în viaþa duhovniceascã, pocãinþa vine dupã trezire. Pocãinþa are patru trepte. Ea poate fi micã, mijlocie, mare ºi desãvârºitã sau evanghelicã. Nemulþumirea de sine este micã pocãinþã. Ruºinea de sine pricinuitã de fãrãdelegi ºi pãcate este o pocãinþã de mijloc. Mânia de sine din pricina nelegiuirilor ºi pãcatelor avute este o mare pocãinþã. Iar ura de sine este pocãinþa desãvârºitã sau evanghelicã. Nicodim era nemulþumit de sine. Pãcãtosul vameº Zaheu se ruºina de sine. Apostolul Petru, lepãdându-se de Domnul, s-a mâniat pe sine. Iar femeia desfrânatã, care cu lacrimile sale a spãlat picioarele Mântuitorului, se ura pe sine. Ascultaþi, fraþilor, ºi þineþi minte: dacã pãcãtosul ce s-a trezit nu suie degrabã de la mica pocãinþã la cea mare, lesne o va uita pe cea dintâi ºi iarãºi se va îmbãta de pãcat ºi va adormi. El se aseamãnã omului ce urcã un povârniº, care, dacã nu merge iute, ci stã locului, alunecã îndãrãt ºi cade. De aceea, de îndatã ce purcede pe calea pocãinþei, omul trebuie sã meargã pânã la capãt grabnic, sã nu rãmânã pe loc ºi sã nu se uite înapoi. Pocãitul nefãþarnic este cel ce îºi cerceteazã întreaga viaþã ºi îºi cautã într-însa pãcatele, le recunoaºte, le mãrturiseºte ºi le leapãdã. Precum vânãtorul vâneazã fiarele, aºa ºi cel ce se pocãieºte aleargã neobosit dupã pãcatele sale, ca sã le afle ºi sã le nimiceascã. Sau precum un om desculþ care aleargã mult pe câmp: când se va aºeza ºi va începe a-ºi smulge þepii din picioare, oare îi va scoate doar pe unii ºi îi va lãsa pe alþii, sau îi va smulge pe toþi? Negreºit, îi va smulge pe toþi. Pocãinþa face sufletul sã ardã, sã tremure, sã plângã, sã suspine ºi sã se smereascã înaintea lui Dumnezeu ºi a întregii Sale zidiri. ªi se socoteºte pe sine necurat, iar pe toate celelalte fãpturi mai curate decât el. Nu aþi citit oare despre cel ce se pocãia, cãruia cineva i-a cerut sã striveascã un vierme, iar el a rãspuns: “Cum voi strivi ceva mai curat decât mine?” Fericiþi cei treziþi, ºi îndoit fericiþi cei ce se pocãiesc! Însã nu vã opriþi, nici vã istoviþi puterile pânã ce nu aþi desãvârºit pocãinþa voastrã. ªi oriunde veþi întâlni un suflet trezit, care întreabã: “ªi acum ce voi face?”, arãtaþi-i dragostea voastrã ºi pe sfânta cale a pocãinþei îndrumaþi-l. A consemnat Natalia Corlean

Eveniment

3

Hristos împãrtãºit copiilor din Protopopiatul Fãgãraº Proiectul Hristos împãrtãºit copiilor a luat naºtere acum 11 ani, în cadrul organizaþiei non-profit Word Direct ºi a fost lansat în parteneriat cu Bisericile Ortodoxe din mai multe þãri cum ar fi Albania, Armenia, Bosnia, Georgia, Egipt, Liban, Federaþia Rusã ºi, din anul 2006, ºi cu Biserica Ortodoxã Românã. Începând din acest an, el va fi pus în practicã ºi în Þara Fãgãraºului. Detaliile au fost stabilite luni, 16 februarie, la Mãnãstirea Brâncoveanu.

Lecþii practice pentru copii ºi tineri Proiectul are ca scop apropierea într-o mai mare mãsurã a copiilor ºi tinerilor din parohiile întregii Patriarhii Române de valorile credinþei ortodoxe cuprinse în Biblie, prin intermediul unor lecþii practice susþinute în bisericã de fiecare preot, astfel încât familiarizarea tinerilor cu învãþãtura Bisericii sã-i ajute sã devinã maturi în credinþã ºi credincioºi practicanþi. Acest proiect se adreseazã copiilor cu vârste cuprinse între 6 ºi 17 ani ºi constã în susþinerea unor lecþii (cateheze) de cãtre preot ,în bisericã, o datã pe sãptãmânã, pe baza unor manuale numite Ghiduri catehetice. Ghidurile catehetice sunt alcãtuite dupã metode de învãþare moderne ºi practice. Sunt concepute astfel încât sã asigure interactivitatea în cadrul lecþiilor de catehezã ºi implicarea directã a copiilor în procesul de învãþare. Predarea este centratã pe copil. Catehezele aduc Cuvântul lui Dumnezeu la nivel personal, asociindu-l întotdeauna cu experienþele de viaþã personale ale copilului, extinzându-l ºi la nivelul familiei. Ghidurile catehetice nu vor sã înlocuiascã manualele de religie folosite în ºcoli, ci vin în sprijinul ºi completarea lor. De asemenea, lecþiile sunt în strânsã legãturã cu lecturile biblice din calendarul ortodox, un ciclu de învãþare întinzându-se pe parcursul unui an, prima lecþie fiind susþinutã la 1 septembrie, atunci când începe ºi anul bisericesc.

Implementarea în Mitropolia Ardealului Proiectul este implementat deja ºi are succes în mai multe eparhii din þara noastrã, responsabil pentru buna funcþionare a lui la nivelul patriarhiei fiind Pr. Dr. Constantin Naclad, inspector pentru cateheza parohialã în cadrul Sectorului teologic-educaþional al Patriarhiei Române.

Acesta a fost prezent luni, 16 februarie, la Academia de la Mãnãstirea Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, cu prilejul unui seminar prezidat de ÎPS Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, seminar la care au mai participat Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, consilier bisericesc ºi coordonatorul proiectului în Mitropolia Ardealului, pãrinþii protopopi ºi 48 de preoþi din cele 10 protopopiate ale Mitropoliei. La acest seminar, ÎPS Laurenþiu a afirmat importanþa ºi necesitatea stringentã a derulãrii acestui proiect. Pãrintele Constantin Naclad a prezentat în linii mari istoricul, structura ºi etapele care urmeazã a fi parcurse în viitor în cadrul proiectului, iar pãrintele Constantin Necula a prezentat etapele implementãrii proiectului în Mitropolia Ardealului ca una din domeniile de activitate ale Centrului Arhidiecezan de Diagnozã ºi Cercetare Catehumenalã, Omileticã ºi în Pedagogia ºi Metodologia Religiei (C.A.D.C.O.), preoþii prezenþi fiind astfel constituiþi ca o echipã de formatori în protopopiatele din care provin.

bilirea grupelor de copii, obþinerea acordului pãrinþilor în scris, stabilirea bugetului, identificarea surselor de finanþare, stabilirea programului pentru întregul an ºi evaluarea copiilor. S-a hotãrât ca în Mitropolia Ardealului, pânã la 1 septembrie, sã se desfãºoare o etapã intermediarã, perioada Postului Mare fiind o perioadã de catehizare generalã, neþinând seama de programul propus de Ghidurile catehetice, ci doar folosind-se metoda propusã de ele. Aceastã etapã are menirea de a-i familiariza pe tineri cu catehizarea, fiind introduºi în subiecte ºi formându-se un mediu pentru catehizãrile viitoare. La susþinerea acestui proiect sunt chemaþi sã participe ºi profesorii de religie. În Protopopiatul Fãgãraº au fost numiþi responsabili cu aplicarea acestui proiect: Pr. Ioan Puia (Berivoi), Pr. Lucian Tâlvar (Ohaba), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos) ºi Pr. Adrian Magda (Victoria), care pot fi contactaþi pentru detalii suplimentare. În etapa de lansare, aceºtia vor pune în aplicare proiectul în Etapã de familiarizare parohiile lor, urmând ca, din septembrie, Etapele proiectului “Hristos împãrtãºit acesta sã fie preluat în toate parohiile. Pr. Ovidiu Bostan copiilor” sunt urmãtoarele: mediatizarea, sta-

Doamna preoteasã Maria Zaharie a trecut la cele veºnice La mai puþin de doi ani de la despãrþirea de cel cãruia i-a stat alãturi în misiunea preoþeascã timp de 52 de ani, pãrintele Romul Zaharie, doamna preoteasã Maria Zaharie i-a urmat la marea întâlnire cu Domnul. Înmormântarea a avut loc marþi, 24 februarie. Doamna preoteasã Maria Zaharie s-a nãscut în 1936, fiind singurul copil al familiei Bucurenciu din Avrig. A urmat ªcoala Normalã din Sibiu, iar în 1955 s-a cãsãtorit cu Romul Zaharie, cel pe care avea sã îl urmeze în misiunea preoþeascã timp de 52 de ani. Slujirea lor a început în Boholþ, satul natal al pãrintelui, unde doamna preoteasã a fost învãþãtoare. În 1971, pãrintele Zaharie este numit protopop al Fãgãraºului ºi îºi începe slujirea la biserica “Sf. Treime” din Fãgãraº. Soþia sa este, rând pe rând, educatoare, directoare de cãmin, învãþãtoare la ªcoala gen. nr. 1. În 1980, la înfiinþarea ªcolii generale nr. 7, este printre primii învãþãtori ai acestei instituþii de învãþãmânt, unde va rãmâne pânã la pensionarea sa, în 1993.

Preoteasã desãvârºitã, distinsã dãscãliþã, Maria Zaharie ºi-a legat existenþa de familie, dedicându-se creºterii celor doi copii, Angela ºi Ioan, iar apoi a celor trei nepoþi. Dupã ce, în 11 iunie 2007, se desparte temporar de soþul iubit, în duminica de 22 februarie 2009 doamna preoteasã Maria Zaharie trece la cele veºnice, plecând sã îºi reîntâlneascã soþul în locaºurile Domnului. Slujba înmormântãrii a fost oficiatã de un numeros sobor de preoþi la catedrala ortodoxã “Sf. Ioan Botezãtorul”, cortegiul funerar îndreptându-se apoi spre cimitirul bisericii “Sf. Treime”, unde se aflã mormântul familiei. La ceasul despãrþirii, ne alãturãm ºi noi cuvântului de rugãciune al Înalt Prea Sfinþiei Sale Dr. Laurenþiu Streza: “Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Înviat din morþi, sã-i rãsplãteascã jertfelnicia ºi credincioºia celor 72 de ani ai vieþii, iar pe cei rãmaºi, familie ºi credincioºi, sã vã binecuvânteze ºi sã vã mângâie pe toþi. Dumnezeu sã o ierte ºi sã o odihneascã!" Pr. paroh Ioan Dincã

