Apostolat Nr 34

Anul III, nr. 34 noiembrie 2009

apare cu sprijinul

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

Din cuprins: Testamentul Pãrintelui Teofil

O predicã cu valoare testamentarã, în care Pãrintele rãspunde la întrebarea: „Ce aþi spune oamenilor, dacã aceasta ar fi ultima predicã?" (pag. 11)

Condamnaþi la "LIBERTATE" Politicile mondiale actuale încearcã sã ne inoculeze ideea cã fiecare dintre noi suntem "liberi" sã trãim “aºa cum vrem”. Suntem însã cu adevãrat liberi? (pag. 10)

Pãrintele bucuriei s-a mutat în Bucuria veºnicã

Suflet ºi istorie pe sticlã, la Sibiel O incursiune în viaþa strãmoºilor noºtri, care socoteau mai de preþ credinþa ortodoxã decât libertatea socialã sau bunãstarea materialã. (pag. 8) Editorial de Pr. Marius Corlean

Scrisoare deschisã… Pãrintelui Teofil Dragul meu Pãrinte, Am simþit nevoia sã vã scriu, pentru cã nu am avut niciodatã curajul ºi pentru cã nu am simþit niciodatã nevoia, pânã acum, sã vã spun deschis, ca de la inimã la inimã, ce am simþit pentru sfinþia voastrã. Pentru cã nu a fost nevoie… Eraþi aici, cu mine ºi cu toþi ceilalþi pe care i-aþi îmbrãþiºat ºi pe care îi mângâiaþi în acea strângere hotãrâtã. Recunosc cã pentru mine aþi reprezentat întotdeauna o enigmã. O tainã prin care Dumnezeu vorbea mereu cu noi, ceilalþi, ca sã ne facã muþi de uimire ºi sã ne îndemne sã-L iubim.

(pag. 2-6) Îmi aduc aminte cã atunci când v-am cunoscut aveam 14 ani. Venisem la sfinþia voastrã la spovedanie ºi, pe furiº, mã uitam mirat la un om cu care vorbeam, dar care nu mã vedea. În acelaºi timp aveam sentimentul cã îmi cunoºteaþi fiecare miºcare pe care o fãceam. Oameni fãrã vedere mai vãzusem trecãtor, dar niciunul în faþa cãruia sã stau în genunchi ºi care sã-mi descifreze tainele sufletului. Am crescut, de atunci, pãrinte, alãturi de sfinþia voastrã, simþindu-vã prezenþa liniºtitoare, ºtiind cã sunteþi acolo, în chilia de la Sâmbãta. Nu v-am spus niciodatã totuºi de ce vã sunt profund recunoscãtor. Aºa cã o fac acum: pentru cã m-aþi salvat de la o hotãrâre greºitã, care îmi putea schimba viaþa definitiv în rãu, putea sã mã arunce într-o lume în care sã-L pierd definitiv pe Dumnezeu. Nici

nu ºtiþi cât mã bucur cã v-am ascultat. Astãzi sunt preot. ªi ºtiu cã, în tot drumul meu pânã aici, clipa aceea de sfãtuire a fost crucialã. Vã mulþumesc acum, Pãrinte, ºi îi mulþumesc ºi Domnului pentru cã v-a dãruit nouã, tuturor, ca sã ne bucuraþi, dar ºi sã ne ruºinaþi în acelaºi timp, chiar dacã nu voit. Sã ne bucuraþi aducând statornicia ºi pacea credinþei despovãrãtoare în sufletele noastre ºi sã ne ruºinaþi dacã noi, cei care suntem în integralitatea puterilor noastre fizice, nu ne strãduim sã vã cãlcãm pe urme. Rãmâneþi cu bine, Pãrinte, ºi sã vã bucuraþi alãturi de Domnul pe care L-aþi iubit atât de mult. ªtiu cã nu o sã ne uitaþi nici pe noi, aºa cum ne-aþi promis! Cu drag ºi dor, Al sfinþiei voastre fiu duhovnicesc, Pr. Marius

CMYK

2

Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul

Ne vorbeºte Pãrintele Teofil… Iatã câteva gânduri ce rãmân dupã mutarea la cele veºnice a Pãrintelui Bucuriei, prietenul tinerilor: "Eu i-am dat Bisericii ºi lui Dumnezeu viaþa mea, fiinþa mea, de la început, cu tot ce am avut când m-am aºezat la mãnãstire. Cineva, aºezându-se la o mãnãstire, este ales de Dumnezeu. ªi nu numai cã este ales de Dumnezeu, ci ºi el L-a ales pe Dumnezeu. ªtiþi cã în Sfânta Evanghelie de la Ioan sunt cuprinse ºi cuvintele Domnului Hristos: "Nu voi M-aþi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi" - Ioan 15, 16 "Omul nu este decât trecãtor prin aceastã lume. Omul vine în lumea aceasta ca ºi când ar rãsãri soarele. Trãieºte în lumea aceasta ca ºi când ar fi soarele, într-o zi, de dimineaþa pânã seara ºi seara apune. Noi nu trãim pentru moarte, ci pentru viaþã… Nu îmi doresc moartea. Nu mi-i lãcomie sã mor. Îmi este dragã aceastã lume: a fost fain. Sã ºtiþi cã a fost fain… Suntem cetãþeni ai Cerului. Pe pãmânt suntem trecãtori, dar în Cer suntem totdeauna vieþuitori. Chiar dacã trãim aici, pe pãmânt, destinaþia noastrã este spre Cer. Suntem cetãþeni ai Cerului." "Nu înþelegeam ce înseamnã "nu vezi!". În situaþia aceasta mi-am trãit viaþa, în condiþiile nevederii. Cu toate ºtirbirile câte sunt de pe urma nevederii. Ca nevãzãtor, n-ai posibilitatea sã îþi dai seama de un apus de soare, de un rãsãrit de soare, de un munte care se înalþã, de o pajiºte înfloritã, de o picturã, de o sculpturã, de o floare... Mie îmi plac florile, dar florile care au miros. Florile care nu au miros, pentru mine nu existã, pentru cã nu le vãd. Cunosc florile dupã pipãit." "Am avut întotdeauna o înclinaþie spre bucurie. Am fost un om al bucuriei. Sunt un rãspânditor de bucurie, un lucrãtor de bucurie. Aºa e formaþia mea. Aºa m-a lãsat pe mine Dumnezeu… N-am cãutat niciodatã sã mã pun în atenþia oamenilor altfel decât sunt eu de fapt. Am dus o viaþã frumoasã, cu care mã pot prezenta în faþa lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor."

" Cu candele ºi cântece, cu tot, Mutatu-s-a la altã Liturghie"









Cea mai bunã cinstire adusã sfinþilor este urmarea lor. Totul pe pãmânt este un drum spre moarte. Acela care n-a aflat cerul pe pãmânt, lipsit va fi de el ºi acolo sus. Pe cei ce lovesc în preoþi ºi în Bisericã, Pãrintele îi întreba: "Oare rãul ºi întunericul sunt în Bisericã, sau în mintea lor?" Degeaba te închini cu mâna, dacã nu te închini cu gândul. Unii dintre oameni se plâng cã nu au cu ce trãi! Câþi sunt dintre acei oameni care se întreabã dacã au cu ce muri? În zadar aprinzi lumânãri de cearã, dacã nu faci inima sã ardã. Omul sfinþeºte locul, nu cu busuiocul, ci cu sudoarea frunþii. Când trãieºti cu Dumnezeu, gãseºti fericire ºi în nenorocire. Cu Dumnezeu afli raiul ºi în iad, iar fãrã Dumnezeu e un chin chiar ºi în Cer. Smerenia este expresia româneascã pentru: "pur" ºi "simplu". Închei, ºtiind cât de mult îi plãceau poeziile, cu urmãtoarele versuri scrise în ajunul morþii sale ºi intitulatã

Spunea pãrintele stareþ Ilarion: "Îmi pare rãu ca n-am fost "Rugã pentru Pãrintele Teofil" mult mai aproape de dânsul, sã-l ascult". Dar Pãrintele Teofil nu Doamne, mult greºit-am Þie, de ne-ncerci aºa de greu, va pleca niciodatã din inimile ºi conºtiinþele celor care l-au iubit: Cã-i bolnav cel ce se cheamã "Iubitor de Dumnezeu"! "E tare înãlþãtor plecând/ Sã pleci din lume luminând,/ Când ai ajuns la cãpãtâi/ Sã pleci, însã sã ºi rãmâi." Ne lasã învãþãturi Eu Te rog, ºi mulþi cu mine, Doamne Sfânt, sã nu ni-l iei! luminate, de care ar fi bine sã ne þinem, cãci aºa îi vom cinsti Dacã nu mai ai de unde, ia din anii buni ai mei! amintirea. Iatã câteva dintre ele: Cãci duhovnic sã ne-ajute cum e el un altul nu-i, Un creºtin trebuie sã fie totdeauna mulþumit. Dacã nu-i Lasã-ni-l aici, în lume, cã Tu-n cer ai sfinþi destui! mulþumit, nu-i creºtin. Nu acum, la încercare. Doamne, Îþi aduci aminte, Înþelepciunea face pe om sã fie bun; bunãtatea face pe om Anii ce Þi-i pun în faþã i-am promis mai dinainte! înþelept. De aceea cu-ndrãznealã, dar smerit, la Tine vin: Fericit e omul care pe toate le face cu evlavie. Þine-l, Doamne, pe Pãrinte! Iatã, eu cuvântu-mi þin! ªezi în chilia ta ºi aceasta te va învãþa toate. Creºtinismul nu se învaþã, ci se trãieºte. Doamne, ºtiu cã-n marea-Þi milã, anii mei, dacã-i primeºti Sfinþii sunt aceia care au credinþã dreaptã ºi viaþã curatã, Ca Pãrintelui s-adaugi, trebuie sã-i curãþeºti! chiar de nu sãvârºesc semne. Îndrãzneala mea e mare, dar, Te rog, fã-l sãnãtos! O avere se adãposteºte mai degrabã într-un cap decât înªi-am sã fiu mãrturisire, Sfinte, cât eºti de milos, tr-un sac. C-ai lãsat un drept în lume, pentru unul pãcãtos! La doctor ºi la preot sã te duci atunci când nu ai nevoie, ca sã nu ai nevoie. "Întru toatã îndrãzneala, precum totdeauna, aºa ºi acum, Biserica este maica noastrã ºi nu serviciu public. Hristos va fi preaslãvit în trupul meu, fie prin viaþã, fie prin Sã ne ocupãm mai mult de Hristos ºi mai puþin de Antihrist. moarte. Cãci pentru mine viaþã este Hristos ºi moartea un câºtig." Pocãinþa n-ai cum s-o faci dacã nu eºti mai treaz ca diavolul. (Filipeni 1, 20-21). Inima omului sã fie o grãdinã a bucuriei. Pr. Cornel Ursu, Fãgãraº-Galaþi

           

Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul

3

Sã ne vedem în Rai, Pãrinte Teofil! Dupã o perioadã scurtã de suferinþã, în noaptea de 28 spre 29 octombrie a plecat la ceruri iubitorul de Dumnezeu - dupã cum îi spune ºi numele Pãrintele Teofil Pãrãian de la Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus. Primul lucru pe care l-au remarcat credincioºii prezenþi la slujba privegherii a fost acela cã Pãrintele Teofil, ca în toatã viaþa sa, zâmbea ºi dupã moarte. Ne zâmbea de dincolo de mormânt, amintindu-ne de Gheron Iosif Vatopedinul, despre care aþi putut citi într-un numãr trecut al publicaþiei noastre. ÎNTOARCEREA LA MÃNÃSTIRE. Pãrintele s-a întors la Sâmbãta joi seara, dupã orele 18. Pe o vreme ploioasã ºi friguroasã, a fost aºteptat de obºtea mãnãstirii, împreunã cu câþiva preoþi ºi credincioºi cu mâini tremurânde, purtând lumânãri aprinse ºi flori. Duhovnicul mãnãstirii, plecat la spital "ca sã moarã", dupã cum le-a spus ucenicilor, se întorcea dupã gândul sãu. Dupã o scurtã rugãciune ºi înconjurarea bisericii, trupul Pãrintelui a fost urcat în biserica mare, unde cei prezenþi ºi-au putut lua în tihnã rãmas bun, sãrutându-i pentru ultima oarã mâna moale, parcã vie. dãinuiesc veºnic", a concluzioUnii înlãcrimaþi, alþii plângând în hohote, nat cu duioºie PS Sofian. Înainte ºi dupã rânduiala iar alþii - mai tari în credinþã - zâmbind slujbei de priveghere, cãlugãri, plini de dragoste ºi nãdejdea Învierii. A DOUA ZI. În predica þinutã la finalul clerici ºi mireni au citit neîncetat Sfintei Liturghii din ziua de vineri, din Psaltire pentru Pãrintele Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul spunea Teofil. ÎNMORMÂNTAREA. Dimineacã Pãrintele Teofil a fost omul cu cea mai mare credinþã pe care l-a cunoscut Prea- þa, în continuarea citirii Psaltirii sfinþia Sa, remarcã întãritã ºi de cãtre PS s-a sãvârºit Acatistul Maicii DomSofian Braºoveanul, în cuvântul sãu de nului, urmat de slujbele Ceasurilor, apoi searã. La privegherea Pãrintelui au partici- s-a continuat cu Sfânta Liturghie. Rãspunpat IPS Dr. Laurenþiu Streza, PS Andrei surile la stranã au fost date de cãtre un Fãgãrãºeanul, PS Sofian Braºoveanul ºi grup de studenþi de la Facultatea de Teologie "Andrei ªaguna" din Sibiu, PS Calinic al Argeºului ºi Muscelului. La sfârºitul slujbei, Preasfinþitul îndrumaþi de cãtre Pr. dr. Sorin Dobre. Slujba de înmormântare a început în Sofian Braºoveanul - fiu duhovnicesc al Pãrintelui Teofil, a rostit o foarte emoþio- jurul orei 12, în curtea mãnãstirii. Pe lângã nantã predicã în amintirea duhovnicului cei 10 ierarhi, zeci de preoþi ºi diaconi, sãu. PS Sofian a rememorat un scurt împreunã cu mulþimea impresionantã de episod din timpul uceniciei sale: într-o zi, credincioºi, au participat sufleteºte sute de veneau împreunã de la o înmormântare ºi preoþi, monahi si monahii, credincioºi, fiii Pãrintele l-a întrebat despre ce anume va duhovniceºti ai pãrintelui Teofil din toatã predica la moartea sa. Preasfinþitul nu a þara. Spunea într-una din cãrþile sale putut sã îi rãspundã nimic pãrintelui ºi a Gheron Iosif Isihastul, de la Chilia "Sfânta rãmas nedumerit, gândindu-se cã nu va Ana Micã" din Muntele Athos, cã cea mai putea sã ia cuvântul la moartea cuvioºiei grea încercare pentru un creºtin adevãrat sale… "Pãrintele Teofil, fiind un om al este atunci când îi moare duhovnicul. Am bucuriei, este prieten ºi cu cei vii ºi cu cei vãzut acest lucru la mulþi dintre credinde dincolo de mormânt; ºi dacã cumva ne cioºii veniþi din toatã þara sã îºi ia rãmas priveºte, el ne zâmbeºte, se uitã la fiecare bun de la duhovnicul lor drag, dar ºi la iedintre noi cum îi aducem dupã putere rarhii ºi preoþii care i-au fost ucenici. IPS Dr. Laurenþiu, Mitropolitul Arfiecare o ultimã cinstire trupului sãu, cãci cinstirea ºi iubirea faþã de cineva nu se dealului, a transmis mesajul Preafericituopresc pe marginea mormântului, ci ele lui Pãrinte Patriarh Daniel, intitulat "Un

harnic slujitor al Domnului s-a mutat în odihna sfinþilor", dupã care a rostit o frumoasã cuvântare de apreciere a Pãrintelui Teofil, pe care l-a cunoscut încã din copilãrie. Cortegiul funerar, cu crucea Pãrintelui în frunte, în glas de toacã ºi de cântare ca la Sfintele Paºti - când toatã lumea intoneazã "Hristos a înviat din morþi…", a înconjurat întâi vechea bisericã a mãnãstirii, urmându-ºi drumul spre cimitir. Toatã lumea voia sã se atingã de sicriul Pãrintelui Teofil, ca de niºte sfinte moaºte. Pãrintele a fost apoi aºezat în mormântul pe care ºi l-a pregãtit cu multã vreme înainte: "mi-am fãcut mormânt, cã nu se ºtie ce ºi cum ºi când!" - spunea, lângã mãnãstirea pe care a slujit-o cu atâta ardoare vreme de 56 ani, 23 ca diacon ºi 33 ca ieromonah. Un proverb spune cã "nu conteazã dacã viaþa ta este scurtã sau lungã, cãci faþã de veºnicie este ca o clipã". Viaþa Pãrintelui a fost parcã o clipã de veºnicie. LITURGHIE ÎN VEºNICIE. Privind în bisericã, la strana - acum goalã - de unde Pãrintele Teofil a participat aproape întreaga sa viaþã, zi de zi, la sfintele slujbe, mi-a venit în minte întrebarea pe care o adresase odinioarã ucenicului sãu un cãlugãr bolnav la pat: "Oare nu plânge strana dupã mine? Cã mie mi-e tare dor de bisericã, sã slujesc!" Pãrintele Teofil s-a dus însã sã slujeascã Liturghia cea cereascã, împreunã cu Sfinþii lui Dumnezeu, unde nãdãjduim cã ne va pomeni în rugãciunile sale, aºa cum ne-a promis: "Inima mea are numai uºã de intrare, nu are uºã de ieºire, cine intrã în ea nu mai iese. Cine mi-a fost prieten în viaþa aceasta, îmi va fi ºi în cealaltã!" Diac. Claudiu Pãun

4

Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul

Un harnic slujitor al Domnului s-a mutat în odihna sfinþilor

Pãrintele bucuriei s-a mutat Pãrintele Teofil dãruia bucurie Când am aflat cã Pãrintele a plecat pe drumul veºniciei am simþit aceeaºi durere pe care am simþit-o când a plecat tatãl meu, deºi atunci eram mic. Pentru cã Pãrintele a fost ca un pãrinte pentru mine. Eram copil când a venit la mine ºi mi-a spus cã eu sunt prietenul dânsului; imaginaþi-vã ce înseamnã aceasta în sufletul unui copil. Pãrintele Teofil dãruia bucurie. Te îmbrãþiºa, te strângea de mânã, îºi lipea capul de al tãu ºi îþi dãdea liniºtea lui. Iar bucuria pe care o dãruia nu era din aceasta pãmânteascã, de moment, ci era o bucurie cereascã, care nu dispãrea când plecam acasã. L-am avut ºi ca duhovnic; ne lua tristeþea, ne lua povara de pe suflet. E o durere ºi o pierdere acum; ca mitropolit realizez ce lipsã mare vom simþi noi, un gol imens. Pãrintele are fii duhovniceºti în toatã þara ºi în toatã lumea, iar acum toþi suntem cu sufletul încãrcat de tristeþea aceasta, dar e o tristeþe care se amestecã cu ºansa pe care ne-o oferã Dumnezeu de a mai adãuga încã un rugãtor sus, în cer, lângã cei pe care mãnãstirea i-a dat pânã acum. ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului

În obºtea Mãnãstirii Brâncoveanu, care a trecut adesea prin încercãri ºi necazuri, monahul Teofil a devenit dupã cum i se tâlcuieºte ºi numele iubitor de Dumnezeu, dar ºi iubit de El. Aici a cunoscut cuvioºi pãrinþi rugãtori ºi luptãtori, despre care a vorbit mulþimilor în multe din cuvântãrile sale, dar ºi pe marii mitropoliþi cãrturari Nicolae Bãlan, Nicolae Colan ºi Antonie Plãmãdealã. Cãutat ºi ascultat de credincioºi doritori de îndrumare spiritualã, cuvântul sãu a fost primit ca fiind al unui duhovnic înþelept, fãcãtor de pace ºi purtãtor de bucurie. Deºi nu putea privi cu ochii trupeºti frumuseþile Creaþiei ºi chipurile semenilor, Pãrintele Teofil a primit de la Dumnezeu darul discernãmântului duhovnicesc ºi pastoral, pentru a cunoaºte lumina sufletelor celor care veneau la el, îi cereau sfatul ºi primeau de la el lumina harului Duhului Sfânt. Lumina faptelor sale, a vieþii sale smerite ºi jertfelnice, a învãþãturii sale duhovniceºti, roditoare de virtuþi, constituie o icoanã sau o cãlãuzã, mai ales în vremuri de tulburare sufleteascã. Preafericitul DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Veºnicã pomenire, iubite Pãrinte Teofil! În ultimele zile de suferinþã, Pãrintele Teofil avea acelaºi optimism ºi maximalism pascal. A rãmas un pãrinte al bucuriei, chiar ºi în faþa morþii. Parafrazându-l pe Sfântul Ioan Scãrarul spunea, într-o altã formã: "Nu pot sã mã vãd mort în sicriu, ci doar viu". Mai spunea ºi cã va pleca la Domnul pentru cã "de aceea a fãcut Dumnezeu raiul, ca sã îl umple cu cei ce Îl iubesc". Iar când încercam sã îl încurajez ºi îi spuneam cã va fi bine, îmi rãspundea: "Oricum sunt bine, deoarece cu Hristos, fie aici sau dincolo, întotdeauna suntem bine". De astãzi, comunitatea noastrã ortodoxã, pe care de multe ori a întãrit-o cu rugãciune ºi cu cuvânt ziditor, îl va purta în rugãciunile Sfintei Liturghii ºi îl va avea ca mijlocitor ºi solitor înaintea Domnului buPãrintele Teofil face parte dintr-o generaþie curiei, în latura cea cereascã a celor de neînlocuit. O generaþie de tradiþie ºagunianã, drepþi ºi sfinþi din Biserica lui întãritã ºi cultivatã de Mitropolitul Nicolae Bãlan. Hristos. De aceea noi, sibienii, îi vom simþi tot mai mult Odihneascã-se în pace, pãrintele lipsa fizicã dintre noi. Dar prezenþa sa spiritualnostru ºi al bucuriei celei veºnice! duhovniceascã va rãmâne pentru totdeauna. Pr. Cornel Toma, Braºov Pr. conf. dr. Irimie Marga - Sibiu

„O generaþie de neînlocuit“

CMYK

Cu darul vorbirii a câºtigat inimile tuturor "Pentru Þara Fãgãraºului ºi nu numai, pentru familia în care s-a nãscut, pentru Mãnãstirea de la Sâmbãta de Sus, dar ºi pentru întreaga Þarã Româneascã, Pãrintele Teofil a fost reprezentativ în ceea ce priveºte trãirea duhovniceascã, cuvântul ºi vorbirea. Cu toate cã Pãrintele Teofil era lipsit de darul vederii, a fost înzestrat de Dumnezeu cu alte multe daruri: o minte sclipitoare, trãire în credinþã ºi în dragoste. Cu darul vorbirii a câºtigat de-a lungul anilor inimile tuturor, de la bãtrâni ºi pânã la tineri. Regretãm plecarea din rândul nostru, dar, cu siguranþã, Pãrintele Teofil se va mântui ºi va câºtiga Raiul despre care a vorbit în tot timpul vieþii sale." Pr. Ioan Ciocan, Protopopul Fãgãraºului

A murit cum a trãit "În ultima parte a vieþii, Pãrintele a fost cum a fost întreaga viaþã. L-am întrebat ºi eu, l-au întrebat ºi alþii: "Pãrinte, cum staþi în faþa morþii?" ºi ne-a rãspuns: "Stau în faþa morþii cum stau în faþa vieþii. Cu tot ceea ce am fãcut ºi cu nãdejdea în mila lui Dumnezeu, nu în faptele mele. Mã duc la Dumnezeu, la Tatãl meu, ca la Cel cãruia I-am slujit o viaþã." Pãrintele Mihail Mãnãstirea Brâncoveanu

Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul

5

în Bucuria veºnicã Pãrintele Teofil - zâmbetul lui Dumnezeu

"Frumos, foarte frumos. Aºa era Pãrintele Teofil." "Dupã ce Dumnezeu odinioarã în multe rânduri ºi în multe chipuri a vorbit pãrinþilor noºtri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmã ne-a grãit nouã prin Fiul…"(Evrei 1, 1-2) Aºa a rânduit Dumnezeu ºi cu Pãrintele Teofil, cel care de acum câteva zile ºi-a încheiat viaþa pãmânteascã, a urmat credinþa ºi s-a aºezat între slujitorii cei veºnici din ceruri. Dacã atunci Dumnezeu le-a vorbit oamenilor prin prooroci ºi apoi prin Fiul, acum nouã Dumnezeu ne-a vorbit prin slujitorul Sãu, prin Pãrintele Teofil, în multe rânduri ºi în multe chipuri, prin cuvântul vorbit sau prin cuvântul scris, prin exemplul sãu ºi prin tot ceea ce a fost Pãrintele. Lucrarea cea mai de cãpetenie a Pãrintelui a fost ca prin tot ceea ce face sã fie preamãrit Dumnezeu. Repeta des "toatã viaþa noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm". A dorit sã-ºi închine viaþa lui Hristos încã de la vârsta de 13 ani, când a venit pentru prima datã la Sâmbãta, cu gândul sã se cãlugãreascã. Nu s-a putut atunci sã rãmânã, însã a plecat de acolo mai îmbogãþit decât a venit, pentru cã Pãrintele Arsenie, la care s-a spovedit ºi i-a mãrturisit gândul cã vrea sã se facã cãlugãr, l-a îndrumat sã se roage ca un cãlugãr ºi sã spunã rugãciunea cu care se mântuiesc cãlugãrii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul". L-a învãþat ºi cum s-o spunã. ªi a spus-o. A spus-o cât l-au þinut puterile, încât i-a devenit o pravilã ºi aici, ºi în veºnicie. În veºnicie pentru cã atunci când era întrebat ce va zice lui Dumnezeu când se va întâlni cu El în

