Apostolat In Tara Fagarasului Nr 21

Anul II, nr. 21 octombrie 2008 Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

Din cuprins Organizarea familiei În familiile cu copii organizarea ºi alcãtuirea unui regim de viaþã sunt foarte importante.(pag. 10)

cu sprijinul

Sfântul Nectarie,

ierarhul fãcãtor de minuni

Cu Dumnezeu în casã O nouã rubricã, în care învãþãm cum sã îi facem loc lui Dumnezeu în casele noastre. (pag. 15)

Despre pomelnice Pomelnicele trebuie întocmite þinând cont de câteva reguli. Care sunt acestea, aflaþi la rubrica de catehism. (pag. 7)

Despre familia creºtinã Ce se întâmplã atunci când confundãm pofta cu dragostea? Ce facem dacã noi ne-am întors la Dumnezeu, dar soþul/soþia nu? Ne spune Maica Siluana Vlad. (pag.9)

Editorial de Pr. Iosif Ciolan

Experimentul de la Geneva - un nou Turn Babel? Cred cã este normal sã ne întrebãm în aceste zile spre ce se îndreaptã omenirea, sau mã rog, o parte a omenirii. Numeroºi oameni de ºtiinþã de la Geneva, având sprijin internaþional, încearcã începând din data de 10 septembrie 2008 sã reconstituie condiþiile formãrii Universului de acum circa 13,7 miliarde de ani ºi sã simuleze Big-Bang-ul care, conform savanþilor, ar fi stat la baza creãrii universului. “ªi ce e rãu în asta?” s-ar întreba foarte mulþi. La prima vedere n-ar fi nimic rãu. În afarã de faptul cã prea încercãm noi sã ne jucãm de-a Dumnezeu. Prea încercãm sã-L scoatem afarã din lumea noastrã, reducând totul la natural, la legi fizice, la material. Sã nu uitãm cã în 1969 astronautul Neil Armstrong, primul om care

În Þara Fãgãraºului existã douã lãcaºuri care adãpostesc pãrticele din moaºtele acestui mare sfânt, sãrbãtorit la 9 noiembrie. În acest numãr anterior prãznuirii vã oferim:  un articol despre viaþa Sf. Nectarie (pag. 6)  un interviu cu Pãrintele Matei, stareþul schitului de la ªinca Veche, unde se aflã o pãrticicã din sfintele moaºte (pag. 4-5) a pãºit pe lunã, a fãcut o afirmaþie ironicã, spu- me. Expresia “Crede ºi nu cerceta!”, despre nând cã nici acolo sus nu L-a gãsit pe Dum- care mulþi necunoscãtori spun cã ar aparþine nezeu. Dar, cu toate acestea, credinþa oame- Bibliei, nu este valabilã, pentru cã Dumnilor în Dumnezeul Creator nu a fost nici- nezeu l-a înzestrat pe om cu o capacitate decum zguduitã. Acum se vrea din nou dis- extraordinarã de a pãtrunde tainele lumii. Dar în acelaºi timp mã întreb: de ce trugerea acestei realitãþi a creãrii lumii de cãtre Dumnezeu. Este de fapt lupta nevã- este atât de necesar sã aflu cum s-a format zutã a duhurilor necurate dusã împotriva universul? Eu ºtiu cã universul, materia ºi noastrã, prin care încearcã sã ne determine tot ce ne înconjoarã este creat de Dumnesã-L eliminãm pe Dumnezeu nu numai din zeu. Poate peste câþiva ani cercetãtorii vor fi interesaþi sã afle de unde vine ºi Atotsuflet, ci chiar ºi din mintea noastrã. Ceea ce se întâmplã astãzi la Geneva es- puternicul, nu? Eu nu cred cã este atât de te un fel de viziune lucifericã a omului con- important ce fac cercetãtorii la Geneva. temporan de a încerca sã facã în laborator Poate pentru ei este, dar pe mine mã lasã ceea ce Dumnezeu a creat la începutul uni- rece. Experimentul acesta îmi aduce aminversului, iar apoi probabil sã inoculeze în min- te de povestea biblicã a turnului din Babel. tea noastrã ideea cã Dumnezeu nu existã. Omul nu s-a vindecat de boala asta: sã Sã nu creadã însã cineva cã Biserica ar fi ajungã el la Dumnezeu. Eventual sã-I exignorantã. Cã ar fi împotriva cunoaºterii ºtiin- plice Lui cum se mai poate îmbunãtãþi uniþifice. Din contrã, Biserica susþine experi- versul ãsta. Noi nu suntem în stare sã mentele ºtiinþifice care slujesc viaþa ºi pro- eradicãm foamea de pe glob, milioane de gresul umanitãþii. Creºtinismul considerã copii mor în mizerie, ºi vrem sã pãtrundem cã întrebãrile cu privire la lume sunt legiti- tainele Universului!?

CMYK

2

Eveniment

ÎPS Laurenþiu la Drãguº Înãlþarea Sfintei Cruci, zi de post - cãci cã ne aminteºte de Patimile ºi Rãstignirea Domnului - a fost anul acesta prilej de mare bucurie pentru enoriaºii Parohiei Drãguº: duminicã, 14 septembrie, Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza s-a aflat în mijlocul lor pentru a binecuvânta lucrãrile realizate la lãcaºul de cult în ultima perioadã. Evenimentul ne este împãrtãºit de pãrintele paroh Gheorghe Roºca, care a primit cu aceastã ocazie distincþia de iconom stavrofor. Duminica de Înãlþarea Sfintei Cruci a fost o zi de mare bucurie duhovniceascã Marcel Ivaºcu ºi preotul paroh. În cadrul pentru Parohia ortodoxã Drãguº, bucurie slujbei arhiereºti a fost hirotonit întru diapricinuitã de aflarea în mijlocul nostru a con teologul Daniel Dogariu, pe seama ÎPS Dr. Laurenþiu, Mitropolitul ArdeaParohiei ªercãiþa. Înalt Prea Sfinþitul a lului. Deºi dimineaþa de duminicã urma rostit un cuvânt despre însemnãtatea dupã mai multe zile ploioase ºi friCrucii, zidind sufletele credincioºilor ºi guroase, Dumnezeu ne-a fãcut un mare încurajându-i sã îºi pãstreze ºi pe mai dar: o minunatã zi însoritã de toamnã. Înalt Prea Sfinþitul a fost întâmpinat la intrarea în sat de autoritãþile locale, domnul deputat Gheorghe Gabor, un grup þãrãneºti þesute la rãzboi. La bisericã, ÎPS Laurenþiu a fost de feciori cãlãraºi, copii, tineri cu steaguri ºi prapori ºi un grup de credincioºi, îmbrã- aºteptat de preoþi ºi de un numãr mare de credincioºi. Pãrintele Micaþi toþi în haine româneºti. Pãrintele Mitropolit a strãbãtut drumul tropolit a oficiat Sfânta Liturghie pânã la bisericã într-o trãsurã împodobitã împreunã cu un sobor de preoþi, în straie populare. De la intrarea în paro- alcãtuit din pãrintele Ilarion Urs, hie, credincioasele ºi-au împodobit ca stareþul Mãnãstirii Brâncoveanu de semn de bucurie ºi aleasã preþuire porþile, la Sâmbãta de Sus, Pr. Protopop gardurile ºi ferestrele cu frumoase covoare Ioan Ciocan, Pr. Galaction Roiban, Pr. departe minunatele tradiþii ºi costume populare, adunându-se mereu în Bisericã ºi purtând de grijã frumosului lor lãcaº de cult, ca ºi pânã acum. preot ºi credincioºi, seriozitatea în forPr. Paroh Gheorghe Roºca marea tinerilor seminariºti etc. Prea Sfinþia Sa a accentuat ºi impor- Agenda evenimentelor religioase tanþa responsabilitãþii preotului în lucradin Þara Fãgãraºului rea misionar-pastoralã, menþionând cã nu existã o lucrare mai frumoasã pe pãmânt Duminicã, 14 septembrie decât sã fii slujitorul lui Dumnezeu, însã ÎPS Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardeaaceastã lucrare presupune multã respon- lului, a oficiat Sf. Liturghie în Parohia sabilitate faþã de ceilalþi; de aceea este Drãguº (paroh - Pr. Gheorghe Roºca). absolut necesar ca el sã-L cheme în perMarþi, 20 septembrie - a avut loc Prima întâlnire oficialã dintre preoþii manenþã în ajutor pe Dumnezeu, fãrã de prima întâlnire oficialã dintre - PS Andrei din Þara Fãgãraºului ºi Prea Sfinþitul Care nu-ºi poate îndeplini slujirea. Fãgãrãºeanul, Episcopul Vicar al ArhiepisPrea Sfinþia Sa ºi-a exprimat ºi aºtep- copiei Sibiului, ºi preoþii din ProtopopiaAndrei Fãgãrãºeanul, noul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a avut loc pe tãrile pe care le are de la slujitorii altarului, tul Fãgãraº. data de 16 septembrie, în noul sediu al pe care i-a îndemnat sã se sprijine unii pe Duminicã, 28 septembrie - ÎPS Protopopiatului. În cuvântul de prezentare, alþii prin rugãciune. Fiecare preot va avea Laurenþiu a slujit Sf. Liturghie în Parohia pãrintele protopop Ioan Ciocan a exprimat la altar un pomelnic cu toþii preoþii din Recea, unde a sfinþit pictura bisericii în numele tuturor preoþilor prezenþi bucu- Þara Fãgãraºului, având obligaþia de a-i (paroh - Pr. Cãtãlin Teulea). ria de a-l avea în mijloc pentru prima datã pomeni la fiecare Sfântã Liturghie. AceasDuminicã, 28 septembrie - PS pe noul ierarh ºi i-a urat bun venit. Întâl- tã lucrare duhovniceascã are ca scop întã- Andrei Fãgãrãºeanul, Episcopul Vicar al nirea a avut ca scop o primã cunoaºtere rirea unitãþii ºi a legãturii dintre preoþi. Arhiepiscopiei Sibiului, a oficiat Sf. Urmãtoarea întrunire va avea loc pe 20 Liturghie în Parohia Olteþ (paroh - Pr. reciprocã ºi prezentarea modului în care Prea Sfinþitul doreºte sã colaboreze cu pre- octombrie, în cadrul conferinþei cu tema Ovidiu Bostan). oþii. S-au discutat aspecte precum: disci- „Mitropolitul Andrei ªaguna - personaliMiercuri, 1 octombrie - PS Andrei a plina clerului, importanþa conduitei aces- tate de excepþie a vieþii naþionale ºi bi- slujit Sf. Liturghie la Mãnãstirea Dejani, tuia în societate ºi familie, relaþia dintre sericeºti din Transilvania - 200 de ani de la care ºi-a sãrbãtorit hramul, “Acoperãmânpreot ºi consiliul parohial, relaþia dintre naºtere“. Pr. Marius Corlean tul Maicii Domnului”.