4

La ceas aniversar

Pãrintele Teofil

Pãrintele arhimandrit Teofil Pãrãian s-a nãscut în 3 martie 1929, într-o familie de plugari din satul Topârcea, judeþul Sibiu. Ioan, dupã numele de botez, este primul din cei patru fraþi. Se naºte fãrã vedere, motiv pentru care urmeazã cursurile unei ºcoli primare pentru Ortodoxia propovãduitã de Pãrintele Teofil face nevãzãtori la Cluj-Napoca, între parte din fiinþa fiecãruia dintre noi, credincioºii din 1935-1940. κi continuã cursurile la Þara Fãgãraºului, aºa cum ºi-au pus amprenta o ºcoalã de nevãzãtori din Timiºoaasupra spiritualitãþii zonei noastre ºi alþi mari ra, între 1942-1943, iar pânã în 1948 duhovnici ai Mãnãstirii Brâncoveanu - Sâmbãta de urmeazã, tot la Timiºoara, un liceu Sus, în special Pãrintele Arsenie Boca. Ne-am obiºteoretic pentru vãzãtori. În aceastã nuit de câteva zeci de ani sã îl avem aproape (deºi perioadã îl cunoaºte pe Pãrintele Arseadesea nu ºtim sã preþuim aceastã binecuvântare), sã nie Boca, de la care deprinde rugãciîl ascultãm. Ne face bine sã vedem un om care, deºi unea minþii. nu a vãzut niciodatã lumina zilei, este fericit, iar Între 1948-1952 urmeazã cursubucuria lui este pur ºi simplu molipsitoare. Cuvintele rile Facultãþii de Teologie din Sibiu, lui ne-au învãþat, mai presus de toate, bucuria creiar în 1953 intrã în obºtea Mãnãstirii dinþei ºi fericirea care izvorãºte din relaþia cu Brâncoveanu. Dupã 7 ani de cãluDumnezeu, dar ne ºi îndeamnã, mereu ºi mereu, sã gãrie este hirotonit diacon, iar în ne orânduim viaþa dupã rânduiala Bisericii. 1983 preot. Tot atunci primeºte ºi „Sã fim oameni odihnitori, oameni care aduc în jurul lor bucurie, care hirotesirea întru duhovnic. În 1986 aduc mulþumire în jurul lor, care aduc liniºte, care aduc împlinire.“ este hirotesit protosinghel, iar în 1988 arhimandrit. Din 1992 începe sã rãspundã invitaþiilor Cuvânt despre post: Când suntem în post ºi mergem din þarã ºi participã la nenumãrate conferinþe, în special în la rude, când ne pun bucate pe masã, ce sã facem? timpul perioadelor de post. Se spune în Pateric: La o adunare, unul din fraþi a zis: “Eu nu mãnânc aceastã mâncare, cãci eu postesc!”. Pãrintele îl ceartã, zicându-i: “Mai bine nu posteai, decât sa te lauzi pentru fapta aceata!". Când suntem în post ºi mergem la rude, când ne pun bucate pe masã, ce sã facem? Pãrintele Teofil este un om al bucuriei. Se bucurã mult Sã spuneþi cã postiþi ºi sã posteascã ºi ei! Dragã, asta din Pateric, de darurile aduse de credinþa în Dumnezeu. Totuºi, mulþu- cu “eu postesc” era o pravilã personalã a lui, nu era o rânduialã a Bisemirea lui în ce priveºte roadele aduse de activitatea lui de ricii. Eu, de exemplu, dacã mã duc undeva ºi mi se pune o mâncare de duhovnic, nu este prea mare. Are conºtiinþã cã seamãnã în dulce în post, refuz mâncarea de dulce! De ce? Pentru cã ºi omul care pãmânt pietros. E drept, sunt oameni care ajungând la el îmi oferã trebuie sã posteascã! ªi acum existã o rânduialã precisã! Pe reuºesc sã îºi schimbe viaþa, sã trãiascã creºtineºte, dar atunci nu existau rânduieli precise, ci existau niºte deprinderi ale unora aceºtia sunt, totuºi, puþini. Cei mai mulþi ajung la mânãstire ºi altora... Dacã tu te duci într-o adunare unde nu se posteºte ºi tu vrei împinºi de necazurile de care ar dori sã scape, dar nu vor sã sã posteºti ca o chestiune a ta particularã - e una, iar dacã posteºti pense schimbe, se plâng, cer alinare, dar nu pot elimina pri- tru cã e o rânduialã a Bisericii sã posteºti - e alta. De exemplu, când cinile greutãþilor ce de multe ori se gãsesc în viaþa lor, mergem la pomeni, dacã e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu supusã pãcatelor. Concluzia pãrintelui Teofil este cã nu nu mãnânc de dulce, cã oamenii bagã de seamã ce mãnânci. Eu, de altpoþi ajuta pe cineva dacã nu se lasã el ajutat. Nu poþi schim- fel, nu mãnânc nici acasã de dulce în zi de post. ªi-atunci, de ce sã-mi ba pe nimeni, schimbarea o poate face Dumnezeu, dacã ºi stric rânduiala când mã duc la o pomanã? Le spun oamenilor cã astãzi omul e deschis, însã nici Dumnezeu nu schimbã pe cineva se mãnâncã de post ºi-atunci oamenii se orienteazã, eventual îþi dau cu forþa, cu atât mai puþin un om. Sfatul ar fi ca oamenii sã ceva ºi mãnânci, iar dacã nu-þi dau - trece, te duci acasã ºi mãnânci ce se lase îndrumaþi, ajutaþi, sã doreascã “sã se depãºeascã ºi poþi mânca. Asta-i rânduiala noastrã de acum. sã se dãruiascã”, sã se încadreze în rânduiala Bisericii, sã Eu, dacã mã duc la fratele meu sau la cineva cu care sunt apropifie sinceri cu Dumnezeu, cu ei înºiºi ºi cu duhovnicii lor. at, spun de la început cã la noi la mânãstire postim luni. Dacã-i luni ºi Tuturor, pãrintele Teofil le spune cã din relaþia cu Dum- vreau sã postesc, (deºi la postul de luni sunt puþin elastic, în sensul cã, nezeu izvorãºte fericirea, cã din credinþa adevãratã izvo- dacã sunt în afarã de mãnãstire, nu þin neapãrat sã postesc lunea, penrãºte bucurie, cã Dumnezeu stã ºi ne aºteaptã pe fiecare sã tru cã postul de luni este totuºi facultativ; la mânãstire, totdeauna posintrãm ºi sã ne veselim la ospãþul credinþei. tesc lunea), deci dacã pot sã postesc ºi rânduiala se poate împlini, le P.S. Sofian, Episcop vicar al Arhiepiscopiei spun “uite, astãzi e luni, desearã vin la voi, pregãtiþi mâncare de post, Ortodoxe a Germaniei, Austriei ºi Luxemburgului ca sã pot sã postesc ºi luni". Dacã nu-i anunþ, pot sã mãnânc ºi de dulce, nu-i o problemã. Sunt chestiuni care sunt pre„Cum eºti, aºa þi-e rugãciunea. Cum te porþi, aºa te rogi. Nu te rogi, scazi în rugãciune. Te rogi, înaintezi în rugãciune. Chiar existã un în- cise ºi sunt chestiuni cu elasticitate ºi nu-i nici o gredemn: <>”. ºealã cã le spun oamenilor cã “azi e post ºi trebuie sã „Rugãciunea în care nu-þi pui inima pentru aproapele nu-i rugãciune, postim”, cã nu mã laud cu postul, ci vreau sã împlinesc o rânduialã pe care trebuie s-o împlineascã ºi ei. ci formalitate ºi profesionalism.“

Credinþa adevãratã izvorãºte bucurie

CMYK

La ceas aniversar

a împlinit 80 de ani „Carpe Diem!“

5

Pãrintele arhimandrit Teofil Pãrãian a împlinit în 3 martie o vârstã patriarhalã: 80 de ani. Iubit ºi preþuit de cei care îl cunosc, Pãrintele Teofil este un adevãrat îndrumãtor spiritual al Þãrii Fãgãraºului, pe care avem marea binecuvântare sã îl avem atât de aproape de noi. Cu aceastã ocazie îi dorim, în numele tuturor preoþilor ºi credincioºilor din Protopopiatul Fãgãraº, mulþi ani fericiþi cu sãnãtate! Pr. protopop Ioan Ciocan

Cine este acest “cãlugãr frumos”? Unul de care, la cei 80 de ani, (Bucurã-te de ziua de azi!) la putem învãþa cã, dacã Binecuvântat este privilegiul de a da ti- vei pricepe cã bãtrâneþea se parului câteva gânduri despre ceea ce sim- hrãneºte din înþelepciune, te þim la acest ceas aniversar, când iubitul vei strãdui în anii tinereþii ca nostru Pãrinte Teofil împlineºte 80 de ani. anii bãtrâneþii sã nu ducã Prea Cuvioase Pãrinte, lipsã de hranã. I-am admirat Adunãm în zâmbete pline de can- întotdeauna cultura ºi târziu doare ºi seninãtate nenumãratele bucurii am aflat cã, de fapt, ea nu trãite alãturi de odihnitoarea Dumnea- este altceva decât contactul permanent cu voastrã persoanã. Aþi rãspândit din lumi- misterele. Îngerii sunt luminã pentru cãna ce vã binecuvânteazã sufletul ºi chi- lugãri, iar viaþa monahalã este luminã pul raze binefãcãtoare peste fiinþele noas- pentru oameni. Sã învãþãm cu toþii de la Oare ce aº putea sã-i urez pãrintelui tre, încãlzindu-le ºi ajutându-le sã se înal- dânsul cã viaþa, aºa cum este, nu se ex- Teofil de ziua lui? Dacã i-aº spune “La mulþi þe spre soare, precum florile mângâiate de plicã, ci se trãieºte! ani!”, mi-ar rãspunde: “Mulþi sunt în urmã”. razele soarelui. Vom fi mereu copiii DumCe-i dorim Pãrintelui Teofil? “Inimã Dacã i-aº ura: “Sã vã dea Domnul sãnãtate”, neavoastrã, iar cuvintele par atât de sãra- seninã ºi bucurie divinã”, sã-i þinã mi-ar spune: “Sã mi-o þinã câtã o am, cã e ce pentru a vã exprima ºi astãzi recunoº- Dumnezeu “mintea ºi sãnãtatea”. Va fi bine!”. Poate: “Sã fiþi fericit!”, dar eu ºtiu cã tinþa ºi preþuirea noastrã pentru partea de veºnic în noi, cãci dacã lumea aceasta mi-a spus de multe ori: “Eu sunt un om fesuflet ºi de viaþã ce ne-aþi dãruit-o. Pre- nu-i rãmâne nimãnui, atunci trebuie sã-þi ricit”. A, dar poate cã am gãsit ceva: “Sã trãþuirea ºi iubirea Prea Cuvioºiei Voastre pãstrezi mãcar inima prietenilor. iþi veºnic!”. Parcã îi aud însã rãspunsul: vor însoþi mereu cãrãrile vieþii noastre. "Iubitule, mã rog sã ai spor în toate ºi sã “Veºnicia þi-o trãieºti încã de aici”. Cu alese simþãminte de stimã ºi respect, mergi bine cu sãnãtatea, precum mergi bine Nu, nu ºtiu ce aº putea sã-i urez, pentru dragoste ºi recunoºtinþã, vã mulþumim cu sufletul" (3 Ioan 1,2 ). Pr. Cornel Ursu, cã pe toate le are. Poate sã-l salut, ar fi mai pentru prietenia Dumneavoastrã! De atâta parohia Fãgãraº-Galaþi bine. ªi o fac tot cu cuvintele sale: “Am drag ºi de frumos, sufletul dã „Dacã iubeºti pe cineva, îl primeºti cu defecte cu tot. ªi dacã onoarea sã vã salut!”. Pãrinte Teofil, peste marginea lacrimii! nu-l iubeºti, nici calitãþile lui nu conteazã pentru tine.“ acum, când împliniþi aceastã vârstã patriarhalã, vã spun unele ca acestea: Bucurã-te, cã doar pe cãile Evangheliei þi-ai ostenit picioarele Bucurã-te, cã nu ai trecut cu vederea nici Unul din stâlpii Ortodoxiei româneºti derã un duhovnic mare, cei care mã a împlinit în 3 martie, 80 de ani. O viaþã cautã ºi nu mã ascultã - un duhovnic mic, o iotã din Lege Bucurã-te, cã pentru aceasta Dumnezeu dedicatã lui Dumnezeu, Maicii Dom- iar cei care nu mã cautã considerã cã nului ºi semenilor. Cu un suflet ºi o lo- sunt un om de nimic. Cei care mã criticã nu te-a trecut cu vederea Bucurã-te, cã neputinþele trupeºti le-ai gicã impecabile, îi mângâie (chiar ºi a- nu-mi iau nimic din ceea ce am, cei care tunci când îi dojeneºte) pe cei care îi trec mã laudã nu-mi adaugã nimic la ceea ce fãcut trepte spre desãvârºire Bucurã-te, secerãtor îmbelºugat al pragul: ucenici, prieteni, cunoºtinþe sau am.” pur ºi simplu oameni care au nevoie de Pãrintele Cornel Urs din Fãgãraº (“u- bucuriei Bucurã-te, cã din poezie þi-ai fãcut rugãajutor ºi vin sã îi cearã un sfat. Unii din- nul dintre cei mai importanþi predicatori tre ei, cãutãtori de spectaculos, nu de mân- contemporani”, cum îl numeºte Pãrintele ciune ºi din rugãciune poezie Bucurã-te, cinstitorul Tradiþiei tuire, spun: “apãi am fost ºi nu mi-a spus Teofil), i s-a adresat recent cu: “Sã trãiþi, Bucurã-te, tezaurul cuvintelor de duh despre ce o sa mi se-ntâmple". Fiecare ma- pãrinte academician! De ce nu? Aveþi publiBucurã-te, cã ai înþeles cã adevãratele re duhovnic îºi exercitã misiunea divinã cate 36 de cãrþi, una în 7.000 de exemplare, aºa cum a primit-o, iar aceºti oameni nu altele traduse în strãinãtate”. Pãrintele Teofil osteneli monahale sunt cele ale minþii Bucurã-te, cã nevederea trupeascã þi s-a vor sã priceapã cã povaþa ºi binecuvân- a refuzat titulatura, iar pãrintele Cornel a contarea cerutã constituie rampa de lansare chis: "Nu doreºte sã devinã academician, dar fãcut uºã a curãþiei spre Dumnezeu. Mângâierea este perce- eu consider cã i se cuvine; aºtept sã-l proBucurã-te, cã pentru a vesti Evanghelia putã sau nu, în funcþie de curãþenia ini- punã cineva." pãcii ai strãbãtut toate laturile þãrii Strãvãzãtor cu duhul, cult, poliglot, milor receptoare. Bucurã-te, iubitorule de Dumnezeu, Nu am putere sã strig cât este de bun aplecat la maximum asupra neputinþei pãrintele nostru. Pãrintele Teofil. Oameni buni, sã-l cãu- omeneºti, Pãrintele Teofil este unul dinProtosinghel Matei Bilauca, tãm cât mai este aici. Ne spune cã “cei tre puþinii contemporani ce þine pe umeri stareþul Schitului “Naºterea Maicii care mã cautã ºi mã ascultã, mã consi- poporul român. Cãlin Pisoiu, Fãgãraº Domnului” - ªinca Veche

„Am onoarea sã vã salut!“

Pãrintele Teofil, octogenar

CMYK

6

Catehism pe înþelesul tuturor omenesc, pentru a desfiinþa Simbolul de credinþã (III) trup ereziile în legãturã cu persoana Mântuitorului care spu-neau cã

Învãþãtura dogmaticã despre DumnezeuFiul ne pune în vedere realitatea cã, deºi El S-a fãcut om adevãrat, nu a încetat sã fie Dumnezeu ºi nici nu i-a scãzut ceva din dumnezeire prin întrupare. El a rãmas Dumnezeu adevãrat ºi S-a fãcut - prin naºterea din Fecioara Maria - ºi Om adevãrat.

