Apostolat In Tara Fagarasului Nr 24

Anul III, nr. 24 ianuarie 2009

apare cu sprijinul

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

Tradiþie ºi spiritualitate Din cuprins Planningul familial sau lupta contra vieþii nenãscute (II)

Parada cetelor de sãrbãtoarea Sfântului Ioan

Articolul se adreseazã tuturor acelora care, deºi trãiesc în aceastã lume în care valorile moralei creºtine sunt ignorate, mai cred în Împãrãþia Cerurilor. (pag. 6)

Vreau sã cresc... mic Aceastã dorinþã poate pãrea o nebunie. ªi într-adevãr este o nebunie. Dar o nebunie plinã de valoare. (pag. 4)

"Ziua îndrãgostiþilor" - unde e Iubirea? Valentine's Day - cunoscutã ºi sub denumirea foarte îndrãgitã de "ziua îndrãgostiþilor", a devenit o adevãratã afacere pentru comercianþi, dar ºi un prilej de relativizare a Iubirii. (pag.8)

Editorial de Natalia Corlean

Al doilea an de „Apostolat“ Iatã cã a mai trecut un an de la naºterea acestei publicaþii, în care ne-am dorit împãrtãºirea bucuriei ºi frumuseþii vieþii trãite dupã voia lui Dumnezeu. Trãim în aceastã lume haoticã ºi debusolatã, care aleargã necontenit dupã un "mai bine" care atunci când devine realitate dispare subit, în locul lui apãrând altã "þintã", un alt "mai bine" care ne consumã încã o perioadã; ºi tot aºa, pânã vedem cã viaþa trece, iar adevãrul se vede clar doar în faþa morþii: Unde este dezmierdarea cea lumeascã? Unde este nãlucirea celor trecãtoare? Unde este aurul ºi argintul? Unde este mulþimea slugilor ºi strigarea? Toate sunt þãrânã, toate cenuºã, toate umbrã. În aceastã lume, Dumnezeu a rãmas singurul Care nu se dezminte, Care îºi împli-

De ziua Sfântului Ioan Botezãtorul, cetele din Þara Fãgãraºului s-au reunit pentru tradiþionala paradã. Cu binecuvântarea ºi în prezenþa ÎPS Laurenþiu, tradiþia româneascã a încãlzit încã o data inimile credincioºilor. (pag. 3) neºte promisiunile, Care iubeºte necondiþionat, Care ºtie ºi ne spune adevãrul. ªi care este adevãrul? Cã oricât am alerga ºi am cãuta plãcerea, ceea ce gãsim dupã momentul consumãrii ei este tot durerea. ªi ajungem la aceastã concluzie mai devreme sau mai târziu, la prima sau la a doua tinereþe, sau, mai trist, doar la bãtrâneþe, când greu mai putem schimba ceva. De ce se întâmplã aºa? Pentru cã noi avem impresia cã Dumnezeu ne-a lãsat "poruncile" ca niºte restricþii, ºi le luãm ca atare: nu ai voie sã faci aia, nu ai voie sã faci ailaltã, e pãcat dacã faci asta… etc. ªi nu vrem sã trãim îngrãdiþi de restricþii. Or Dumnezeu ne-a lãsat Poruncile pentru a ne schiþa un cadru în care, dacã alegem sã trãim, vom avea o viaþã fericitã. De multe ori nu ne dãm seama cã, dacã trãim dupã poruncile lui Dumnezeu, suntem scutiþi de nenumãrate suferinþe. Postul de exemplu, dacã îl þinem constant (cele patru posturi ºi miercurile ºi vinerile de peste an) ne scuteºte de foarte

multe boli provocate de lipsa unor perioade de dezintoxicare. Pãstrarea fecioriei pânã la cãsãtorie ne scuteºte de multe dezamãgiri, ca sã nu mai vorbim de nenumãratele boli care se transmit doar pe aceastã cale, în faþa cãrora niciun mijloc de "protecþie" oferit de medicina modernã nu oferã siguranþã 100%. Iertarea, o altã "poruncã", ne elibereazã de multe sentimente negative care lasã urme atât în sãnãtatea trupeascã precum ºi în cea sufleteascã. Dacã ne creºtem copiii în spiritul unei vieþi echilibrate bazate pe credinþã, în care Dumnezeu este un membru al familiei, de a Cãrui prezenþã suntem conºtienþi în fiecare clipã, ei nu vor cãdea aºa uºor în capcana abuzurilor de diferite feluri, vor ºti sã se bucure de lucrurile mãrunte ºi sã fie fericiþi. ªi exemplele sunt nenumãrate… Sperãm ca în decursul celor doi ani de "Apostolat" sã vã fi fost de folos cu ceva în creºterea duhovniceascã, pentru ca împreunã sã mergem în continuare pe Calea pe care Hristos ne cheamã, mereu ºi mereu, cu infinitã dragoste.

CMYK

2

Eveniment

Glasul Domnului peste ape strigã… ªi anul acesta, într-o frumoasã zi de iarnã, ne-am adunat - preoþi ºi credincioºi - la praznicul Botezului Domnului în faþa Cetãþii Fãgãraºului, pentru a participa la Sfinþirea cea mare a apei. ªiruri lungi de creºtini ortodocºi, cu prapori ºi icoane, având în frunte preoþii slujitori, au pornit de la fiecare bisericã ºi s-au întâlnit pe platoul din faþa cetãþii. Aceastã slujbã unicã în an ne-a adunat pe toþi, dupã ce am partici-