"S-a dãruit tuturor" ªi-a trãit viaþa fãrã sã-ºi punã deoparte energiile. S-a dãruit tuturor. S-a dãruit celor apropiaþi, celor cu care a parcurs împreunã drumul nevoinþelor mãnãstireºti, ucenicilor sãi, dintre care cei mai mulþi îi sunt ºi prieteni apropiaþi sufleteºte ºi copii duhovniceºti. Pãrintele Teofil s-a dãruit tuturor celor cu care s-a întâlnit în conferinþele sale, nenumãratele conferinþe pe care le-a susþinut de-a lungul ultimilor 20 de ani. Conf. dr. Sebastian Moldovan - Sibiu

veºnicie, rãspunsul era: "Slavã Þie, Doamne, slavã Þie!" ºi "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul". Pãrintele dorea ca cei

care l-au cunoscut pe Dumnezeu sã se depãºeascã, sã nu mai rãmânã pãcãtoºi, sã fie angajaþi prin credinþa în Dumnezeu la o viaþã virtuoasã, la o viaþã prin care sã fie preamãrit Dumnezeu ºi pe care Dumnezeu sã o poatã binecuvânta. Pentru noi, Pãrintele Teofil a fost "zâmbetul lui Dumnezeu". Dumnezeu ne-a vorbit în multe rânduri prin tot ceea ce a fãcut Pãrintele Teofil în viaþã pentru sine ºi pentru aproapele, iar mai pe urma a zâmbit. Ne-a zâmbit pentru cã zâmbetul este o manifestare a bucuriei. Pãrintele a fost numit, pe bunã dreptate, Pãrintele bucuriei. Pãrintele bucuriei pentru cã se bucura de orice. Se bucura de un bulgãre de zãpadã, de o floare, de un gând bun, frumos ºi luminat, de o poezie, de o predicã sau conferinþã þinutã aºa cum trebuie, de un copil, de omul cu care stãtea de vorbã, se bucura de tot ce e frumos ºi ziditor. Pãrintele Teofil te primea cu bucurie, îþi zâmbea ºi te îmbrãþiºa, apoi te petrecea cu aceeaºi bucurie, îþi zâmbea ºi te îmbrãþiºa. La despãrþire îþi spunea cã îl vei gãsi aºa cum l-ai lãsat, bucuros, zâmbitor ºi îmbrãþiºându-te. Frumos, foarte frumos. Aºa era Pãrintele Teofil. Aºa i-a fost toatã viaþa, un zâmbet, o bucurie, nu lãsa ca nimic din ce putea sã-i umbreascã zâmbetul sã se

aºtearnã în sufletul sãu. De aceea a putut sã spunã de multe ori în viaþã, chiar ºi la sfârºitul ei: "Am avut o viaþã frumoasã, sunt fericit, dau slavã lui Dumnezeu pentru tot ce a fost în viaþa mea". Pãrintele Teofil a plecat dintre noi la Dumnezeu, a plecat sã-I zâmbeascã mai desãvârºit, ºi cred cã pe lângã cuvintele de preamãrire: "Slavã Þie, Doamne, slavã Tie", ºi rugãciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul", i-a zis lui Dumnezeu (aºa cum obiºnuia sã spunã omului: "Am onoarea sã vã salut!") ºi: "Doamne, am onoarea sã-þi zâmbesc!" Pãrinte Teofil, zâmbiþi-I lui Dumnezeu ºi pentru noi! Protosinghel Matei Bilauca, stareþul Schitului "Duminica Tuturor Sfinþilor" - ªinca Nouã

"Omul cu cea mai mare credinþã în Dumnezeu" Din 1990 a dus o muncã extraordinarã de misionar, de evanghelist. Acum, în anii bãtrâneþii, spunea: "Dragã, eu cred cã chemarea mea a fost aceasta, sã binevestesc cuvântul lui Dumnezeu." Aº zice cã Pãrintele Teofil este omul cu cea mai mare credinþã în Dumnezeu din câþi am întâlnit eu pânã acum. ªi asta nu doar la nivel afirmativ, ci la nivel de trãire. Mi-a istorisit din împrejurãrile grele prin care trecuse în tinereþe ºi l-am cunoscut ºi eu în împrejurãri dificile, împrejurãri potrivnice, la mãnãstirea de la Sâmbãta, în care s-a comportat cu liniºtea omului credincios ºi cu credinþa omului credincios cã Dumnezeu va rândui toate cum va considera mai bine. PS Sofian, Episcop vicar al Mitropoliei pentru Germania, Europa Centralã ºi de Nord

CMYK

6

Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul

pe chip un fel de Filã de jurnal la moartea de bucurie ºi luminã pe care nu poþi sã nu le sesizezi. Fac clic ºi poza Pãrintelui Teofil se aflã în drept cu un interviu luat Pã29 octombrie 2009. Vestea a venit brusc, dimineaþa, dupã ce Pãrintele Teofil trecuse la cele veºnice în noaptea ce abia se destrãmase. Nu avusesem o relaþie foarte directã, personalã, cu Pãrintele, deºi îi ascultam predicile, îi citisem din cãrþi sau biografia, luasem în câteva rânduri binecuvântare de la dânsul sau sfat în momente de cumpãnã. ªi totuºi... m-a copleºit tristeþea. M-au inundat lacrimile. Era ºi mila pentru suferinþa din ultimele sãptãmâni de boalã. Dar... mai era ceva, ceva mult mai mare. Simþeam golul lãsat de pãrintele în urmã. ªtiu cã atunci când un om cu viaþã sfântã pleacã la Domnul câºtigul este mai mare decât pierderea, în sensul cã rugãciunea lui, de lângã tronul ceresc, se revarsã cu mai mare belºug ºi putere asupra noastrã, a celor rãmaºi aici. Dar acum încã nu pot înþelege... Acum mã copleºeºte tristeþea pierderii. Odatã cu plecarea Pãrintelui Teofil noi am rãmas cu mult mai singuri ºi mai sãraci. Simt cum o stare de doliu se rãspândeºte de la Mãnãstirea Sâmbãta în cascade, se întinde peste Þara Fãgãraºului ºi cuprinde toatã þara... *** Am ajuns ºi seara acestei zile... e ora 22 ºi încã lucrez. Caut pe internet poze cu o anumitã mãnãstire ºi vãd între imaginile afiºate una cu Pãrintele Teofil înveºmântat în mov, cu crucea de lemn în mânã. Privesc cu atenþie poza... deºi cu pãrul cãrunt ºi în vârstã, pare atât de plin de energie; cu ochii fãrã lumina vederii trupeºti ºi acoperiþi aproape în întregime de pleoape ºi totuºi iradiind

rintelui. Citesc titlul: "Pentru ce sunteþi triºti?" În primul moment nu sesizez ideea ºi urmãresc curgerea frazelor din interviu: Pãrintele vorbeºte despre faptul cã ortodoxia nu pune accentul pe tragismul suferinþei Mântuitorului, ci pe bucuria Învierii. Frazele în cuvinte simple dar ferme, limpezi, pline de convingere îºi urmeazã una alteia ºi pe nesimþite ajung la sfârºitul interviului care se terminã reluând fraza din titlu: "Pentru ce sunteþi triºti?" ªi Pãrintele adaugã: "Domnul Hristos nu vrea sã stãm în întristare, ci vrea sã fim în bucurie". ªi atunci mã luminez... Titlul acesta, atât de direct ºi de potrivit la starea de tristeþe din ziua aceasta marcatã de vestea trecerii lui la Domnul!... Iatã cã seara, dupã o întreagã zi marcatã de tristeþe, vine acest cuvânt, chiar din partea Pãrintelui, ca sã înlãture tristeþea, sã ne aminteascã credinþa lui în Înviere ºi bucuria care izvorãºte de aici ºi copleºeºte orice durere ºi suspin. Iar Pãrintele Teofil, acum, dupã moarte, mai mult decât oricând, este aproape de aceastã bucurie a Învierii. De aceea noi nu trebuie sã fim triºti, ci sã ne lãsãm, acum mai mult decât când se afla trupeºte printre noi, cuprinºi de bucuria lui de a-L fi întâlnit în sfârºit pe Domnul. Dacã pânã acum Pãrintele ne transmitea bucuria Învierii prin cuvântul ºi prezenþa lui, acum a venit momentul ca noi sã ne bucurãm de bucuria lui, sã participãm la aceastã bucurie a lui care a fost astãzi cuprinsã în veºnicia lui Dumnezeu. Amalia Dragne

Fiecare dintre noi îºi pregãteºte raiul sau iadul

- Cum reuºiþi sã fiþi mereu bucuros? - Aºa-mi þâpã dinãuntru! Dragã, bucuria mea se bazeazã ºi pe credinþa mea. Eu, de exemplu, sunt foarte pozitiv în felul de a vedea lucrurile. (...) Eu nu mã prea gândesc la pedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna mã gândesc la bunãtatea lui Dumnezeu, la iubirea lui Dumnezeu. De aceea, sã ºtiþi cã mie nu mi-e fricã de faptul cã n-o sã ajung în rai. Nu! De ce nu mi-e fricã? Nu cã fac bine niºte lucruri care mã îndreptãþesc sã ajung în rai. Nu! Dar sunt sigur cã Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut.

Pãrintele Arsenie zicea cã "Iubirea lui Dumnezeu faþã de cel mai mare pãcãtos e mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faþã de Dumnezeu." Pãi, dacã eu mã silesc sã fac voia lui Dumnezeu, ºi Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sãu - cum zice Sfântul Apostol Pavel - pentru noi, oare nu ne va da toate împreunã cu El? (cf. Romani 8, 32). Deci, dupã ce ne-a dat ce-i mult, sã nu ne mai dea ºi ce-i puþin? Nu cred lucrul acesta! Eu am mare încredere în bunãtatea lui Dumnezeu. Nu cã asta mã îndreptãþeºte sã fac lucruri rele, cã doar "Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu" Dumnezeu mã iartã… Niciodatã nu mã gândesc la aºa ceva, ci totdeauna mã gândesc cã Dumnezeu nu l-a Sigur cã l-a vãzut ºi în viaþa pãmânteascã. bine ºi cã am dormit. De ce cã am dormit? putut crea pe om ca sã-l pedepAºa cum arãta ºi PS Andrei Fãgãrãºeanul, Pentru cã a doua zi eram odihnit ºi puteam seascã, sã-l chinuiascã ºi aºa mai Pãrintele Teofil Pãrãian este duhovnicul se- realiza tot ce mi-am propus". A trecut prin departe… Omul într-adevãr poate colului al XXI-lea, duhovnicul bucuriei. Nu suferinþe grele. Spuneau medicii cã: "era ca ajunge în iad, dar mai întâi ajunge în iadul lui, în iadul pe care ºi-l face el, spunem cã a fost, ci cã este. Sfinþia sa sublinia un miel, nu a scos niciun vaiet". cã: "Eu sunt prieten ºi cu viii ºi cu morþii". ªi acum, o concluzie aºteptatã. Este sfânt prin viaþa lui, prin pãcatele lui, prin Prima aluzie publicã la iminenta plecare ºi o spun conºtient cã m-ar fi corectat, din nepãsarea lui, prin învârtoºarea lui. din aceastã lume a fãcut-o în predica de smerenie ºi din precizia dumnezeiascã ce a Da, în felul acesta ajunge în iad. ªi dacã ar fi în rai cu starea asta, tot în Izvorul Tãmãduirii, apoi a spus-o unor prie- avut-o constant. teni. ªi-a îndeplinit la maxim misiunea diPentru creºtinii care nu i-aþi trecut pragul iad ar fi. Aºa cã fiecare dintre noi îºi pregãteºte raiul sau iadul. vinã pe pãmânt românesc. Spunea cã: "Sunt chiliei: cãutaþi-l la mormânt! mulþumit de douã lucruri - când am fãcut un Cãlin Pisoiu, Fãgãraº Pãrintele Teofil Pãrãian