Articolul al III-lea "Care pentru noi ºi pentru a noastrã mântuire S-a pogorât din ceruri ºi S-a întrupat de la Duhul Sfânt ºi din Fecioara Maria ºi S-a fãcut om".

Motivul întrupãrii

ini chemãrilor lui Hristos, nu vom mai Hristos a avut un trup aparent, nu real. putea spune “nu” unei iubiri dezinteresate. Întruparea Mântuitorului nu a fost o lucrare fireascã, aºa cum este zãmislirea S-a pogorât din ceruri unui om. Hristos S-a întrupat în chip miLa Seminarul Teologic am auzit pennunat din Maria, care înainte de naºtere a tru prima datã cã termenul “pogorâre” nu fost fecioarã, în timpul naºterii a rãmas este un cuvânt arhaic, o noþiune retrogradã fecioarã, iar dupã naºtere tot fecioarã a folositã de Bisericã pentru cã nu doreºte rãmas, deoarece concepþia a fost lucrarea sã-ºi înnoiascã vocabularul liturgic, ci este Duhului Sfânt, nu a omului. Aici e micuvântul dedicat special pentru a exprima nunea: Mântuitorul Hristos nu S-a nãscut coborârea lui Dumnezeu din înãlþimea pe calea reproductivã umanã, ci prin umsfinþeniei Lui pe pãmântul locuit de omul brirea de cãtre Duhul Sfânt a Fecioarei care abia rãzbeºte sã mai priveascã spre Maria, lucru uºor de remarcat din dialogul Cer. Despre oameni spunem cã se coboaei cu îngerul: "ªi a zis Maria cãtre înger: rã, despre Dumnezeu spunem cã Se poCum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu goarã. Este o nuanþã foarte finã care face ºtiu de bãrbat? ªi rãspunzând, îngerul a diferenþa între lucrarea specificã omului ºi zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine ºi lucrarea lui Dumnezeu. puterea Celui Preaînalt te va umbri..." S-a întrupat de la Duhul Sfânt ºi (Luca 1, 34-35)

Cuvintele “pentru noi ºi pentru a noastrã mântuire” exprimã însuºi motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu a îmbrãcat trup uman. Cu alte cuvinte, S-a întrupat de dragul omului, de dragul nostru. Întruparea lui Hristos este declaraþia de dradin Fecioara Maria goste pe care Dumnezeu o face omului. ªi Prin afirmaþia “S-a întrupat”, Sfinþii poate cã, privind sub acest aspect relaþia om-Dumnezeu, nu vom mai rãmâne strã- Pãrinþi au þinut sã precizeze cã Hristos a luat mai liniºtiþi ºi retraºi. Un Sfânt Pãrinte, Evagrie, spune cã “rugãciunea în pieþe duce la cãutarea slavei Pentru mulþi creºtini rugãdeºarte, dar cel ce luptã ciunea nu înseamnã decât particu aceasta se roagã în ciparea la slujbele de la bisericã. cãmara sa”. Numai înSfinþii Pãrinþi, ne spune tr-un loc departe de Ieromonahul Gabriel Bunge, lume, prin rugãciune, considerã cã trebuie sã ne rugãm mintea noastrã poate atât alãturi de ceilalþi credincioºi intra în dialog cu Dumla bisericã, dar ºi acasã, prin nezeu. Doar prin aceastã rugãciunea spusã în camera rugãciune tainicã ajunnoastrã, departe de lume. gem sã fim “împreunã Modelul pentru a ne ruga îl cu Dumnezeu”. Dacã avem de la Domnul nostru Iisus vrem sã ne separãm de Hristos, care participa la rugãciune grijile lumeºti este bine în Ierusalim. Ucenicii Sãi povestesc însã sã ne rugãm în locuri retrase, chiar ºi cã Iisus se ruga mult timp ºi singur. Un noaptea, departe de ochii celorlalþi. Sfinþii exemplu este rugãciunea Sa din grãdina Pãrinþi sunt de pãrere cã locul din casã Ghetsimani. Vedem cã Iisus se retrãgea pentru închinare este bine sã fie la rãsãrit. pentru aceastã convorbire cu Tatãl Sãu ªi bise-ricile sunt orientate tot spre Rãsãrit. Ceresc în “locuri pustii” sau “singur în Astfel, creºtinul care se roagã îºi întoarce munte”. El i-a învãþat ºi pe ucenicii Sãi sã ochii sãi duhovniceºti înspre Rai, ca loc “al se retragã chiar ºi din mulþime pentru a se luminii celei veºnice”. Rugãciunea pe care ruga în liniºte ºi pentru a intra astfel în o fa-cem singuri în liniºte este unirea noaslegãturã cu Dumnezeu. De exemplu, Petru trã cu Dumnezeu ºi numai rugându-ne Îl ºi Ioan se urcã la templu în “ceasul al putem avea pe Dumnezeu în faþa noastrã. nouãlea al rugãciunii” sau Petru singur se În afarã de momentele dedicate în urcã “pe acoperiº sã se roage”. întregime întâlnirii cu Dumnezeu, rugãDupã cum se vede, ne putem ruga ori- ciunea trebuie sã devinã o stare a inimii unde ne-am afla, la orice orã din zi ºi din noastre, pe care sã o prelungim ºi dincolo noapte. Totuºi, este bine sã ne alegem ºi un de momentele când ne plecãm genunchii. loc din casã unde sã ne rugãm pentru a fi Mihaela Tatu

Cum sã ne rugãm?

ªi S-a fãcut om Subliniem prin cuvintele “S-a fãcut om” cã Mântuitorul nu a luat un trup fãrã suflet, cum afirmau unii eretici, ci a fost om deplin, cu suflet ºi trup. S-a jucat cu ceilalþi copii, a crescut, a mâncat la masã cu apostolii, cu vameºii ºi cu pãcãtoºii, a postit, a plâns, a pãtimit, a murit.

ªase motive pentru a o cinsti pe Maica Domnului

=1. A fost cinstitã de însuºi Dumnezeu, învrednicind-o sã-L nascã pe Fiul Sãu. =2. A cinstit-o Arhanghelul Gavriil

aducându-i vestea cea bunã a întrupãrii lui Mesia din ea. 3. A cinstit-o Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezãtorul, numind-o “binecuvântatã între femei” ºi “Maica Domnului”. 4. A cinstit-o însuºi Hristos, care “le era supus” pãrinþilor Lui (Luca 2,51) ºi care pe cruce a încredinþat-o spre îngrijire Apostolului Ioan. 5. Au cinstit-o oamenii, care au numit-o fericitã pentru cã L-a nãscut pe Domnul Hristos. 6. Ea însãºi a recunoscut cã a fost binecuvântatã de Dumnezeu care “i-a fãcut mãrire” ºi cã pentru aceasta “o vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48-49).

= = = =

Rãspunsul nostru la cinstea pe care Dumnezeu ne-a arãtat-o prin întruparea din iubire pentru noi a Fiului Sãu este împlinirea poruncilor Lui ºi cinstirea Maicii Sale. Pr. Adrian Magda

Martiri în închisorile comuniste

„Biserica din temniþã“ - o carte ce trebuie cititã Autorul cãrþii este convins cã perioada dintre anii 1948-1964 a istoriei poporului român este o perioadã “despre care nu vor sã vorbeascã nici istoricii, nici politicienii ºi, mai dureros, nici unii oameni ai Bisericii” (p. 6). Plecând de la aceastã convingere, el este hotãrât sã vorbeascã în aceastã lucrare despre cei care au suferit ºi au murit “pentru acest neam greu încercat ºi… pentru Biserica lui Hristos… Acum, dupã ºase decenii de la începutul jertfirii unei generaþii, a sosit ceasul Învierii. Dumnezeu vrea ca ºi noi pe pãmânt sã-i recunoaºtem ºi sã-i cinstim. Ei trebuie cunoscuþi ºi recunoscuþi de societatea româneascã ºi în primul rând de cãtre Biserica Ortodoxã Românã. Nu-i putem lãsa pe Cruce! Cãci pentru Hristos ºi pentru neamul românesc s-a fãcut aceastã jertfã” (p. 6-7, 17).

Deþinuþi ºi închisori În esenþa ei, cartea este o crestomaþie de informaþii ºi mãrturisiri cutremurãtoare din scrierile memorialistice ale unor foºti deþinuþi politici, personalitãþi cunoscute sau mai puþin cunoscute, relatãri ºi mãrturisiri aparþinând atât autorilor acestor scrieri, cât ºi unui numãr impresionant de mare de alþi deþinuþi politici: academicieni ºi profesori universitari, arhierei, preoþi, monahi ºi monahii, studenþi ºi studente, bãrbaþi ºi femei de diferite profesii ºi stãri culturale. Spre exemplificare amintim doar câteva nume: filosofii Mircea Vulcãnescu ºi Petre Þuþea, academicianul Alexandru Zub ºi prof. univ. Corvin Lupu; clericii Iustin Pîrvu, Gh. Calciu-Dumitreasa, Nicolae Steinhardt, Zosim Oancea, Arsenie Papacioc, Marcu de la Sihãstria, Nicolae Grebenea, Dimitrie Bejan; memorialiºtii Ioan Ianolide, pastorul Richard Wurmbrand, Aspazia Oþel Petrescu, Nicole Valery-Grossu, Virgil Maxim, Dumitru Bordeianu, Dumitru Bacu, Petre C. Baciu, Traian Popescu… În primul din cele 5 capitole ale cãrþii, autorul face o prezentare succintã ºi judicioasã a conjuncturii politice ºi religioase, interne ºi externe, din prima jumãtate a secolului al-XX-lea, apoi trece la prezentarea arestãrilor masive ale opozanþilor sistemului comunist din anul 1948, arestãri continuate pânã în anul 1959. Încheie capito-

lul I cu menþionarea numeroaselor închisori comuniste: Jilava, Piteºti, Suceava, Aiud, Târgºor, Râmnicu Sãrat, Sighet, Gherla, Galaþi, Dej, Fãgãraº (aceasta din urmã numai pentru foºtii poliþiºti, jandarmi ºi angajaþi ai Serviciului Secret de Informaþii); minele de plumb de la Baia Sprie, Cavnic, Nistru, Ocnele Mari; lagãrele de muncã de la Canal Poarta Albã, Capu Midia, Periprava, Grindu, Noua Culme, Salcia; închisorile spital de la Tg. Ocna ºi Vãcãreºti. Femeile au fost deþinute la Mislea, Miercurea Ciuc, Dumbrãveni, Vãcãreºti, Ferma Roºia ºi Canal. Deºi multe ca numãr, cei peste douã milioane de cetãþeni români întemniþaþi în ele în decursul anilor regimului comunist de la noi au trãit în condiþii mizerabile. La acestea s-au adãugat torturile draconice ce li s-au aplicat din partea autoritãþilor comuniste prin oamenii lor.

Viaþa în temniþã Dat fiind spaþiul limitat al acestui articol, prezentãm în continuare conþinutul cãrþii, menþionând doar titlurile capitolelor ºi ale paragrafelor, convinºi fiind cã ele oferã cititorului acestei prezentãri idei ºi sugestii suficiente pentru a-l determina sã-ºi procure cartea ºi s-o citeascã în întregime. Cap. II - Batjocura ºi suferinþa îndurate de cei întemniþaþi. 1. Condiþii de întemniþare, izolarea. 2. Înfometarea în închisoare. 3. Tortura fizicã ºi psihicã în temniþe. 4. Reeducarea. 5. Diabolismul în închisoare. 6. Blasfemii. Cap. III - Temniþa ca loc de purificare ºi întâlnire cu Hristos. 1. Trãiri creºtine în temniþe. 2. Postul ºi rugãciunea. 3. Ajutorul ºi milostenia în temniþã. 4. Minuni petrecute în închisori. 5. Învierea în temniþe. Cap. IV - Sfintele Taine sãvârºite în temniþe. 1. Botezul. 2. Spovedania. 3. Împãrtãºirea. 4. Sf. Liturghie. Cap. V - Mãrturisire, martiriu ºi sfinþenie în temniþe. 1. Mãrturisiri de credinþã ortodoxã în temniþe. 2. Martiraje

7

Biserica din temniþã: mãrturisire ºi jertfã creºtinã în închisorile comuniste. România 19481964., Editura Vicovia, Bacãu, 2008, 260 pag, scrisã de teologul Vasilicã Militaru. Cartea poate fi comandatã la tel. 0788/529323. în temniþe. 3. Chipuri de sfinþi în temniþele comuniste.