momentului: în aceastã sfântã zi Cerurile se deschid ºi Sfântul Duh, Care odinioarã S-a pogorât peste Fiul Întrupat ce Se gãsea în apele Iordanului, se pogoarã ºi astãzi peste ape, dar în chip nevãzut, fãcându-le purtãtoare de har sfinþitor. Minunea în care apa obiºnuitã, atât de vitalã vieþii biologice, îºi schimbã firea, devenind "dar de sfinþenie ºi curãþitoare de pãcate, spre tãmãduirea sufletelor ºi a trupurilor ºi spre tot folosul de trebuinþã" se petrece an de an în cadrul acestei rânduieli de slujbã. Din iniþiativa ºi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Dr. Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, începând cu anul 2006 preoþii ºi credincioºii din oraºele Arhiepiscopiei Sibiu se adunã pentru a oficia împreunã aceastã slujbã ºi pentru a primi harul sfinþitor ºi curãþitor al Sfântului Duh în aceastã zi de mare praznic. Pr. Marcel Greavu, Fãgãraº

pat la Sfânta Liturghie în bisericile noastre parohiale, pentru ca "bucuria noastrã sã fie deplinã" în aceastã sfântã zi. Slujba a fost oficiatã de un sobor de opt preoþi ºi diaconul catedralei, avându-l în frunte "Pentru ca bine-primite sã fie rugãciunile noastre ºi pe Pr. Protopop Ioan Ciocan. sã ne ierte toate greºelile cele de voie ºi cele fãrã de Prea Cucernicia sa, în scurta voie, din rãutate fãcute de noi în anul trecut, Domnului cuvântare rostitã la sfârºitul sã ne rugãm. slujbei, a arãtat importanþa Pentru ca sã binecuvânteze începutul ºi curgerea anului acestuia cu harul iubirii Sale de oameni ºi sã ne dãruiascã vremuri cu pace ºi bunã liniºte vãzduhului ºi viaþã fãrã de pãcate, cu sãnãtate ºi cu îmbelºugare, Domnului sã ne rugãm." La ªcoala Generalã din Recea din slujba de Tedeum la Anul Nou a avut loc în ziua de 16 decembrie seminarul "Lecþia de Limbã ºi Prea Fericitul Pãrinte Literaturã Românã ºi valorificarea Daniel, Patriahul României, ne tradiþiei". A avut bucuria orgaadresa în pastorala sa de nizãrii ºi gãzduirii dezbaterilor Crãciun îndemnul de a petrece directoarea ºcolii, doamna profemomentul trecerii în noul an soarã Maria Motoc. Discuþiile au calendaristic în bisericã, mulþuavut loc chiar în sediul unitãþii de mind lui Dumnezeu pentru învãþãmânt, incinta renovatã a fosbinefacerile din 2008 ºi cerând tei ºcoli grãnicereºti. De altfel s-a binecuvântarea Lui pentru anul ºi fãcut o frumoasã prezentare pe 2009. Astfel, în foarte multe biDVD a istoricului ªcolii de la serici din þarã s-au sãvârºit în Recea, a dascãlilor ce ºi-au lãsat noaptea de Anul Nou slujbe de amprenta educaþiei lor în destinul mulþumire, în unele locuri pentru prima datã, în altele continuând o tradiþie mai veche. comunitãþii recene. "Floare de ger. Spectacol de ªi câteva biserici din Þara Fãgãraºului au fost gazde în noaptea dintre ani pentru cei care au dorit sã pãºeascã colinde" nu s-a dorit a fi altceva în noul an în rugãciune, împreunã cu Cel Cãruia îi decât o lecþie de trãire autenticã a datorãm tot binele pe care îl avem, pentru a-I mulþumi colindelor tradiþionale locale ºi nu ºi a-I cere ajutorul ºi în fiecare din zilele anului urmãtor. numai, valorizate în portul, tradiSlujba a început la orele 23 sau 23.30, în funcþie de bi- þiile ºi obiceiurile recenilor. Elevii ªcolii de la Recea au readus în prim sericã, iar în cadrul ei s-a oficiat slujba de Tedeum. Cei care au ales sã îºi petreacã în acest fel planul discuþiilor necesitatea "Revelionul" spun cã primirea anului nou în bisericã cunoaºterii ºi promovãrii tradiþiilor le-a dat o stare de mare emoþie ºi liniºte, de încredere locale româneºti. Profesorul Ioan neþãrmuritã cã se aflã sub aripa ocrotitoare a Tatãlui Motoc a însufleþit atmosfera ceresc ºi îºi doresc ca ºi anii urmãtori sã îi înceapã, ca prezentând monografia comunei orice lucru de folos, cu Dumnezeu. Natalia Corlean Recea pornind de la baze etimologice, dar mai ales dând glas, alãturi

„Revelionul“ la bisericã

Biserica ºi ªcoala, împreunã pentru valorificarea tradiþiilor de elevii îmbrãcaþi româneºte, adevãratelor comori ale satului românesc - colindele. A fost prezentat obiceiul cetei de feciori, precum ºi colinde scoase de sub negura istoriei. Moderatorul întregii manifestãri a fost profesorul Mircea Moþ, inspector ºcolar. Profesoara Carmen Tãnãsescu, inspector ºcolar general al judeþul Braºov, a remarcat participarea Bisericii din Recea la pãstrarea tradiþiilor legate de Crãciun ºi a invitat Biserica la un proiect comun cu ªcoala din Recea ºi Inspectoratul ªcolar Braºov. Printre personalitãþile prezente la acest eveniment s-au evidenþiat: Pr. Prof. univ. Ovidiu Moceanu de la Universitatea Transilvania din Braºov, scriitorul Doru Munteanu director al revistei "Astra" ºi preºedintele Filialei Braºov a Uniunii Scriitorilor din România, profesorul Gabriel Angelescu - lingvist, profesorul Liviu Ioani - redactor la "Tribuna Învãþãmântului", precum ºi numeroºi profesori de Limbã ºi Literaturã Romanã din zonã. Pr. Cãtãlin Teulea

Eveniment

3

Tradiþie ºi spiritualitate

Parada cetelor de sãrbãtoarea Sfântului Ioan gãraº a fost înaintat în treapta de arhidiacon. Cetele de feciori ºi-au prezentat rând pe rând colindul specific de la balconul catedralei, dupã care Înalt Preasfinþitul Pãrinte Mitropolit a rostit un înãlþãtor cuvânt de învãþãturã cu alese îndemnuri pastoral-misionare la pãstrarea tradiþiilor autentice româneºti.