Pãrintele Teofil îl vede de acum, în permanenþã, pe Dumnezeu

Eveniment

7

Un nou preot paroh la Feldioara Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, s-a aflat duminicã, 25 octombrie, în mijlocul credincioºilor din Feldioara, pentru a hirotoni ºi a instala un nou preot paroh. Comunitatea i-a fost încredinþatã pãrintelui Adrian Zepa, la mai bine de douã luni de la trecerea la cele veºnice a fostului paroh, pãrintele Gheorghe Gãitãnaru. Biserica ortodoxã cu hramul "Înãlþarea asemenea, ca viaþa mea sã fie Domnului" din Feldioara, comuna Ucea, a conjugatã cu acest cuvânt al primit un nou slujitor. Duminicã, 25 oc- Mântuitorului: pentru <>" (Matei 5, 16), ne-a logicii ºi raþionalului - prin natura conavut loc ºi slujba de hirotonire întru preot spus pãrintele Adrian. Programator IT de strucþiei ºi profesiei mele -, aº dori sã nu a diaconului Adrian Zepa, numit de cu- profesie, doamna preoteasã ne-a exprimat cuantificãm cu "ochii minþii" aceastã rând paroh pe seama Parohiei Feldioara. gândurile cu care porneºte la drum împre- lucrare, ci sã contribuim cu tot sufletul, cu În cadrul predicii, Preasfinþitul Andrei unã cu soþul ei: "Dupã sãvârºirea Tainei toatã dãruirea, sã ne implicãm întru totul a scos în evidenþã importanþa acestui act al Hirotoniei, Preasfinþitul Andrei ne-a slujirii lui Dumnezeu ºi slujirii aproapelui, hirotonirii pentru comunitatea satului, adresat un cuvânt de încurajare pentru spre dobândirea celor de folos ºi spre mânsubliniind totodatã rolul pastoral ºi mi- noul drum pe care am pornit, vorbindu-ne tuirea sufletelor noastre." Le dorim ºi noi început bun, credinþã sionar ce revine preotului, ajutat în misi- despre rãspunderea ce-o purtãm, dar ºi unea lui de credincioºii parohiei. În acelaºi despre bucuriile duhovniceºti pe care le puternicã ºi nãdejde nestrãmutatã în ajutimp l-a încredinþat pe noul paroh de spri- vom avea. Ne-a mai spus, de asemenea, cã torul Preasfintei Treimi, pentru a împlini o jinul pe care i-l oferã Preasfinþia sa în acti- rolul preotesei în misiunea preotului este pãstorire rodnicã, spre mântuirea lor ºi a vitatea pastoralã. Un accent deosebit a fost de 45%. Deºi sunt un om "al cifrelor", enoriaºilor lor. Pr. Adrian Precup pus pe slujirea pãrintelui Gheorghe Gãitãnaru, care s-a îngrijit prin toatã puterea sa de Casa lui DumEvanghelie, Sfânta Cruce, precum nezeu, deoarece prin truda lui ºi a ºi cheile bisericii. sãtenilor, biserica satului Feldioara Într-un moment emoþionant, este pictatã ºi refãcutã. pãrintele Ioan Puia, cel care a fost Pãrintele Adrian Zepa, noul paroh al satului timp de mai mulþi paroh al sãtenilor din Feldioara, s-a ani, plecat acum sã slujeascã pe nãscut în Sibiu, în anul 1976 ºi este meleaguri sibiene, ºi-a luat rãmas absolvent al Seminarului Teologic bun de la pãstoriþii sãi. "Simion ªtefan" din Alba Iulia, Dupã terminarea slujbei, preoþii precum ºi licenþiat al Facultãþii de ºi mirenii prezenþi au luat parte la o Teologie Ortodoxã "Andrei ªaguagapã frãþeascã, în incinta cãminuna" din Sibiu, promoþia 2000. lui cultural al satului. Timp de opt ani a fost profesor de Pãrintele Gheorghe Adrian Dan religie, iar de un an este cãsãtorit cu s-a nãscut la 1 februarie 1983, în mudoamna preoteasã Ileana, tot din De Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, IzvorâSibiu. torul de Mir, prãznuit la 26 octombrie, a avut loc nicipiul Braºov. A absolvit Seminarul Emoþionaþi în aceastã zi unicã o nouã hirotonie în protopopiatul nostru. La pa- "Dumitru Stãniloae" din Braºov - proîn viaþa lor, pãrintele ºi doamna rohia "Sfântul Nicolae" din Berivoii Mici, tânã- moþia 2003, apoi Facultatea de Teologie preoteasã pornesc la drum cu en- rul diacon Gheorghe Adrian Dan a fost hiroto- "Andrei ªaguna" din Sibiu - promoþia tuziasm ºi dragoste de a sluji lui nit întru preot în mijlocul comunitãþii ºi instalat 2008 ºi urmeazã în prezent cursurile de Dumnezeu ºi comunitãþii încredin- apoi ca preot slujitor pe seama acestei parohii. masterat din cadrul aceleiaºi facultãþi. Este cãsãtorit cu doamna Nicoleta Dan, þate. "Lucrarea pastoralã, cu toate Sfânta Liturghie a fost oficiatã de cãtre medic endocrinolog rezident. nuanþele ei, este principalul obiecÎi dorim noului pãrinte hirotonit ºi instalat tiv spiritual cu care pornesc la Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, Episcopul drum în aceste vremuri zbuciu- vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreunã cu la Berivoi o activitate pastoralã cât mai rodmate. Cred cu toate acestea cã sim- un sobor de 15 preoþi ºi diaconi, iar în cadrul nicã în slujba lui Dumnezeu ºi a oamenilor, pla dorinþã nu e de ajuns, de aceea ei a avut loc ºi hirotonia întru preot a noului preoþie curatã, râvnã duhovniceascã, rãbdare trebuie un efort susþinut pentru a paroh. La finalul Sfintei Liturghii, pãrintele ºi înþelepciune în împlinirea înaltei misiuni aduce Cuvântul lui Dumnezeu în Gheorghe Adrian Dan a fost instalat ca preot încredinþate, alãturi de îndemnul din I Timosufletul fiecãrui credincios din paroh al comunitãþii din Berivoii Mici, tei, cap. 4, v. 5: "Slujba ta fã-o deplin!" parohia Feldioara. Îmi doresc, de Preasfinþitul Andrei înmânându-i Sfânta Diac. Claudiu Pãun

Nou preot slujitor la parohia Berivoii Mici

8

Jurnal de pelerin nând-o în muzeu, o vede o lume întreagã ºi se aratã tuturor puterea de creaþie a poporului nostru." Acesta este începutul muzeului de la Sibiel care, sub pretextul "operei de culturã", era de fapt o mãrturisire a credinþei ortodoxe în vremea unei alte asupriri, cea comunistã. În urma luptei de convingere purtatã din casã în casã, pãrintele Zosim reuºeºte sã adune un mic tezaur de 150200 icoane pe sticlã, unele recuperate din poduri sau chiar sparte (restaurate cu ajutorul a douã maici retrase la Sibiel), tezaur adãpostit la început într-o magazie veche transformatã în muzeu. Astfel, dintr-un sat mic, uitat de lume, Sibielul ajunge o localitate cunoscutã mai întâi în Europa, ºi apoi în întreaga lume, pentru colecþia unicã de icoane pe sticlã. În timp aceasta ajunge la 600 de piese, iar între 1976 ºi 1983 se ridicã un nou sediu, care este ºi cel actual. Aceastã lucrare, imposibil de imaginat pentru perioada comunistã, se datoreazã Pãrintelui Zosim Oancea, un om de excepþie, trecut la Domnul în 2005 ºi îngropat între bisericã ºi muzeul care astãzi îi poartã numele. RETRÃIRE PRIN LECTURÃ. Pãtrunºi de istoria locului, nu ne îndurãm sã ne desprindem de ea; însã vocea ºoferului ne sunã din nou în gând: o jumãtate de orã. Mã uit la ceas: incursiunea în viaþa strãmoºilor noºtri, care socoteau mai de preþ credinþa ortodoxã decât libertatea socialã sau bunãstarea materialã, a durat mai bine de o orã. Plecãm aproape alergând ºi speriaþi de sunetele disperate de claxon ale ºoferului. Mã bucur însã cã am la mine cartea unui om deosebit, Giovanni Ruggeri, un italian îndrãgostit de România, care a popularizat minunea de la Sibiel printre strãini, dar ºi printre românii necunoscãtori ai þãrii lor. Lectura mã ajutã sã replonjez în povestea fantasticã a acestui loc binecuvântat de Dumnezeu, dar ºi de oameni. Natalia Corlean

Suflet ºi istorie pe sticlã, la Sibiel

O zi minunatã de octombrie, perfectã pentru un pelerinaj la Prislop. Pentru cã e o ieºire aºteptatã de unii dintre pelerini de câþiva ani, ne-am propus sã vedem cât mai multe, aºa cã la întoarcere avem în plan sã intrãm ºi la Sibiel, locul despre care am auzit ºi citit atât de multe lucruri impresionante. BISERICA SFÂNTULUI MOISE MÃCINIC. Suntem în întârziere, însã nu se poate sã renunþãm chiar la Sibiel. Când coborâm din autocar, ºoferul ne atenþioneazã: "O jumãtate de orã!" Grãbim pasul ºi ne oprim în faþa bisericii, pe care ne-o deschide o doamnã extrem de binevoitoare. Intrãm în tãcere ºi ne închinãm, rând pe rând, în timp ce o altã doamnã, custodele muzeului, începe sã ne vorbeascã cu dãruire despre istoria lãcaºului de cult. Datând din 1765, biserica "Sf. Treime" este împodobitã cu o picturã extrem de valoroasã, restauratã, dupã ce a fost ascunsã multã vreme sub cinci straturi de var. Din deºte în pãcate arhitectura locaºului a suferit în multe familii de þãrani, timp ºi modificãri, care au distrus scene de o mare valoare. Nu îmi pot lua ochii de la care creau în casele lor adevãrate laborao icoanã mare, aºezatã în faþa altarului: toare de picturã, implicând întreaga famiSfinþii Mãrturisitori, Preoþii Ioan din Galeº lie. Marea lor majoritate erau þãrani anoºi Moise Mãcinic din Sibiel. Pãrintele nimi, care învãþau arta din experienþã, picMoise a slujit chiar în aceastã bisericã… tau pentru alþi þãrani, iar pictura nu era MIJLOC DE PÃSTRARE A IDENTITÃÞII ocupaþia lor principalã. Icoana pe sticlã a devenit astfel un ORTODOXE. Mã îndrept emoþionatã, în mod de rezistenþã în credinþa ortodoxã a urma celorlalþi pelerini, cãtre muzeu. Mã strecor cât mai aproape de ghid, sã nu scap pãrinþilor ºi strãmoºilor. Ea îl aducea în nicio informaþie. Pictarea icoanelor pe sti- casa þãranului pe Dumnezeu, pe Maica clã s-a rãspândit în Transilvania datoritã Domnului ºi pe sfinþii Lui, sprijin puternic minunii petrecute la Mãnãstirea Nicula. în viaþa asupritã. În icoana pe sticlã þãraDupã ce Maica Domnului dintr-o icoanã a nul ºi-a pus tot sufletului lui: credinþa ortoplâns timp de 26 de zile, pelerinii care doxã, dar ºi elemente materiale sau nemulveneau aici doreau sã îºi procure o copie þumiri sociale. Astfel apar sfinþi în costum pe care sã o ducã acasã, ducând astfel la o popular românesc, tricolorul sau personaje negative (ca bogatul din pilda sãracului dezvoltare a meºteºugului în zonã. Rãspândirea icoanelor pe sticlã are Lazãr ºi a bogatului nemilostiv) îmbrãcate însã ºi un motiv naþional. Românii arde- în hainele asupritorilor unguri. MUZEUL "PR. ZOSIM OANCEA". Pãrinleni, aflaþi timp de sute de ani sub stãpânire strãinã, au fost mereu supuºi încer- tele Zosim Oancea a ajuns la Sibiel cãrilor de schimbare a credinþei ortodoxe. în 1964, la 53 de ani, dupã 15 ani de Cãlãuza pelerinului Au suferit mai întâi presiuni insistente de închisoare ºi muncã forþatã în lagãSibielul se aflã la 23 de km de Sibiu. Din calvinizare, apoi de catolicizare. În con- rele comuniste. Primul lucru pe care aceastã direcþie, la intrarea în Sãcel aveþi un indidiþiile în care nu aveau episcopi ortodocºi, îl face noul paroh este scoaterea la lu- cator spre stânga, cãtre Muzeul de icoane pe stierau izolaþi la sat, fãrã acces la studiu sau minã a picturii despre care intuieºte clã. Dupã cca 5 km pe un drum asfaltat foarte comerþ, ei au gãsit în icoana pe sticlã unul cã este ascunsã sub straturile de var, bun ajungeþi la destinaþie. dintre cele mai eficiente moduri de a-ºi lucrare care, împreunã cu restaurarea "Icoanele pe sticla din Sibiel". bisericii, întãreºte dragostea ºi colapãstra identitatea ortodoxã. Pentru a vã pregãti vizita la Sibiel, Icoanele pe sticlã s-au rãspândit în în- borarea dintre preot ºi enoriaºii sãi. de mare ajutor este cartea scrisã cu treaga Transilvanie, dând naºtere ºi la alte Astfel, pãrintele Zosim, dupã ce obmultã dragoste de domnul Giovanni centre de producþie, bine reprezentate în servã în casele sibielenilor multe opeRuggeri în limba italianã ºi tradusã muzeul de la Sibiel: Valea Mureºului, Fã- re de artã pictate pe sticlã, reuºeºte în românã, englezã, francezã ºi gergãraº, Cârþiºoara, Braºov, Sebeº-Alba, Mãr- sã îi convingã: "Icoana e frumoasã manã, pe care o puteþi comanda de ginimea Sibiului. Meºteºugul se rãspân- în casã, dar o vezi numai tu. Pupe site-ul www.sibiel.net.