“Sunt fericit cã mor pentru Hristos” ªi fiindcã în acest ultim subcapitol al cãrþii ni se prezintã “chipuri de sfinþi” ai temniþelor comuniste, sã reþinem din textul consideraþiilor finale ale autorului mãrturisirea, previziunea, atenþionarea ºi sfaturile lui Valeriu Gafencu, cel supranumit Sfântul închisorilor, exprimate în testamentul sãu, rostit înainte de a pleca la cele veºnice: “În primul rând gândul ºi sufletul meu se închinã Domnului. Mulþumesc cã am ajuns aici. Merg la El. Vã rog mult sã-L urmaþi, sã-L slãviþi ºi sã-L slujiþi. Sunt fericit cã mor pentru Hristos. Lui îi datorez darul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveþi de purtat o cruce grea ºi o misiune sfântã. În mãsura în care mi se va îngãdui, de acolo de unde mã voi afla mã voi ruga pentru voi ºi voi fi alãturi de voi. Veþi avea multe necazuri. Fiþi tari în credinþã, cãci Hristos îi va birui pe toþi vrãjmaºii. Îndrãzniþi ºi rugaþi-vã! Pãziþi neschimbat Adevãrul, dar sã ocoliþi fanatismul. Nebunia credinþei este putere dumnezeiascã, dar tocmai prin aceasta ea este echilibratã, lucidã ºi profund umanã. Sã-i iubiþi ºi sã-i slujiþi pe oameni. Au nevoie de ajutor, cãci duºmani prãdalnici cautã sã-i înºele. Ateismul va fi învins, dar sã fiþi atenþi cu ce va fi înlocuit” (p. 245). În încheiere, subliniem cã, dupã parcurgerea cãrþii, cititorul se va convinge cã Biserica Ortodoxã Românã a fost în timpul regimului comunist din þara noastrã atât în societate, cât ºi în temniþele comuniste - o devotatã slujitoare a lui Hristos Dumnezeu ºi a oamenilor, a neamului. O Bisericã luptãtoare, cum zice autorul cãrþii. Acesta este Adevãrul suprem ce reiese din cuprinsul cãrþii ºi la care autorul ei se referã în dedicaþia ce i-o face prin cuvintele: “Fiicei mele, tuturor tinerilor care au dreptul sã afle ADEVÃRUL ºi datoria sã urmeze CALEA”. Iatã ºi ruga noastrã: Doamne, ajutã-le! Pr. pens. Ioan Glãjar, Ucea de Jos

8

Fii tânãr cu Hristos

Ce riscãm atunci când folosim internetul? Internetul este o lume fascinantã. Poþi sã înveþi, poþi sa te joci, poþi sã citeºti lucruri folositoare, poþi sã îþi faci prieteni noi. Spaþiul virtual nu prezintã aparent niciun pericol, pentru cã intrãm în el stând în casa noastrã, la biroul nostru. Existã însã riscuri pe care trebuie sã le cunoaºtem atunci când folosim internetul. Ca sã cunoºti riscurile la care te expui ºi cum te poþi apãra, proiectul Internet Sigur (www.internetsigur.ro) ne oferã câteva reguli importante:

1: Navigheazã în siguranþã Eºti în siguranþã atunci când eºti atent. Fii atent sã nu le spui strãinilor lucruri cum ar fi: Numele tãu întreg Numãrul de telefon Numele ºcolii unde înveþi De ce? Pentru cã nu ºtii niciodatã cu cine vorbeºti. Pentru cã nu ºtii niciodatã la cine ajung informaþiile pe care le dai cuiva. În anumite cazuri este în regulã sã îþi dai datele personale pe internet. Spre exemplu, dacã îþi creezi un cont pe un site care oferã conþinut interesant, poþi primi lucruri mult mai interesante dacã ai cont personalizat. Atunci când îþi creezi un cont, citeºte Termenii ºi Condiþiile site-ului, pentru a te asigura cã informaþiile pe care le oferi vor fi protejate. Nu te lãsa pãcãlit de unele pagini care îþi cer datele personale fãrã un motiv clar. Întreabã-te întotdeauna de ce þi se cer anumite informaþii. Dacã þi se pare cã ceva nu este în regulã, cere pãrerea unui adult înainte sã completezi formularul. De asemenea, fii foarte atent când completezi profile personale pe diferite site-uri. Profilul tãu pe un site este public ºi oricine poate vedea acele informaþii dacã te cautã pe Google.

2: Întâlneºte-te cu precauþie Ideea de a întâlni oameni noi este interesantã. Totuºi poate fi periculos sã te întâlneºti cu persoane pe care le cunoºti online. Nu ºtii niciodatã cine sunt de fapt prietenii tãi de la celãlalt monitor. Vorbeºte cu pãrinþii tãi înainte sã iei decizia de a te întâlni cu un strãin. De ce? Pentru cã, pe internet, este uºor sã spui cã eºti altcineva decât eºti ºi

CMYK

este uºor sã te comporþi ca ºi cum ai fi altã persoanã. Poate cã tu nu ai face asta, dar sunt multe persoane care o fac. Cu prietenii stai de vorbã online ºi faci schimb de informaþii. Nu te sfii sã spui cã nu îþi place sã porþi o discuþie pe un anumit subiect. Dacã prietenul tãu începe sã te deranjeze, poþi sã: termini conversaþia blochezi persoana care te-a supãrat, astfel încât sã nu te mai poatã contacta îi arãþi unui adult în care ai încredere ce te-a supãrat la prietenul tãu eviþi site-ul pe care ai cunoscut acel “prieten”, ca sã nu te întâlneºti cu alþii la fel Dacã ai un prieten cu care te înþelegi foarte bine atunci când discuþi pe internet ºi care vrea sã se întâlneascã cu tine, gândeºte-te de douã ori înainte sã accepþi. Atunci când te întâlneºti cu un prieten pe care l-ai cunoscut online, este posibil sã ai o surprizã mai puþin plãcutã. Se poate sã te fi minþit, sã fie mai tânãr sau mai bãtrân decât þi-a spus, sã nu îi placã aceleaºi lucruri care îþi plac þie ºi chiar sã vrea sã te cunoascã din tot felul de motive greºite. Când vrei sã te întâlneºti cu un prieten pe care l-ai cunoscut online, stabileºte un punct de întâlnire într-un loc public. Spune cuiva unde te duci ºi cu cine vrei sã te întâlneºti. Dacã vrei sã fii cu adevãrat în siguranþã, mai adu cu tine o persoanã pe care o cunoºti ºi în care ai încredere.

3: Ai grijã ce accepþi Mailurile ºi fiºierele pe care le primeºti prin intermediul internetului pot fi periculoase pentru calculatorul tãu. Un virus îþi poate distruge toate fiºierele sau chiar computerul cu totul. Este important sã ai grijã ce ºi de la cine primeºti. De ce? Pentru cã vrei sã îþi poþi folosi computerul oricând ai nevoie de el, iar un virus poate sã îl strice de tot. Un virus se poate ascunde într-o pozã, într-o melodie, într-o prezentare, pe un site care îþi este recomandat, într-un mesaj ºi în multe alte locuri. De fiecare datã când primeºti un mesaj care pare a fi interesant, asigurã-te cã l-ai primit de la o persoanã în care ai încredere. Dacã este un mesaj în lanþ, gândeºte-te de douã ori înainte sã îl deschizi. Chiar

dacã tu l-ai primit de la un prieten, nu ºtii de la cine a pornit ºi ce conþine. Ca sã fii cu adevãrat în siguranþã, nu intra niciodatã pe internet fãrã sã ai un program antivirus instalat ºi pornit pe calculator. Este mult mai uºor sã fii precaut decât sã repari problemele apãrute din neatenþie.

4: Nu crede tot ceea ce gãseºti pe internet Þi-am spus deja cã sunt oameni în care nu poþi avea încredere atunci când navighezi pe internet. Aºa cum oamenii pot sã te mintã în faþã, pot sã mintã ºi prin intermediul paginilor web pe care le creeazã. Nu tot ceea ce citeºti pe internet este adevãrat. De ce? Pentru cã dintr-o întreagã enciclopedie trebuie sã selectezi ce îþi este util ºi ce nu. Acelaºi lucru trebuie sã îl faci ºi pe internet. Aºa cum persoanele cunoscute pe internet pot minþi despre cine sunt sau despre intenþiile pe care le au, site-urile pot face acelaºi lucru. Doar pentru cã o informaþie apare pe un site, nu înseamnã cã acea informaþie este ºi adevãratã. Pune-þi întotdeauna întrebãri când descoperi ceva interesant pe un site. Cautã pe Google alte site-uri care vorbesc despre acelaºi lucru ºi comparã ceea ce scrie în toate. În acest fel, vei afla dacã ai citit ceva adevãrat sau fals. Dacã nu reuºeºti sã gãseºti informaþiile ºi altundeva, întreabã-þi pãrinþii.

5: Fii sincer Se poate întâmpla sã descoperi lucruri care te deranjeazã pe internet sau sã cunoºti persoane care te supãrã. Nu este vina ta dacã se întâmplã asta. Fii sincer cu tine ºi cu pãrinþii tãi ºi spune-le când s-a întâmplat ceva care te-a supãrat. De ce? Pentru cã internetul trebuie sã fie distractiv, nu sã îþi provoace supãrãri ºi pentru cã ai întotdeauna pe cineva care te poate ajuta. Dacã ai gãsit un articol, un filmuleþ, o imagine sau o persoanã care te-a supãrat, nu este vina ta. I se poate întâmpla oricui. Totuºi, doar un copil care navigheazã inteligent ºtie cã poate sã vorbeascã oricând cu un adult despre asta. Prietenii mai în vârstã, profesorii sau pãrinþii te pot ajuta sã înþelegi ce se întâmplã ºi ce trebuie sã faci pentru a spune “nu” lucrurilor care nu îþi plac.