Prima întâlnire cu Prea Sfinþitul Andrei

Eveniment

3

Dacã anul trecut Înalt Prea Sfinþia sa Dr. Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, a participat la slujba Comunitatea credincioºilor din de sfinþire a bisericii, aceasta a Recea-Vaida s-a bucurat, în ziua constituit un imbold pentru toþi duminicii de 28 septembrie, de bunii credincioºi din Vaida-Resfinþirea picturii bisericii începutã în cea, astfel încât, la numai un an, 2007 ºi finalizatã anul acesta. Pãrintele Mitropolit a fost din nou Distinºii pictori Sabin ºi Gabriela în mijlocul nostru pentru sfinþirea Drinceanu au încadrat cu multã lucrãrilor de picturã în frescã. mãiestrie registrul tematic pictural la Osteneala ºi donaþiile credinarhitectura bisericii, ziditã între anii cioºilor au fost însoþite de buna 1848-1858, aceasta fiind unicã prin administrare a Consiliului Parobolþile ei de cãrãmidã. Tâmpla ziditã hial, sub îndrumarea pãrintelui a bisericii a fost fructificatã prin preCãtãlin Teulea, aflat în al ºaptelea luarea modelului pictural brâncoan de pãstorire. venesc al catapetesmei de la Curtea Prezent la slujba de sfinþire, de Argeº. De altfel, doamna Gabriela la Bucureºti “Marele Premiu al Uniunii Pãrintele arhimandrit Ilarion Urs, stareþul Drinceanu s-a evidenþiat primind în 2007 Artiºtilor Plastici din România”. mãnãstirii Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, este unul din ctitorii acestei lucrãri de la Recea, în calitatea sa de fiu al satului. Tot printre ctitori se numãrã ºi În decembrie se împlinesc 200 de ani de la familiile Andrei Romulus ºi naºterea Mitropolitului Andrei ªaguna. La Ilie Iosu, Ministerul Culturii ºi îndemnul Înalt Prea Sfinþiei sale Dr. Laurenþiu Cultelor, Consiliul Judeþean ºi Streza, Mitropolit al Ardealului, pãrintele Primãria Recea, dar ºi toþi cei Octavian Smãdu, parohul Parohiei Victoria II, care au contribuit din puþinul în parteneriat cu liceul teoretic “I. C. Drãgulor pentru înfrumuseþarea casei ºanu” ºi cu preotul Nicolae Jianu, parohul bilui Dumnezeu. sericii “Sf. Cuvioasã Paraschiva” din Rãºinari, a În cadrul Sfintei Liturghii, organizat o vizitã la mausoleul Mitropolitului ÎPS Laurenþiu l-a hirotonit înAndrei ªaguna ridicat în satul Rãºinari, din tru diacon pe teologul Cristian judeþul Sibiu, la care au participat câþiva elevi ºi Tatu, pe seama Parohiei Voiprofesori de la liceul teoretic. vodenii Mari, ºi întru preot pe Obiectivele vizitate au fost: cele trei biserici din Rãºinari, mausoleul Mitropolitului Andrei telui Nicolae Jianu le-a captat atenþia elevilor, diaconul Mihai Pascu, pe seaªaguna, casa poetului Octavian Goga, casa filo- care au aflat ºi despre faptul cã marele nostru ma parohiei Mãieruº, protozofului Emil Cioran, precum ºi fosta casã epis- poet naþional Mihai Eminescu a ajuns la Rã- popiatul Rupea. Înalt Prea Sfinþitul Laurencopalã. Cele trei biserici din Rãºinari, “Sfânta ºinari ºi a fost adãpostit în casa poetului Treime”, “Sf. Cuvioasã Paraschiva” ºi “Sf. Ilie” Octavian Goga. Rãºinãrenii i-au dat straie de þiu a apreciat lucrarea de picsunt o dovadã vie a credinþei rãºinãrenilor. cioban ºi l-au ajutat sã treacã în tainã graniþa în turã, încadrând-o liturgic în bogatul sãu cuvânt de învãþãFrumuseþea locurilor ºi spiritualitatea localni- Þara Româneascã. Lecþia a continuat cu vizita la fosta episcopie turã. Pãrintelui paroh Cãtãlin cilor sunt probabil motivul pentru care mitropoortodoxã a Transilvaniei, transformatã în muzeu. Teulea i s-a oferit, ca împlinire litul a fost înmormântat aici. “Moºneagul dârz, cu barba rãsfiratã ºi înfãþi- Aceasta adãposteºte mãrturii ºi urme ale creaþiei a tuturor ostenelilor depuse în ºare de patriarh”, cum îl descria poetul Octavian materiale ºi spirituale ale rãºinãrenilor, unele de slujba acestei biserici, cinstea de a fi purtãtor de cruce - icoGoga pe Mitropolitul Andrei ªaguna, îºi doarme o mare vechime. Elevii au fost impresionaþi ºi de icoanele pe nom stavrofor. somnul de veci în mausoleul ridicat lângã biseLa agapa ce a urmat la Cãrica “Sfânta Treime”. Om de culturã superioarã, sticlã, realizate de copiii din Rãºinari sub îndruiluminist de mare prestigiu, îndrumãtor al învã- marea Bisericii ºi a unor foºti elevi ai atelierului minul cultural a avut loc, în mod inedit, o proiecþie realizaþãmântului românesc ºi al instituþiilor culturale de picturã pe sticlã. Mic ºi mare, toþi cei care am participat la a- tã în colaborare cu ªcoala din ale românilor din Transilvania, Andrei ªaguna a fost ºi unul dintre cei mai strãluciþi ierarhi ai ceastã “lecþie” am învãþat despre activitatea des- Recea, cuprinzând un colaj cu Bisericii Ortodoxe româneºti. Faptele sale i-au fãºuratã de Mitropolitul Andrei ªaguna pentru imagini reprezentative ale biasigurat o paginã glorioasã în istoria ºi conºtiinþa “egala îndreptãþire” a naþiunii române cu celelal- sericii dar ºi ale ºcolii din Reneamului. În memoria sa, cei doi preoþi organi- te naþiuni din Transilvania, pentru emanciparea cea, din negura istoriei pânã culturalã ºi politicã a românilor, despre rolul astãzi. zatori au oficiat o slujbã de pomenire. Daniel Filip, profesor de Religia se împleteºte cu istoria ºi literatura în Bisericii româneºti în istoria neamului nostru. acest sat de munte. Darul de povestitor al pãrinAlina Luca, profesor de istorie religie - ªcoala din Recea

Sfinþirea picturii la Recea

Lecþie de religie ºi istorie la Rãºinari

4

Dialoguri

„Pãrãsiþi pãcatul ºi veþi avea bucurie, Interviu cu Pãrintele Matei Bilauca, stareþul Schitului o scrisoare, în care Îl ruga sã îi trimitã niºte hãinuþe. S-a dus la poºtã, cum am spune noi astãzi, ºi cel care se ocupa cu expedierea scrisorilor, din curiozitate, pentru cã nu avea în ziua aceea timbru, s-a uitat pe plic pentru a vedea destinatarul, ºi a vãzut cã scrie: “Cãtre Domnul Hristos”. Aºa a ajuns sã deschidã scrisoarea, sã vadã ce cuprinde ºi a aflat de rugãmintea ºi mâhnirea, problemele pe care le avea micuþul Anastasie. I-a dat DumnePentru cã se apropie 9 noiembrie, data la zeu în gând sã îi cumpere toacare îl prãznuim pe Sfântul Ierarh Nectarie din te cele necesare ºi sã i le trimitã Eghina, am pregãtit în acest numãr pentru ca din partea lui Dumnezeu. Bineînþeles cã ºi Sfântul a pridumneavoastrã un articol despre viaþa acestui sfânt, pe care îl gãsiþi la pagina 6, ºi un interviu mit cele pe care i le-a adus neguscu Pãrintele Matei, stareþul schitului de la torul Temistocle, poºtaºul, ca din ªinca Veche, unde se aflã o pãrticicã din sfin- partea lui Dumnezeu, ºi mulþi ani a crezut cã Domnul Hristos i le-a tele sale moaºte ºi unde, de la venirea acestora, trimis. ªi de fapt chiar El i le-a ºi minunile ºi vindecãrile nu au întârziat sã aparã. trimis, pentru cã Dumnezeu luPãrinte stareþ, se apropie hramul pa- creazã prin oameni. Noi, oamenii, suntem raclisului schitului de la ªinca Veche. Sf. mâinile lui Dumnezeu, uneltele prin care Nectarie este din ce în ce mai cunoscut ºi Dumnezeu lucreazã. la noi, însã existã ºi foarte mulþi oameni Cred cã Sfântul, ajungând mai apoi la care nu au auzit încã de el. Spuneþi-ne o mãsurã înaltã în duhovnicie, sigur a avut câteva cuvinte despre viaþa lui. convingerea cã pronia dumnezeiascã le-a Sf. Nectarie, pe numele de botez rânduit pe toate: ºi sã fie sãrac, ca sã cearã, Anastasie, s-a nãscut într-o familie sãracã, ºi sã fie omul prin care Dumnezeu sã lucreaºa încât a trebuit încã de copil sã plece de ze, ºi pentru înaintarea lui, dar ºi pentru acasã pentru a câºtiga cele necesare traiu- noi, care aflãm astãzi despre acest lucru lui atât pentru el cât ºi pentru familie; aºa minunat. Poate cã azi pare un lucru neînajunge sã se angajeze într-o bãcãnie. Când semnat. Celor care au calculatoare sau tepregãtea cumpãrãturile celor care veneau lefon mobil de la vârste foarte mici, cum se sã cumpere de la magazin, le introducea întâmplã azi, poate li se pare curios ºi neprintre produsele cumpãrate ºi un bileþel însemnat, neºtiind ce înseamnã sã nu ai un cu câte un cuvânt duhovnicesc. Încã din al doilea schimb de haine. copilãrie citea cãrþi duhovniceºti, mai cu Mã gândeam ºi eu la aceastã paraseamã din Scripturã, dar ºi din Sfinþii lelã între Sfântul Nectarie ca ºi copil ºi Pãrinþi, ºi aºa s-a gândit sã facã ceva mai copiii de astãzi care, în cel mai bun caz, mult decât munca pentru cele materiale. îi scriu lui Moº Crãciun, dar cui i-ar treDe aici putem vedea sufletul mare al ce prin minte sã îi scrie lui Dumnezeu? Sfântului Nectarie, dragostea pe care o avea, Da, pentru cã existã un fenomen de ºi despre care putem deduce cã a primit-o îndepãrtare a omului de cele spirituale, de la pãrinþii lui, pentru cã gândul acesta care nu se întâmplã numai la Crãciun... de a împãrþi ºi altora cuvinte duhovniceºti Gândiþi-vã cã la Paºti oamenii nu se gâni-a venit când era încã un copil… desc la Învierea Domnului ºi la învierea Aºa, muncind cu gândul de a-ºi ajuta noastrã, ci la iepuraº. De Paºti la iepuraº, familia, a ajuns la un moment dat cã n-a de Crãciun la Moº Crãciun, ºi mai nou la putut nici mãcar sã îºi cumpere o pereche crãciuniþe… Pentru cã diavolul cautã sã ne de pantaloni, niºte hãinuþe, care-i erau ne- îndepãrteze de la calea mântuirii noastre ºi cesare, pentru cã cele cu care plecase de porneºte de la gând, vrea sã nu ne mai acasã se învechiserã, se rupseserã, ºi era gândim la Dumnezeu, ci mintea noastrã sã foarte necãjit. Aºa, cu credinþa pe care o fie preocupatã de altceva. Pe vremea Sfântului Nectarie erau alte avea, a ajuns sã îi scrie Domnului Hristos

CMYK

posibilitãþi, existau mult mai mulþi copii necãjiþi. Desigur cã existã ºi în zilele noastre copii care sunt în aceeaºi situaþie în care era Sfântul, ºi eu cred cã el le poartã de grijã tuturor copiilor necãjiþi. De curând a venit o doamnã din Braºov, cu dureri mari de coloanã, ºi mi-a povestit cã l-a visat într-o searã pe Sf. Nectarie, care a mângâiat-o, i-a dat nãdejde, i-a zis cã o sã o ajute în necazurile pe care le are, dar sã vinã la biserica închinatã lui de aici, de la schit, sã ia untdelemn de la candela lui ºi sã se ungã pe coloanã. I-a dat ºi un bãnuþ de aur zicându-i: „Ia, ca sã ai de unde sã dai la copiii sãraci!“ Aºa cã Sfântul poartã de grijã, ºi mai cu seamã copiilor sãraci. Femeia a luat bãnuþul ºi l-a pus în buzunar, unde a mai gãsit unul identic, aºa încât putem spune cã darul s-a înmulþit. Ar fi bine sã se ºtie lucrurile acestea, pentru cã lumea ar trebui nu doar sã îl cunoascã pe Sfântul Nectarie, ci ºi sã se roage lui. Prima denumire care îl însoþeºte în general pe Sfântul Nectarie atunci când oamenii aud pentru prima datã despre el este: “vindecãtorul de cancer”. Este într-adevãr “specializat”, ca sã zic aºa, în aceastã boalã? Cred cã aceastã boalã, cancerul, a fost numitã boala secolului pe bunã dreptate. Am observat cã oamenii în general, când au o micã problemã de sãnãtate, imediat gândul se duce la cancer. Oamenii sunt speriaþi. Am înþeles cã sunt mai mulþi bolnavi de inimã decât de cancer, dar oamenii nu se gândesc atât de mult cu fricã la boala de inimã, aºa cum se gândesc la cancer. De când sunt aici ºi îl avem pe Sfântul Nectarie am întâlnit mulþi oameni care au cancer. Ceea ce trebuie sã înþelegem noi este cã în spatele acestei boli este o rânduialã. Oamenii de cele mai multe ori au impresia cã alþii sunt vinovaþi pentru ceea ce li se întâmplã, însã în fond fiecare trãim consecinþele vieþii noastre. Am întâlnit un caz, un tânãr bolnav de cancer. Era într-o situaþie nebinecuvântatã de Dumnezeu, ca sã zic aºa, pentru cã trãia în pãcat. Totuºi, Sfântul i-a întins o mânã de ajutor, în sensul cã s-a vindecat de tumoare. Totul era bine, cu mulþumiri din partea familiei, numai cã dupã puþinã vreme s-a îmbolnãvit din nou. Ceea ce era doar o micã tumoare a dus în câteva zile la moarte. Vedem deci cã Sfântul Nectarie, ºi toþi sfinþii de fapt, ne ajutã; nu ne cer nu ºtiu câte acatiste, nu ºtiu câte nevoinþe ascetice, sã ne chinuim noi pentru a-i face sã fie milostivi… Dumnezeu ºi sfinþii Lui aºteaptã de la oameni o schimbare a vieþii lor, adicã sã pãrãseascã pãcatul.

Dialoguri

5

pãrãsiþi pãcatul ºi veþi avea sãnãtate“ „Naºterea Maicii Domnului“ de la ªinca Veche De multe ori boala vine ca un semnal de alarmã, de îndemn spre îndreptare… În general, boala vine de pe urma pãcatului. Numai cã oamenii aºa s-au obiºnuit cu pãcatul încât au impresia cã este firesc. E firesc sã fumezi, e firesc sã bei, e firesc sã nu fi cinstit în familie, sã înjuri, sã nu mergi duminica la bisericã, e firesc sã te judeci cu aproapele, cu fraþii mai cu seamã. Chiar am gãsit de curând într-o carte cã astãzi “aproapele” s-a schimbat în “departele”. Problema este deci cã sfinþii ne ajutã de fiecare datã, însã din partea oamenilor nu existã o dorinþã de a-ºi schimba viaþa. ªi atunci aºa se întâmplã, Sfântul aratã un semn cã rugãciunile au fost primite ºi cã existã vindecare, numai cã dacã omul persistã ºi rãmâne în starea de pãcat, care Îl îndepãrteazã pe Dumnezeu din viaþa lui, atunci boala se agraveazã. Este ºi un cuvânt al Domnului Hristos, care spune în Evanghelie: “De acum sã nu mai pãcãtuieºti, ca sã nu-þi fie þie ºi mai rãu”. Evanghelia nu este doar o carte din care citim ºi ne minunãm, ci ea este viaþa noastrã, ºi ea se repetã zilnic. Aºa încât aº vrea ca oamenii sã îl cunoascã pe Sfântul Nectarie, pentru cã, aºa ca ºi ceilalþi sfinþi, este un dar de la Dumnezeu pentru noi, prin care El lucreazã ca sã ne aducã pe noi la fericire, la mântuire. Ce v-a impresionat cel mai mult din viaþa Sfântului Nectarie? Rãbdarea. Pentru cã în zilele noastre ne lipseºte foarte mult; ºtim cuvântul din Scripturã, cã “cine va rãbda pânã la sfârºit se va mântui”, ºi cu toate acestea nu avem rãbdare. Sfântul a avut foarte multã rãbdare, nu atât cu sine cât cu ceilalþi. Dacã citim viaþa lui vedem ce multe a avut de rãbdat, câte pãtimiri... ªi prin rãbdarea aceasta a împlinit o poruncã a Domnului Hristos, care ni se cere ºi nouã: “Sã nu-þi urãºti duºmanii!” Îmi aduc aminte când am fost într-un an în Muntele Athos, ºi am auzit la Mãnãstirea Sf. Pavel cã un cãlugãr de acolo, din câte am înþeles chiar egumenul mãnãstirii, era foarte contrariat cum se poate ca un cãlugãr din lume, chiar episcop fiind, sã fie canonizat atât de repede, în timp ce monahii din Muntele Athos fac atâtea nevoinþe, sunt rupþi de familie ºi de lume, ºi cu toate acestea ajung la sfinþenie atât de greu. ªi i s-a arãtat Sfântul ºi i-a zis: “Pentru nimic din ce am fãcut nu m-a rânduit Dumnezeu în ceata sfinþilor, ci doar pentru faptul cã nu mi-am urât duºmanii”. E foarte important