Parada cetelor Dupã oficierea Sfintei Liturghii, credincioºii alãturi de preoþi au ieºit în faþa catedralei. Cetele de feciori ºi fete, îmbrãcaþi în costume româneºti specifice zonei din care veneau, au defilat pe strada Mihai Viteazu, între Casa Municipalã de Culturã ºi catedralã, în frunte cu primarii comunelor lor ºi preoþii parohiilor din care fac parte. Au prezentat, pe rând, colinde sau jocuri specifice satelor lor. Tradiþia a prins viaþã dând prestanþã sãrbãtorii ºi valorificând tezaurul colindelor româneºti din acest colþ de þarã. Încã o datã inimile tinerilor bãteau alãturi de cele de toate vârstele, regãsindu-se în trãirea colindului autentic românesc.

De ziua Sfântului Ioan Botezãtorul, cetele din Þara Fãgãraºului s-au reunit pentru tradiþionala paradã care încheie sãrbãtorile de iarnã. Cu binecuvântarea ºi în prezenþa Înalt Preasfinþitului Laurenþiu, mitropolitul Ardealului, tradiþia româneascã a încãlzit încã o datã inimile credincioºilor. Sãrbãtoarea a început cu Sfânta Liturghie, la Catedrala “Sfântul Ioan Botezãtorul”, unde a fost sãrbãtorit hramul.

Valoarea tradiþiei

Oaspeþi de seamã La invitaþia pãrintelui protopop Ioan Ciocan, Înalt Preasfinþitul Mitropolit Laurenþiu Streza a venit din nou în mijlocul credincioºilor fãgãrãºeni pentru oficierea Sfintei Liturghii arhiereºti. L-au însoþit pãrintele profesor Mihai Iosu, vicarul Arhiepiscopiei Sibiului, ºi pãrintele Ilarion Urs, stareþul mãnãstirii Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus. Alþi invitaþi de seamã au fost primarul Fãgãraºului, Sorin Mãnduc, directorul Prefecturii Fãgãraº, Lucian Gavrilã, deputatul Gheorghe Gabor, consilierul judeþean Radu Ispas, primari, consilieri locali din zonã ºi alte oficialitãþi ale judeþului.

Slujbã arhiereascã Rãspunsurile la Sfânta Liturghie au fost armonios date de cele douã coruri reunite ale bisericilor din ªinca Nouã ºi Viºtea de Jos, dirijate de profesorul

Gheorghe Malene. Cu aceastã ocazie, Înalt Preasfinþia Sa a hirotesit întru preoþi iconomi pe pãrintele Adrian Precup ºi pe pãrintele Mihai Piticaº (cunoscut medic fãgãrãºean) pentru activitatea ºi jertfelnicia lor ca preoþi misionari ai Protopopiatului Fãgãraº. De asemenea, pãrintele diacon Nicolae Lie, slujitor la catedrala ortodoxã Fãgãraº ºi profesor cu frumoase rezultate la seminarul Teologic din Fã-

Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenþiu Streza, a felicitat pe organizatorii acestui eveniment ºi a subliniat importanþa implicãrii preoþilor în pãstrarea tradiþiilor ºi a obiceiurilor româneºti, precum ºi promovarea lor în rândul tinerilor. La rândul sãu, primarul Fãgãraºului, Sorin Mãnduc, a subliniat în cuvântul sãu valoarea autenticitãþii româneºti. Aceastã a treia ediþie s-a bucurat de premierea tuturor celor 34 de cete de feciori cu o diplomã de participare. Au fost ºi premii speciale: “Cea mai reprezentativã ceatã de feciori": ceata de feciori din Recea pentru prima ediþie, ceata de feciori din ªinca Veche pentru ediþia a doua, iar ceata de feciori din Pãrãu pentru prestaþia la sãrbãtoarea de anul acesta. Pr. Cãtãlin Teulea