Pas în doi

9

Maica Siluana ne rãspunde

Cum întreþinem relaþia de pace ºi armonie din familie? Am remarcat un sfat pe care, scumpã mãicuþã Siluana, l-aþi dat unei alte persoane: De un singur lucru sã ai grijã, de soþul tãu, ca sã-l iubeºti ca soþ cu rugãciune ºi binecuvântare, în toate momentele vieþii voastre. Sã-l binecuvântezi deseori ºi sã-l alinþi în Hristos, în tainã, în ascuns de el. El te va vedea ºi simþi pe tine, dar tu i-L vei dãrui pe Domnul! V-aº ruga tare mult sã dezvoltaþi puþin acest subiect atât de vital, deoarece mã simt foarte de- pundem rãului cu rãu, sau ne împotrivim ficitarã la acest aspect. rãului, devenim rãi. Puterea cu care facem Gabriela asta devine rea, primim “plata de plãcere” Draga mea Gabriela, imposibil sã dez- pentru satisfacþia de moment sau sentivolt acest subiect. El nu poate fi dezvoltat mentul de dreptate, dar ne afundãm în decât de tine în viaþa ta. Rugãciunea ºi iadul mereu ºi mereu mai adânc. Rãstigbinecuvântarea în tainã pentru cei de lângã nirea pornirii de a rãspunde rãului cu rãu noi, pentru cei dragi sau mai puþin dragi va fi urmatã de o durere, de o moarte înnouã, dar membri ai familiei noastre, fac tr-un fel, dar ºi de înviere. Numai prin lucrãtor harul primit prin Sfintele Taine ºi aceastã cruce vine pentru noi bucuria. Dar slujbele Bisericii ºi viaþa noastrã este trãitã totul depinde de noi. în Domnul ºi nu în energiile duhurilor cãzute care ne bântuie casa ºi sufletele de atâtea ori. În noi este ºi iadul ºi raiul. În noi sunt prezente energiile necreate ale lui Dumnezeu, dar ºi energiile malefice ale Dragã MAICÃ SILUANA, duhurilor cãzute. De noi depinde pe care le Sunt proaspãt cãsãtoritã ºi împreunã primim, pe care le activãm, pe care le ascultãm ºi cu care ne altoim propriile cu soþul meu ne dorim foarte mult un energii. În fiecare dintre noi existã un om copil. Cred cã luna aceasta nu am rãmas al lui Dumnezeu, uneori tare mic ºi firav, însãrcinatã, iar luna urmãtoare, perioada tare abuzat de cel mare, ºi unul mare, mea fertilã este dupã intrarea în POST. robust, gras, care este omul cel vechi, Vreau sã vã întreb dacã este sau nu bine egoul, cum îl numesc astãzi specialiºtii. sã concepem un copil în perioada postuPersoana, eu, cel ce am fost chemat la lui sau sã aºteptãm pânã dupã POST. existenþã de Dumnezeu ca sã stãpânesc Vreau sã avem un copil întru Domnul, de peste puterile mele, este ºi va fi mereu aceea nu vrem sã facem o greºealã. Vã mulþumesc din tot sufletul! liberã. Chiar dacã firea e cu totul robitã Camelia Maria patimilor, chipul lui Dumnezeu din noi poate fi oricând retrezit la viaþã de decizia Draga mea Camelia Maria, persoanei care alege sã urmeze lui Hristos Mã bucur împreunã cu voi pentru cã Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Ori de câte ori ne rugãm, binecuvân- vã doriþi “foarte mult un copil întru Domtãm sau facem oricare din poruncile Lui, nul” ºi-þi mulþumesc pentru încrederea cu noi intrãm în Împãrãþie, pentru cã acestea care îmi ceri sfatul. Îl rog pe Domnul sã se fac numai ºi numai cu Duhul Sfânt mã lumineze sã vã dau cuvânt de folos. Mai întâi, aº dori sã conºtientizaþi predãruit nouã pentru a deveni fii în Fiul. Ori de câte ori blestemãm, drãcuim, deznãdãj- zenþa ºi lucrarea harului Cununiei în viaþa duim ºi hulim, suntem nepãsãtori sau ui- voastrã. Veþi afla mereu mai mult citind, tuci, locuim în iadul din noi ºi ne îndulcim întrebând ºi, mai ales, rugându-vã ºi spocu dulceaþa lui. E amarã, e umilitoare, vedindu-vã dupã rânduialã. Atunci veþi trãi usturã ºi arde, dar este imediatã ºi plãcutã. mai deplin aceastã putere de a va iubi unul Nimeni nu ar sta în iad ºi nu s-ar afunda în pe altul cu puterea ºi dupã modelul iubirii pãcate dacã nu ar fi dulceaþa lor cea min- dintre Hristos ºi Biserica Lui. Atunci veþi cinoasã. De asemenea, ori de câte ori rãs- pune în primul plan al vieþii voastre “cãu-

Numai noi putem alege sã chemãm ºi sã-L lãsãm sã lucreze pe Domnul în toate aspectele vieþii noastre ºi sã murim tuturor pornirilor rele sau egoiste din noi, dar sã înviem cu El, sau sã urmãm logica violenþei ucigaºe care vrea “dreptate” ºi “satisfacþie” imediatã ºi cu orice preþ. Când alegem sã împlinim poruncile, totul se schimbã ºi viaþa noastrã devine specialã, incomparabilã cu oricare altã viaþã. Mai mult, viaþa în Hristos, hrãnitã cu Hristos, cu rugãciune ºi cu binecuvântare, devine dãtãtoare de viaþã pentru cei de lângã noi. Ea îl va chema la viaþã ºi pe cel din faþa noastrã cu care suntem una prin iubirea binecuvântatã de Dumnezeu. Încearcã sã faci asta, om drag, ºi vei vedea ºi ne vei povesti ºi nouã ce ai vãzut ºi trãit! Cu dragoste ºi binecuvântare, M. Siluana

Este bine sã concepem un copil în perioada postului? tarea mai întâi a Împãrãþiei”. Atunci “toate celelalte se vor adãuga vouã” ºi veþi trãi în Bucurie. În aceastã cãutare “mai întâi” a Împãrãþiei intrã ºi vieþuirea dupã rânduiala sfântã a vieþii creºtine în Biserica Ortodoxã. Astfel, intrând în post, veþi “lãsa sec” ºi de îmbrãþiºarea intimã ºi vã veþi iubi numai sufleteºte ºi duhovniceºte, hrãnindu-vã puterile trupeºti ºi sufleteºti pentru iubirea dupã care însetaþi, iubirea care sã nu “vã treacã”, indiferent de vicisitudinile vieþii pe acest pãmânt. Aºadar, nici vorbã sã vã mai gândiþi la “dacã e bine sau nu”, “dacã e perioadã fertilã sau nu”. Atunci toatã atenþia voastrã, adicã lumina minþii voastre, va fi îndreptatã spre cum sã vã iubiþi respectând porunca Postului! Dorul inimilor din perioada de post va face ºi mai vie întâlnirea din vremea rânduitã desfãtãrii ºi veselirii, sufleteºti ºi trupeºti, cu cele pãmânteºti. Vã doresc, aºadar, un post cu bucurie ºi cu spor duhovnicesc, pentru a creºte în credinþã ºi nãdejde, pentru a primi ºi hrãni cu dragostea voastrã, nu “un copil”, ci pe toþi cei pe care îi va chema iubirea voastrã la viaþã ºi toate celelalte roadele ale ei! Cu dragoste ºi respect, M. Siluana

CMYK

10

Educaþie creºtinã

Pãrinþi inteligenþi Pãrinþii buni corecteazã greºelile, pãrinþii inteligenþi îºi învaþã copiii cum sã gândeascã Continuãm serialul dedicat formãrii de “pãrinþi inteligenþi”. Dr. Augusto Cury, psihiatru ºi psihoterapeut, atrage atenþia asupra modului defectuos în care se face educaþia contemporanã ºi pledeazã pentru trecerea de la “pãrinþi buni” la “pãrinþi inteligenþi”; în acest sens vorbeºte despre ºapte deprinderi ale celor dintâi, care trebuie transformate. În numãrul acesta, a treia dintre ele: “Pãrinþii buni corecteazã greºelile, pãrinþii inteligenþi îºi învaþã copiii cum sã gândeascã”. Dr. Cury ne spune cã aceastã deprindere a pãrinþilor inteligenþi dezvoltã: conºtiinþa analiticã, deprinderea de a gândi înainte de a reacþiona, fidelitatea, cinstea, capacitatea de a pune întrebãri ºi responsabilitatea socialã. Iatã ºi sfaturile concrete:

Aceleaºi greºeli, alte atitudini

atitudini noi.

Nu fiþi un manual de reguli Dacã copiii noºtri ar fi computere, tehnica de a repeta reacþia pentru a corecta acelaºi defect ar funcþiona. Inteligenþa copiilor depãºeºte însã orice inteligenþã artificialã. Cu toate acestea, noi persistãm sã ne educãm copiii ca ºi cum ar fi maºini, care trebuie sã urmãreascã instrucþiunile tehnice dintr-un manual. Sufletul unui tânãr nu este însã o maºinã, ci o lume care aºteaptã sã fie exploratã. Criticile ºi corecþiile repetate nu educã, ci genereazã agresivitate ºi distanþare. Ce este de fãcut? Încercaþi sã îi uimiþi! Pãrinþii inteligenþi sunt conºtienþi cã mai întâi trebuie sã cucereascã teritoriul emoþiei, pentru ca apoi sã cucereascã amfiteatrul gândurilor ºi, în cele din urmã, sã cucereascã solurile conºtiente ºi subconºtiente ale memoriei, care este cutia cu secrete a personalitãþii. Pãrinþii inteligenþi creeazã stãri emoþionale, fãcând gesturi unice care îi surprind pe copii. Asta înseamnã a le spune

lucruri la care ei nu se aºteaptã, a reacþiona diferit faþã de greºelile lor, a le depãºi aºteptãrile. Iatã un exemplu concret: copilul tocmai a ridicat glasul la tatãl lui. El se aºteaptã ca tatãl sã þipe la el ºi sã îl pedepseascã. În schimb, tatãl tace, încearcã sã îºi liniºteascã starea de tensiune, ºi apoi îi spune: “Nu mã aºteptam sã mã superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc mult ºi te respect”. Apoi iese din camerã, lãsându-ºi copilul sã se gândeascã. Aceastã atitudine îi va zdruncina temelia agresivitãþii. Dacã vreþi sã provocaþi un impact puternic în universul emoþional ºi raþional al copiilor voºtri, folosiþi-vã de creativitate ºi sinceritate. Trebuie însã sã ºtiþi cã nu îi veþi cuceri doar cu un singur gest, ci cu un model de viaþã.

Înºelaþi-le aºteptãrile Dacã educaþi inteligenþa emoþionalã a copiilor voºtri cu laude atunci când ei se aºteaptã la o mustrare, cu o încurajare atunci când ei se aºteaptã la o reacþie agresivã, cu o atitudine afectuoasã atunci când ei se aºteaptã la un atac de furie, vor fi impresionaþi ºi vor înregistra acest moment intens, care îi va transforma. Pãrinþii buni spun copiilor: “Greºeºti”. Pãrinþii inteligenþi spun: “Ce pãrere ai despre comportamentul tãu?” Pãrinþii buni spun: “Ai greºit din nou!” Pãrinþii inteligenþi spun: “Gândeºte înainte sã reacþionezi”. Pãrinþii buni pedepsesc atunci când copiii dau greº; pãrinþii inteligenþi îi stimuleazã sã facã din fiecare lacrimã o ocazie de a evolua. A consemnat Natalia Corlean

Nu fiþi un specialist în a critica comportamente inadecvate, fiþi un specialist în a-i face pe copiii voºtri sã gândeascã. Vechile corecþii ºi “predicile” nu mai funcþioneazã, ele nu fac decât sã erodeze relaþia. Mecanismul, inconºtient, funcþioneazã în felul urmãtor: atunci când deschideþi gura ca sã repetaþi acelaºi lucru, declanºaþi un resort din subconºtient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conþin critici mai vechi. Astfel, copiii Unele mame acordã cu precãdere mare atenþie hranei bogate ºi sãnãtãþii copiilor lor. vor ºti deja tot ce urmeazã sã le spuneþi Altele se strãduiesc sã le dea o educaþie adecvatã. A treia categorie îºi concentreazã toate ºi se vor înarma pentru a nu primi mus- eforturile în a dezvolta la copiii lor talente ºi vor sã vadã în ei muzicieni ºi pictori talentaþi trãrile. În consecinþã, ceea ce veþi spune sau savanþi renumiþi. nu va avea un ecou în sufletul lor. Pãrinþii creºtini ar trebui sã aibã alt ideal. În primul rând, ei trebuie sã se îngrijeascã în Când greºeºte, copilul se aºteaptã a-ºi creºte copiii în credinþã statornicã, spre a fi mãdularele vii ale Bisericii, ca Hristos sã ia sã aveþi o reacþie. Dacã nu reuºiþi însã chip în sufletele lor (Gal. 4, 19), iar ei sã-L iubeascã mai presus de orice pe Dumnezeu, ºi pe sã provocaþi un impact emoþional aproapele ca pe sine însuºi (Mt. 22, 37-40), iar scopul vieþii sã fie dobândirea Duhului Sfânt. asupra lui, nu se va produce nicio Dacã pãrinþii vor respecta toate acestea, celelalte - talentul, sãnãtatea - se vor adãuga, evoluþie. Astfel, continuãm uneori ani dupã cum spune Însuºi Mântuitorul: “Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea de-a rândul sã reproºãm aceleaºi lu- Lui ºi toate acestea se vor adãuga vouã” (Mt. 6, 33). cruri, iar tinerii continuã sã repete aceCuviosul Serafim o îndemna pe o mamã: “Mãicuþã, nu te grãbi sã-þi înveþi copiii sã vorleaºi greºeli. Ei sunt încãpãþânaþi, iar beascã franþuzeºte ºi nemþeºte, ci, mai întâi de toate, pregãteºte sufletele lor, iar celelalte se noi suntem proºti. A educa nu înseamvor adãuga mai târziu”. nã a repeta cuvinte, ci a crea idei ºi N. E. Pestov - “Cum sã ne creºtem copiii: calea spre desãvârºita bucurie” stãri. La aceleaºi greºeli este nevoie de

Care ar trebui sã fie punctul esenþial în educaþia unui copil?