lucrul acesta. ªi ºtim cã a avut duºmani destui… A avut duºmani cum zice Sfântul Ap Pavel: ºi din interior ºi din exterior, ºi din cei care erau din Bisericã, ºi din cei care nu aveau treabã cu Biserica, a avut mulþi oameni invidioºi. Bineînþeles cã Sfântul se ruga pentru ei, pentru cã altfel nu ar fi avut cum sã aibã aceastã rãbdare. Iar el nu se plângea nimãnui, ci se ruga lui Dumnezeu pentru ca El sã lumineze pe cei care îl vedeau altfel decât cum era. Mã gândesc la momentul când a ajuns sã predice în bisericã, ºi oamenii au fost învãþaþi sã-l huiduiascã, sã facã gãlãgie, sã se miºte, sã umble, pentru ca sã nu-l poatã asculta lumea. Iar Sfântul ºi-a þinut cuvântarea cu rãbdare, a intrat în Sfântul Altar, ºi povestesc preoþii care erau acolo cã s-a aºezat în genunchi în faþa crucii, în spatele mesei, ºi se ruga acolo… ªi cu vremea, rugãciunea aceasta a Sfântului la picioarele crucii a fãcut ca poporul, prin cuvântarea pe care o þinea, sã îl considere un sfânt din cei de demult, care era comparat cu Apostolii Domnului. Asta m-a impresionat cel mai mult, rãbdarea Sfântului. Care credeþi cã este mesajul Sfântului pentru oamenii de astãzi? Sã-ºi schimbe viaþa. Pãrãsiþi pãcatul ºi veþi avea bucurie, pãrãsiþi pãcatul ºi veþi avea sãnãtate, pãrãsiþi pãcatul ºi-L veþi cunoaºte pe Dumnezeu. De câteva zile mi se învârte în minte un cuvânt al Sf. Antonie, ºi anume cã noi nu ajungem sã Îl cunoaºtem pe Dumnezeu din pricina a douã lucruri: negrija ºi lenea. ªi mã gândeam ce înseamnã sã Îl cunoºti pe Dumnezeu. ªi dacã nu ajungi sã Îl cunoºti înseamnã cã nu ai grijã sã Îl cunoºti ºi cã eºti leneº. Dar a-L cunoaºte pe Dumnezeu nu înseamnã a ºti despre El din învãþãturile Bisericii, aceasta este la mãsurã catehumenului, cel care începe sã înveþe despre Dumnezeu. A-l cunoaºte pe Dumnezeu înseamnã a-L trãi pe Dumnezeu în viaþa ta, cum zice Sf. Ap. Pavel, cã “nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine”. În tot ceea ce faci în viaþa ta sã te raportezi la Dumnezeu, sã treci cumva prin mintea lui Dumnezeu, asta înseamnã sã Îl cunoºti. Cred cã asta a urmãrit Sf. Nectarie prin

Racla cu moaºtele Sfântului Nectarie se aflã în paraclisul schitului toate predicile ºi prin exemplul pe care l-a dat în viaþã; ºi mai cu seamã acum, prin minunile care se fac prin sfintele sale moaºte, mesajul lui este acesta: sã pãrãseascã lumea pãcatul, sã se apropie de Dumnezeu, ca sã Îl cunoascã pe Dumnezeu. Sã ne schimbãm viaþa… Sã ne schimbãm viaþa, sã ajungem ºi noi sã Îl iubim pe Dumnezeu. Nu aºa, sã spunem: iubire, iubire, dragoste; nu cuvântãri sentimentaliste, ci viaþa noastrã sã fie iubire, cum zicea Pãrintele Arsenie Boca, cã dacã va veni vremea sã pui capul pe butuc, sã poþi sã îl pui pentru Hristos. Ce îndemn aveþi pentru cititorii noºtri? Credincioºii care au evlavie pentru sfinþii noºtri, din Biserica noastrã Ortodoxã, sã îºi procure o carte cu Sfântul Nectarie - viaþa, minunile ºi acatistul sau paraclisul Sfântului. Sã nu lipseascã din casele lor aºa cum nu lipseºte Sfânta Scripturã. ªi asta nu spun doar aºa, ca sã mai existe o carte în bibliotecile oamenilor, ci dintr-o convingere. Dumnezeu, prin pronia Lui, rânduieºte oameni care ajung la sfinþenie ºi apoi sunt ajutor pentru noi. Prin cartea aceasta cumva, pe lângã icoana Sfântului, îl aducem pe Sfântul în casa noastrã. Este un îndemn de a pãrãsi pãcatul, un îndemn de a ne schimba viaþa, un îndemn de a dori sã Îl cunoaºtem pe Dumnezeu, un îndemn de a ajunge sã ne sfinþim ºi noi, pentru cã avem poruncã de la Dumnezeu: “Fiþi sfinþi, precum Tatãl Sfânt este”, “Fiþi sfinþi pentru cã Eu sunt Sfânt” sau “Fiþi desãvârºiþi precum Tatãl Cel din ceruri desãvârºit este”. Interviu realizat de Natalia Corlean

CMYK

6

Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei

Sfântul Nectarie - ierarhul fãcãtor de minuni Acest sfânt s-a nãscut în 1846 în nordul Greciei, în þinutul Traciei, în localitatea Silivria, din pãrinþi sãraci - Demos ºi Vasiliki Kefalas, dar evlavioºi. La Botez a primit numele de Anastasie, a fost al cincilea din cei ºase copii ºi a fost educat creºtineºte de cãtre pãrinþii lui trupeºti. Când a împlinit 14 ani, familia lui a hotãrât sã îl trimitã la Constantinopol sã munceascã ºi sã studieze. Prima minune. Pentru cã trebuia sã ia Mai târziu, la tunderea în maun vapor ca sã ajungã acolo, a mers în port rele ºi îngerescul chip al schimºi l-a rugat pe un cãpitan de vas sã îl ducã niciei, avea sã primeascã nupânã în capitala bizantinã. Cãpitanul l-a refu- mele de Nectarie. Pãrintele zat, deoarece nu avea bani sã plãteascã cãlã- Pahomie, care i-a fost “prietoria. Însã în momentul în care a ordonat ten ºi îndrumãtor în viaþa sã fie pornite motoarele, vaporul nu s-a miº- duhovniceascã”, l-a încurajat sã meargã la cat. Deºi au încercat sã îl miºte prin toate me- Atena ºi sã îºi continue studiile. todele cunoscute, vaporul nu s-a miºcat pâAtena - început de sfinþenie. Dupã ce nã când cãpitanul nu a îngãduit ºi tânãru- a reuºit sã-ºi finalizeze studiile liceale, a inlui Anastasie sã urce pe punte. O minune ase- trat la Facultatea de Teologie, unde a apromãnãtoare cu aceasta a mai avut loc ºi în- fundat scrierile Sfinþilor Pãrinþi. Tot în acest tr-o altã cãlãtorie a Sfântului, de data aceas- timp, a început sã scrie cãrþi duhovniceºti. ta când o furtunã ameninþa vieþile oameMitropolit de Pentapole. Dupã ce a nilor. Sfântul a luat de la gât crucea pe care terminat studiile teologice, în anul 1885 o purta de la bunica lui, s-a dus la marginea Sfântul a fost luat de patriarhul Sofronie la corabiei, a lãsat-o în apã ºi a strigat: “Liniº- Alexandria, fiind hirotonit preot ºi apoi te! Potoleºte-te!” Imediat vântul s-a oprit mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ºi toþi cãlãtorii de pe vas au fost salvaþi. ortodoxã din Libia superioarã. Mai mulþi Vieþuirea la Constantinopol ºi scri- ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar soarea cãtre Mântuitorul. Dupã ce a so- al Patriarhiei, predicator la biserica “Sf. Nisit la Constantinopol, ºi-a gãsit o slujbã la colae” din capitala Egiptului. A devenit un un comerciant, dar salariul era foarte mic iscusit slujitor ºi povãþuitor de suflete, fiind ºi el trebuia sã munceascã foarte mult. Pen- dãruit de Dumnezeu cu multã rãbdare, smetru cã nu îºi putea cumpãra nici mãcar cele renie ºi blândeþe. De aceea, era mult cãutat de trebuinþã, s-a hotãrât sã îi scrie Mântui- de credincioºi ºi iubit de toþi. Din pãcate, torului tot necazul lui, iar pe plic a scris ca unii dintre clericii acelui loc au devenit invidestinatar: “Pentru Domnul Iisus Hristos din dioºi din cauza dragostei ºi aprecierii pe caCeruri”. S-a dus sã punã scrisoarea la poº- re credincioºii le aveau cãtre ierarhul lor. tã, însã negustorul nu avea timbru în ziua Ei au început sã rãspândeascã zvonuri desaceea. Din curiozitate, s-a uitat la adresã ºi pre el, lucruri neadevãrate, care l-au tulbua fost atât de miºcat, încât a deschis scri- rat pe patriarh ºi acesta l-a demis. Sfântul soarea, a citit-o ºi s-a hotãrât sã îi trimitã a suferit enorm cã nu mai putea sã slucopilului tot ceea ce avea nevoie. La puþin jeascã Bisericii ºi oamenilor, dar a rãbdat timp dupã aceastã întâmplare, a reuºit sã cu dragoste ºi smerenie încercarea aceasta. obþinã un alt loc de muncã, la o ºcoalã a Pentru a nu provoca tulburãri ºi amãrãunei Biserici, unde învãþau copiii din clase- ciune oamenilor, s-a întors în Grecia. le mici ºi a putut sã îºi continue studiile. Autoexilat în capitala greacã. În 1891 Insula Hios: începutul vieþii monas- s-a retras la Atena, sãrac, defãimat de ai sãi, tice. La vârsta de 20 de ani, tânãrul Anastasie având toatã nãdejdea numai în Dumnezeu pãrãseºte Constantinopolul ºi ajunge în insu- ºi în Maica Domnului. Aici a fost câþiva ani la Hios, unde i-a fost repartizat un post de predicator, profesor ºi director al unui semiînvãþãtor. Aici a dorit din toatã inima sã îi nar. A reuºit sã formeze duhovniceºte mulþi ajute pe alþii: fãcea ore suplimentare, se tineri, pe care îi hrãnea cu cuvintele Sfintei ruga zilnic pentru ca Dumnezeu sã îi ajute Evanghelii, cu scrierile Sfinþilor Pãrinþi, dar pe elevii lui întru toate, dar, mai ales, pen- ºi cu propriul model de vieþuire creºtinã. tru învãþarea adevãrurilor credinþei orto- De asemenea, a fãcut slujbe misionare în padoxe. În aceºti ani, Sfântul a început sã rohiile din jurul Atenei. Practica neîncetat iubeascã viaþa monahalã. Pe insulã existau rugãciunea inimii, îndelunga rãbdare, multe mãnãstiri ºi a hotãrât sã intre în mã- bucuria ºi nu lua în seamã defãimarea ºi nãstirea Nea Moni. A fost tuns în monahism osândirea celor din jurul lui. în 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazãr. Insula Eghina. A dorit ca la bãtrâneþe

sã se retragã din lumea tulburatã în care trãise pânã atunci ºi, cu ajutorul mai multor credincioºi ºi ucenici, a construit în insula Eghina o mãnãstire de cãlugãriþe. Aici a rânduit o viaþã de obºte desãvârºitã, dupã tradiþia Sfinþilor Pãrinþi. Dumnezeu l-a dãruit cu daruri bogate ºi, încã din timpul vieþii, a ajutat prin rugãciuni, dragoste ºi tãmãduire pe mulþi bolnavi ºi sãraci. Mai ales dupã primul rãzboi mondial, aceºtia, lipsiþi de orice ajutor, veneau la el ca la pãrintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncã maicilor ce se nevoiau în mãnãstire sã împartã la cei lipsiþi orice fel de alimente ºi sã nu pãstreze nimic pentru ele, cãci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrãnea ºi pe unii ºi pe alþii. În anul 1920, dupã douã luni de suferinþã, dupã o viaþã de nevoinþe, de rãbdare, de prigonire ºi hulã, smeritul Pãrinte a fost chemat sã se odihneascã în Domnul. Îndatã dupã moartea sa a început un lung ºir de minuni ºi vindecãri, care continuã pânã în zilele noastre. La puþin timp dupã moarte, în timpul unor lucrãri la mormânt, s-a descoperit cã trupul Sfântului este întreg ºi nestricat, rãspândind o bunã mireasmã. Canonizarea Sfântului dãruitor de luminã ºi sãnãtate. În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, ca urmare a numeroaselor minuni care se fãceau la moaºtele sale, l-a declarat Sfânt, cu zi de prãznuire la 9 noiembrie ºi, astfel, a devenit cel mai venerat sfânt din aceastã blagoslovitã þarã ortodoxã. Zilnic, credincioºii se închinã la moaºtele Sfântului Nectarie ºi la mormântul sãu, merg la chilia în care a trãit ºi fac din mãnãstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toatã Grecia. Sfintele sale moaºte revarsã asupra celor care se învrednicesc sã ajungã acolo daruri de bucurie, de sãnãtate ºi de luminã. Astãzi Sfântul Nectarie este cinstit ºi este considerat drept mare tãmãduitor al cancerului. ªi sunt nenumãrate minunile pe care le-a sãvârºit asupra creºtinilor din întreaga lume ortodoxã, dar ºi a celor din România ºi chiar din judeþul Braºov; pentru cã, din mila ºi dragostea Sfântului, pãrticele din sfintele sale moaºte se aflã spre închinare ºi ajutor ºi la schitul de la ªinca Veche, al cãrui paraclis are hramul “Sf. Nectarie”, precum ºi în biserica din satul Bucium, tot în judeþul nostru. Eufemia Toma