CMYK

Mãrturisitori ai Ortodoxiei

9

Sfântul Ierarh Spiridon din insula Corfu, fãcãtorul de minuni Popasul nostru duhovnicesc în Marea Ionicã se va încheia în acest numãr cu prezentarea vieþii ºi a personalitãþii impresionante a altui ierarh fãcãtor de minuni: Sfântul Spiridon. Împreunã cu Sfinþii Ierarhi Dionisie din insula Zachintos ºi Gherasim din insula Kefalonia, el este ocrotitorul spaþiului ortodox care este cuprins în aceastã zonã maritimã a Greciei. Ziua de prãznuire este 12 decembrie.

Viaþa Nu se ºtie care este data exactã a naºterii acestui sfânt. Se cunoaºte doar faptul cã s-a nãscut în insula Cipru ºi a vieþuit foarte simplu. A fost pãstor de oi, s-a cãsãtorit ºi a avut o fiicã - Irina - care a trãit în feciorie întreaga viaþã. Dupã ce i-a murit soþia, datoritã vieþii sfinte pe care a trãit-o, a fost ales episcop în cetatea Trimitundei, situatã în apropierea cetãþii Salamina. El a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, printre primele sale minuni fiind cea a prefacerii unui ºarpe în aur, pentru a ajuta un om sãrac în nevoile sale. Apoi, a adus din nou aurul în starea iniþialã ºi l-a fãcut ºarpe. În timpul persecuþiilor din vremea împãratului roman MaximilianGaleriu, Sfântul Spiridon a fost prins ºi a suferit mucenicia, deoarece l-a mãrturisit pe Hristos: i-au scos ochiul drept, i-au tãiat pulpa stângã ºi a fost întemniþat.

"Soborului celui dintâi te-ai arãtat apãrãtor ºi de minuni fãcãtor, de Dumnezeu purtãtorule Spiridoane, pãrintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartã în groapã tu ai vorbit ºi ºarpele în aur l-ai prefãcut. ªi când ai cântat tu sfintele rugãciuni, îngeri ai avut împreunã cu tine slujind, preasfinþite. Slavã Celui ce te-a preamãrit pe tine; slavã Celui ce lucreazã prin tine tuturor tãmãduiri." Troparul Sfântului Spiridon

apoi în insula Corfu. În acest loc se gãseºte ºi astãzi. Moaºtele Sfântului Spiridon sunt fãcãtoare de minuni. La fel ca ºi ceilalþi sfinþi din Marea Ionicã, Sfântul Spiridon este un sfânt viu, el umblã ºi îi ajutã pe cei care îi cer ajutorul. Existã mai multe dovezi care demonstreazã

Explicarea Sfintei Treimi cu ajutorul unei cãrãmizi Chiar dacã Sfântul Spiridon nu avea studii teologice, el a trãit teologia ca stare de existenþã, aºa cum definea pãrintele Sofronie Saharov cunoaºterea lui Dumnezeu. De aceea, a putut explica cu atâta simplitate ºi claritate - în acelaºi timp - unitatea ºi diversitatea Sfintei Treimi. Astfel, el a demonstrat cu ajutorul unei bucãþi de cãrãmidã cã aceasta este compusã din trei elemente: apã, foc ºi pãmânt. La fel, Sfânta Treime este o fiinþã în trei ipostasuri: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt. În momentul în care Sfântul explica aceastã dogmã (credinþã) ortodoxã, s-a întâmplat o

minune: cã este un sfânt "cãlãtor": pe partea - clericii ºi credincioºii vãd cã, pentru de deasupra cãrãmizii s-a aprins focul, iar o perioadã scurtã de timp, lipseºte trupul din partea de dedesubt a început sã curgã sãu din raclã; - când sfântul revine în raclã, trupul apã. sãu este cald ºi prãfuit; Sfânt “cãlãtor” - în fiecare an îi sunt schimbate Sfântul a adormit întru Domnul în anul încãlþãrile, care sunt uzate ºi impregnate 348 ºi a fost îngropat în biserica Sfinþilor cu praf ºi iarbã. Este ºi motivul principal Apostoli din Trimitunda. Ca urmare a ocu- pentru care Sfântul Spiridon a fost ales pãrii insulei Cipru de saracini, trupul Sfân- patronul cizmarilor; tului a fost descoperit întreg ºi binemirosiÎn timpul procesiunilor religioase, tor. El a fost dus la Constantinopol, iar de Sfântul Spiridon este purtat în raclã stând acolo, în 1453 a fost mutat în Serbia ºi în picioare. Eufemia Toma

CMYK

10

Actual

Condamnaþi la "LIBERTATE" LIBERTATEA - VIS DE COPIL. Eram copil când, pentru prima datã ridicându-mi ochii spre cer, am zãrit zborul lin al unui stol de pãsãri ce survolau infinitul de deasupra mea. Mi-aduc aminte cã am fost foarte uimit nu de faptul cã zburau, cã pluteau, ci de faptul cã nu aveau nici un obstacol în faþa lor. Erau sus. Erau mult prea sus ca ceva sã le poatã altera zborul lor jucãuº. A fost pentru prima datã în viaþa mea când, sesizând libertatea de care se bucurau ele acolo, sus, m-am simþit foarte frustrat de lipsa libertãþii pe care o aveam aici jos. Acesta cred cã a fost primul meu contact cu conceptul de libertate. Atunci am simþit pentru prima oarã dorinþa de a fi liber. Liber ca ele. Liber ca pãsãrile cerului. Mai târziu mi-am dat seama cã aceastã dorinþã de libertate nu era doar dezideratul meu. Toþi cei din jurul meu îºi doreau acelaºi lucru. ªi pãrinþii mei, ºi sora mea, ºi bunicii, ºi prietenii. Toþi îºi doreau aceasta, dar nu o exprimau în cuvinte. Însã trãdau aceastã poftã de libertate prin revolta faþã de tot ceea ce le îngrãdea dorinþa lor de a fi propriii stãpâni. Pãrinþii ºi bunicii se revoltau împotriva "sistemului", a politicii care impunea un anumit stil de viaþã. Eu împreunã cu sora mea ne revoltam împotriva pãrinþilor, care ne impuneau anumite reguli, ºtiind cã ºi prietenii noºtri de o seamã cu noi fac acelaºi lucru. LIBERTATEA - VISUL UNEI NAÞIUNI. Mi-aduc aminte, de parcã a fost ieri, cum în Piaþa Libertãþii din Bucureºti, acum aproape 20 de ani, glasul a câtorva zeci de mii de oameni de toate vârstele a explodat într-un strigãt plin de optimism: "LIBERTATE! LIBERTATE!" Vã mai aduceþi aminte acel semn cu care se salutau toþi românii, ridicând douã degete sub forma literei "V" care însemna "victorie", adicã am învins? Atunci toþi credeam cã Libertatea a învins. Trecut-au ani de atunci. ªi nu puþini. Vreo 20. Iar viaþa mi-a demonstrat cã libertatea pe care eu o aºteptam a rãmas în continuare o dorinþã neîmplinitã. ROADELE LIBERTÃÞII. Da. Suntem liberi acum. Putem sã alegem între mai multe feluri de mâncare, între mai multe þãri în care ne putem face concediile, între mai multe cafenele, baruri de noapte ºi discoteci în care sã ne pierdem nopþile. Putem alege chiar ºi ce orientare sexualã sã avem.

Putem alege religia sau cultul unei biserici care sã satisfacã dorinþele noastre. Putem alege sã fim pãrinþi sau sã luãm viaþa copilului nostru din pântecele mamei prin intermediul avortului sau al anticoncepþionalelor. ªi aceasta pentru cã SUNTEM LIBERI! Este tare interesant cum politicile mondiale actuale încearcã sã ne inoculeze ideea cã fiecare dintre noi suntem "liberi" sã trãim “aºa cum vrem”. Se fac eforturi disperate ca minoritãþile de tot felul: sexuale, religioase, etnice etc. sã aibã nu numai drepturi depline pentru a fi acceptate de toþi ceilalþi, dar se încearcã impunerea lor ca fiind modele bune de urmat pentru toþi cei care în mod "liber" vor sã adere la ele. CE ESTE DE FAPT LIBERTATEA? Mã întreb însã: ceea ce avem acum se poate numi libertate? Ca sã putem rãspunde trebuie sã înþelegem ce este libertatea în primul rând. Nu vreau sã mã folosesc de studiile filosofice care explicã conceptul în termeni filosofici. Nu acesta este interesul meu, ci acela de a vã face sã înþelegeþi cã libertatea este parte din noi. Este un dat al nostru. Indiferent dacã vrem sau nu sã credem, noi, oamenii, suntem creaþi de Dumnezeu dupã chipul Sãu. Adicã Dumnezeu ne-a dãruit sentimentul, raþiunea, voinþa, iar peste toate acestea a aºezat ca o cununã LIBERTATEA. Aºa se face cã noi suntem oameni, ºi nu simpli roboþei de care Dumnezeu dispune. Aceastã libertate din noi ne dã dreptul sã alegem: sã iubim sau sã urâm, sã cugetãm la lucrurile pozitive sau la cele negative, ne dã dreptul sã alegem dacã vrem sau nu sã fim asemenea Celui care ne-a creat. Cu alte cuvinte aceastã libertate este un fel de putere prin care noi decidem ce sã facem cu viaþa noastrã. Libertatea ne dã astfel sentimentul cã suntem propriii stãpâni. Vreau însã sã spun un lucru celor care

considerã libertatea ca fiind un drept prin care pot alege tot ceea ce vor: dacã "libertatea" voastrã vã îndeamnã sã alegeþi doar plãcerile lumii acesteia, sã ºtiþi cã nu sunteþi liberi, ci sunteþi robi. Robi sau sclavi ai dorinþelor voastre. BISERICA ºI LIBERTATEA. Mulþi considerã cã Biserica îngrãdeºte libertatea de manifestare a personalitãþii lor, înlãnþuindu-i în numeroasele canoane ºi legi, nedându-le posibilitatea de a fi liberi sã facã ceea ce vor. Acestora le rãspund printr-o întrebare simplã. Voi, ca pãrinþi sau ca ºi viitori pãrinþi, daþi posibilitatea copiilor voºtri sã facã tot ceea ce îºi doresc? Cu siguranþã mulþi vor rãspunde acum cã îºi vor lãsa copiii sã facã ceea ce-ºi doresc. Dar sã nu uite aceºtia cã unii copii, când sunt foarte mici, doresc sã punã mânuþa pe o plitã fierbinte, doresc sã ducã la guriþa lor bãuturi otrãvitoare fãrã sã ºtie ce sunt, sau doresc sã facã lucruri care sunt peste puterile lor. Iar dacã li se îngãduie, dându-li-se libertatea de a face aceste lucruri, se pot rãni grav sau chiar pot muri. Poate un pãrinte sã accepte aºa ceva? Dacã poate, înseamnã cã acolo în mintea lui existã o gravã problemã psihicã. Deci Biserica pune aceste porunci ºi canoane nu spre îngrãdirea libertãþii noastre, ci spre paza vieþii noastre. De vreþi sã ºtiþi dacã sunteþi cu adevãrat liberi sau nu, raportaþi-vã la acest cuvânt al Sfântului Apostol Pavel: "Unde este Duhul Domnului, acolo este ºi libertatea". Dacã sunteþi în apropierea lui Dumnezeu credeþi-mã cã sunteþi liberi, dar dacã Dumnezeu este undeva departe de voi, toatã "libertatea" pe care credeþi cã o aveþi este de fapt o temniþã a patimilor voastre. LIBERTATEA NOASTRà FÃRà DUMNEZEU ESTE DE FAPT O CONDAMNARE. De aceea las cuvintele Sfintei Scripturi sã încerce sã vã descãtuºeze pseudo-libertatea voastrã. "Deci zicea Iisus cãtre iudeii care crezuserã în El: Dacã veþi rãmâne în cuvântul Meu, sunteþi cu adevãrat ucenici ai Mei; ºi veþi cunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va face liberi." (Ioan 8, 31-32) "Trãiþi ca oameni liberi, dar nu ca ºi cum aþi avea libertatea ca acoperãmânt pentru rãutãþile voastre, ci ca fii ai lui Dumnezeu." (I Petru 2, 16) Nu vã lãsaþi condamnaþi de "libertatea" voastrã! Pr. Iosif Ciolan

Viaþa în Hristos

Testamentul Pãrintelui Teofil La sãrbãtorirea Izvorului Tãmãduirii, cel de-al doilea hram al Mãnãstirii Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus, Pãrintele Teofil ne-a spus cã îºi va rosti predica rãspunzând la întrebarea: "Ce aþi spune oamenilor, dacã aceasta ar fi ultima predicã?" Ne-am înfiorat atunci, încercând sã întipãrim bine în inimã cuvintele cu valoare de testament, neºtiind cã Pãrintele îºi simþea tainic plecarea la Domnul. Acum, la ceas de despãrþire vremelnicã, credem cã ne este de folos sã rememorãm aceastã sintezã a cuvintelor sale, propovãduite de-a lungul anilor.