4

Actual

Vreau sã cresc… mic - un articol adresat celor… mari -

mici, o lume lipsitã de griji, intrãm dintr-o datã în lumea celor mari, o lume dupã care am tânjit atât de mult când eram copii. O lume în care ni se pãrea cã vom avea mai multe drepturi decât îndatoriri. O lume în Da, aþi citit bine. Vreau sã cresc mic. care o vor trãi cei ce sunt prigoniþi. Despre care noi vom fi liberi sã facem ceea ce Poate îmi veþi spune cã o astfel de dorinþã bucuria mai mare pe care o are omul a- vrem, fãrã a mai fi constrânºi de regulile este o nebunie. ªi într-adevãr este o nebu- tunci când dãruieºte decât atunci când celor mari. nie. Dar o nebunie plinã de valoare. O ne- primeºte. ªi cât de multe astfel de paraªi, cu toate acestea, nu suntem atât de bunie pe care Hristos o aºteaptã de la noi. doxuri, de lucruri iraþionale, nu ne-a lãsat fericiþi ca atunci când eram copii. De O nebunie raþionalã. ªi acum ºtiu cã zâm- Hristos ca tratament celor ce dorim sã ne multe ori nostalgia copilãriei ne apasã. Cât biþi. De parcã nebunia ar putea fi raþionalã. însãnãtoºim spiritual?... de frumos era atunci când cineva îþi purta ªi totuºi este. Vã aduceþi aminte cã atunci când eram de grijã. Se îngrijea ca dimineaþa sã te Oare nu era considerat nebun Însuºi mici, bunicii sau pãrinþii se îngrijeau ca trezeºti la ora potrivitã pentru a nu întârzia Hristos, când a venit în mijlocul oamenilor înainte de culcare sã ne spunem “În- la grãdiniþã sau la ºcoalã. Se îngrijea de de acum 2000 de ani ºi le vorbea despre geraºul”? ªi rosteam cu patos tocmai ceea ce vei mânca ºi cu ce te vei îmbrãca marile paradoxuri ce pãreau imposibil de aceastã frazã: “eu sunt mic, tu fã-mã în ziua respectivã. Se îngrijea de tine ca sã înþeles din punct de vedere raþional? Le mare”? Poate mulþi dintre noi gândeam cã înþelegi cã eºti iubit. ªi ºtiind cã cineva îþi vorbea despre a doua naºtere a lor. ªi ei nu acesta este scopul vieþii noastre. Din poartã de grijã, te simþeai ocrotit, liniºtit ºi înþelegeau. Le vorbea despre apa cea vie oameni mici sã creºtem mari ºi din oameni fericit. Bucuria copilãriei stã tocmai în din care dacã cineva bea, nu mai înseteazã. slabi sã devenim tari. Apoi, odatã cu aceastã dependenþã de purtarea de grijã a Despre o pâine din care, dacã cineva creºterea, întreaga societate ne-a inoculat pãrinþilor noºtri ºi de iubirea lor. mãnâncã, nu numai cã nu mai flãmânzeºte ideea cã pentru a putea avea ce e mai bun Odatã cu creºterea, în zbaterea noastrã ci, mai mult, îi va da viaþã veºnicã. Dar lor în viaþã trebuie sã fim “oameni mari”. ªi de a ieºi din dependenþa celor care ne le era greu sã priceapã. Le explica despre acum, când suntem mari, ne dãm seama cã iubesc ºi ne poartã de grijã, ne-am trezit cã înãlþarea celui care se coboarã ºi despre nu acesta a fost scopul adevãrat al vieþii nu mai putem fi bucuroºi ºi fericiþi ca cãderea celui care se înalþã. Despre feri- noastre. Pentru cã, dintr-o datã, viaþa noas- atunci când eram copii. De ce? Pentru cã cirea celor care plâng. Despre bucuria pe trã se complicã. Ieºind din lumea celor dintr-o datã descoperim cã noi trebuie sã îndu- facem totul singuri. Noi trebuie sã „Cãci Dumnezeu aºa a iubit lumea, încât pe Fiul jocoririle rate, toatã umilin- planificãm, noi trebuie sã lucrãm Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat, ca oricine crede în El þa pe care a pri- ºi de multe ori rezultatul obþinut sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã.“ (Ioan 3, 16) mit-o, când vom nu este cel aºteptat. ªi atunci liÎn vremea Sfintelor Sãrbã- sãruta ºi ne vom închina Crucii pe care El a îm- niºtea, bucuria ºi fericirea sufletori de iarnã care tocmai au tre- brãþiºat-o ºi a primit-o de bunãvoie, pentru ca teascã încep sã disparã. Ce e de fãcut atunci? E simplu. cut este imposibil sã nu fi avut prin moartea Sa sã omoare moartea care þine în Cu ce noþiune putem asocia ferivreun gând mãcar spre iubirea robie neamul omenesc, ne vom pune aceeaºi în- cirea, bucuria, pacea? Cu Împãrãde oameni a lui Dumnezeu. În vremea Crãciu- trebare, ºi mai intens rãmânând plini de uimire þia lui Dumnezeu. Ce ne spune nului ne-am întrebat ºi ne-am minunat cum a ºi adâncã recunoºtinþã: cum de a fãcut atâtea Dum- Dumnezeu cã trebuie sã facem fost posibil, cum a avut atâta bunã-voinþã Cel nezeu pentru noi ºi pentru a noastrã mântuire? pentru a dobândi aceastã împãce a fãcut cerul ºi pãmântul ºi toate câte sunt, Rãspunsul la toate aceste întrebãri este: rãþie? Sã fim ca ºi copiii. Adicã sã Cel ce este Dumnezeul, Stãpânul ºi Guverna- IUBIREA. ªi acest fapt îl cunoaºtem din Sfânta recunoaºtem în primul rând cã nu torul tuturor lucrurilor, al întregului Univers, sã Scripturã ºi din Tradiþia Bisericii noastre. Acest suntem singuri pe lume. Cã sunse întrupeze ºi sã se nascã într-o iesle sãrãcã- rãspuns este formulat în mai multe locuri din tem copiii Tatãlui Ceresc. Sã cioasã, în cel mai smerit mod cu putinþã. Biblie, iar versetul pe care vi-l propunem de acceptãm purtarea de grijã ºi iuSuntem uimiþi ºi ne-am bucurat cã avem un ast- aceastã datã spre meditaþie conþine rãspunsul la birea lui Dumnezeu. Sã ne încrefel de Dumnezeu, a Cãrui Naºtere ca Prunc în aceste întrebãri: Cãci Dumnezeu aºa a iubit dem în ceea ce El ne spune ºi sã ieslea din Betleem am aºteptat-o ºi am vestit-o lumea, încât pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a facem ceea ce ne cere. Sã cãutãm prin minunatul glas al colindelor. dat, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã noi, oamenii mari, sã nu ne mai În vremea sãrbãtorii Botezului Domnului, aibã viaþã veºnicã. Tot ce a fãcut ºi face Dum- considerãm orfani pe lume, creprin intermediul cântãrilor ºi alcãtuirilor litur- nezeu pentru noi este din iubire, pentru ca noi zând cã ne purtãm singuri de grijã, gice ne-am pus aceeaºi întrebare: cum de acest sã dobândim viaþa veºnicã. Un mare teolog, pr. ci sã acceptãm cã avem acolo sus Dumnezeu al nostru, Fiul lui Dumnezeu, vine sã Alexander Schmemann, spunea: “Creºtinismul un Pãrinte care ne poartã de grijã, fie botezat de cãtre Ioan? Stãpânul cere sã fie bo- este revelaþia iubirii, darul iubirii ºi porunca mai mult decât au fãcut-o chiar tezat de robul Sãu, fãptura se atinge de creºtetul iubirii”. ªi dacã ne bucurãm ºi ne minunãm de pãrinþii noºtri trupeºti. Fãcãtorului. Mântuitorul vine la râul Iordan sã iubirea lui Dumnezeu descoperitã ºi dãruitã noªi era sã uit ceva. Sã nu uitãm primeascã botezul pocãinþei (El, Cel ce este uã, avem ºi porunca de a rãspândi ºi înmulþi a- sã ne spunem “Îngeraºul”: eu sunt fãrã pãcat) ºi, botezându-se, apa se sfinþeºte ceastã iubire. Versetul de astãzi are însã ºi un mic, tu fã-mã mare… De fapt am prin atingerea Lui, dãruind oamenilor Botezul revers: dacã nu ajungem sã avem viaþa veºnicã, ajuns mare, îngeraºule. Învaþã-mã înseamnã cã nu am crezut în El, înseamnã cã nu sã fiu din nou copil. Vreau sã fiu coca poartã de intrare în Împãrãþia cerurilor. În vremea Sfintelor Sale Patimi, atunci când am rãspuns cu iubire la iubirea Lui. pil. Vreau sã cresc… mic. Te rog. vom retrãi alãturi de Domnul Hristos toate batPr. Ovidiu Bostan Pr. Iosif Ciolan