Catehism pe înþelesul tuturor 7 Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie Scripturã (calea scrisã). lui. În realitate, Sfânta Tradiþie nu este

(2) Sfânta Tradiþie A luat naºtere înainte de Sfânta Scripturã Unul dintre criteriile pentru ca adevãrurile despre Dumnezeu ºi mântuire sã se rãspândeascã în lume a fost ca ele sã fie transmise prin viu grai, spre a fi mai uºor înþelese ºi primite de cãtre oameni. Cea mai eficientã modalitate de însuºire a adevãrului mântuitor ºi de întãrire în credinþã este prin transmitere oralã, dupã cuvântul Sfântului Apostol Pavel: “Credinþa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnã cã auzind cuvântul lui Dumnezeu propovãduit de cãtre cei care Îl slujesc, oamenii se zidesc duhovniceºte ºi se întãresc în credinþã. Din aceastã cauzã, Sfânta Tradiþie (calea oralã de transmitere a adevãrului) a precedat Sfânta

Pomelnicul este o unealtã de care creºtinul se foloseºte foarte des. El este “targa”, cum spune Maica Siluana Vlad, pe care îi ducem pe cei dragi (sau mai puþini dragi, pentru cã suntem datori sã ne rugãm ºi pentru vrãjmaºi) în faþa lui Dumnezeu, îi încredinþãm Lui pentru a ne da tuturor cele de folos spre mântuire. De multe ori însã preoþii primesc la altar pomelnice care le pun tot felul de probleme. Pentru cã întocmirea unui pomelnic trebuie sã þinã cont de câteva reguli, pe care ni le prezintã Pãrintele Ioanichie Bãlan în “Cãlãuzã Ortodoxã în Bisericã”: Mijlocirea Bisericii este atât de puternicã încât, fiind astfel conºtienþi de marele ajutor duhovnicesc dãruit celor pomeniþi la Sfânta Liturghie, trebuie sã fim mai conºtiincioºi în înmânarea numelor celor dragi nouã - ºi a tuturor acelora în nevoi - pentru a fi pomeniþi la Proscomidie. Cum trebuie scris un pomelnic pentru pomenirea la Proscomidie? Se fac liste separate pentru

Tradiþia Apostolicã ºi Tradiþia Bisericeascã

Din punct de vedere al conþinutului ei, Sfânta Tradiþie este una singurã, dar privitã sub aspectul perioadei de timp în care a fost transmisã, o diferenþiem astfel: Tradiþia Apostolicã, adicã învãþãtura încredinþatã prin viu grai de cãtre Hristos Sfinþilor Apostoli ºi Tradiþia Bisericeascã, adicã învãþãtura transmisã de Sfinþii Apostoli urmaºilor lor, pe care aceºtia au transmis-o apoi mai departe din generaþie în generaþie, fãrã alterare.

o “încremenire în forme”, ci numai pãstrarea nealteratã a adevãrului dumnezeiesc, cel care este calea spre desãvârºirea omului.

“Evoluþia Tradiþiei”

Dacã am accepta formula de “evoluþie” a Tradiþiei, ar pãrea cã suntem de acord cu o schimbare a acesteia, dar dacã suntem de acord cã fiecare epocã aduce un plus la nivelul cunoaºterii, putem accepta ºi cã existã o “evoluþie” a Tradiþiei privitã prin prisma gãsirii de noi forme de exprimare a aceluiaºi adevãr, conforme cu nivelul de înþelegere al fiecãrei generaþii, sub raportul îmbogãþirii cunoaºterii. Prin urmare atât Sfânta Scriptura cât ºi Sfânta Tradiþie în faþa Sfânta Tradiþie sunt modalitãþi de transprovocãrilor contemporane mitere cãtre noi a adevãrurilor care ne conPrivitã unilateral, Sfânta Tradiþie ar duc spre o îmbunãtãþire duhovniceascã ºi, pãrea ceva fix, de neschimbat, care nu þine în final, spre desãvârºire. cont de legile dezvoltãrii ºi evoluþiei omuPr. Adrian Magda pe cei care refuzã Sfintele Taine, pe cei care au murit în orice fel de secte, pe cei care s-au sinucis pe orice cale, fiind sãnãtoºi vii ºi morþi; acestea trebuie la minte, pe cei care au murit în marcate în susul foii fie cu pãcate grele ºi nu s-au spove-dit “Pentru sãnãtatea ºi mânpânã la moarte, pe cei care au tuirea robilor lui Dumnetrãit în îndoialã de credinþã, în zeu...” (Pentru vii) fie cu urã ºi judecãþi ºi au murit neîm“Pentru odihna robilor lui pãcaþi ºi fãrã pocãinþã, pe cei ce Dumnezeu...” (Pentru morþi) celele (miridele) care se aºeazã au hulit ºi înjurat pe Dumnezeu Trebuie folosite numele care au fost primite la Botez (pre- pe Sfântul Disc reprezintã pânã la moarte, pe cei care au numele), nu porecle sau pres- Sfânta Bisericã, trupul credin- fãcut vrãjitorie în viaþã cerând curtãri (Constantin nu Costi, cioºilor ortodocºi. Cei ne- ajutorul diavolului, ºi au murit Elisabeta nu Veta). Nu sunt ne- ortodocºi trebuie trecuþi pe liste în acest greu pãcat. Se recomandã ca pe pomelseparate pentru a fi pomeniþi la cesare numele de familie. nice sã fie trecute mai întâi Chiar dacã nu folosim un alte rugãciuni ale Bisericii. Dintre cei în viaþã nu pot fi numele celor care fac parte din formular special, hârtia pe care o folosim pentru a scrie pomel- pomeniþi la Sfânta Liturghie cler, episcopul locului, preotul, nicele trebuie sã fie curatã ºi ateii, apostaþii, adicã cei care duhovnicul etc; apoi naºii, scrisã frumos, prin aceasta s-au lepãdat de dreapta cre- pãrinþii, familia ºi toþi ceilalþi arãtându-ne evlavia faþã de dinþã în Dumnezeu, vrãjitorii, pentru care ne rugãm. Pomelnicele se dau cu lumâsfinþenia pomenirii liturgice. fermecãtorii, adicã cei care nu Hârtia nu trebuie sã fie ºifonatã cred în Hristos. Nu pot fi nare aprinsã, însoþite de darul nossau plinã de ºtersãturi. Scrisul pomeniþi cei care trãiesc în tru - prescura, preferabil înainte trebuie sã fie lizibil, sã nu fie concubinaj, adicã nu sunt de începerea Sf. Liturghii. Odaprea mic, sau numele sã fie cununaþi la bisericã, cei ce au tã ce a început Liturghia (“Binescrise prea aproape unul de fãcut avort ºi nu se pocãiesc, ºi cuvântatã este Împãrãþia...”) preoaltul, deoarece sunt dificil de care nu se spovedesc din co- tului îi este mai greu sã citeascã citit. Cei care scriu urât pot sã pilãrie ºi se aflã în cumplite pomelnicele, mai ales dacã nu roage pe cineva cu un scris mai pãcate trupeºti ºi sufleteºti. Pe are ca ajutor un diacon, deºi aceºtia Biserica îi pomeneºte pomelnicele pot fi totuºi aduse frumos sã le transcrie. La Liturghie pot fi pome- numai la litie ºi acatist, pentru pânã înainte de Vohodul Mare (Ieºirea cu Sfintele Daruri). niþi doar membrii Bisericii mângâierea familiei. A consemnat Dintre cei morþi Biserica OrOrtodoxe (adicã doar cei botePr. Cãtãlin Teulea zaþi ortodox) deoarece pãrti- todoxã nu poate pomeni pe atei,

Despre pomelnice

D

D

D

D

D

8

Fii tânãr cu Hristos

ce poate puþini noi ºtiu este cã Tu ºtii ce sãrbãtoreºti de Halloween? dintreCeea noaptea dinspre 31 oc-

Înfierat drept “sãrbãtoare de import” de cãtre tradiþionaliºti, Halloween-ul se bucurã de un succes comercial crescut în întreaga Europã. Petrecerile, costumele de groazã ºi dovlecii sculptaþi câºtigã tot mai mult teren ºi în România, sãrbãtoarea fiind promovatã din ce în ce mai mult chiar în ºcoli ºi grãdiniþe, ca sã nu mai vorbim de comercianþii dornici de profituri fabuloase. Aceastã zi, consideratã de adepþii satanismului ca fiind una din cele mai importante dintre sãrbãtori, este vãzutã de majoritatea dintre noi ca o simplã zi haioasã. Tu ºtii ce sãrbãtoreºti de Halloween?

De la zeul întunericului la sfinþi Hallows' Evening” Originile diverselor tradiþii de Halloween nu au o datã exactã. Ele se pierd în negura timpului, contopindu-se cu istoria celþilor care populau nordul Britaniei ºi Irlanda de azi. Sãrbãtoarea Halloween-ului era strâns legatã de preocupãrile oamenilor acelor vremuri. Calendarul lor era unul simplu ºi includea douã anotimpuri: vara (sau sezonul recoltelor) ºi iarna (care începea la 1 noiembrie), viaþa ºi moartea, Beltane ºi Samhain. ªi cum 1 noiembrie reprezenta începutul sezonului morþii, noaptea care preceda aceastã zi a devenit ºi noaptea în care era sãrbãtorit zeul întunericului ºi al umbrelor, Anwinn. Credinþa era cã în acea noapte spiritele celor care muriserã în timpul anului se întorc printre cei vii, cãutând ajutor de la aceºtia pentru a trece în lumea umbrelor. Halloween-ul era, de asemenea, noaptea în care zânele se deghizau în oameni sãrmani ºi mergeau din uºã în uºã pentru a cere ajutor, rãsplãtindu-i pe cei care le ajutau ºi creându-le neplãceri celor care nu le deschideau. În anul 43 dupã Hristos, romanii au cucerit majoritatea teritoriului celtic. Pe parcursul a patru sute de ani cât a durat ocupaþia, douã festivaluri de origine romanã (ziua Feralia - comemorare a morþilor ºi cea a zeiþei Pomona - sãrbãtoarea recoltelor) au fost îmbinate cu celebrarea tradiþionalã celticã a Samhain-ului. Strãvechiul festival Samhain a fost denunþat însã de Biserica catolicã, ca fiind un cult de adulare a demonilor. Pentru a o contracara, în secolul al VII-lea Papa Bonifaciu al IV-lea a desemnat data de 1 noiembrie ca “Ziua tuturor sfinþilor”, în onoarea ºi memoria sfinþilor ºi a martirilor. În jurul anului 1500, nimeni nu mai putea face vreo diferenþã între cele douã sãrbãtori: Samhain ºi All Saints'Day. Acum era “All Hallows'Day” (Ziua tuturor sfinþilor), iar noaptea precedentã - “All

CMYK

(Ajunul zilei tuturor sfinþilor). Timp de 200 de ani, cele douã evenimente s-au desfãºurat concomitent, iar Biserica romano-catolicã ºi-a dat seama cã încã nu reuºise sã înlãture ritualul pãgân. Papa Grigorie al III-lea a interzis folosirea costumelor ºi machiajelor hidoase, lãsând, în schimb, tradiþia colindului din poartã în poartã, unde tinerii puteau sã se deghizeze în îngeri sau demoni.

Profit, satanism sau amuzament? Pe teritoriul american, prima sãrbãtoare de Halloween este celebratã în 1921, devenind în timp o sãrbãtoare naþionalã popularã, cu un puternic profit comercial, având ca specific ceea ce cunoaºtem deja ºi noi, românii: decuparea dovlecilor ºi aprinderea de lumânãri în interiorul lor, purtarea mãºtilor care de care mai sumbre: vampiri, diavoli, schelete, vrãjitori ºi alte creaturi ale întunericului. Vânzãrile de filme horror cresc în aceastã perioadã, toatã afacerea Halloween-ului ridicându-se la sume astronomice. Pe continentul american a fost remarcat însã ºi un alt fenomen: numãrul violenþelor, abuzurilor ºi crimelor care se întâmplã în aceastã noapte este din ce în ce mai mare: sunt incendiate case, biserici, sunt omorâþi oameni ºi animale. Explicaþia nu este greu de gãsit. Rãul este mult mai uºor acceptat atunci când este oferit sub chipul jocului, iar adorarea maleficului în aceastã zi are o influenþã negativã asupra comportamentului copiilor. Toate “accesoriile” acestei sãrbãtori îi familiarizeazã pe cei mici, dar ºi pe tineri, cu rãul, agresivitatea, grotescul ºi chiar cu crima. Sondajele efectuate în aceastã perioadã spun cã cei care sãrbãtoresc Halloween-ul sunt foarte predispuºi spre agresivitate ºi violenþã.

tombrie spre 1 noiembrie este una de mare importanþã pentru sataniºti, Hallo-ween-ul fiind una din cele 8 sabaturi ale calendarului pãgân. Adepþii satanismului cred cã diavolul este cel mai puternic în aceastã noapte, fiind o vreme foarte bunã de fãcut vrãji. Toate aceste obiceiuri ºi tendinþe de peste ocean pot pãrea fantasme pentru noi, unde sãrbãtoarea Halloween-ului nu are prea multã vechime ºi majoritatea celor care sãrbãtoresc habar nu au de semnificaþia ei. Pare doar o joacã, un amuzament. Sã nu uitãm însã cã ceea ce faci te face, iar persistarea în aceastã adorare a rãului, chiar ºi numai pentru o zi în an, este deschiderea unei cutii a Pandorei.