Credinþa nu este magicã Mai întâi, Pãrintele a dorit sã ne punã la inimã câteva idei de bazã, ºi anume:  "credinþa noastrã este despovãrãtoare ºi mântuitoare" - "oamenilor, sunteþi fraþi, sã nu vã certaþi!" - "Hristos în mijlocul nostru!" - salut la care se rãspunde cu: "Este ºi va fi!" Ne-a atras atenþia asupra faptului cã, în general, oamenii când merg sã cearã o povaþã, întreabã: Ce rugãciune trebuie sã fac ca sã mi se împlineascã cutare lucru? În acest fel noi uitãm cã în fiecare slujbã, la îndemnul preotului: “Pe noi înºine ºi toatã viaþa noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm!” noi rãspundem: “Þie, Doamne!” Deci credinþa autenticã nu se bazeazã pe împlinirea magicã a unei dorinþe prin rostirea unei rugãciuni, ci prin încredinþarea întregii noastre vieþi lui Dumnezeu.

11

"Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tãu în tot pãmântul!"; "Doamne, dã-ne mai multã credinþã!" Ne putem formula ºi noi niºte rugãciuni pe care sã le repetãm; important este sã fie mintea angajatã în rugãciune, ca sã disparã gândurile care nu sunt potrivite cu rugãciunea, gândurile rele, pentru cã toate ale omului pornesc de la gândul omului, aºa cã înmulþirea gândurilor bune este temei ºi de cuvinte bune ºi de fapte bune. Dacã ne disciplinãm mintea, ne disciplinãm ºi viaþa.

5. În zilele de post sã mãnânci mâncare de post.

3. Sã citeºti în fiecare zi douã capitole din Noul Testament.

"Ca sã þi se îmbogãþeascã mintea cu gânduri bune, pentru cã mintea omului e ca o moarã, zic pãrinþii, ºi ce bagi pe moarã aceea macinã moara. Dacã bagi pe moarã gânduri bune, bune macinã, dacã bagi pe moarã gânduri rele, rele macinã. ªi atunci, ca sã-þi înmulþeºti gândurile bune, trebuie neapãrat sã ai un izvor de gânduri bune, pentru cã zice Domnul Hristos cã: Programul de viaþã "Din prisosinþa inimii grãieºte gura", sau cã: "Din inima omului purced gândurile Pãrintele Teofil ne-a pus din nou în cele rele". Deci, întâi gândurile cele rele. atenþie programul duhovnicesc pe care îl Ca sã purceadã gândurile cele bune trebuie recomandã creºtinilor: sã bagi în minte gânduri bune ºi acestea 1. Sã mergi la bisericã în zilele se pot gãsi în Noul Testament, în Biblie în general, în slujbele Bisericii, în cãrþile de de duminicã ºi sãrbãtoare. învãþãturi duhovniceºti, cum e Filocalia, "Nu concep un creºtin sã nu meargã la Patericul ºi alte cãrþi cum ar fi Rãzboiul bisericã, ºi mai ales un creºtin ortodox sã nevãzut, Paza celor cinci simþuri. nu meargã la bisericã în duminici ºi sãrbãtori, mai ales în duminici la Sfânta Li- 4. Sã îþi pãzeºti mintea de turghie. Douã ceasuri pentru Dumnezeu, gândurile rele dacã cred în Dumnezeu, nu e prea mult. ªi Paza minþii se face prin rugãciunea de dacã nu le gãseºti, cele douã ceasuri pentoatã vremea, adicã prin repetarea rugãtru Dumnezeu pe sãptãmânã, sã ºtii cã nu ciunii "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui ai Dumnezeu. Sã nu te mai numeri la creDumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtodincioºi, cã nu eºti credincios." sul!" Se pot spune ºi alte rugãciuni: 2. Sã te rogi dimineaþa, "Doamne Iisuse Hristoase, miluieºte-ne pe noi ºi lumea Ta!"; seara ºi la masã. "Mãrire Þie, Doamne, mãrire Þie!"; "Cine poate începe ziua fãrã Dumne"Mare eºti, Doamne, ºi minunate sunt zeu ºi o poate sfârºi fãrã Dumnezeu, în- lucrurile Tale ºi niciun cuvânt nu-i deseamnã cã nu îºi dã seama de raportul lui ajuns spre lauda minunilor Tale!"; cu Dumnezeu. Dacã crezi în Dumnezeu, "Nãdejdea mea este Tatãl, scãparea mea sã ºtii cã Dumnezeu nu poate fi neglijat. este Fiul, acoperãmântul meu este Duhul Dacã Îl neglijezi, sã ºtii cã nu Îl ai." Sfânt, Treime Sfântã mãrire Þie!";

În Biserica Ortodoxã toate sunt egale. Postul este obligatoriu, numai cã nu-l pot face toþi, dar cei care nu pot sã posteascã trebuie sã ºtie cã o datorie nu ºi-o împlinesc ºi trebuie sã gãseascã modalitatea sã facã altceva în loc de postul pe care nu-l pot þine. Postul este mai mult decât un regim alimentar, însã în principal cuprinde regimul alimentar. Nu se poate un post fãrã mâncare de post. Bineînþeles cã postul este ºi post de la toate lucrurile desfãtãtoare ºi mai ales de la cele care nu se potrivesc cu ceea ce ºtim noi cã vrea Dumnezeu. Dar în principal e vorba de hrana pe care o folosim în fiecare zi. Postul ne ajutã la disciplinarea trupului, la potolirea pornirilor de desfrânare, ne ajutã în general la domolirea energiilor fizice ºi ne ajutã în acelaºi timp la încadrarea într-o disciplinã a Bisericii. Cine posteºte e nãdejde sã facã ºi alte lucruri bune, pe când cineva care nu posteºte nu-i sigur cã se poate încadra la altceva dintr-o orânduialã a Bisericii.

Recomandãrile Pãrintelui Arsenie La acest program, care constituie baza vieþii unui creºtin, Pãrintele Teofil a adãugat alte cinci recomandãri, ale Pãrintelui Arsenie Boca: 1. Oxigen - sã trãieºti în aer cât mai curat. 2. Glicogen - sã ai o hranã echilibratã, nici prea multã, nici prea puþinã. 3. Somn - Pãrintele Arsenie recomanda cel puþin 6 ore de somn continuu într-o zi. 4. Sã-þi pãstrezi hormonii - sã nu faci risipã de energie sexualã; abuzurile pot dãrâma. 5. Sã ai concepþie de viaþã creºtinã adicã sã nu umbli dupã alte concepþii de viaþã: yoga, zen etc. A consemnat Natalia Corlean

    

Sfântul Nicolae, prietenul copiilor La începutul lunii decembrie îl sãrbãtorim pe Sfântul Ierarh Nicolae, fãcãtorul de minuni. De mic, Sfântul Nicoale s-a adâncit în rugãciune, post ºi învãþãturi sfinte, fiind îndrumat pe calea credinþei de pãrinþii lui. O rudã apropiatã, care era episcop, vãzând dragostea lui Nicolae faþã de Dumnezeu, l-a luat alãturi de el ºi, la vremea potrivitã, l-a sfinþit preot. Dupã un timp, el a fost ales arhiepiscop al cetãþii Mira Lichiei. Sfântul Nicolae s-a strãduit mult sã placã lui Dumnezeu prin viaþa sa duhovniceascã, fapt pentru care Dumnezeu i-a dat darul de a face minuni. Din faptele ºi minunile sale, vedem cã Sfântul Nicolae este plin de blândeþe, bunãtate, milostenie ºi dragoste, în special faþã de cei nevoiaºi. Toatã averea moºtenitã de la pãrinþi a împãrþit-o sãracilor. De asemenea, Sfântul Nicolae obiºnuia sã-i ajute pe oamenii sãraci fãrã ca aceºtia sã ºtie cine i-a ajutat. Dacã era descoperit de cineva, Sfântul Nicolae se ruga de acesta sã nu spunã cuiva, ci mai degrabã sã mulþumeascã lui Dumnezeu. "Moº Nicolae", despre care se vorbeºte astãzi, este de fapt Sfântul Nicolae, în amintirea cãruia creºtinii fac daruri de ziua lui. Sfântul Nicolae este prietenul copiilor ºi al sãracilor, pe care îi iubeºte mult. Pentru a-l ajuta pe sfântul, fiþi ºi voi ajutoarele lui. Ajutaþi pe cineva care are nevoie, un coleg de clasã sau un vecin bãtrân, faceþi mici cadouri pentru cei apropiaþi, ca sã le faceþi o bucurie. De câte ori faceþi o faptã bunã gândiþi-vã la Sfântul Nicolae ºi rugaþi-vã lui: "Sfinte Pãrinte Nicolae, roagã-te lui Dumnezeu pentru noi!" Astfel, Sfântul Nicolae va avea mereu grijã de voi, ca un prieten bun.

Activitãþi practice 1. Cea mai mare cinste pe care o putem aduce sfinþilor este aceea de a le urma faptele ºi credinþa. Colorând icoana Sfântului Nicolae, încercaþi sã vã gândiþi la cineva pe care sã-l ajutaþi, fãrã ca acesta sã ºtie cine l-a ajutat. Dacã aflã, procedaþi ca Sfântul Nicolae: rugaþi-l sã nu spunã altora ºi îndemnaþi-l sã-I mulþumeascã lui Dumnezeu. 2. Împreunã cu pãrinþii voºtri, duceþi la bisericã daruri în cinstea Sfântului Nicolae pe care, apoi, le puteþi împãrþi sãracilor: pâine, grâu, vin ºi ulei, la Vecernia din ajun; colivã, cozonac sau fructe, la Sfânta Liturghie.

CMYK

sã ajute un vecin, un coleg, Colþul pãrinþilor milostenie: bunicii etc, animaþi de ideea cã sunt ajutoarele Sfântului Nicolae.

 Anul

acesta sãrbãtoarea Sfântului Nicolae cade duminica. Pregãtiþi-vã pentru ea întreaga sãptãmânã, creând în cãminul dumneavoastrã o atmosferã specialã. Împodobiþi casa împreunã cu copiii. Aºezaþi icoana cu Sfântul Nicolae într-un loc special, cu o candelã. Încurajaþi copiii sã creeze mici cadouri fãcute de ei pentru ceilalþi membri ai familiei. Citiþi viaþa sfântului ºi lecturaþi în fiecare searã din cartea "Noi minuni ale Sfântului Nicolae", apãrutã la editura Sophia. Puneþi accentul pe bunãtatea ºi generozitatea sfântului ºi încurajaþi copiii ca în aceastã sãptãmânã sã facã fapte de

 Pregãtiþi

împreunã cu copiii turtã dulce tãiatã în diverse forme (brãduþi, steluþe), dar ºi sub formã de "Moº Nicolae", pentru a le dãrui altora, urmând exemplul de generozitate al sfântului. În seara de ajun participaþi la Vecernie, dupã care ar fi frumos sã vã spovediþi cu toþii. Luaþi o cinã specialã, în familie. Povestiþi cu copiii despre viaþa sfântului ºi rememoraþi din minunile sãvârºite. În ziua praznicului participaþi la Sf. Liturghie. Cea mai mare bucurie pe care i-o puteþi face Sfântului Nicolae de ziua lui este sã primiþi toþi, copii ºi pãrinþi, Sf. Împãrtãºanie, pentru a fi una în Hristos. Paginã realizatã de Pr. Ion Tãrcuþã ºi Natalia Corlean

Fii tânãr cu Hristos

13

Credinþã unitã cu iubire "Întotdeauna mi-au plãcut tinerii"

La tinereþe omul e propriu pentru iubire, însã de multe ori e propriu pentru o iubire egoistã. Trebuie sã avem iubirea aºa cum o are în consideraþie Dumnezeu, adicã, o iubire care ne fericeºte ºi o iubire care fericeºte pe cei din jurul nostru. Eu mã bucur de aceastã întâlnire, de faptul ca aþi petrecut câteva zile la mãnãstire, mã bucur ca aþi luat parte la sfintele slujbe cu noi, mã bucur de aceia dintre voi care v-aþi spovedit, mã bucur de preocupãrile pe care le aveþi, dar vã atrag atenþia: Dumnezeu trebuie sã fie pe primul loc în viaþa noastrã, pe primul plan al existenþei noastre, întâi e Dumnezeu ºi apoi omul, Dumnezeu trebuie sã fie pe primul loc în inima noastrã; dacã nu-i pe primul loc, nu-i pe locul care I se cuvine. Credinþa în Dumnezeu este o credinþã despovãrãtoare, o credinþã care ne ajutã sã ocolim lucrurile rele; credinþa trebuie sã fie unitã cu iubirea, sã fie lucrãtoare în iubire, dupã cuvântul: de aº avea credinþã atât de multã, încât sã mut ºi munþii, dacã nu am iubire, nimic nu sunt, n-am nicio valoare.