CMYK

Dialoguri

5

„Am cãutat sã-m mi fac treaba cu seriozitate“ Nume: Pr. Ic. Stavr. CorneliuLa cei 71 de ani ai sãi, Pãrintele Cornel rãspândeºte în jurul deoarece aprobarea a fost lui bucurie ºi dragoste. L-a slujit pe Dumnezeu 38 de ani ca doar pentru casã paro- Constantin Codrea Data ºi locul naºterii: Braºov, preot, dintre care 25 de ani în Parohia Victoria, de unde s-a ºi hialã. Lângã casã am apensionat. În prezent slujim împreunã la biserica “Sf. Prooroc vut un depozit de cãrã- 14 aprilie 1937 Studii: Liceul “Radu Negru”, Ilie”, pe care a ctitorit-o înainte de a ieºi la pensie. Înconjurat midã sub acoperiºul unei ºuri. La început biserica a Fãgãraº, Institutul Teologic Unide cãrþile sale, din care abia mai are jumãtate, cealaltã jumãtate fiind donatã ºcolilor din localitate dupã pensionare, pãrin- fãcut parte din magazie, versitar “Andrei ªaguna”, Sibiu Familia: soþia, Marta, mutatã la tele a scos vreo 10 albume cu fotografii ºi a început sã depene iar pe parcurs a fost ziditã ºi tencuitã pe interior ºi Domnul, fii: Dinu ºi amintiri... Din vorbã în vorbã, am ajuns sã-i iau un interviu. pe exterior. Au fost Cornel (Ieromonahul Pãrinte Cornel, ce anume murile de atunci. multe piedici... M-au Casian, Mãnãstirea Ce a însemnat preoþia “vizitat” inspectorii v-a miºcat cãtre preoþie? Brâncoveanu), Am crescut într-o familie pentru sfinþia voastrã? de la Braºov, pe vrefiicele: Damiana, Multã jertfelnicie ºi devo- mea primarului Rocare ºtia de Dumnezeu ºi de Gabriela ºi Viorica. credinþã. Pãrinþii mei m-au tament. M-am angajat total la ºoiu, ºi mi s-a pus în crescut în frica de Dumnezeu ºi ridicarea casei parohiale ºi, o vedere sã demolez “ºuºcoalã. Apoi am în rânduielile credinþei noastre datã cu aceasta, a bisericii. Pe ra” în termen de o încercat sã fiu prestrãmoºeºti. Apoi... a fost întâl- de altã parte, am încercat sã lunã. zent la toate înmornirea cu Pãrintele Arsenie. tratez serios problemele mântãrile, deoarece Cred cã a asta a contat enorm. din parohie. “regimul” încerca sã Aþi trãit într-o peªi mai era Moº Codrea... introducã obiceiul de Da, aºa îi ziceau oamenii rioadã în care Biserica a-i înmormânta pe tatãlui meu. Aveau un respect a avut duhovnici renuoameni fãrã preot... deosebit faþã de dumnealui pen- miþi. Credeþi cã mai A fost un caz chiar tru cã a fost un om devotat Bise- existã astfel de duhovînainte sã fiu numit ricii, ceea ce m-a determinat ºi nici azi? preot la Victoria. Fãrã doar ºi poate. ªi pe mine sã am aceeaºi atituO altã problemã dine. Avea un fel al lui de a fi, în rândul cãlugãrilor ºi în era cea a alcoolului, al preoþilor de mir. care te fãcea sã-l îndrãgeºti. deoarece în combiCare a fost drumul sfinnat se consuma desþiei voastre spre preoþie? La sfat cu „Moº Codrea“ tul de mult ºi uneori Am avut bucuria de a fi se confunda alcoolul hirotonit diacon în anul Cutremurãtor... etilic cu cel metilic iar oamenii 1963, în biserica Domniþa Da, am fost foarte tulbu- orbeau ºi mureau. Aºa cã de Bãlaºa din Bucureºti, de rat. Ameninþãrile pe de o par- atunci a fost scos alcoolul de la cãtre Înalt Preasfinþitul Nite, frica de Dumnezeu ºi misi- parastasele din bisericã ºi de la codim al Leningradului, în unea preoþeascã pe de alta, dar cimitir. Slujind lui Dumnezeu împreunã prezenþa Pãrintelui Patriarh cu fiul sãu, ieromonahul Casian ºi providenþa lui Dumnezeu. Dupã ce aþi terminat de conde pe vremea aceea, PreaAm gãsit sprijin tocmai în pri- struit biserica ºi casa paroCum ar trebui sã fie un marul de atunci, domnul Ro- hialã aþi rãsuflat uºurat... fericitul Justinian. ªi aþi rãmas la Bucureºti? duhovnic bun? ºoiu, care m-a încurajat în asNu chiar, pentru cã am pus, Sã trateze problemele cre- cuns. Îl aveam sfãtuitor de împreunã cu credincioºii, teDa, pentru o vreme, deoarece am fost numit ºef al Institu- dincioºilor ca pe ale unor tainã pe Pãrintele Arsenie, care melia unei biserici noi, cu hratului Biblic de Ateliere al Pa- membri din familia lui, cu m-a vizitat ºi m-a întãrit. Aºa mul Sfântului Ilie. Dar despre triarhiei, pânã în anul 1968, când aceeaºi abnegaþie, având în am mers mai departe. asta ºtii mai multe frãþia ta. Vã rugãm sã adresaþi un Înalt Preasfinþitul Nicolae Mla- vedere sufletul fiecãruia ºi sã Cum aþi reuºit sã-i din m-a hirotonit preot paroh caute sã nu fie niciodatã pricinã adunaþi pe oameni laolatã în cuvânt cititorilor revistei pe seama Parohiei Ortodoxe de smintealã celor din jur. ªi sã acele vremuri tulburi? Cu ce noastre. Mai întâi realizatorilor reprobleme v-aþi confruntat? Gheja din Protopopiatul Lu- se roage. Aþi avut o misiune dificiTratând problemele fiecã- vistei, pe care îi felicit pentru duº, a doua zi de Crãciun. Nu aþi simþit “chemarea lã, deoarece niciunul din pre- ruia cu cea mai mare seriozi- osteneli ºi îi îndemn sã þinã pãmântului” spre locurile oþii dinaintea sfinþiei voastre tate. I-am cununat pe cei care steagul sus, iar cititorilor le spun nu a reuºit sã construiascã o trãiau necununaþi (ºi erau sã ia aminte cã lucrurile nu sunt natale? Ba da, de aceea în 1971 casã parohialã, darãmite o mulþi), le-am botezat copiii... scrise pentru arhivã, ci pentru a Aveam câte 200-300 de bo- se folosi de ele spre mântuire. m-am apropiat de casã, fiind bisericã în Victoria. numit preot al Parohiei VictoAm avut probleme deose- tezuri pe an. Am botezat chiar Interviu realizat de ria. Nu mi-a fost uºor, cu vre- bite când am construit biserica, copii mari, care mergeau la Pr. Adrian Magda