Avem curaj sã fim altfel? Creºtinismul este religia iubirii, a bucuriei, a luminii, Dumnezeu Însuºi este iubire. Suntem gata sã ne lepãdãm de Dumnezeu? (Cãci orice îmbrãcare în hainele rãului, chiar ºi “de formã”, este o lepãdare de Dumnezeu…) Sã nu uitãm cã pãmântul acesta strãmoºesc, care ne sãrutã picioarele atunci când îl strãbatem în trecerea grãbitã, este stropit cu sângele strãmoºilor noºtri, care au pãstrat de multe ori cu preþul vieþii credinþa în Hristos ºi în Bisericã. Toate aceste “împrumuturi” din Occident (Valentine’s Day, Halloween etc.) nu au legãturã cu tradiþia noastrã creºtin-ortodoxã. Tentaþia copierii pentru a fi “în rând cu lumea” este mare. Însã vã îndemn, dragii mei, aveþi curajul sã fiþi altfel decât ceilalþi! Aveþi curajul de a nu vã lãsa manipulaþi, de a vã întreba ce sãrbãtoriþi atunci când preluaþi cu ochii închiºi o “tradiþie” care nu prezintã garanþia celor lãsate de bunici. În final, vã doresc sã deveniþi aºa cum spune Pãrintele Teofil de la Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus: “înfricoºãtor de buni”, adicã sfinþi! Aceasta întrucât “copiii lui Dumnezeu nu se deosebesc cu nimic de fiii întunericului, decât prin iubire”, cum spune Fericitul Augustin. Diacon Claudiu Pãun, Parohia Fãgãraº - Galaþi

Pas în doi

Despre familia creºtinã Ce se întâmplã atunci când confundãm pofta cu dragostea? Ce facem dacã noi ne-am întors la Dumnezeu, dar soþul/soþia nu? Ne spune Maica Siluana Vlad, din vasta sa experienþã în consiliere, desfãºuratã în ultimii ani în cadrul Centrului de formare ºi consiliere “Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, care ºi-a mutat de curând sediul la Iaºi. Articolul este un fragment din conferinþa þinutã de Maica Siluana în luna martie a acestui an, la Drobeta Turnu Severin.

Prima capcanã: confundarea poftei cu dragostea

Frumuseþea nu se vede de aproape

Astãzi femeile nu mai au rãbdare sã-i înveþe iubirea pe bãrbaþi. Rânduiala de la Dumnezeu este cã bãrbatul trebuie sã iubeascã femeia ºi femeia sã-i rãspundã bãrbatului la iubire. În deznãdejdea trãitã astãzi de fete cã sunt tot mai puþini bãieþi disponibili, fiind cumva în crizã, fetele au o fricã necreºtinã de a rãmâne nemãritate. Este necreºtinã, pentru cã femeia creºtinã nu se teme; ea ºtie cã este aici ca sã se sfinþeascã, sã intre în viaþa veºnicã ºi sã se bucure de bucuria veºnicã. ªtie cã viaþa însãºi e bucurie, nu ceea ce facem. Putem sã fim bucuroºi curãþând cartofi ºi nefericiþi zburând cu avionul, pentru cã fericirea nu e în avion. Femeile deci nu mai au rãbdare sã-i aºtepte pe bãrbaþi sã iubeascã. La primul semn de iubire, femeia rãspunde cu toatã iubirea ºi nu-ºi dã seama cã nu e iubire ceea ce oferã. Bãrbatul când porneºte spre iubire, mai ales în zilele noastre, pentru cã asta oferã societatea, el înþelege sex. ªi el o doreºte, acesta e un lucru pe care l-a învãþat de când era la grãdiniþã, iar dacã s-a mai uitat ºi la filme ºi la nu ºtiu ce poze, el se zvârcoleºte. Sunt copii de 12-13 ani care îmi scriu ºi mã întreabã ce sã facã sã scape de pãcatul desfrânãrii; eu am crezut cã visez: “Da' cu cine desfrânezi, mamã?” “Cu femeile pe care le vãd pe stradã”. Vã daþi seama cã desfrâna în capul lui... Este o lume în care copiii sunt asaltaþi cu aceste lucruri. ªi atunci tu, când îl vezi cã îþi zâmbeºte, crezi cã îþi zâmbeºte þie ºi el de fapt are un scenariu, nu de tele-novele cum ai tu, ci de tele-porcãrii. ªi tu zici “Vai ce frumos se uitã la mine!”, dar nu se uitã la tine, maicã! El are o idee fixã ºi ai sã vezi cã pe urmã nici nu te mai vede. Confundarea poftei cu dragostea este prima capcanã pentru viitoarea familie. ªi fata neinstruitã de pãrinþi, de ºcoalã, de Bisericã (pentru cã ne e fricã sã vorbim despre lucrurile acestea), crede cã e iubitã ºi doritã. ªi atunci el îi oferã o îmbrãþiºare ºi ea îi oferã tot: “M-am dãruit, pentru cã îl iubesc!” “Pe cine iubeºti, cui te-ai dãruit?” “A zis cã-l cheamã Cãtãlin” “I-ai cerut buletinul? Dacã nu-l cheamã Cãtãlin?” ªi vine dupã o vreme: “Maicã, am aflat cã nu-l cheamã Cãtãlin!” Nici n-a ºtiut pe cine sã dea în judecatã pentru paternitate…

De unde vin acestea? De la neîncreºtinarea copiilor. Pãrinþii nu ºi-au crescut copiii în duh creºtin, în duhul de a fi cu Hristos ºi de a crede cã Hristos ne dã toate, pentru cã ne-a zis: “Cãutaþi mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi toate celelalte se vor adãuga vouã”. Dacã bãrbatul totuºi iubeºte, ºi i se oferã acest plus, acest total, dintr-o datã, iubirea lui se stinge. Pentru cã el nu are timp sã descopere persoana, va fi absorbit de dorinþa trupeascã, de plãcerea trupeascã, ºi nu va avea timp sã vadã frumuseþea femeii, delicateþea ei, nu va avea timp s-o cunoascã. Or aceastã atracþie a trupurilor, dacã nu e hrãnitã de rugãciune ºi nu e hrãnitã de Duhul Sfânt prin harul Cununiei, trece! E prima care trece. Mai întâi trece atracþia trupeascã, apoi trec sentimentele, ºi apoi mai rãmân câteva valori în comun, dacã sunt. Dar dacã descoperim cã aveam valori diferite… Îmi spunea cineva: “Maicã, mã plictisesc când ascultã manele!” “Mãi, da' unde erai când te-ai mãritat cu el?” Zice: “N-asculta atunci!” “Da ce fãcea?” “Mã pupa!” “Ei acum, cã i-a trecut pupatul, s-a întors la manele, ce sã facã, dacã cu asta îºi hrãnea sufleþelul?” Avem deci nevoie de o probã a timpului înainte de cãsãtorie, o probã în curãþie, în cuminþenie, în care sã vedem ce ne place, ce vom face când aceastã furtunã a dorinþelor se va aºeza în cuminþenia cãsniciei. Deci fata trebuie sã îl þinã pe bãiat la distanþã ºi în felul acesta bãiatul o vede. De aproape nu se vede, se simte. Se simt numai fiorii. Cu cât te dai mai departe cu atât vezi mai bine. ªi atunci îl descoperim pe celãlalt.

Când celãlalt nu e credincios... Ne întoarcem la Hristos. ªi dacã ne întoarcem dupã cãsãtorie ºi ne trezim aºa, dupã o vreme, cã ne apucã pe unul sã ne ducem la bisericã, ºi pe celãlalt nu îl apucã, ce sã facem? Sã nu Îl ducem pe Dumnezeu la celãlalt sub formã de predici ºi moralã, pentru cã va fugi! Sã Îl ducem pe Dumnezeu în inima noastrã, în viaþa noastrã, în gândul nostru. Noi sã vorbim cu Dumnezeu despre persoana iubitã, nu cu persoana iubitã despre Dumnezeu. Pentru cã dacã el vrea sã te ia în braþe ºi tu începi sã îi spui despre perihorezã, nu va înþelege. Sau dacã îi spui: “ªtii ce fru-

9

mos a spus azi la Sfânta Liturghie?” nu va auzi, el aude cum îþi bate þie inima, el ar vrea sã pui capul pe pieptul lui, cã aºa ai fãcut “pânã te-a apucat chestia asta”. Ei, dar dacã tu pui capul pe pieptul lui, cum fãceai pânã ieri-alaltãieri, ºi zici: “Doamne, binecuvânteazã-ne, Doamne, iubeºte-ne! Doamne, pune harul Cununiei în noi! Doamne miluieºte-ne!”, sã vezi ce o sã se întâmple! Sã ne rugãm la Dumnezeu ºi când mâncãm, ºi când ne spãlãm, ºi când ne iubim bãrbatul, ºi când facem de mâncare, nu doar când mergem la Liturghie, cã aþi vãzut cã ºi atunci ne zboarã gândul! Toate femeile pe care le-am învãþat cum sã îºi cucereascã bãrbaþii cu care sunt cãsãtorite de mult ºi au fãcut lucrul acesta au avut un succes teribil. S-au rugat ºi ºi-au “bombardat” bãrbatul cu binecuvântare, în gând: îi binecuvânteazã perna, aºternutul, mâncarea… Dar dacã zici: “Lua-l-ar, unde-o fi umblând acuma…?”, când vine dã de drac în strachinã ºi se îndrãceºte. ªi tu zici: “Ce l-o fi apucat?” Ei, l-a apucat ãla pe care l-ai pus tu în strachinã. Sã îl bãgãm deci pe Dumnezeu în toate, sã transformãm aceastã tandreþe carnalã în tandreþe duhovniceascã.

Vorbiþi CU Dumnezeu, nu DESPRE Dumnezeu Apoi sunt femei care vin la mine ºi îmi zic: “Maicã, nu ºtiu ce sã fac, bãrbatul meu parcã e apucat! Nu ºtiu ce sã fac, în post nu mã lasã sã postesc! Mã lasã sã nu mãnânc, dar ºtiþi dumneavoastrã ce nu mã lasã…” “Pãi bre, nu poþi sã-l duci cu vorba? Zici: Acuºi vin, iubitul meu, mã duc sã fac un ceai! ªi când vii el sforãie. Dar dacã îi spui: Lasã-mã în pace, cã sunt în post!, dacã îl provoci aºa, nu te lasã pânã la ziuã”. Sf. Ioan Gurã de Aur spune un cuvânt uluitor: N-ai venit la rugãciune pentru cã þi-ai îmbrãþiºat nevasta ºi ai venit deºi þi-ai vorbit vecinul de rãu? Care pãcat e mai mare? Îmbrãþiºarea nevestei e binecuvântatã de Dumnezeu, chiar dacã ne spune: “Pentru rugãciune sã vã separaþi”. E BINE sã þinem post, dar nu e un pãcat ca minciuna, clevetirea, furtul, privirea la pornografie ºi alte pãcate. Deci sã fim atente cu trupul nostru, care este trupul cãsniciei noastre, ºi rugãciunea ºi delicateþea vor face din bãrbatul acela neînþelegãtor un bãrbat înþelegãtor. Femeia este fãcutã de Dumnezeu plinã de farmec! Ea poate sã îl seducã! Dar dacã se apucã sã îi þinã predici nimeni nu se lasã cucerit… Rugãciunea este taina. Sã vorbim mai puþin despre Dumnezeu ºi mai mult cu Dumnezeu. Rugãciunea face minuni, rugãciunea este o putere extraordinarã. Dar noi ne rugãm puþin, ºi ºi atunci suntem cu gândul în altã parte. Sã ne rugãm scurt ºi des, cu aceastã minune de rugãciune care este “Doamne, miluieºte!” A consemnat Natalia Corlean

CMYK

10

Educaþie creºtinã 1. sã respecte particularitãþile de vârstã 2. sã fie stabil ºi flexibil 3. sã aibã un caracter raþional

Organizarea familiei (1) Fãcând zilele trecute ordine în bibliotecã am gãsit o cãrticicã foarte interesantã: “Ritmuri zilnice - organizarea regimului de viaþã în familia cu mai mulþi copii” de Mihai Ghivrigã. A apãrut în 1967, la Editura Didacticã ºi Pedagogicã, dar conþinutul este cât se poate de util ºi de actual. Lectura ei ajutã la alcãtuirea unui program zilnic absolut necesar, aºa cã o sã rezum niºte idei, care cred cã vã vor fi de folos. Ce este regimul de viaþã? a copilului, prin alternanþa raþionalã a activitãþii cu odihna Regimul de viaþã cuprinde întregul procreeazã condiþiile pentru o dezgram al vieþii copilului, încadrat într-o anu- voltare intelectualã ºi moralã echilibratã, mitã ordine ºi succesiune, cu durate potri- împãrþind raþional timpul între diferite vite fiecãrei activitãþi ºi fiecãrei vârste: utile ºi formând obiºnuinþe pozi activitatea zilnicã specificã vârstei ocupaþii tive legate de activitate (joc, învãþãturã, muncã în gospodãrie) e o metodã de educare a voinþei ºi activitãþile de “autoservire” (ordinea în a disciplinei camerã, igiena, pãstrarea ºi îngrijirea Alcãtuirea regimului hainelor, jucãriilor etc.) activitãþile din timpul liber (lecturã, Pentru alcãtuirea unui regim de viaþã plimbãri, sport, spectacole etc.) trebuie sã þinem cont de condiþiile genemesele rale, comune tuturor familiilor, precum ºi somnul de condiþiile specifice, determinate de parStabilirea unui regim de viaþã este ticularitãþile familiei (structura ei, ocupaþia foarte importantã, deoarece: pãrinþilor, condiþii de viaþã etc.). asigurã sãnãtatea fizicã ºi psihicã Condiþiile generale sunt:

Copiii noºtri sunt cobai? Ministerul Sãnãtãþii a anunþat derularea, începând din aceastã toamnã, a unui amplu program de imunizare împotriva cancerului de col uterin. O componentã a acestui program este campania de vaccinare a fetiþelor de clasa a IV-a cu Gardasil, având ca scop prevenirea infectãrii cu virusul HPV (papilomavirusul uman) tipurile oncogene, care pot provoca un cancer de col uterin. Aceastã decizie a fost luatã deºi existã multe voci, chiar ºi reprezentanþi ai Societãþii Române de Obstetricã-Ginecologie, care susþin cã în momentul de faþã nu existã încã date care sã dovedeascã eficienþa lui ºi va trece încã destul timp pânã astfel de date vor deveni disponibile, pentru cã perioada de la infectarea cu HPV pânã la apariþia cancerului invaziv este frecvent de peste 10 ani. Cert este însã cã un procent mare din femeile vaccinate au acuzat reacþii adverse puternice: febrã, stare de rãu, greþuri, dureri de cap ºi de spate, ºoc anafilactic ºi epilepsie, paralizii, atacuri de panicã ºi tulburãri circulatorii, cãderea pãrului ºi amenoree secundarã (lipsa menstruaþiei), tulburãri de sensibilitate, dureri articulare, erupþii pe piele, obosealã accentuatã, ameþeli, lipsa poftei de mâncare, depresie, ameþeli ºi chiar deces în urma vaccinãrii.