Tinereþea are ceva al ei, ceva ce-þi place, ceva ce te odihneºte. Mie întotdeauna mi-au plãcut tinerii, ºi la tinereþe ºi la bãtrâneþe, ºi-mi plac ºi acum. Da' sã ºtiþi, eu spun aºa cu toatã inima! De ce? Pentru cã tânãrul e modelabil, bãtrânu-i þeapãn, nu mai ai ce face cu el, a ajuns ce-a ajuns, este ce este ºi Doamne-ajutã! Stai de vorbã cu el ºi tot aia þi-o spune ºi prima oarã ºi a zecea oarã! Pe când un tânãr zice: "Domnule, dacã o avea dreptate? Ia sã vãd eu, mã mai gândesc…" Îi spui: "Mãi frate, uite, n-are niciun rost sã te duci la discotecã, numai te-ntuneci acolo, te pãtezi cu tot felul de pãcate, te agiþi ºi te exciþi… Ce rost are sã te duci acolo ºi sã aduci în bisericã ce ai vãzut acolo?" Pentru cã realitatea asta este, omul duce în el ce a acumulat. Aºa-i omul, produsul societãþii în care trãieºte. ªi mai ales dacã-ºi alege el niºte lucruri negative ºi trãieºte negativ. Zice unul cãtre mine: "Pãrinte, dumneavoastrã ziceþi sã mã duc la bisericã, dar dumneavoastrã nu vã puteþi închipui ce duc eu în bisericã în mintea mea". ªi eu am zis sã se ducã; cu alea cu tot, sã se ducã în bisericã. De ce? Pentru cã prin Bisericã e rezolvare. Fãrã Bisericã nu existã rezolvare. Fãrã Domnul Hristos nu existã mântuire, mântuirea nu ne-o realizãm noi, cã zicem: "no, lasã, cã mã silesc eu” sau "mã silesc eu mai târziu, ºi-oi face-o". Mântuirea este un lucru pe care îl realizeazã omul împreunã cu Domnul Hristos; fãrã Domnul Hristos nu existã mântuirea! Aºa cã e de foarte mare importanþã ca omul sã se lase modelat. Omul la tinereþe e în aºa fel fãcut, încât sã se lase modelat. Nu opune atâta rezistenþã ca un om care e format pe niºte idei, pe niºte convingeri, pentru cã ideile îl structureazã pe om. Adicã nu-i numai aºa, cã lasã cã mi-a trecut o idee prin minte ºi lasã, cã vine alta - nu! Ci o idee care se statorniceºte primeºte în conºtiinþã aprobare, se creeazã sentimente pentru ideea respectivã ºi se ajunge la niºte structuri. Tinerii, prin structura lor, prin felul de a se angaja în anumite acþiuni, sunt mai aproape de fericire, sunt mai aproape de realizãri care sã le dea mulþumire ºi fericire. ªi tinerii mai sunt cumva fericiþi, în sensul cã nu au un trecut lung care sã fie pãtat de gânduri rele, de fapte necuviincioase, de vorbe nelalocul lor, pentru cã tinereþea este mai aproape de copilãrie, iar copilãria este într-un fel idealul creºtiMitropolitul Bãlan avea o vorbã fainã: "Cea nului. Nu în sensul sã rãmânem la copilãrie ca fazã de început, ci în înþelesul sã ne mai frumoasã podoabã a unui tânãr este inima menþinem în sfera copilãriei în ceea ce priveºte seninãtatea, nerãutatea sau rãutatea curatã ºi mintea treazã". Sã ºtiþi cã inima se murfãrã duratã ºi în ceea ce priveºte nevinovãþia câtã este în copilãrie. dãreºte ºi ea. Cu ce se murdãreºte? Cu gânduri murdare, cu imagini murdare, cu fapte murdare. Toate acestea se înscriu în noi. Suntem ce am devenit. Dacã inima-i curatã, intrã în ea Domnul Hristos. Când intrã Domnul Hristos în noi? Când îi facem loc, când scoatem murdãriile din Mijlocul pentru a ajunge "bãtrâneþi fericite" este, în primul noi, pentru cã nu poate intra în loc spurcat. rând, tinereþe cinstitã. Tinereþea omului începe cu un fel de tendinþã de independenþã, iar când începe sã se contureze cumva altfel, se fac niºte Când m-am dus eu la Mitropolitul Nicolae Bãlan sã primesc schimbãri în existenþa omului; numai cã schimbãrile acestea binecuvântarea pentru Teologie, mi-a spus sã am luminã în sunt de puþin timp, nu s-au statornicit în timp îndelungat, ca în suflet. A aflat cã sunt fãrã luminã fizicã ºi a zis: "Sã ai luminã în cazul bãtrâneþii. De ce? Un om în vârstã nu mai poate fi schim- suflet". Asta e ceea ce dorim noi, mai ales tinerilor. Pentru cã bat ºi nu se mai poate schimba nici el însuºi. De ce? Pentru cã el dacã ai luminã, mai ales la tinereþe, poþi avea pânã la sfârºit ºi a devenit ºi devenirea aceasta s-a fãcut timp îndelungat ºi omul pânã în veºnicie. ªi dacã n-o ai la tinereþe, nu-i sigur cã o poþi a ajuns sã fie format aºa ºi nu mai poþi sã scoþi din el unul nou. dobândi dupã aceea.

Tinerii sunt mai aproape de fericire

Cea mai frumoasã podoabã a tânãrului

Un om în vârstã nu se mai poate schimba

„Sã ai luminã în suflet!“

CMYK

14

Catehism pe înþelesul tuturor

de mare nevoie el poate sã sãvârºeascã Taina Botezului, însã numai dacã cel nebotezat este în pericol de moarte. În astDupã ce am parcurs împreunã articolele despre Sfânta Treime (art. 1-8) ºi fel de cazuri extreme Botezul poate fi despre Bisericã (art. 9), în acest numãr vom vorbi despre Sfintele Taine (art. 10) sãvârºit de orice creºtin ortodox, prin afuniar în numãrul urmãtor, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom încheia parcurgerea darea sau stropirea cu apã curatã de trei ori Crezului vorbind despre credinþa noastrã în viaþa veºnicã (art. 11-12). ºi rostindu-se cuvintele: Se boteazã robul Cel de-al zecelea articol din Simbolul este mântuirea ºi îndumnezeirea credin- (roaba) lui Dumnezeu … (numele), în numele Tatãlui, Amin ºi al Fiului, Amin credinþei este: "Mãrturisesc un Botez spre ciosului. ºi al Sfântului Duh, Amin, acum ºi puruiertarea pãcatelor". Prin aceste cuvinte noi Sfintele Taine sunt în numãr de ºapte: rea ºi în vecii vecilor. Amin. Dacã cel mãrturisim credinþa în lucrarea sfinþitoare 1. Botezul pe care o face Dumnezeu în Bisericã prin 2. Ungerea cu Sfântul Mir (sau Mirungerea) botezat va supravieþui pericolului din cauza cãruia s-a fãcut Botezul de necesiSfintele Taine. Chiar dacã amintim doar pri- 3. Euharistia (sau Împãrtãºania) tate, atunci pãrinþii celui nou botezat sunt ma din cele ºapte Sfinte Taine, Sfânta Tainã 4. Spovedania (sau Mãrturisirea) datori sã-l înºtiinþeze pe preot pentru a a Botezului este poarta de intrare în creº- 5. Preoþia sãvârºi dupã rânduiala Bisericii slujba tinism ºi dacã mãrturisim credinþa noastrã 6. Cununia Botezului pânã la sfârºit. în puterea acestei Taine, atunci implicit 7. Maslul mãrturisim puterea revãrsatã de Dumne- Sãvârºitorii vãzuþi ai Sfintelor Sãvârºitorul nevãzut al zeu asupra primitorilor tuturor Tainelor. Tainelor e Iisus Hristos

Simbolul de credinþã (X)

Sfintele Taine ale Bisericii Numim Sfinte Taine slujbele Bisericii prin care se dã credincioºilor harul cel nevãzut al lui Dumnezeu. Spre deosebire de celelalte sfinte slujbe, Tainele au fost instituite de Însuºi Domnul Iisus Hristos. Iar prin harul dumnezeiesc înþelegem puterea sau energia necreatã revãrsatã asupra credinciosului sau credincioºilor pentru care se sãvârºeºte acea Sfântã Tainã. Scopul primirii acestui har dumnezeiesc

Taine sunt clericii

Mântuitorul a lãsat Sfintele Taine Bisericii Sale, cei care le sãvârºeau fiind Apostolii Sãi. Astãzi sãvârºirea Tainelor pentru credincioºi e realizatã de urmaºii Apostolilor: episcopii ºi preoþii. Episcopul are dreptul sã sãvârºeascã toate Tainele, iar preotul poate sã le sãvârºeascã pe toate, ca trimis al episcopului, în afarã de Taina Hirotoniei. Diaconul este ajutor al episcopului sau al preotului la sfintele slujbe ºi nu are dreptul de a sluji singur, dar în caz

Episcopii ºi preoþii sunt sãvârºitorii Sfintelor Taine, ei fãcând toate gesturile ºi actele sfinte dupã rânduiala Bisericii, însã Sãvârºitorul tainic, Care le sfinþeºte pe toate în chip nevãzut, este Însuºi Domnul Iisus Hristos. De aceea lucrarea sfinþitoare a Tainelor nu este legatã de vrednicia sau nevrednicia sãvârºitorului vãzut, care este preotul, ci de puterea dumnezeiascã a Mântuitorului, Sãvârºitorul nevãzut al Tainei. Pr. Ovidiu Bostan

"Credinþa noastrã ne lipeºte de Domnul Hristos ºi nu mai suntem Hristos a zis cãtre ucenici: "De ce vã este fricã, puþin-credinsinguri în lumea aceasta" cioºilor?”, iar apoi a certat vântul ºi marea ºi s-a fãcut liniºte. "Nu te teme, crede numai ºi se va mântui fiica ta" (Luca 8, 50) Cuvintele acestea, adresate lui Iair ºi rãmase în cuprinsul Sfintei Evanghelii, ne sunt adresate de fapt ºi nouã, ºi mai ales ne sunt adresate ºi nouã când ajungem în împrejurãri grele, în împrejurãri de verificare, de cercetare de noi înºine. Credinþa noastrã - am spus de multe ori este o credinþã despovãrãtoare. Ce înseamnã asta? Înseamnã cã cineva care are credinþã în Domnul Hristos are liniºte sufleteascã, are bucurie, are mângâiere, are din credinþã curaj, are îndrãznealã în faþa necazurilor; cineva care are credinþã în Hristos n-are niciodatã pricinã sã se teamã, ci are întotdeauna pricinã sã fie încredinþat cã Domnul nostru Iisus Hristos îi stã întru ajutor. Noi nu ºtim care e planul Mântuitorului cu fiecare dintre noi, dar ºtim cã credinþa noastrã ne lipeºte de Domnul Hristos ºi cã nu mai suntem singuri în lumea aceasta. Teama e semn de necredinþã, frica e semn de necredinþã, îngrijorarea e semn de necredinþã, neliniºtea sufleteascã, de orice fel ar fi, e semn cã nu avem credinþã. ªtim cã odatã, pe când ucenicii cãlãtoreau pe mare împreunã cu Domnul Hristos, s-a stârnit o furtunã ºi ucenicii au intrat ºi ei în neliniºte, în groazã. Domnul Hristos dormea ºi L-au trezit ºi I-au zis: "Doamne, mântuieºte-ne, cã pierim". Atunci Domnul

Când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor "Unde vã este credinþa?" (Lc. 8, 25) a avut în vedere o împrejurare grea, nu o împrejurare uºoarã, aºa cã Domnul Hristos vrea sã avem credinþã ºi în împrejurãri grele. E uºor sã zici cã ai credinþã când nu te întâmpinã nimic rãu, când toate merg uºor, când ºi cu credinþã ºi fãrã credinþã tot aºa ar fi, dar sã ai credinþã în împrejurãri grele, în împrejurãri de margine, sã ai credinþã în împrejurãri în care alþii se tem ºi tu sã nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu. Cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt tot atât de vii ºi trebuie sã fie tot atât de lucrãtoare cum au fost în vremea când Domnul Hristos le-a rostit. I-a zis Domnul Hristos lui Iair: "Nu te teme… ", ne spune ºi nouã "nu te teme", fiecãruia dintre noi ne spune "nu te teme". I-a spus lui Iair "crede numai", adicã stãruie în credinþã, nu te clinti din credinþã "ºi se va mântui…" Sunt cuvinte pe care ni le spune ºi nouã. Am zis cã noi nu ºtim planurile lui Dumnezeu cu noi, dar ºtim cã Domnul Hristos ne este favorabil, cã este pentru noi, cã ne ajutã, cã ne întãreºte în împrejurãri grele, cã ne scapã de împrejurãri pe care noi nu le putem ocoli. De aceea, credinþa noastrã e despovãrãtoare, credinþa noastrã e mântuitoare. Ce înseamnã mântuire? Mântuire înseamnã eliberare, despovãrare, ºi dacã zicem cã credinþa ne mântuieºte, zicem în acelaºi timp ºi cã credinþa ne despovãreazã. Pãrintele Teofil Pãrãian