CMYK

6

Trup ºi suflet

Planningul familial sau lupta

Pentru lumea modernã secularizatã, interesatã de sexualitate ca obiect de consum, fãrã risc ºi fãrã scrupule, disciplina Bisericii nu mai constituie o problemã. ªi este aºa pentru cã societatea modernã ºi postmodernã nu-ºi mai pune foarte serios problema unor raporturi normale cu Dumnezeu, nici problema Împãrãþiei lui Dumnezeu ºi, cu atât mai puþin, problema finalitãþii vieþii afective. Articolul nostru se adreseazã tuturor acelora care, deºi trãiesc în aceastã lume în care valorile moralei creºtine sunt ignorate, mai cred în Împãrãþia Cerurilor ºi mai sunt fideli învãþãturii Sfinþilor Pãrinþi. Pe baza bibliografiei de specialitate, am considerat cã este de datoria noastrã sã facem cunoscutã poziþia Bisericii Ortodoxe faþã de consecinþele folosirii mijloacelor contraceptive ºi de gravitatea acestor pãcate. Dacã în numãrul trecut am vorbit despre consecinþele folosirii mijloacelor contraceptive artificiale asupra sãnãtãþii femeii, în numãrul acesta vom aduce noi precizãri în lumina moralei creºtine ºi a datelor tehnice oferite de medicina modernã cu privire la planningul tehnic (mecanic) dar ºi la planningul “natural”.

principalã, cea mai subtilã ºi mai perfidã, pentru cã în cazul tuturor celorlalte mijloace contraceptive persoana respectivã conºtientizeazã, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, gravitatea ºi responsabilitatea greContraceptivele - mijloace abortive ºelii. În cazul pilulei, omul este asigurat de totala iresponsabiliUtilizarea mijloacelor contraceptive tate prin ignoranþã, chiar dacã adepþii înºiºi moderne faciliteazã nu atât prevenirea formãrii vieþii în pântecele matern, cât supri- recunosc cã natura ei medicamentoasã nu o marea ei, lucru mai puþin cunoscut de cãtre face total nedãunãtoare. Dacã o persoanã nu recurge neapãrat la utilizatorii unor astfel de mijloace, din cauza lipsei de informare corecte atât din partea o intervenþie chirurgicalã pentru expulzarea medicilor, cât ºi a celor care cunosc aceas- fetusului din pântecele matern, nu înseamtã realitate. Ne referim strict la mijloacele nã cã nu sãvârºeºte avort. Acelaºi lucru se “abortive” (de preferat termenul “abortiv”, mult întâmplã, dar sub altã formã, folosindu-se mai realist decât “contraceptiv”, deoarece tehnicile abortive sus menþionate. E vorba aceste mijloace sunt concepute a avea ran- doar de utilizarea unor procedee subtile dament maxim prin determinarea expulzã- conºtiinþei iresponsabile. Suprimarea vieþii rii embrionului din mediul intrauterin, aºa- e un act criminal în orice situaþie, indiferent dar prin avortare), precum: steriletul (firul, de procedeul utilizat. spirala sau DIU) ºi pilulele contraceptive Prezervativul - act onanist orale de orice categorie (pilule hormonale). pedepsit de Dumnezeu