1. Particularitãþile de vârstã Eforturile ºi odihna trebuie dozate în funcþie de vârstã. Dacã într-o familie sunt mai mulþi copii, pãrinþii trebuie sã stabileascã pentru fiecare un regim adecvat vârstei, acestea trebuind sã se coreleze ºi sã fie integrate în programul familiei. Elementele regimului care variazã în funcþie de vârstã:

Somnul: - la un an copilul are nevoie de circa 15 ore de somn - la 4 ani - de 12-13 ore - la 7 ani - de 11-12 ore - la 10 ani - de 10 ore - somnul de dupã-amiazã trebuie sã fie obligatoriu pânã în jurul vârstei de 10 ani Pentru toþi copiii trebuie sã existe o orã unicã de culcare, diferenþierile obþinându-se prin prelungirea somnului de dimineaþã ºi introducerea somnului de dupã-amiazã. În timp ce copiii mai mici dorm, cei mari trebuie sã pãstreze liniºtea, gãsindu-ºi activitãþi liniºtite (lecturã, colorat, modelaj etc.).

În timp ce învãþãtorii claselor a IV-a sunt deja contactaþi pentru a da date despre numãrul de eleve, tot mai mulþi medici atrag atenþia asupra posibilelor pericole ale vaccinãrii cu Gardasil. Ei spun cã premisele de la care se pleacã în aceastã campanie sunt greºite, pentru cã nu sunt luate în considerare cauzele directe ale infectãrii, ºi anume relaþiile sexuale de la o vârstã fragedã, partenerii multipli, contactarea bolilor cu transmitere sexualã, efectul nociv al fumatului, folosirea contraceptivelor, prostituþia etc. De aceea recomandã, ca primã mãsurã, lupta împotriva acestora ºi studierea vaccinului un timp mai îndelungat, pentru cã la ora actualã existã prea puþine date despre efectele pe termen lung, iar efectele secundare constatate deja nu sunt deloc de neglijat. În afara faptului cã aceastã campanie este denunþatã de mulþi ca fiind o afacere de îmbogãþire a companiei care produce vaccinul, care aºteaptã astfel vânzãri de miliarde de dolari, pãrinþii trebuie sã ºtie cã, în cazul în care au îndoieli, au dreptul sã refuze efectuarea de experimente pe copiii lor, cum poate fi aceastã campanie de vaccinare. Tot ceea ce trebuie este sã facã o cerere în care sã refuze vaccinul. Natalia Corlean

Masa: - se vor respecta particularitãþile de vârstã, încercându-se ca mãcar una din mesele zilnice sã adune în jurul ei pe toþi membrii familiei. Activitatea: antepreºcolarii (1-3 ani) - îºi petrec timpul de veghe jucându-se. preºcolarii (3-7 ani) - pe lângã joc ºi activitãþi educative vor avea ºi mici responsabilitãþi gospodãreºti. ºcolarii - în funcþie de vârstã vor avea un regim diferit.

2. Stabilitatea ºi flexibilitatea regimul nu trebuie sã fie rigid, ci sã aibã un caracter constant, dar care sã permitã mobilitatea. orele de masã ºi de somn trebuie sã rãmânã întotdeauna aceleaºi.

3. Raþionalitatea

sã prevadã timp suficient pentru activitate ºi odihnã ºi sã alterneze în mod judicios activitãþile. programul trebuie sã fie înþeles ºi acceptat de copil ca ceva necesar, logic ºi raþional. programul din familie trebuie sã fie o continuare ºi o completare a celui din grãdiniþã/ºcoalã. A consemnat Irina Constantinescu, psiholog

Trup ºi suflet

11

Ce trebuie sã ºtim despre:

Transplantul de organe (II) În numãrul trecut al revistei noastre am vorbit despre performanþele medicinei moderne în ceea ce priveºte transplantul de organe. Dincolo de beneficiile acestei practici se ridicã ºi o serie întreagã de probleme care-i frãmântã pe teologi ºi bioeticieni, una din ele fiind ºi aceasta: când pãrãseºte sufletul trupul? Când este în moarte cerebralã sau în moarte biologicã? Nu cumva prin transplant se atenteazã la integritatea persoanei donatorului?

Mai multe morþi… Din punct de vedere medical se vorbeºte de mai multe “morþi”, ºi anume: a) moarte aparentã - funcþiile vitale sunt atât de mult slãbite încât nu pot fi percepute decât cu aparate speciale; b) moarte clinicã - funcþiile vitale au încetat fãrã sã se fi alterat încã structurile în mod ireversibil, ele putând fi reactivate prin terapia intensivã ºi reanimare; c) moarte biologicã - organele vitale au intrat deja în proces de alterare, adicã a început procesul de necrozare a þesuturilor; d) moarte cerebralã - reprezintã încetarea definitivã a funcþiilor encefalului întreg (cortex, cerebel ºi trunchi cerebral). Moartea cerebralã nu trebuie confundatã cu moartea biologicã. Procesul de necrozã a þesuturilor (moartea biologicã) începe dupã instalarea morþii cerebrale. Deºi activitatea corticalã înceteazã, anumite organe ale corpului pot fi menþinute, pentru o anumitã perioadã de timp, “în viaþã”, cu ajutorul aparaturii medicale.

Moartea cerebralã adevãratul criteriu al morþii Unii teologi sunt de pãrere cã, biologic vorbind, viaþa se continuã în trupul uman ºi dupã declararea morþii cerebrale, ºi este viaþã umanã. Cu toate acestea, nu trebuie uitat cã toate persoanele a cãror moarte cerebralã se constatã, se gãsesc în serviciile de terapie intensivã ale spitalelor. Deci, sunt þinute artificial în viaþã, oarecum forþat. Dacã nu s-ar gãsi în acele spaþii ºi nu ar primi îngrijirile specifice acelor spaþii ar fi fost moarte demult, chiar ºi din punct de vedere biologic. Academia Pontificalã de ªtiinþe considerã cã moartea cerebralã este adevãratul criteriu al morþii, deoarece încetarea funcþiilor cardio-respiratorii mai mult de 4 minute duce foarte rapid la moartea cerebralã. Oamenii de ºtiinþã considerã cã în

cazul terapiei intensive, odatã instalatã moartea cerebralã, personalul medical este îndreptãþit sã suspende terapia. Comisia Naþionalã Elveþianã “Dreptate ºi pace” spune în acest sens: “Dacã noi socotim cã fiinþa omeneascã este o unitate indisolubilã a trupului ºi a sufletului, trebuie sã admitem cã viaþã pãmânteascã a unei persoane s-a sfârºit în mod definitiv când creierul acesteia, suportul fizic al sufletului, a încetat definitiv sã mai funcþioneze. Chiar dacã este posibil sã se menþinã încã metabolismul trupului, în mod artificial, nu mai este vorba de o viaþã a persoanei. A menþine un trup în mod artificial în “viaþã”, fãrã cea mai micã perspectivã de revenire a persoanei la viaþã, va echivala cu o lipsã de respect faþã de trupul defunctului”. Moartea cerebralã reprezintã, din punct de vedere medical, alterarea ireversibilã a vieþii celulelor scoarþei cerebrale, ceea ce face ca trupul omului sã nu mai fie structura propice prin care sufletul omenesc comunicã cu mediul înconjurãtor. Astfel, trupul nu-ºi mai asigurã propria-i existenþã din schimbul cu mediul înconjurãtor ºi nici comunicarea cu sufletul nemuritor. Va fi o structurã incapabilã sã asigure condiþiile minime de manifestare a sufletului în ea.

Creierul - suport fizic al sufletului Preluând învãþãtura creºtinã potrivit cãreia sufletul este în tot trupul omenesc, Prof. dr. Tristam Engelhardt precizeazã cã existã o diferenþã între organele trupului omenesc în ceea ce priveºte efectul prezenþei lor la definirea personalitãþii. Spre exemplu, omul îºi pãstreazã calitãþile personale ºi identitatea personalã chiar dacã i se transplanteazã o altã inimã, un alt ficat sau un alt plãmân. Sufletul este ºi în mânã, dar distrugându-se mâna nu se distruge ºi persoana. Sufletul este ºi în inimã, dar în cursul operaþiilor pe cord oamenii trãiesc având inima scoasã din trup (chiar

dacã aceasta nu este decât pentru câteva ore). Nu acelaºi lucru este când este afectat creierul: când unei persoane i s-a distrus creierul, persoana este moartã. Prin urmare, este o crimã sã declari un om mort numai pentru cã i-a încetat funcþionarea spontanã a sistemului cardio-respirator, fãrã sã fi murit ºi creierul. Însã dupã moartea creierului, celelalte pãrþi ale trupului pot fi folosite pentru transplant. Refuzul de a fi donator de organe pentru transplant, în timpul vieþii sau dupã moarte nu este justificat de ideea cã la învierea de obºte trupurile vor învia cu inventarul complet al atomilor ºi moleculelor trupului în momentul morþii. Învierea morþilor va fi un act de nouã creaþie a lumii ºi a omului, dupã modelul trupului înviat al Mântuitorului Hristos. Criteriul învierii trupurilor nu va fi reconstituirea sumei tuturor elementelor fizico-chimice trecute prin noi într-o viaþã pãmânteascã ci, aºa cum spunea Sfântul Grigore de Nyssa, “din pãcatele ºi virtuþile care se imprimã în suflet pentru eternitate, precum se imprimã sigiliul în cearã”. Fiind creat dupã chipul lui Dumnezeu, omul este înþeles ºi se pune în valoare în mãsura în care reflectã în el Prototipul sãu, care este Dumnezeu. Atâta vreme cât împlineºte porunca iubirii ºi rãmâne în Dumnezeu, care este iubire, este membru al Bisericii lui Hristos. În aceastã perspectivã, dãruirea unui organ, a unui þesut ºi chiar a unei picãturi de sânge, din dragoste faþã de aproapele, înseamnã autodãruirea ºi autojertfirea întregului om în interiorul aceluiaºi Trup mistic al lui Hristos. Acest lucru exclude însã privirea trupului omului ca pe un simplu mijloc de însãnãtoºire fizicã a cuiva sau ca pe o magazie de organe de schimb. Pr. Alexandru Stanciu

Sfântul Nectarie De obicei, când ne gândim la sfinþi, ne gândim la oameni care au trãit acum multe sute de ani. Iatã însã cã pe data de 9 noiembrie sãrbãtorim un sfânt care a trãit în secolul XX. Sfântul Nectarie s-a nãscut în 1846 în Silivria, care se aflã astãzi pe teritoriul Turciei. Dupã ce a lucrat mai mulþi ani ca sã îºi ajute familia sãracã, la 20 de ani a intrat în mãnãstire. Mai târziu a studiat teologia ºi a fost chemat de Patriarhul Sofronie la Alexandria, în Egipt, unde a fost fãcut episcop. Aici Sfântul era foarte iubit de oameni, datoritã bunãtãþii ºi dragostei lui pentru ceilalþi. Sfinþii însã nu devin sfinþi fãrã greutãþi ºi ispite. Aºa s-a întâmplat ºi cu Sfântul Nectarie. Unii oameni, pentru cã erau invidioºi, au început sã împrãºtie despre el zvonuri care nu erau adevãrate. Ajungând acestea ºi la urechile patriarhului, Sfântul Nectarie a fost dat afarã din Alexandria. Iubindu-l mai presus de orice pe Dumnezeu, Sfântul a îndeplinit porunca pe care ne-a lãsat-o Hristos ºi i-a iertat pe toþi cei care i-au fãcut rãu, rãspunzând la toate rãutãþile cu dragoste ºi rugãciune pentru duºmanii lui. Sfântul Nectarie s-a întors în Grecia, unde Dumnezeu a rânduit sã fie predicator la diverse biserici, iar apoi directorul unui seminar unde învãþau viitorii preoþi. A fost foarte iubit ºi aici, pentru cã toþi vedeau ce mult Îl iubeºte pe Dumnezeu ºi cât de bun este cu toþi oamenii. Mai târziu, Sfântul Nectarie a întemeiat o mãnãstire de cãlugãriþe pe insula Eghina, unde ºi-a petrecut ultimii ani din viaþã. Pentru cã nu i-a urât pe duºmanii lui, deºi aceºtia i-au fãcut mult rãu, ºi s-a rugat mereu pentru ei, iubindu-i pe toþi, Dumnezeu i-a dat Sfântului Nectarie darul facerii de minuni. Dupã moartea sa, în 1920, foarte mulþi bolnavi care mergeau la mormântul lui au fost vindecaþi. Sfântul Nectarie face multe minuni ºi astãzi. El are grijã mai ales de copiii necãjiþi, însã rãspunde ºi îi ajutã pe toþi cei care se roagã lui cu credinþã.