Psihoterapie ortodoxã

liniºte sufleteascã, de bucurie, ºi fac din viaþa noastrã un iad în care suntem preocupaþi mereu sã pãrem mai mult decât de mândrie, omul simte nevoia suntem, sã ne arãtãm superioritatea, sã sã se mãsoare cu ceilalþi, sã stabi- alergãm dupã prestigiu ºi “imagine”, iar leascã diferenþe ºi ierarhizãri, arã- nereuºitele ne provoacã o mare suferinþã. tându-ºi cã este superior, dacã nu Tãmãduirea mândriei în toate privinþele, cel puþin în parte. Iatã o serie de atitudini care deDacã suntem sinceri, fiecare dintre noi finesc mândria, sistematizate de ne vom recunoaºte, mãcar parþial, în maniteologul Jean-Claude Larchet pe festãrile mândriei, pentru cã este vorba baza scrierilor Sfinþilor Pãrinþi: “Cel mân- despre cea mai vicleanã dintre patimi, care dru se laudã ºi exagereazã, ca sã aparã mai reuºeºte sã îi atace ºi pe cei cu o viaþã mult decât în realitate. El se aratã îngâmfat, îmbunãtãþitã. Iar lupta cu ea este pânã la trufaº ºi plin de sine, sigur pe el, încrezãtor moarte; chiar dacã am câºtigat o bãtãlie, în sine. La aceasta se adaugã adesea pre- rãzboiul continuã, pentru cã în orice clipã tenþia cã le ºtie pe toate ºi convingerea cã putem cãdea din nou în capcanele ei. are întotdeauna dreptate, de unde se iscã înEste deci o luptã de duratã, în care cel dreptãþirea de sine ca ºi spiritul de con- mai important moment este trezirea ºi contradicþie, dar ºi dorinþa de a-i învãþa pe alþii ºtientizarea faptului cã ea îºi are un cuib ºi ºi de a stãpâni. Mândria îl face pe om orb în inima noastrã. Apoi urmeazã o atenþie la propriile greºeli ºi sã refuze dinainte sporitã la manifestãrile patimii în compororice criticã ºi orice sfat, sã urascã mus- tamentul nostru, pentru a le identifica, urtrãrile ºi orice dojanã; el nu poate suferi sã mând lupta împotriva lor. Sfinþii Pãrinþi i se porunceascã ºi sã se supunã cuiva. A- spun cã lupta împotriva unei patimi se face ceastã patimã se manifestã ºi ca agresivi- prin dezvoltarea virtuþii corespondente ei. tate; uneori expresia agresivitãþii este iro- Deci la fiecare manifestare a mândriei trenia (…), o ostilitate generalã, dorinþa de buie sã învãþãm sã rãspundem printr-un act a-l jigni pe celãlalt, împlinitã cu multã opus, de smerenie: dacã avem prea multã uºurinþã. Aceastã agresivitate se manifestã încredere în sine, sã ne mutãm încrederea întotdeauna ca rãspuns la cele mai mici la Dumnezeu; dacã ni se pare cã suntem critici care i se aduc”. mai presus decât ceilalþi, sã ne aducem amin2) În raport cu Dumnezeu, mândria te cã fãrã Dumnezeu ºi darurile Lui am fi îl face pe om sã se înalþe faþã de Însuºi Crea- una cu pãmântul, pentru cã El este Cel care torul ºi sã se ridice împotriva Lui. “Iatã omul ca- ne-a dat tot ce avem, iar dacã El ar îngãdui, re nu ºi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui, ci a în cinci minute am putea sã nu mai avem nãdãjduit în mulþimea bogãþiei ºi s-a întãrit nici casã, nici sãnãtate, nici nimic altceva; întru deºertãciunea sa” (Ps. 51, 5-6). Astfel când ni se pare cã le ºtim pe toate, sã ne aomul se considerã pe sine cauza tuturor vir- ducem aminte cã doar Dumnezeu cunoaºtuþilor ºi faptelor sale bune ºi nu mai recu- te adevãrul ºi sufletul fiecãrui om; dacã ni noaºte ajutorul care îi vine de la Dumnezeu. se pare cã avem dreptul de a-i învãþa pe ceiPe lângã consecinþele ei grave în relaþii- lalþi ºi a le porunci, sã ne gândim cã Dumle noastre cu ceilalþi, mândria este ºi o rãdã- nezeu ne-a spus: “Dacã cineva vrea sã fie cinã pentru alte patimi: mânia, agresivita- întâiul, sã fie cel din urmã dintre toþi ºi slutea, învârtoºarea inimii (nesimþirea), jude- jitor al tuturor” - sã ascultãm deci mai degracarea aproapelui, clevetirea ºi defãimarea, bã decât sã vorbim sau sã poruncim, sã ne sufãþãrnicia, tristeþea, dispreþuirea semenilor, punem voia noastrã prin ascultarea de duhovnic. Prin toate acestea, omul, în loc sã se conpizma etc. Mândria este nu numai un motiv de conflict cu ceilalþi, ea întreþine starea de sidere mai presus decât ceilalþi ºi sã-i disconflict ºi îi împiedicã pe oameni sã se îm- preþuiascã, trebuie sã înveþe sã vadã numai pace. Chiar dacã omul ajunge sã recunoas- ceea ce este bun ºi frumos în semenul sãu ºi cã în sinea sa cã a greºit, el n-o declarã pu- sã-ºi întoarcã privirea de la defectele ºi greblic ºi nu-ºi cere iertare de la cei pe care i-a ºelile lui. Sã îºi recunoascã limitele, slãbiciujignit. La fel se manifestã omul mândru ºi nile, neputinþa ºi neºtiinþa, însã totul însoþit faþã de Dumnezeu: nu îºi vede pãcatele, le de rugãciune, de spovedanie cât mai deasã, uitã, stãruie în ele. În schimb, el nu uitã jig- care sã meargã pânã la nivelul gândurilor, ºi nirile care i s-au adus ºi pãstreazã o ran- de sfatul duhovnicului care trebuie sã ne chiunã dureroasã ºi vãtãmãtoare în suflet. cãlãuzeascã permanent pe acest drum al Toate acestea ne lipsesc de pace ºi de vindecãrii. Pr. Marius Corlean

Mândria, iadul vieþii noastre Existã o concepþie generalã cum cã dacã nu am dat în cap la nimeni, nu am curvit ºi nu am furat nu avem ce spune la Spovedanie, pentru cã suntem oameni cumsecade. Însã cât se ºtie cã a spune despre aproapele nostru cã este “prost” e un mare pãcat? Câþi ºtiu cã invidia este o patimã? Câþi ºtiu cã a fi orgolios sau a profita de pe urma slãbiciunii ºi neºtiinþei aproapelui este un pãcat? Câþi ºtiu cã duhul lumii de astãzi, prin care se promoveazã competiþia prin cãlcarea în picioare a celuilalt, ne învaþã sã pãcãtuim? Câþi ºtiu cã a fi ironic cu neputinþele celuilalt este un pãcat asemãnãtor cu uciderea?

Boala sufletului La modul concret al existenþei noastre, în viaþa zilnicã ne întâlnim cu foarte multe situaþii: lucrãm, mâncãm, dormim, întâlnim oameni, auzim diverse lucruri, avem o inundaþie în casã, ni se îmbolnãveºte cineva din familie etc. În aceste momente noi reacþionãm într-un fel anume. Dacã suntem atenþi la manifestãrile noastre zilnice, putem observa cã unele dintre ele nu sunt creºtine ºi ne aratã cã sufletul nostru este bolnav, aºa cum bolile trupului ne aratã cã organismul nostru nu funcþioneazã cum trebuie. A ne descoperi bolile sufleteºti ºi a le trata este cel puþin la fel de important ca a ne îngriji de sãnãtatea trupului, de aceea vom vorbi pe parcursul mai multor episoade despre patimile care ne îmbolnãvesc sufletul, începând cu mândria.

Mândria - patimã de cãpetenie Are douã forme: una care se manifestã în raport cu semenii, cealaltã priveºte legãtura omului cu Dumnezeu. 1) În raport cu semenii, forma mândriei se aratã în convingerea omului cã este superior faþã de ceilalþi sau cel puþin faþã de unii dintre ei, dar ºi în încercarea de a dobândi aceastã superioritate. Omul se înalþã pe sine fie fãrã niciun motiv anume, fie din pricini precum: calitãþi fizice, intelectuale, spirituale, rang social, bogãþie etc. Înãlþându-se pe sine, cel mândru îl coboarã pe aproapele sãu, îl priveºte de sus. Mândria îl împinge sã se compare cu el, socotindu-se deosebit ºi afirmându-ºi superioritatea. Exemplul clar îl avem în pilda vameºului ºi a fariseului (Lc. 18, 11). Mânat

)

11

)

A patra Duminicã din Postul Mare

Vindecarea fiului lunatic (Marcu 9, 17-3 32)

Evanghelia care se citeºte la bisericã în a patra Duminicã din Postul Mare ne vorbeºte despre un tatã care a venit la Domnul Hristos sã îi cearã sã îl vindece pe fiul sãu. Acesta era posedat de un duh rãu, care îl trântea la pãmânt, îl fãcea sã scrâºneascã din dinþi ºi sã facã spume la gurã. Duhul rãu îi fãcea bãiatului mult rãu, încã de când era mic: de câteva ori l-a aruncat în foc sau în apã, ca sã îl omoare. Omul s-a dus mai întâi la apostoli, dar aceºtia nu l-au putut ajuta. Domnul Hristos l-a întrebat atunci pe tatãl bãiatului dacã are credinþã, pentru cã orice este posibil pentru cel care are o credinþã puternicã. Omul i-a rãspuns, cu lacrimi în ochi: „Cred, Doamne! Ajutã necredinþei mele.“ Adicã avea credinþã, dar în acelaºi timp Îl ruga pe Domnul sã îi dea ºi mai multã credinþã. Atunci Mântuitorul i-a spus duhului rãu sã plece, sã iasã din bãiat ºi sã nu se mai întoarcã. Dupã ce l-a zguduit cu putere, diavolul a ieºit, dar copilul arãta ca mort. Domnul Hristos însã l-a luat de mânã ºi l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. Mai târziu, ucenicii l-au întrebat pe Mântuitorul de ce ei nu au putut scoate duhul rãu din copil. El le-a rãspuns cã acest neam de demoni nu poate fi alungat decât cu rugãciune ºi cu post. Tot atunci El le-a spus ucenicilor ce urma sã se întâmple de Paºti, cã va fi omorât, dar va învia a treia zi. Ei însã nu au înþeles aceste cuvinte decât mai târziu.

Activitãþi practice Prin aceastã întâmplare Domnul Hristos ne învaþã cã, dacã avem o credinþã puternicã, Dumnezeu poate face minuni, dar ºi cã postul ºi rugãciunea ne feresc de multe rele. Când postesc, adulþii nu mãnâncã carne, ouã, brânzã ºi lapte. Dacã eºti prea mic, ai multe alte feluri în care sã posteºti. 1. În timp ce colorezi imaginea întâmplãrii din Evanghelie, gândeºte-te cum ai putea sã posteºti. Iatã câteva idei: poþi de exemplu într-o zi sã nu mãnânci ceva care îþi place, cum ar fi dulciurile, îngheþata sau ciocolata poþi sã încerci sã nu te mai uiþi la televizor în timpul postului. În loc de asta încearcã sã colorezi sau sã citeºti, sã faci un lucru manual sau sã profiþi de

5 5

CMYK

vremea frumoasã de afarã ca sã te joci sau sã te plimbi. Care este hotãrârea ta? 2.

Nu uita de rugãciune!

5 În fiecare dimineaþã roagã-L pe Dumnezeu sã îþi poarte de grijã toatã ziua ºi sã îl trimitã cu tine pe îngerul tãu pãzitor, care sã te fereascã de fapte rele. Nu uita sã Îi spui ºi de pãrinþii, fraþii ºi surorile tale ºi de toþi cei dragi! Seara mulþumeºte-i Domnului pentru tot ce ai reuºit sã faci în ziua care a trecut, iartã-i pe toþi care s-au comportat urât cu tine ºi roagã-l pe Dumnezeu sã te ierte ºi pe tine pentru greºelile tale. Apoi întinde-te în pat ºi dormi bucuros, pentru cã Dumnezeu þi-a ascultat rugãciunile, iar îngerul pãzitor îþi va veghea somnul.