Pilula contraceptivã adoarme conºtiinþa

Morala creºtinã atrage atenþia cã “relaþiile” care se cultivã prin unele din practicile contraceptive (utilizarea prezervativului) nu urmãresc împlinirea iubitoare a soþului ºi a soþiei în raporturile conjugale, ci juisarea eroticã egoistã a unuia prin intermediul celuilalt. Practicile contraceptive prin utilizarea condomului (prezervativului) sunt de tip onanist, femeia fiind privatã de ceea ce Dumnezeu a rânduit sã primeascã în relaþia cu bãrbatul. Or, dupã cum am mai spus, aceastã practicã constituie un pãcat grav, pedepsit cu moartea de Dumnezeu (Gen. 10) ºi cu excluderea din Împãrãþia lui Dumnezeu (I Cor. 6, 9-10; Gal. 5, 20; Efes. 5, 3).

nefertilã a femeii ºi evitarea lui în perioada fertilã, adicã în zilele când femeia poate rãmâne gravidã. Aceastã metodã, numitã ºi “metoda calendarului”, se bazeazã pe experienþa faptului cã doar cu un timp (circa 1216 zile) înaintea menstruaþiei femeia este fertilã. Ea se mai numeºte “metoda Ogino Knaus”, dupã numele celor doi savanþi care au descoperit-o. Despre aceastã metodã se afirmã cã reprezintã “o etapã importantã în cadrul reglãrii naturale a naºterilor”; totuºi, se recunoaºte cã “este imprecisã, mai ales când menstruaþia nu este regulatã, pentru cã se bazeazã pe data presupusã a urmãtoarelor menstruaþii”, calcul al probabilitãþilor nu întru totul previzibil. Oricum, întrucât se exercitã strict “natural”, aceastã metodã, spun susþinãtorii ei, este consideratã nu numai cea mai inofensivã, ci ºi cea mai argumentatã moral. Trebuie reliefat însã cã de fapt esenþa acestei metode este aceeaºi cu a planningului tehnic, adicã refuzul procreãrii ºi combaterea ei. Ideea, intenþia, scopul ºi sensul celor douã feluri de planning sunt aceleaºi. Or, aceasta este esenþa problemei.

Pãcatele planingului Planningul este o inconsecvenþã, o dedublare ºi o autoînºelare a conºtiinþei, pentru cã programeazã ceea ce este neprogramabil, iubirea, act prin excelenþã spontan ºi unic. Prin aceastã programare se schimbã, se degradeazã preþuirea absolutã a partenerului, care devine de fapt un obiect de plãcere, acesta fiind scopul ºi sensul esenþial al planningului, mãrturisit sau nu. Esenþa iubirii este dãruirea totalã ºi deschiderea pânã la împlinirea deplinã a finalitãþii, care este procrearea. Se poate înþelege cã, în mãsura în care se exclude elementul ºi sensul ei esenþial, iubirea nu numai cã nu se finalizeazã, ci chiar se denatureazã ºi se perverteºte. Esenþa planningului se dovedeºte a fi calculul egoist, în care copilul “devine un produs, nu mai este un dar, nu mai este rodul iubirii, nu mai este expresia gratuitãþii dãruirii”. Acest lucru e dovedit de faptul cã aproape în majoritatea familiilor numãrul copiilor este numãrul care a fost consimþit. Aºa cum spunea cineva: “dacã un cuplu nu are mai mult de trei copii, este pentru cã nu a voit sã aibã patru”.

Pilula nu previne doar conceperea, ci ºi implantarea embrionului dupã ce a avut loc conceperea. Ea este mult mai subtilã ºi de fapt mult mai periculoasã decât celelalte mijloace contraceptive, tocmai datoritã aparenþei ei de totalã inofensivitate. Întrucât are aspectul unui medicament ºi se ia ca orice medicament, fiind “ceva care se ia ºi apoi nu te mai gândeºti”, ea este cel mai uºor manevrant al conºtiinþelor. Ea adoarme conºtiinþa prin faptul cã femeia respectivã nu va ºti niciodatã dacã a fost sau nu însãrcinatã. Este de observat însã cã sensul pilulei constã tocmai în aceastã iresponsabilizare. Planningul “natural” sau Deosebiri inter-creºtine Or, însãºi acceptarea adormirii conºtiinþei, metoda calendarului privind planningul renunþarea la responsabilitate înseamnã o Constã în evitarea concepþiei prin efecBiserica Ortodoxã cât ºi cea Catolicã imensã vinã de care se va rãspunde. Pilula a ajuns astãzi arma contraceptivã tuarea actului conjugal în perioada lunarã resping ºi condamnã atât contracepþia cât

Trup ºi suflet

contra vieþii nenãscute (II) ºi principiul planningului în general. Existã însã teologi, curente teologice ºi chiar poziþii oficiale ale Bisericii Catolice sau Protestante care iau atitudini pro-planning derutând pe cei neinformaþi, care ar putea crede cã aceste afirmaþii pro-planning aparþin întregii Biserici creºtine. Astfel, unii teologi catolici afirmã nu numai cã “soþii au dreptul inalienabil de a decide intervalul între naºteri ºi numãrul copiilor” ci ºi cã noi, creºtinii, “trebuie sã primim cu curaj restricþiile de fecunditate pe care ni le impune viaþa socialã”. În acest sens, chiar enciclicele Humanae Vitae a papei Paul VI ºi Casti Connubii a papei Pius XI, deºi se opun mijloacelor anticoncepþionale de naturã artificialã, acceptã ideea de planificare naturalã a familiei ºi formula de “planificare responsabilã”. Teologii catolici acceptã planningul prin metodele naturale, afirmând chiar cã “ar fi bine ca fetele sã înveþe aceste metode din momentul pubertãþii. Cunoscându-ºi mai bine trupul lor, ele vor putea folosi mai bine metodele naturale dupã cãsãtorie”. Teologia protestantã acceptã atât metoda Ogino-Knaus cât ºi folosirea prezervativelor. Prin prevenirea fecundãrii ea înþelege mai mult un control al naºterilor decât o limitare a lor. Protestanþii considerã permisã prevenirea fecundãrii ºi planningul întrucât copilul trebuie sã fie dorit: “Noi trebuie sã facem tot ce depinde de noi pentru a-l primi într-o manierã favorabilã... pentru a-i pregãti un cadru social în care sã aibã ºansele lui...” Faþã de aceasta, concepþia ortodoxã observã, aºa cum am arãtat ºi mai sus, cã de fapt cadrul pe care trebuie sã-l asigure pãrinþii copilului este numai acela de a se putea împlini ca persoanã moralã; celelalte “cadre ale ºanselor” se schimbã oricum permanent ºi oricând apare un cadru mai atrãgãtor, care le face pe cele anterioare depãºite; or, aceasta ar justifica la nesfârºit controlul naºterilor. Dreptul de a controla naºterile apare comparabil cu justificarea eutanasiei. Dacã controlul naºterilor ar exprima libertatea ca “act uman, deliberat ºi precugetat”, atunci desigur cã ºi eutanasia ºi sinuciderea ar exprima pozitiv libertatea persoanei, ceea ce probabil cã nici protestanþii nu agreeazã. Concepþia ortodoxã refuzã sã facã distincþie netã între “ferirea de copii” ºi mijloacele contraceptive de orice fel. Ea pledeazã pentru maturitatea ºi autocontrolul spiritual. Teologii catolici ºi protestanþi fac deosebire între fecundare (unirea celor douã celule germinale) ºi nidaþie (fixarea embrionului în peretele uterului ce are loc între 710 zile de la fecundare), pe baza acesteia