Cu Dumnezeu în casã

15

Postul = gãsirea libertãþii, înmulþirea iubirii, dãruirea bucuriei La gura sobei Timpul postului, al pocãinþei ºi al rugãciuni- boala ºi întristarea, sãrãcia ºi însingurarea, vrelor intense dinaintea marilor sãrbãtori este un timp mea postului ne cheamã sã alinãm suferinþa ºi sã al rãscumpãrãrilor, al înnoirii ºi al sfinþeniei vieþii. aducem bucurie celor neajutoraþi ºi singuri. M-am întâlnit cu mine Într-o vreme în care libertatea este înþeleasã foarte Hristos Iisus are nevoie de mâinile noastre, de ªi n-am zis nicio vorbã, adesea cu rãtãcirea de la adevãr sau cu libertatea de dãrnicia ºi de iubirea noastrã ca lumea din jur sã Mi-am lepãdat mândria a face rãul ºi nu binele, vremea postului ne cheamã simtã mai mult ºi sã vadã mai clar cât de mare Ce astãzi e în vogã. sã redescoperim cã liber cu adevãrat este numai este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Ne stã M-am salutat aievea, omul care iubeºte pe Dumnezeu ºi pe semenii sãi. înainte Betleemul. Sã ne bucurãm, dar, ºi sã ne gãtim C-o urmã de cãinþã Într-o vreme în care violenþa ºi patimile tru- sã-i fim oaspeþi ºi gazde deopotrivã, sã facem din ªi am privit spre Soare, peºti au devenit o obsesie ºi un idol propovãduit inima noastrã peºterã ºi iesle a rãmânerii în noi a Fãcând o reverenþã. cu frenezie prin mijloacele de comunicare în lui Hristos. Pr. Alexandru Stanciu Cãci mâine, poate, lutul, masã, vremea postului ne cheamã sã Ce ieri era puternic, descoperim nu plãcerile cãderii în Va curge-ncet din mine pãcat, ci bucuria ridicãrii prin pocãinþã "Postul are o mare însemnãtate, atât din punct de vedere Lãsând schelet cucernic. ºi viaþã sfântã. Unde se înmulþeºte pãmedical, cât ºi spiritual. Valoarea medicalã constã în faptul catul, slãbeºte iubirea curatã. Dar cine Nu voi urca-n copacul cã în timpul postului organismul se elibereazã de toxinele cautã sfinþenia gãseºte pacea sufletului. Din care-a coborât metabolice, iar din punct de vedere spiritual, postul, ca ºi Într-o vreme în care se înmulþeºte Ceva, pe nume Darwin, rugãciunea, are un efect de întãrire a comuniunii, în special Evoluat un pic. "Fã stomacul mic, limba tãcutã, în posturile rânduite de Bisericã, pentru cã toþi creºtinii pãstreazã-þi mintea limpede, inima postesc în aceeaºi perioadã." ªi n-o sã zbor pe lunã, curatã, blândã ºi smeritã. Iatã postul." "Postul alimentar ºi religios are efect profilactic ºi curaDeºi, în rai, aº vrea. (Sfântul Vasile cel Mare) tiv. Cancerul, artero-scleroza, diabetul, obezitatea - pot fi Cã raiul nu-i pe lunã ªi nu-i nici în copac. "Postul, acest doctor al sufletelor noas- prevenite prin post. Deºi nu existã un instrument comun Pr. Marius Demeter tre, are puterea la unii sã reprime înfier- care sã le cuantifice, totuºi Sfinþii Pãrinþi spun cã "rugãciubântãrile ºi zburdãlnicia trupului, la unii nea trebuie sã fie mai mare decât postul", sã domoleascã mânia, la alþii sã alunge cãci oamenii care postesc mult fãrã sã se BINE DE ºTIUT: somnul sau sã stimuleze dorinþa pentru roage "îºi fac un rãu în trupul lor". - Praful de copt se cerne odatã cu fãina, penPostul "cu rânduialã", adicã cel hotãrât tru a se rãspândi cât mai uniform în aluat. fapta bunã. El face pe fiecare sã ia aminte la sine însuºi ºi-l învaþã sã-ºi de Bisericã, este un "post comunitar", adicã - Aluatul de foietaj iese perfect dacã e aminteascã pãcatele ºi lipsurile sale." efectele lui se unesc cu postirile celorlalþi preparat în dreptul unei ferestre deschise. (Sfântul Simeon Noul Teolog) membri ai Bisericii." Dr. Pavel Chirilã Dupã ce este gata, se introduce 15 min. în margarina, pânã se obþine frigider. o cremã. Pentru sirop: apa - Tãvile de prãjituri trebuie mai întâi încãlzite se pune la fiert, se adaugã 10-15 min în cuptorul încins ºi apoi lãsate sã INGREDIENTE: zahãrul ºi cel vanilat, se lasã se rãceascã, înainte de a pune prãjitura în ele. Pentru blat: pânã se topeºte ºi se leagã În felul acesta, aluatul nu se mai lipeºte de 1 ceaºcã zahãr uºor. Blatul se lasã la rãcit, se fund. 1 pahar apã mineralã taie în douã, apoi se însiropeazã ºi - Budincile se desprind mai uºor dacã vasul 1 ºi 1/2 pahar fãinã se umple cu trei sferturi din cremã. se þine 1-2 min. în apã caldã. 1/2 pahar ulei Se îmbracã cu restul de cremã ºi se - Tãvile de prãjituri nu se ung cu unt deoarece 1 lingurã gem orneazã cu ciocolatã amãruie rasã. conþine apã ºi aluatul se poate lipi, ci cu 1 lingurã nucã mãciReþetã oferitã de doamna grãsime. Dacã vor fi unºi ºi pereþii, aluatul nu creºte frumos. natã Mihaela Bîlbã 1/2 pahar zahãr pudrã preoteasã Eufemia Toma, Braºov 1 lingurã cacao Pentru sirop: 1 lingurã pesmet cât peºtele sã fie aproape 1 ceaºcã apã, 1 esenþã de rom acoperit ºi se dã la fiert. 1 lingurã zahãr Pentru cremã: Ingrediente: Mod de pre- Când peºtele este fiert se 1 plic zahãr vanilat 2 banane 1 kg peºte parare: Se por- stinge focul ºi se aºazã Pentru ornat: cioco- 4 linguri muºtar 1 lãmâie þioneazã peºtele, se deasupra rondele de lãmâ1/2 pachet margarinã latã amãruie 4 linguri bulion sãreazã dupã gust ºi se ie, se acoperã cu un capac un pahar vin aºazã într-o cratiþã. Se ºi se mai lasã 15 minute. MOD DE PREPARARE o lãmâie amestecã muºtarul cu bu- Se adaugã verdeaþa, dupã Se amestecã mai întâi ingredientele pentru sare lionul ºi se dizolvã cu vi- care poate fi servit. blat, pânã se formeazã un aluat care se coace Reþetã oferitã de apã nul, iar sosul obþinut se într-o formã rotundã. În acest timp se pregãdoamna preoteasã verdeaþã (mãrar sau toarnã peste peºte. Se comteºte crema: se paseazã bananele, se amestecã Rodica Neagu, Hurez cu zahãrul, coaja cu zeama de la lãmâie ºi pãtrunjel) dupã preferinþã pleteazã cu apã astfel în-

Întâlnire

Postul = sãnãtate ºi comuniune

Tort cu cremã de banane

Peºte cu sos de muºtar

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Lisa Strãbãtând în lung ºi lat depresiunea fãgãrãºeanã, îþi dai seama cã satul Lisa se aflã chiar în mijlocul lungimii depresiunii, la aproximativ 14 kilometri de râul Olt, spre poalele munþilor. Satul este înconjurat de un ºes, mãrginindu-se spre nord cu satul Voivodeni, la apus cu Sâmbãta de Sus, la sud cu Munþii Lisei, iar la rãsãrit cu satele Breaza ºi Pojorta. DOUà BISERICI DE ACEEAºI cu bazã pãtratã, "VÂRSTÃ". Parohia Lisa, având o vechime înaltã de 30 de necunoscutã, pãstreazã astãzi douã bise- metri. La baza rici, ambele construite la sfârºitul secolului turlei, în faþa al XIX-lea: biserica cu hramul ,,Sf. vesticã a biseGheorghe", construitã de credincioºii greco-catolici în anul 1890, ºi biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului", construitã de comunitatea ortodoxã a satului între anii 1889-1890. Biserica ,,Sf. Gheorghe" a fost folositã de comunitatea greco-catolicã pânã în anul 1945, când a avut loc revenirea în sânul Bisericii Mame a tuturor credincioºilor uniþi din sat. În aceste condiþii, acest locaº de cult a devenit a doua bisericã a comunitãþii ortodoxe, în care se slujeºte ºi astãzi, cu precãdere în ziua hramului, date fiind dimensiunile ei mici. ricii, se aflã uºa de intrare, o imitaþie a porBISERICà ORTODOXà ÎN STIL GOTIC. talelor gotice, încadratã în chenar de piaConform datelor istorice existente, înainte trã, care se terminã în partea de sus prin arc de anul 1700 la Lisa se întâlneºte o bise- de cerc frânt. Aici este înscris anul încericã de lemn, pe locul unde se aflã azi bise- perii construcþiei: 1889. Biserica a fost rica mare a parohiei. Aceasta din urmã a pictatã în tempera de pictorii Chidu ºi Brafost construitã dintr-o evidentã necesitate, na, fiind terminatã în anul 1946, când a cea veche fiind neîncãpãtoare ºi deterio- fost sfinþitã de Mitropolitul Nicolae Bãlan. ratã. Pentru a elimina formalitãþile aproRESTAURARE ºI ÎNFRUMUSEÞARE. bãrilor pentru o nouã construcþie, greu de Odatã cu trecerea timpului, s-a simþit obþinut pentru ortodocºi în acea vreme, nevoia unor lucrãri de restaurare ºi înfruzidurile bisericii noi s-au ridicat în jurul museþare a bisericii. Astfel, în ultimii ani, celei vechi, închizând-o înãuntru sub pre- s-au demarat ample lucrãri care au vizat textul cã o protejeazã. La terminarea zi- refacerea acoperiºului, retencuirea intedurilor, cea veche a fost dãrâmatã. Deºi rioarã ºi exterioarã a zidurilor, dotarea cu ortodoxã, biserica este construitã în stil sistem centralizat de încãlzire, o nouã picgotic, meºterul fiind neamþ, fapt certificat turã în tehnica frescã, executatã de pictorul de o inscripþie funerarã în limba germanã, Marian Croitoru din Alexandria, înnoirea aflatã pe o placã de piatrã de pe exteriorul mobilierului (strãni, uºi, geamuri etc.), resperetelui sudic al naosului. taurarea iconostasului ºi refacerea parPlanul bisericii este de navã, având doselii. Toate aceste lucrãri s-au realizat altarul în cinci laturi, mai retras decât nao- cu aportul considerabil al credincioºilor sul. Zidul este întãrit de 14 contraforþi în din parohie, la care s-a adãugat sprijinul exterior, care au în interior aspectul unor autoritãþilor locale ºi judeþene ºi al tinerilor coloane octogonale, cu bazã pãtratã. În aflaþi la muncã în strãinãtate. partea vesticã se ridicã o turlã-clopotniþã, OAMENI VREDNICI. Parohia Lisa a be-

neficiat de-a lungul timpului de slujitori deosebit de vrednici, care s-au remarcat atât pe plan administrativ, cât ºi spiritual, fiind reale modele preoþeºti. Este suficient Pr. paroh sã-i menþionãm pe cei din ulMircea Leb tima jumãtate de veac: pãrintele Ilie Moldovan (1955-1970), cunoscut profesor de Teologie Moralã al Facultãþii de Teologie ,,Andrei ªaguna" din Sibiu; ÎPS Laurenþiu Streza (1970-1976), actualul mitropolit al Ardealului; pãrintele Valer Ramba (1976-1993), fiu al satului Lisa, ºi pãrintele Marcel Greavu (19932005), actualmente preot paroh în Fãgãraº. Pe lângã personalitãþile ecleziale - foºti slujitori ai bisericii din Lisa, se cuvine sã amintim ºi câteva nume de oameni de seamã, fii ai satului, care au fãcut ºi fac cinste comunitãþii: Gheorghe Popa-Lisseanu istoric, filolog român, membru al Academiei Române (1866 - †1945); George ªerban - filolog, profesor ºi director al Liceului "Spiru Haret" din Bucureºti, unchi al viitorului publicist Octavian Paler; Octavian Paler (1926 - †2007) scriitor ºi publicist; Cornel Caþavei (n. 1953) - doctor în economie, expert financiar-bancar, evaluator, auditor financiar. Astãzi Lisa are o generaþie nouã de oameni, care creºte pe pãmântul fertilizat de generaþiile trecute, cu credinþã în Dumnezeu ºi dragoste faþã de Biserica Lui. Pr. paroh Mircea Lucian Leb Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (To- Corecturã: Amalia Dragne nr. 2. Tel. 0268211790 deriþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Ciolan Tehnoredactor: Natalia Corlean (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Preºedinte fondator: Pr. protopop Ioan Ciocan Pr. Marius Demeter (Felmer), Arhidiac. Nicolae Aºteptãm opiniile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la Redactor ºef: Natalia Corlean Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda (Victoria), Diac. www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Claudiu Pãun (Fãgãraº), Pr. Alexandru Stanciu [email protected] ISSN 2065 - 765X Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL, Braºov (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos)

CMYK