5

13 Sfântul Alexandru din Svir (1448-1533) - sfântul care Þelul duhovnicesc spre care se s-a învrednicit sã vadã Sfânta Treime îndreaptã orice creºtin este vederea lui Mãrturisitori ai Ortodoxiei

Dumnezeu, aºa cum Hristos adevereºte prin cuvintele “Fericiþi sunt cei curaþi cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu”. În aghiografia rusã existã sfinþi care s-au învrednicit sã o vadã pe Maica Domnului - Sfântul Serafim din Sarov, pe Hristos Sfântul Siluan Atonitul ºi Sfânta Treime - Sfântul Alexandru din Svir. În Biserica Rusã credinþa în Sfânta Treime a fost exprimatã diferit de cãtre sfinþi: Sfântul Serghie de Radonej este numit “teologul Sfintei Treimi”, Sfântul Andrei Rubliov este iconograful Sfintei Treimi, Sfântul Pavel Florenski este numit mãrturisitorul Sfintei Treimi prin mucenicie, iar Sfântul Alexandru din Svir este cel care s-a învrednicit sã vadã Sfânta Treime, asemenea lui Avraam, prin arãtarea a trei bãrbaþi. ÎNCEPUTUL SFINÞENIEI - LOCALITATEA MANDER DIN ÞINUTUL MARELE NOVGOROD. Pãrinþii dupã trup ai Sfântului Alexandru se numeau ªtefan ºi Vassa. Vieþuiau în apropiere de regiunea Marele Novgorod, care în prezent se numeºte þinutul Oloveþ. Nu erau bogaþi material, dar erau foarte credincioºi ºi aveau mulþi copii. Trecând vreme îndelungatã, pãrinþii erau mâhniþi cã nu li se mai nãscuse niciun copil. Dupã ce s-au rugat ºi au postit, au avut o vedenie prin care erau înºtiinþaþi cã vor avea un fiu. Acesta s-a nãscut în 15 iunie 1449 ºi i-au pus numele Amos. Pãrinþii au fost încredinþaþi cã acea vedenie a fost una adevãratã ºi drept mulþumire au hotãrât de comun acord sã ducã o viaþã curatã pânã la moarte, fãrã legãturi trupeºti. În vremea când era copil, Sfântul Alexandru nu reuºea sã înveþe la ºcoalã. De aceea, s-a rugat Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu sã îl ajute ºi a primit darul înþelepciunii ºi al priceperii, încât a reuºit sã ajungã un bun cunoscãtor al Sfintei Scripturi. Încã din copilãrie se ostenea foarte mult, postea, priveghea, citea din Sfânta Scripturã, cultivând în sufletul lui vocaþia spre sfinþenie, “cãci în trup fiind, cu viaþa s-a asemãnat celor fãrã de trup”. Chiar dacã nu vieþuia în mãnãstire, el trãia ca un monah, dovedind prin ascezã slujirea ce o va împlini mai târziu. MÃNÃSTIREA VALAAM. Nemaiputând vieþui în aceastã lume, a hotãrât sã plece la Mãnãstirea Valaam. A luat blagoslovenie de la pãrinþi, dar nu le-a spus unde pleacã. În drum spre mãnãstire a fãcut un popas

meieze mãnãstirea în nuchiar în locul situat pe râul mele lui Dumnezeu, aSvir, unde peste câþiva dicã în numele Tatãlui ani va construi mãnãstiºi al Fiului ºi al Sfânrea închinatã Sfintei tului Duh. Mãnãstirea Treimi. În timp ce se s-a întemeiat, s-a zidit ruga, locul s-a umplut ºi bisericã din piatrã, dar de luminã ºi a auzit un Sfântul Alexandru, chiar glas care îi spunea cã va dacã a primit darul predeveni monah la Mãnãsoþiei, a rãmas sã facã astirea Valaam ºi cã se va cultãri la fel ca ºi ceireîntoarce în acest loc, lalþi vieþuitori, cu smeunde va ridica mãnãstirea. renie ºi cu dragoste faLa Valaam, Sfântul Alexanþã de toþi. Dupã ce a dru a petrecut mulþi dus o viaþã de rãbani în ascultare ne- “Iar noi, minudare ºi înfrânare, clintitã faþã de stareþ nându-ne de aºi în rugãciune neîn- ceastã preaminunatã arãtare a Treimii de rãzboi împotriîn chip îngeresc, þie îþi cântãm: va slãbiciunii trupucetatã cãtre Sfânta Treime. Între timp, du- Bucurã-te, slujitor tainic al Preasfintei lui (pielea ajunsese pã cãutãri îndelunga- ºi Celei de o fiinþã Treimi; Bucurã-te, sã-i fie atât de asprã pãrtaº al strãlucirii treimice, celei în încât dacã era lovit te, tatãl sfântului l-a chipul focului; Bucurã-te, închinãtor al cu pietre nu simþea aflat ºi dupã ce s-au Dumnezeirii Celei în Trei strãluciri!” nicio durere), la 30 întâlnit, la îndemnul fiului, a luat hotãrâ- (Acatistul Sfântului Alexandru din Svir) august 1533 Sfântul rea de a vinde toatã averea, de a o împãrþi Alexandru a plecat în împãrãþia Sfintei sãracilor ºi de a se cãlugãri. Ambii pãrinþi Treimi, pe care a cinstit-o ºi a iubit-o cu înau luat calea monahismului; tatãl Sfântului treaga fiinþã. Atât în vremea vieþii, cât ºi Alexandru a primit numele de Serghie, iar dupã adormire, trupul ºi moaºtele lui au mama lui s-a retras la o mãnãstire de mo- fost ºi sunt fãcãtoare de minuni. PRIMA AFLARE A CINSTITELOR MOAºTE nahii, primind numele de Varvara. VIEÞUIREA PUSTNICEASCà ÎN ÞINUTUL s-a petrecut în anul 1641, în sãptãmâna SVIRULUI. În anul 1484, în timp ce se ruga Floriilor, când un fulger a cãzut pe pãPreasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, a au- mânt, în apropierea mormântului sãu. Pe zit un glas care i-a spus sã plece din Mãnãs- acel loc se desfãºurau lucrãri de constructirea Valaam ºi sã meargã “în locul care þi- þie a unei noi biserici ºi muncitorii au desa fost arãtat mai înainte, cãci în el te poþi coperit mormântul, care adãpostea trupul mântui”. A luat blagoslovenie de la stareþ ºi a întreg ºi neatins de trecerea vremii. Moaºplecat în pustia din apropierea râului Svir. tele, care izvorau bunã mireasmã, au Aici a vieþuit ºapte ani fãrã sã vadã niciun rãmas în mãnãstire pânã în 1918, când chip de om, s-a hrãnit doar cu ierburi ºi nu a bolºevicii comuniºti i-au împuºcat pe mâncat deloc pâine. Prin rânduialã dum- monahi ºi au profanat mãnãstirea. De nezeiascã, a fost descoperit de nobilul Andrei atunci, nu s-a mai ºtiut ce s-a întâmplat cu Zavaliºin, care l-a fãcut cunoscut în tot þinu- moaºtele sfântului, iar mãnãstirea a fost tul. Din acel moment, sfinþenia ºi petrecerea transformatã în spital de psihiatrie. A DOUA AFLARE A SFINTELOR MOAºTE. duhov-niceascã a Cuviosului Alexandru au fost fãcute cunoscute pravoslavnicilor ruºi. Abia în anul 1997 Mãnãstirea Sfântului Unii dintre aceºtia au venit sã vieþuiascã Alexandru a fost redeschisã oficial. Dupã un an de cãutãri, cinstitele moaºte au fost împreunã cu el în sihãstria Svirului. Sfântul Alexandru s-a învrednicit de gãsite în depozitul Muzeului Academiei revelarea Sfintei Treimi în timp ce se ruga Militare de Medicinã. În prezent, ele se gãîn chilia lui, în anul 1507. La început a vã- sesc în mãnãstirea pe care Sfântul Alexandru zut o luminã mai puternicã decât soarele, a zidit-o ºi sunt venerate cu dragoste ºi evlaiar în luminã a vãzut trei bãrbaþi îmbrãcaþi vie pentru darurile ºi facerea de minuni pe în veºminte albe, luminoase, fiecare þinând care le revarsã asupra pelerinilor ortodocºi în mânã un toiag. Aceºtia i-au poruncit sã din Rusia pravoslavnicã ºi din toatã lumea adune obºte, sã zideascã biserica ºi sã înte- creºtin-ortodoxã. Eufemia Toma

CMYK

14

Actual

„Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieºi, decât numai cu rugãciune ºi cu post“ (Marcu 9,29)

unã sã ne rugãm ºi împreunã sã postim. Iatã, acum ne aflãm în Postul Mare, perioadã în care membrii Bisericii postesc ºi participã la rugãciunile Bisericii. Deci dacã în lupta noastrã vrem sã alungãm puterile ºi ispitirile celui rãu, avem nevoie de rugãciune ºi de post. Cu rugãciunea ºi cu postul sã împlinim îndemnul Sfântului Apostol Pavel: “Luptã-te lupta cea bunã a credinþei, cucereºte viaþa veºnicã la care ai fost chemat!” (I Tim:6,12) Pr. Ovidiu Bostan

Ne aflãm în vremea Postului Mare, sãnãtos tatãlui sãu. Dupã într-o perioadã în care Biserica ne cheamã aceasta ucenicii L-au întrebat sã scãpãm de patimi ºi sã ne împodobim de ce ei nu au putut sã alunge sufletele cu virtuþi. Domnul nostru Iisus demonul, iar Mântuitorul a Hristos a postit timp de patruzeci de zile ºi rãspuns: “Acest neam de dene-a învãþat ºi pe noi practica postului. Dar moni cu nimic nu poate ieºi, trebuie sã fim cu bãgare de seamã cãci decât numai cu rugãciune ºi dacã Însuºi Dumnezeu a fost ispitit de cu post”. (Marcu: 9, 29). Cunoscând importanþa diavol în vremea postului ºi vicleanul nu s-a ruºinat de atotputernicia lui Dumnezeu acestor douã arme în lupta ºi a avut aceastã îndrãznealã, nici pe noi nu noastrã duhovniceascã, rugãne va ocoli ispititorul în aceastã vreme a ciunea ºi postul, de-a lungul vremi Pãrinþii Bisericii au stapostului. Citind din Epistolele Sfântului Apostol tornicit perioade de post ºi Pavel, observãm cã adeseori viaþa duhov- sfinte slujbe. Biserica ne cheamã ca împreniceascã a creºtinului este asemãnatã pãrintele Adrian, preocu o arenã de luptã, pe creºtini nutul paroh. mindu-i ostaºi ai lui Hristos. Fiecare Biserica este în dintre noi suntem chemaþi sã ducem construcþie, dar are un rãzboi nevãzut. “Cãci lupta noasM-am regãsit ºi de aceastã datã într-unul o... mireasmã aparte. Acum mergem cu trã nu este împotriva trupului ºi a sângelui, ci împotriva începãtoriilor, îm- dintre articolele Apostolatului. E vorba de maºina, e ceva mai departe, dar au fost ºi potriva stãpâniilor, împotriva stãpâ- “Azi mergem sau nu la bisericã?” De fapt, dãþi când m-am dus/întors cu cãruciorul nitorilor întunericului acestui veac, mi-am amintit cum am început noi trei sã împreunã cu Flavia. Mai sunt ºi alþi enoriaºi care l-au urmat împotriva duhurilor rãutãþii, care sunt mergem la bisericã. Aflasem cã sunt însãrcinatã (mã nãpãpe pãrintele Adrian de la biserica veche aici în vãzduh” (Efes: 6,12), iar armele în aceastã luptã sunt de asemenea arme desc amintirile: pe la începutul lui februarie, ºi care ne-au remarcat: mi-au spus cã Flavia nevãzute, arme duhovniceºti. “Deºi cu 3 ani în urmã). Le-am dat vestea naºilor, a crescut în bisericã. Cu adevãrat a crescut în suntem în trup, nu ne luptãm trupeºte” care ne-au îndrumat sã mergem duminica la bisericã. Este tare cuminte (ºi nu cã este a (II Cor:10,3). Apostolul ne învaþã sã Sf. Liturghie. Mai degrabã naºul a insistat, cu noastrã)... De cele mai multe ori, ne stã în brafim încinºi cu adevãrul, îmbrãcaþi în argumente solide, rãmânându-mi în minte þe pentru a-l vedea pe pãrintele. Astã varã, platoºa dreptãþii, având coiful mân- expresia: “sã-I bineplãcem lui Dumnezeu”. pãrintele a lipsit într-o duminicã. Slujba a Cred cã prima data am fost în duminica þinut-o un alt pãrinte, iar vocea Flaviei a rãtuirii, iar în mâini purtând scutul credinþei ºi sabia Duhului care este Cu- lãsatului sec pentru Postul Paºtelui, la bise- sunat cristalin în bisericã: “Unde e pãrintele vântul lui Dumnezeu (conf. Efeseni: rica veche (aºa îi spunem noi), cu hramul Adrian?” Cuvioasa Parascheva. Este o bisericã deoFiecare gest, miºcare de-a noastrã este 6, 14-18). În lupta pe care o ducem cu pute- sebitã, cu o arhitecturã deosebitã. Pânã când sesizatã de ea. Anul trecut, în Duminica rile întunericului avem mare nevoie de am nãscut am lipsit de puþine ori, dar cred cã Floriilor, avea 1 an ºi 7 luni ºi a început sã ne rugãciune ºi de post. Acest lucru ne cel mai greu mi-a fost când mergeam doar spunã frânturi din Tatãl Nostru. În preajmã învaþã Însuºi Domnul nostru Iisus cu Flavia în burticã, pentru cã Valeriu, soþul sãrbãtorii Crãciunului ce a trecut am remarHristos. Iatã împrejurarea în care au meu, fãcea tratament (o experienþã mai puþin cat cã ºtie ºi pãrþi din Crez. Chiar dacã au fost momente de fost rostite aceste cuvintele veºnice pe plãcutã, dar putem spune “Cu noi este Dumcare vi le propunem spre meditaþie. La nezeu”). Ah, ºi mergeam pe jos de acasã la “rãzvrãtire”, am alternat ieºitul afarã cu întoarcerea Sa de pe muntele Tabor, bisericã, pe str. Plopilor, ºi vedeam un cuib intratul în bisericã, pânã s-a obiºnuit sã stea acolo unde a avut loc Schimbarea la de berze pe coºul pãrãsit al unei întreprinderi liniºtitã. Dar totodatã ºi pãrintele încurajeazã Faþã, Mântuitorul a fost întâmpinat de închise. Mã fascina familia aceea de berze, statul cu copiii în bisericã. Nu ne-am pus niciodatã problema de a o mulþime de oameni care se sfãdeau. le urmãream, eram curioasã sã vãd ciocurile Neînþelegerea a fost provocatã de fap- puilor proaspãt ieºiþi din ouã, ºi îmi pãrea nu merge mãcar o duminicã la bisericã. Doar în cazurile de boalã... În ultima vreme tul cã ucenicii Domului care au rãmas tare rãu când vedeam cuibul pãrãsit. Am nãscut, la botezul Flaviei au partici- au fost vreo douã, dar a mers soþul meu. Eu la poalele muntelui s-au arãtat neputincioºi în faþa unui diavol care poseda pat toþi cei trei preoþi: pãrintele Vasile, pãrin- m-am simþit ciudat de goalã... dar aºteptam un tânãr ºi nu l-au putut alunga, nu au tele Florinel ºi pãrintele Adrian - acesta din ur- “sã rãsarã soarele”. Felicitãri pentru efortul pe care îl putut face nimic. Domnul Hristos, mã ne-a devenit duhovnic, un an mai târziu. În decembrie 2007 a fost sfinþitã a treia depuneþi în realizarea Apostolatului. dupã ce i-a mustrat pe ucenici pentru Numai bine vã dorim, puþina lor credinþã, a poruncit duhului bisericã ortodoxã din Nãvodari, cu hramul Aurelia Nãsturaº, Nãvodari necurat sã plece din acel tânãr ºi l-a dat Sf. Nicolae, iar noi l-am urmat acolo pe