Mâini slujitoare - activitate pentru copii -

Citiþi din Biblie din Faptele Apostolilor capitolul 9, versetele 36-43. Rãspundeþi apoi la urmãtoarele întrebãri: Cum se tâlcuieºte numele Tavita? Ce ne spune fragmentul despre Tavita? Cum crezi cã îi putem urma exemplul?

Activitate practicã Materiale necesare: -o coalã de hârtie -foarfece -creion negru -creioane colorate Pune palma în mijlocul foii, cu degetele desfãcute, deseneazã conturul ei ºi apoi decupeazã-l. Gândeºte-te cum ai putea fi de ajutor celorlalþi, acasã, la ºcoalã sau la bisericã, în sãptãmâna care urmeazã. Scrie câte o idee pe fiecare deget, iar în mijlocul palmei scrie îndemnul pe care l-am învãþat de la Tavita: Fã întotdeauna fapte bune ºi ajutã-i pe ceilalþi! Paginã realizatã de Natalia Corlean

CMYK

Sfinþii, prietenii noºtri

13

Sfântul Dimitrie Basarabov,

Necunoscut de oameni, cunoscut de Dumnezeu Dacã cineva mã întreabã: “ce este un Sfântului Dimitrie cel Nou nu a fost una sfânt?” - îi voi rãspunde simplu: “du-te ºi deosebitã. Cu siguranþã a fost deosebitã de vezi!” Astãzi oamenii sunt tentaþi din ce în viaþa majoritãþii oamenilor de astãzi. În ce mai mult sã creadã doar în ceea ce vãd. vreme ce noi alergãm dupã case mari ºi Însãºi formaþia ºi educaþia generaþiilor luxoase, el îºi alegea drept adãpost o umilã actuale este una pragmaticã, de tip “tomipeºterã. În timp ce mulþi doresc sã ocupe an” - “dacã nu voi pune degetul meu în un post de director, manager, sau un mic semnul cuielor ºi dacã nu voi pune mâna ºef într-o firmã de prestigiu distrugându-ºi mea în coasta Sa, nu voi crede”. Pentru liniºtea lui ºi a familiei pentru ambiþiile foarte mulþi oameni, ºi mai tineri ºi mai în sale deºarte, Sfântul pãzea umil turma de vârstã, sfinþii sunt eroi de poveste ai unei animale pe izlazul satului. În timp ce alþii lumi trecute, care poate cã au existat vreocheltuiesc azi sume colosale de bani pendatã. Sau poate nu. Acelora care se îndotru a-ºi cumpãra haine de firmã, Sfântul iesc de existenþa sfinþilor lui Dumnezeu le îmbrãca o rasã monahalã învechitã ºi roasã fac invitaþia pentru ziua de 27 octombrie a de vreme. În timp ce unii oameni plãtesc acestui an: mergeþi la Bucureºti pe Dealul bani grei pentru a-ºi face reclamã propriei Mitropoliei ºi vedeþi cum îi cinsteºte persoane, pentru a fi cunoscuþi în reviste Dumnezeu pe sfinþii Sãi pe care îi iubeºte. sau la televizor ºi lãudaþi apoi de oameni, Veþi gãsi acolo cu siguSfântul se retrãgea din mijlocul vâltorii ranþã mii de oameni ca ºi acestei vieþi în mijlocul voi, veniþi din toate colpãdurii pentru a nu fi þurile þãrii. Unii merg din cunoscut de nimeni, dar curiozitate pentru a vedea pentru a avea liniºtea moaºtele Sfântului Diminecesarã sã-l poatã cutrie cel Nou, alþii merg la noaºte cu adevãrat pe Sfântul pentru a primi Dumnezeu. binecuvântarea lui. Cert Concluzia? Toþi aceeste cã Sfântul Dimitrie ia care îºi pierd sufletul ne cheamã la el ca sã ne pentru a dobândi lumea arate cã Dumnezeu îºi þiaceasta, când vor muri, ne promisiunea ºi îi rãsvor muri de tot. Cei care plãteºte cu darul sfinþeniei cautã însã Împãrãþia lui pe cei care lasã grijile luDumnezeu vii vor fi în meºti ºi încearcã sã împliveac. Dacã încã te mai neascã cât mai mult din îndoieºti, convinge-te pe voia Sa. data de 27 octombrie, pe Moaºtele Sfântului Cine este Sfântul Di- Dimitrie Basarabov Dealul Mitropoliei. Sfânmitrie cel Nou? Nãscut la tul te aºteaptã sã-þi spuUn domn sud de Dunãre, în satul Basarabi, în vrenã mai multe. mea împãraþilor româno-bulgari ai veacu- al Þãrii RomâPr. Iosif Ciolan lui al XIII-lea, Cuviosul Dimitrie Basa- neºti a conPeºtera în care s-a nevoit rabov era pãstor de vite. La un moment dat struit, în locaSf. Dimitrie, aflatã în Bulgaria a îmbrãcat haina monahalã la un schit si- litatea Basarabi, o bisetuat într-o peºterã, nu departe de satul ricã peste moaºtele SfânBasarabi. Aici petrecea în post, rugãciune, tului. În timpul rãzpriveghere si ascultare. Dimitrie Basarabov boiului dintre ruºi ºi a murit în peºterã, întins pe o lespede de pia- turci (1769-1774), pentrã, pe malul râului Lom. Gura peºterii a tru a nu fi prãdate, moaºfost astupatã de pietre, însã o ploaie puter- tele au fost aduse de nicã a fãcut ca pietrele sã fie înlãturate, iar Hagi Dimitrie în Þara moaºtele descoperite. Sfântul Dimitrie Româneascã ºi depuse Basarabov i s-a arãtat în vis unei copile în Catedrala Mitropolibolnave, spunându-i cã o va vindeca dacã tanã din Bucureºti, unpãrinþii îi vor scoate din apã trupul. Dupã de se aflã ºi astãzi. Poate cã mulþi veþi ce au fost scoase din apã, moaºtele au fost gândi acum cã viaþa depuse în biserica satului.

CMYK

14

Sfinþii, prietenii noºtri

Sfinþii Mãrturisitori ardeleni, pildã de statornicie în credinþã Oricine va mãrturisi pentru Mine înaintea oamenilor ºi Fiul Omului va mãrturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepãda de Mine înaintea oamenilor, lepãdat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. (Luca 12, 8-9) Biserica Ortodoxã Românã prãznuieºte în luna octombrie, ziua a douãzeci ºi una, pe Sfinþii Cuvioºi Mãrturisitori Visarion ºi Sofronie, Sfântul Mucenic Oprea, Sfinþii Preoþi Mãrturisitori Moise Mãcinic din Sibiel ºi Ioan din Galeº. Apãrãtori ai dreptei credinþe în Ardealul secolului al XVIII-lea, marcat de frãmântãri religioase datorate prozelitismului catolic, aceºti sfinþi au fost canonizaþi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955, sub pãstorirea vrednicului de pomenire Patriarh Iustinian. CUVIOSUL VISARION SARAI. Cuviosul pãrinte Visarion s-a nãscut într-o familie de pãrinþi ortodocºi din Bosnia, în anul 1714, primind numele de botez Nicolae. Tuns în monahism la vârsta de 18 ani la mãnãstirea Sfântul Sava de lângã Ierusalim, merge la locurile sfinte spre a vieþui în rugãciune ºi meditaþie. În aceastã perioadã, în Transilvania, intratã sub jugul unei noi stãpâniri, catolicã de aceastã datã, românii ortodocºi treceau prin mari greutãþi. Autoritãþile habsburgice, pentru a întãri statul catolic, ºi-au propus sã înmulþeascã numãrul catolicilor prin trecerea românilor la greco-catolicism. În acest context istoric, cãlãuzit de pe credincioºi sã nu se îndepãrteze de Duhul Sfânt ºi cu acordul patriarhului sârb credinþa dreptmãritoare, sã alunge preoþii de la Carlovitz, cãlugãrul Visarion Sarai greco-catolici ºi sã declare cã vor sã stea vine în Þara Ardealului pentru a apãra sub porunca Bisericii din Ierusalim. Arestat în mai multe rânduri de cãtre Biserica pe care a iubit-o ºi a mãrturisit-o ºi pentru a-i întãri pe credincioºii orto- autoritãþi, întemniþat la Bobâlna ºi Abrud, docºi. Pe unde trecea, el aprindea în su- este eliberat în chip miraculos. Convoacã fletele oamenilor râvna ºi dorinþa de sta- adunãri de preoþi ºi credincioºi, întocmind tornicie în credinþa ortodoxã. Se spune cã memorii cãtre împãrãteasa Maria Tereza ºi trãia o viaþã de asprã înfrânare, hrãnin- guvernul Transilvaniei, prin care cerea du-se numai cu mâncare slabã de legume. episcop ortodox, restituirea bisericilor ºi În timp ce se îndrepta spre Sibiu, Cu- eliberarea celor ce pãtimeau pentru statorviosul Visarion e arestat ºi apoi întemniþat nicia în credinþa ortodoxã. Ajutat de colaîn temuta închisoare Kufstein din munþii boratorii sãi apropiaþi, printre care se nutirolezi unde, dupã grele suferinþe, dobân- mãrau ºi cãlugãrii de la schiturile ºi mãnãstirile fãgãrãºene, unde Sfântul Sofronie deºte cununa vieþii veºnice. CUVIOSUL SOFRONIE DE LA a poposit pentru o perioadã, a început o CIOARA. Misiunea sa în Ardeal este acþiune energicã de reorganizare a Bisecontinuatã de Sfântul Sofronie. Originar ricii Ortodoxe. În 14 februarie 1761, Sfântul Sofronie din satul Cioara, de lângã Sebeº, judeþul Alba, se cãlugãreºte la una din mãnãstirile a þinut Marele sobor din cetatea Bãlgradin Þara Româneascã. În anul 1756 se dului (Alba Iulia), ale cãrui hotãrâri, redacreîntoarce în satul natal. Râvna sa pust- tate în 19 puncte ce cuprindeau doleanþele niceascã l-a determinat sã ridice un schit în românilor ortodocºi din Ardeal, au fost mijlocul codrului, adunând în jurul sãu înaintate guvernului. Miºcarea sa poate fi câþiva ucenici. Fiindu-i distrus schitul din consideratã o biruinþã deplinã a Ortodoxiei porunca autoritãþilor habsburgice, strãbate în Transilvania. Dupã numirea episcopului þinutul Sebeºului ºi al Albei îndemnându-i ortodox al Ardealului, Dionisie No-

vacovici, Sofronie se va retrage la Mãnãstirea Argeºului unde se va sãvârºi în pace. SFINÞII PREOÞI MÃRTURISITORI IOAN DIN GALEª ºi MOISE MÃCINIC DIN SIBIEL. Din rândul preoþilor ortodocºi români din Transilvania s-au remarcat ºi Moise Mãcinic din Sibiel ºi Ioan din Galeº. Primul a fost delegat de credincioºii ortodocºi din Fãgãraº, Sibiu, Sebeº ºi Orãºtie sã prezinte împãrãtesei Maria Tereza doleanþele românilor transilvãneni. Preotul Ioan din Galeº a pãtimit în închisorile din Sibiu, Deva ºi Graz (Austria). Ambii au dobândit cununa muceniciei în temniþa de la Kufstein. SF. MUCENIC OPREA. Unul dintre mirenii care au luptat pentru apãrarea credinþei ortodoxe a fost evlaviosul Oprea din Sãliºtea Sibiului. În urma memoriilor înaintate împãrãtesei Maria Tereza la Viena în anii 1748 ºi 1752, este arestat, pãtimind muceniceºte alãturi de preoþii Moise Mãcinic ºi Ioan din Galeº. Mucenicul Oprea a dat în faþa slujitorilor împãrãtesei o pildã vrednicã sã o reþinem: Dacã împãrãteasa îmi doreºte avutul, îi dau moºtenirea pãrinþilor mei, dacã doreºte haina de pe mine, i-o dau, dacã doreºte mâinile mele sã lucreze pentru dânsa, i le dau. Dar am un singur suflet pe care nu pot sã i-l dau, pentru cã e al lui Dumnezeu. Praznicul sfinþilor mãrturisitori ardeleni e aidoma unei preafrumoase icoane, pe care Biserica noastrã ne-o pune înainte acum, când poporul nostru are nevoie mai mult ca oricând de pilde, are nevoie mai mult ca oricând de îndemn ºi de urmare a lui Hristos. Cu adevãrat ei s-au îmbrãcat cu toate armele lui Dumnezeu, având mijlocul încins cu adevãrul ºi platoºa dreptãþii, încãlþaþi fiind pentru Evanghelia pãcii, în toate luând pavãza credinþei, coiful mântuirii ºi sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu. (Efeseni 6, 13-17) Aurel Dragne