Primim la redacþie…

„Flavia a crescut în bisericã"

Cu Dumnezeu în casã

15

Ce mâncãm în post?

Postul este o perioadã de detoxifiere, sufleteascã ºi trupeascã. La întrebarea: “Ce se întâmplã dacã nu postim?” ne rãspunde La începutul fiecãrui post multe dintre magazine pun la Maica Siluana Vlad, iar ce sã mâncãm în post pentru ca acesta vedere standuri întregi cu “produse de post”. V-aþi întrebat sã fie eficient, aºa cum a fost dovedit ºtiinþific, ne spune prof. dr. vreodatã ce conþin produsele respective? Pentru a avea o Gheorghe Mencinicopschi. alimentaþie sãnãtoasã în post, facem apel la câte-

„Nu aveþi de ce sã nu postiþi“

Ce se întâmplã dacã nu þinem post? Intrãm sub blestem. Când s-au rânduit poruncile Bisericii ºi Sfinþii Pãrinþi au rânduit postul, ei spuneau: cine nu face asta, anatema. Adicã “ai ieºit de sub binecuvântare”. Nu blestem în sensul sã îþi meargã rãu sau sã-þi moarã vaca, sau sã te îmbolnãveºti de ficat, ci: ai ieºit de sub binecuvântare. Binecuvântat este cel care danseazã dansul Duhului Sfânt, care înseamnã zile de post, zile de bucurie, zile de întristare, unde nu stãm în funcþie de starea noastrã sufleteascã, ci în funcþie de ce sãrbãtorim în Sfânta Bisericã. În clipa în care ai cãlcat o poruncã a Bisericii, ai ieºit de sub binecuvântare, ca sã nu zic cã ai intrat sub blestem. ªi degrabã sã te împaci! Te duci la spovedanie ºi zice pãrintele deasupra capului: “împacã-l pe el cu Sfânta Ta Bisericã”. Dar nu avem de ce sã nu þinem post, pentru cã existã atâtea forme de post, atâtea modalitãþi de a posti… De la a nu mânca nimic pânã la a mânca salam… de soia, lapte de soia, de orez, de cocos. Sã fi vãzut dumneavoastrã postul în ultimii ani de pe vremea lui Ceauºescu: suc de roºii cu biscuiþi, cã pâinea era numai un sfert de pâine, cartofi nu erau, nimic nu era. Dar se gãsea suc de roºii. Aºa cã nu aveþi de ce sã nu postiþi. Iar dacã sunteþi bolnavi, sau aveþi copii mici, nu aveþi decât sã intraþi sub binecuvântarea Bisericii, primind binecuvântare de la duhovnic cât sã þineþi, pentru cã pãrintele duhovnic este cel care îþi spune care este mãsura postului tãu. ªi dacã medicul îþi spune cã ai nevoie pentru sãnãtatea ta de un anumit regim alimentar, pãrintele binecuvânteazã sã mãnânci ºi fripturã, pentru cã postul nu e doar de mâncare. E ºi de discotecã ºi de filme ºi de cântãri ºi de alte pofte la care renunþãm în perioada postului. Maica Siluana Vlad, în cadrul conferinþei de la Suceava, 4 decembrie

Prãjiturã de post cu gem

Ingrediente: 1 lingurã de bicarbonat stins în oþet 1 borcan de 400 g cu gem 1 canã de zahãr 1 borcan de 400 g cu apã 1 pahar de ulei 4 linguri de cacao fãinã cât cuprinde aluatul ca ºi la chec, astfel încât sã curgã

3 3 3 3 3 3 3

BINE DE ºTIUT Mierea nou cumpãratã nu se pune niciodatã peste mierea veche, rãmasã în borcan, deoarece fermenteazã. Calitatea mierii este depreciatã dacã aceasta este lãsatã la luminã. Ea trebuie pãstratã la întuneric sau în vase opace (sticlã, material plastic, pãmânt, aluminiu). Vasul cu miere nu se pune niciodatã alãturi de vasul cu sare, deoarece fermenteazã. Mihaela Bîlbã

Mod de preparare: Toate ingredientele de mai sus se amestecã foarte bine, iar coca obþinutã se toarnã într-o tavã unsã ºi tapetatã cu fãinã. Se lasã la cuptor pânã se coace. Reþetã oferitã de doamna preoteasã Mihaela Tatu, din Voivodenii Mari

va sfaturi ale prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetãri Alimentare din Bucureºti:

Postul are o foarte mare eficienþã pentru organismul omului, demonstratã ºtiinþific. Perioadele de post au fost aºezate cu foarte mare înþelepciune, în fiecare sezon trupul având nevoie de o perioadã de detoxifiere ºi adaptare la perioada urmãtoare. Eficienþa este valabilã însã numai dacã þinem cont de anumite reguli în perioada postului, ºi anume: sã nu consumãm produse prelucrate, numite “de post”, care înlocuiesc carnea ºi sunt foarte procesate ºi drese cu multe E-uri (pateu, cârnaþi, salam etc.). Compoziþia acestora este cam aceeaºi: soia, polifosfaþi, agenþi de îngroºare, coloranþi (carminul de exemplu se extrage folosind aluminiul, iar prezenþa acestuia în organismul uman provoacã Alzheimer), conservanþi etc. sã nu cumpãrãm alimente la care nu este prezentatã lista ingredientelor, pentru cã, de obicei, acestea oferã “surprize” (cum ar fi popularele Fornetti) consumul margarinei este contraindicat total uleiul de mãsline este extraordinar, însã trebuie sã avem mare grijã atunci când îl cumpãrãm, pentru cã este cel mai falsificat ulei din lume. Citiþi întotdeauna eticheta (s-ar putea sã nu fie ulei de mãsline, ci din reziduuri de mãsline - olio di sansa di oliva)! Uleiul recomandat este cel extravirgin presat la rece. nu este recomandat sã folosim uleiul de mãsline la prãjit, pentru cã îºi pierde toate valorile nutritive. Existã însã uleiuri “rezistente la prãjit”, cum este uleiul nehidrogenat de palmier nu sunt recomandate compoturile ºi gemurile din cauza cantitãþii mari de zahãr care se aflã în acestea. Sunt preferabile fructele ca atare, fie ele ºi din supermarket. în post mai ales este recomandat sã ne preparãm noi mâncarea, deºi gãsim în comerþ tot felul de mâncãruri de post gata preparate, în fast-food-uri sau hipermarketuri. Alimentele procesate sunt extrem de gustoase, dar nu au valoare nutriþionalã. Astfel noi mâncãm fãrã sã ne hrãnim (în plus acumulãm ºi tot felul de toxine) ºi apoi ne îmbolnãvim. niciun aliment nu este suficient pentru sãnãtate, de aceea este recomandatã o dietã diversificatã. Leguminoasele - fasolea, soia boabe, mazãrea, bobul, lintea - sunt o excelentã sursã de proteine; nuciferele (nuci, alune, seminþe de dovleac etc. neprãjite ºi nesãrate) conþin omega 3 ºi alþi acizi graºi buni. Nucile se pãstreazã în coajã ºi se desfac doar înainte de consumare, altfel se oxideazã! dieta noastrã trebuie sã conþinã o cantitate foarte mare de legume ºi fructe. A consemnat Natalia Corlean

& & & & &

&

&

& &

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ din Corbi Pelerinajul lunii martie ne îndreaptã paºii cãtre biserica din satul Corbi. Numele acestei localitãþi a fost fãcut cunoscut în zonã ºi în þarã mai ales de cãtre douã familii de localnici, una deschizând aici o fabricã de pâine, iar alta o fermã de struþi. Despre istoria locaºului de cult din Corbi ne vorbeºte pãrintele Adrian Ghindea, care este parohul satului începând cu luna mai a anului 2008. 22 iunie 1959 s-a Bisericã din lemn, apoi sfinþit ºi înãlþat Sfândin piatrã ta Cruce pe turnul Situatã în satul Corbi, la poalele bisericii. Lucrãri de Munþilor Fãgãraº, într-un peisaj de restaurare s-au efecpoveste, cu oameni harnici ºi ospitalieri, tuat în numeroase biserica cu hramul "Sfântul Mare Mucenic rânduri ºi în anii caDimitrie - Izvorâtorul de mir" stã mãrturie re au urmat. de viaþã creºtinã ºi dovadã a statorniciei pe Valoarea spiriglia strãbunã. tualã a acestui aºeBiserica din Corbi este monument zãmânt religios este istoric de mare importanþã, are formã de navã dreptunghiularã, iar altarul este rotund. Locaºul de cult a fost zidit în anul 1880 din piatrã, cãrãmidã ºi var. Este acoperit cu þiglã, iar turnul cu tablã. Înainte de construirea acestei biserici a existat o bisericuþã din lemn, în mijlocul vechiului cimitir. Biserica nouã a fost construitã în mijlocul noului cimitir ºi sfinþitã datã ºi de cãrþile ºi obiodatã cu începutul activitãþii în Corbi a ectele de cult care se gãpreotului Nicolae Cucu, în anul 1880, care sesc în bisericã, printre care amintim: Sfânta a fost ºi director la ºcoala din sat. Evanghelie ferecatã în Clopot transformat în aur, care a fost donatã de gloanþe credincioºii Vasile ºi Locaºul are douã clopote: clopotul Elisafta Bârsan. mare, care în anul 1917 a fost luat de cãtre Preoþi slujitori soldaþii maghiari, spart în trei bucãþi, apoi În acestã bisericã au slujit de-a lungul a fost dus în gara din Ucea de Jos ºi folosit ca material pentru gloanþe, ºi clopotul mic, timpului preoþii: Ioan Popoviciu (1804cumpãrat în anul 1972. În locul clopotului 1841), Candid Popoviciu - protopop (1841mare a fost cumpãrat un altul, în anul 1849), Nicolae Popoviciu - protopop (18491922, în greutate de 221 de kilograme, 1871), Gheorghe Popoviciu (1871-1873), toþi sãvârºind slujbele în bisericuþa veche care existã pânã astãzi. În anul 1958 s-au refãcut strãnile, iar în din lemn.

Pr. Adrian Ghindea

Începând cu anul 1880 au slujit în biserica nou construitã preoþii: Nicolae Cucu, Aurel Muºat (1921-1922) din Ucea de Jos, Andrei Savu (1923-1925) ºi Ilie Mânecuþã (1926-1928) tot din Ucea de Jos, iar din anul 1928 pânã în 1977 preot paroh a fost pãrintele Nicolae Þeþiu. A urmat apoi pãrintele Nicolae Albãceanu (1977-1991), iar din anul 1991 pânã în anul 2008 a slujit pãrintele Aurel Pavel. Pr. paroh Adrian Ioan Ghindea Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Fãgãraº, str. A. Mureºanu Tehnoredactor: Natalia Corlean nr. 2. Tel. 0268211790 Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Adrian la adresa redacþiei sau pe e-mail la Redactor ºef: Natalia Corlean Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu [email protected] Corecturã: Amalia Rãibuleþ, Ioana Haºu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de ISSN 2065 - 765X Tiparul: SC GRAMM SRL, Braºov Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

CMYK