Cu Dumnezeu în casã

Cu Dumnezeu în casã Suntem de multe ori obiºnuiþi sã îi acordãm lui Dumnezeu un “spaþiu” separat. Ne întâlnim cu El la Sfânta Liturghie, la slujbe, atunci când ne rugãm… (deºi ºi în aceste clipe gândul zboarã adesea la altele). În rest suntem ocupaþi cu treburile zilnice. Ne mai aducem aminte de El din când în când, când avem nevoie de ajutor, ºi atunci zicem repede: “Doamne ajutã!” Dumnezeu este însã mereu cu noi ºi în noi, numai cã noi Îl ignorãm. “Iatã, Eu stau la uºã ºi bat”, ne spune Mântuitorul. Sã ne gândim la acest lucru, cã în permanenþã la uºa inimii noastre se aflã Hristos, Care vrea sã intre. ªi atunci vom fi mai conºtienþi de prezenþa Lui permanentã, de darurile pe care El ni le dã atunci când Îl invocãm: rãbdare, pace, bucurie… (ªi cine nu are nevoie de ele în aceastã lume atât de agitatã?) Sã ne încredinþãm mereu lui Dumnezeu, raportându-ne mereu la El, chemându-L mereu prin rugãciuni simple, scurte, ca “Doamne, miluieºte!”, “Doamne, ajutã-ne”, “Doamne, iartã-mã!”, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul/pãcãtoasa!”, ºi orice altceva ne vine sã îi spunem lui Dumnezeu Care e prezent în fiecare clipã. Prin rubrica pe care o inaugurãm în acest numãr, “Cu Dumnezeu în casã”, încercãm sã vã prezentãm un mod de viaþã care Îl pune pe Dumnezeu mai presus de toate. Pentru cã El este Cel care ne oferã hrana zilnicã, Care creºte ºi ne oferã cu multã iubire roadele pãmântului, Care ne dã dragoste când gãtim (ºi ce gustoasã e mâncarea gãtitã cu dragoste!), Care ne þine în viaþã ºi ne dã putere sã trecem peste toate rãutãþile zilei. El este mereu cu noi, chiar ºi în treburile gospodãreºti, aºa cã

sã-L primim cu bucurie, în gând ºi într-o casã curatã, unde putem amenaja locuri care sã invoce prezenþa Lui. În acelaºi timp aceastã rubricã este ºi o pledoarie de întoarcere la tot ce este natural ºi oferit de Dumnezeu, de la mâncare pânã la haine sau detergenþii pe care îi folosim, pentru cã experienþa ne aratã cã îndepãrtarea de la cele pe care ni le oferã Domnul duce la pierderea sãnãtãþii ºi distrugerea acestui univers minunat pe care l-am primit drept casã ºi pentru care noi suntem responsabili. De aceea vom încerca sã oferim informaþii despre alimentele pe care le consumãm, reþete cât mai lipsite de componentele numite E-uri, care ne intoxicã organismul, dar ºi “secrete” despre plante sau grãdinãrit. Pentru a reuºi acest lucru, vã chemãm ºi pe dumneavoastrã în ajutor, pentru cã nimeni nu le ºtie pe toate, ºi datori suntem sã ne sprijinim unii pe alþii. Dacã aveþi deci gânduri pe aceastã temã, reþete cât mai naturale, idei despre îngrijirea plantelor sau remedii naturiste, aºteptãm cu bucurie sã ni le împãrtãºiþi tuturor, trimiþându-le pe adresa redacþiei, prin poºtã sau email, sau chiar aducându-le la sediul nostru, pentru cã “dar din dar se face rai”. ªi iatã cã în acest numãr vã prezentãm deja douã reþete oferite de cititoarele noastre, una de vegeta de casã, o alternativã binecuvântatã la vegeta din comerþ, care conþine mulþi aditivi cancerigeni ºi este extrem de periculoasã, ºi un desert delicios, cu care sã îi bucuraþi pe toþi ai casei ºi sã le oferiþi un “dulce” în care ºtiþi ce aþi pus. ªi nu uitaþi, aºteptãm sã ne împãrtãºiþi din experienþa dumneavoastrã!

Tort de mere Orice prãjiturã are farmecul ei special ºi încântã atât prin frumuseþea exterioarã cât ºi prin gustul delicat. Însã atunci când un tort îºi face intrarea pe masa frumos pregãtitã înseamnã cã este zi de sãrbãtoare, sau oricum o ocazie specialã, care este încununatã cu o dulceaþã regalã, aºa cum spunea cineva: “Tortul este regal, tocmai pentru cã este impunãtor”. ªi pentru cã mãrul este fructul vitaminei ºi al tinereþii, iatã o reþetã de tort de mere, foarte uºor de pregãtit ºi într-un timp relativ scurt. Ingrediente: Pentru blat: 5 ouã, 5 linguri de zahãr, 5 linguri de fãinã, 1 praf de copt

15

Vegeta de casã

Dumnezeu ne-a lãsat în naturã toate substanþele de care avem nevoie pentru a ne pãstra sãnãtatea sau pentru a vindeca anumite boli. Conteazã însã foarte mult proporþia în care aceste substanþe (vitamine, minerale etc) se regãsesc în hranã noastrã zilnicã. Pentru perioada puþin mai criticã (cea a anotimpului rece) este imperios necesar sã pregãtim în casã conserve. Cea mai veche ºi mai eficientã metodã de conservare a fructelor ºi legumelor este uscarea (deshidratarea) lor. În felul acesta se pãstreazã iarnã plantele medicinale, ierburile parfumate, fructele (mere, pere, prune, struguri) ºi chiar legumele. Se pot usca legume întregi, feliate, sau sub formã de pulbere, alcãtuind un condiment de tip “Vegeta”. Am pregãtit Vegeta dupã reþeta urmãtoare: - 1 kg ardei capia -1 kg morcovi - 1 kg þelinã (rãdãcinã) - 1 linguriþã zahãr - 1 lingurã sare - 1 kg ceapã - 6 legãturi pãtrunjel

Morcovii ºi þelina se curãþã, se spãla ºi dau pe rãzãtoare. Ceapa ºi ardeiul capia se taie feliuþe, respectiv solziºori. Se amestecã toate ºi se aºeazã într-o tavã la uscat, ca ºi frunzele de pãtrunjel. Uscarea se poate face la aer curat, ferit de soare, sau în cuptorul de la aragaz, cu focul dat la minim ºi cu uºa cuptorului deschisã. Când sunt bine uscate, frunzele se fãrâmiþeazã între palme, iar celelalte legume se dau prin râºniþa de cafea sau râºniþa mixerului. Se amestecã cu zahãrul ºi sarea ºi se depoziteazã în borcane bine închise. Prin mixare legumele se transformã înNatalia Corlean tr-o pulbere finã, care se dizolvã în mâncare. Are un aspect plãcut, un miros puternic de lePentru umpluturã: 1 kg de mere gume coapte ºi dã mâncãrii o culoare frumoasã daPentru ornat: 500-750 ml friºcã (în func- toritã betacarotenului. O adevãratã binecuvântare! þie de preferinþã), cacao sau cappucino Reþetã oferitã de doamna Nicoleta Cintar Mod de preparare: Merele spãlate din Craiova ºi curãþate de coajã se taie în jumãtate ºi apoi se scot cu grijã sâmburii ºi cãsuþele se pregãteºte aluatul. Albuºurile de ou se bat acestora, în aºa fel încât jumãtatea de mãr sã spumã (pânã când aceasta stã cui) apoi se adaugã rând pe rând câte o lingurã de zahãr nu se crape. Dupã pregãtirea merelor, acestea se (între lingurile de zahãr adãugate, spuma treaºeazã în forma de tort, sau într-o oalã care buie sã fie bãtutã la vitezã maximã), apoi imitã forma de tort, în rând pe rând câte o lingurã de fãinã, în cele care se pune hârtie pen- din urmã se pun ºi gãlbenuºurile ºi apoi se tru copt care sã acopere adaugã praful de copt. Se adaugã peste merele caramelizate ºi în totalitate partea intese dã la cuptor timp de 30 - 35 de minute, la rioarã a formei. Când merele sunt foc potrivit. Se scoate blatul pe o farfurie, iar dupã ce aºezate se tapeteazã cu zahãr ºi apoi se dau la s-a rãcit se orneazã cu friºcã ºi, dupã preferinþã, se presarã puþinã cacao sau cappucino. cuptor pentru 10 min. Pânã când merele se Reþetã oferitã de doamna preoteasã vor carameliza la cuptor Mihaela Bîlbã, din Toderiþa

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Nicolae“ din Dejani În pelerinajul nostru virtual, care are ca obiectiv bisericile din zona noastrã, am ajuns ºi la Dejani. Despre istoria satului, dar ºi a întregii Þãri a Fãgãraºului în perioada apariþiei greco-catolicismului, ne povesteºte pãrintele paroh (din 2001) Valentin Funieru, înzestrat, pe lângã altele, cu un deosebit talent literar.

Un secol tragic Pânã în a doua jumãtate a sec. al XVIII-lea, în debutul cãruia Principatul Transilvaniei a trecut în stãpânirea Imperiului Habsburgic catolic, românii ardeleni din Dejani au fost, ca toþi românii, creºtini ortodocºi. Nici nu putea fi vorba de altã lege atâta timp cât prin tradiþie Þara Fãgãraºului a aparþinut Munteniei, nenumãrate sate fiind proprietatea domnilor munteni ºi a urmaºilor lor. Acþiunile prozelitiste calvine printre românii ortodocºi, patronate de cãtre cârmuitorii maghiari ai Ardealului, dãduserã greº. Românii au rãmas ce-au fost, ortodocºi. Zorii lui 1700 venirã însã cu un alt val de prigoane religioase, de astã datã opera noilor stãpâni, austriecii catolici. Atragerea prin orice metode a românilor ortodocºi la unirea cu Biserica Romei urmãrea creºterea rolului politic al ,,statului catolic ardelean''. Aºadar, trebuia mãrit la maximum numãrul catolicilor ºi aceasta pe seama românilor ortodocºi care trebuiau siliþi sã-ºi lepede credinþa.

proaspãta putere bolºevicã instalatã la cârma României, satul revine în bloc, fãrã prea mari convulsii ºi problematizãri, la vechea credinþã ortodoxã pe care o abandonase silit la sfârºitul secolului al XVIII-lea.

Bisericile din Dejani Recensãmântul din 1761 noteazã în Dejani existenþa unui preot ortodox cu 73 de familii de credincioºi ºi a 3 preoþi uniþi fãrã niciun credincios. Cu toate acestea, în acelaºi an biserica satului a fost declaratã unitã de cãtre comisia aulicã, deºi nu exista nici un credincios greco-catolic. Aceastã veche bisericã, pomenitã în mai multe rânduri, se pare cã a fost aºezatã în cimitirul numit ,,Coconu”. A fost dãrâmatã în 1817, iar în 1818 a fost ridicatã alta, în curtea actualei ºcoli, cu hramul ,,Bunavestire”. Între anii 1905 ºi 1907, în vremea pãstoririi preotului Nicolae Recean, cu mari eforturi s-a ridicat actuala bisericã, construitã în stil de navã, cu ziduri viguroase din cãrãmidã, având un turn cu ceas. Biserica, impunãtoare la înfãþiºare, a fost ridicatã sub supravegherea meºterului ªtefan Naghi din Racoºul de Jos, mâna de lucru ºi procurarea materialelor de construcþie aparþinând credincioºilor. A primit hramul ,,Sf. Nicolae” ºi a fost sfinþitã la 6 decembrie 1907. Este aºezatã la mijlocul strãzii principale a Dejaniului, primind astfel ºi prin poziþie locul firesc pe care trebuie sã-l ocupe biserica în cadrul comunitãþii sãteºti.

Rudolf Thondel, fiind ºi astãzi în stare de perfectã funcþionare. Între 1965-1966 s-a pictat interiorul bisericii sub conducerea pictorului bucureºtean Constantin ªelariu, lucrare efectuatã Pr. Valentin în timpul pãstoririi preotuFunieru lui Atanasie Botu. Astãzi, biserica din Dejani are un acoperiº nou, lucrat cu mãiestrie de cãtre o Un veac ºi jumãtate de ceatã de meºteri bucovineni conduºi de greco-catolicism Viorel Blãnar în vara lui 2006. Costurile au Înfiinþarea Regimentului grãniceresc al fost suportate de cãtre credincioºii din districtului Fãgãraº, în 1765, a însemnat miliDejani, ajutaþi ºi de cei aflaþi peste hotare, tarizarea a 13 sate submontane, printre care neimpunându-se nicio taxã, ci fiecare conºi Dejaniul. Pe de o parte persecuþiile, pe de tribuind pe mãsura credinþei ºi a posibilialtã parte favorurile militare tentante, au fost tãþilor bãneºti. puternicele stimulente pentru ca mulþi sã abanTot în 2006, în toamnã, s-a finalizat repadoneze ortodoxia ºi sã îmbrãþiºeze greco-cararea zidului exterior, a soclului ºi zugrãtolicismul. În cele din urmã, tunurile generavirea bisericii în vopsea lavabilã de exterilului Bukow, armonizate cu persecuþia ecoor. A fost înlocuitã total instalaþia electricã, nomico-confesionalã austriacã, cu ºantajul s-au reparat podurile turnului ºi ceasul. În violent practicat de cãtre autoritãþile grãnice2008, tot cu ajutorul financiar acordat de reºti, cu apostazia diplomaticã ºi oportuniscãtre C.J. Braºov, au fost înlocuite ºi feresmul materialist al unei pãrþi a clerului ortotrele, ajunse în timp foarte deteriorate. dox care a trecut la uniaþie din dorinþa de a Astfel, la 100 de ani de la edificare, biavea ºi el scutiri de dãri ºi titluri nobiliare, serica cea mare din drum a îmbrãcat straie i-au ,,convins” pe dejenari sã-ºi lase vrând-nenoi, de praznic, revenind la viaþã prin mila Domnului ºi râvna iubitorilor de sfântã fruvrând legea ortodoxã, devenind greco-catolici. museþe, strãlucind ziua în lumina amiezii, Dar cum nebãnuite sunt cãile DomnuStraie noi iar noaptea, descoperindu-se maiestuos, lui, iar roata istoriei se întoarce: în 1948, în urma unui proces similar celui din secolul În 1908, românii originari din Dejani ºi luminatã feeric de douã puternice proiecal XVIII-lea, dar orientat în sens invers, ºi stabiliþi în SUA au înzestrat biserica cu un toare care-o fac vizibilã din depãrtare. al cãrui actor principal a fost de astã datã ceas de turn de fabricaþie germanã marca Pr. paroh Valentin Funieru Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã Colaboratori: Amalia Rãibuleþ, Str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 211790 (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Irina Constantinescu, Laura Ciolan Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Tehnoredactor: Natalia Corlean Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Corlean (Bucium), Pr. Adrian Magda Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. Redactor ºef: Natalia Corlean (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Corecturã: Amalia Rãibuleþ Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), la adresa redacþiei sau pe e-mail la [email protected] Tiparul: SC GRAMM SRL Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

CMYK