7

lie. Îndreptãþirea plãcerii în sine, utilitarismul ºi planningul, departe de a servi cu ceva familiei, provoacã ºi fac inevitabile socotind cã în acest interval nu existã per- pericolele care ameninþã familia. soana umanã în înþelesul deplin al cuvântului ºi autorizând astfel avortul. Ortodocºii Planificarea prin discipliobservã însã cã aceastã deosebire este “cu to- narea minþii ºi a trupului tul artificialã ºi constituie nu numai o denaDacã planificarea familialã practicatã din turare a antropologiei creºtine, ci în egalã mãsurã ºi a datelor medicinei. Fecundarea perspectiva liberalizãrii sexuale va fi o este începutul vieþii personale a fiinþei... formã de cultivare a pruncuciderii (în cazul avortului) ºi a omuciderii (în cazul contracfiinþa umanã este o persoanã umanã...” Atât în planningul artificial, cât ºi în cel tãrii diverselor maladii de cãtre femeia care “natural” intenþia este aceeaºi: împiedicarea utilizeazã diversele practici contraceptive), procreãrii. Or, tocmai asta este: problema planificarea prin disciplinarea minþii ºi a nu este a mijloacelor, ci a scopului, a sensu- trupului în lumina Revelaþiei este singura lui. Practic, prin acceptarea planningului acceptatã de Bisericã. În acest sens, Biserica a rânduit perioade natural, teologii catolici ºi cei protestanþi de post, care nu înseamnã doar post din “evitã fraudele contra naturii, dar comit punct de vedere alimentar ci ºi post trupesc fraudã împotriva dreptei conºtiinþe”. (abþinerea de la relaþiile intime), asumat în Planningul - denaturare ºi mod liber de fiecare persoanã, în cadrul distrugere a familiei familiei, unde respectul ºi preþuirea mutuEsenþa planningului constã în ideea cã alã a soþilor sunt reale. Disciplinarea trupuomul are dreptul sã separe între actul iubirii lui ºi a sufletului prin ascezã (totalã ºi ºi consecinþele lui sau, mai precis, sã caute parþialã) este posibilã, ºtiut fiind cã tanºi sã obþinã plãcerea ca scop în sine. dreþea familialã are nenumãrate forme de a Planningul este o eroare, o falsificare ºi o se manifesta, nu numai pe cea eroticã. Înfrânarea prin disciplinarea minþii ºi a crimã, pentru cã se bazeazã pe acest fals. Pentru cã toate domeniile de cunoaºtere ºi trupului cum este cea din timpul posturilor, cercetare umanã pot sã dovedeascã ade- sau chiar în afara lor, pentru un scop mai vãrul fundamental cã în ordinea dreaptã a înalt, se face cu învoiala ambilor soþi ºi naturii plãcerea nu este niciodatã scop, ci aceasta doar pentru un timp limitat. Sfântul totdeauna mijloc; dacã se întâmplã altfel, Ioan Gurã de Aur nu încurajeazã abstinenþa atunci e vorba de o denaturare ºi perver- prelungitã a soþilor sau, cu atât mai puþin, a unuia dintre ei. Aceasta va crea tensiuni în tire. În mentalitatea ºi în societatea plan- interiorul cuplului care pot duce soþii spre ningului, care sunt categoric utilitariste ºi adulter ºi desfrâu. Cel care se înfrâneazã consumiste, persoana umanã nu mai este o fãrã o reflectare serioasã ºi fãrã o evaluare realitate specificã unicã ºi identicã, ci un corectã a înfrânãrii poate fi susceptibil de flux, un ghem de senzaþii ºi conjuncturi, un dispreþuirea relaþiei conjugale, cum fãceau obiect de exploatat plãcere. Or, în situaþia unii eretici. “Bãrbatul sã-i dea femeii în care omul nu mai cautã în partener omul, iubirea datoratã, asemenea ºi femeia sã-ºi ci obiectul plãcut, atunci ºi relaþiile celor aibã bãrbatul sãu. Femeia nu este stãpânã doi ºi toate relaþiile sociale vor fi grevate de pe trupul sãu, ci bãrbatul, asemenea nici aceastã depersonalizare, obiectualizare a bãrbatul nu este stãpân pe trupul sãu, ci sentimentelor ºi a omului în general. Fami- femeia. Sã nu vã lipsiþi un de altul decât cu lia decade într-un simplu contract social bunã învoialã pentru un timp, ca sã vã reciproc, o societate de întrajutorare în care îndeletniciþi cu postul ºi cu rugãciunea, ca valorile spirituale, esenþele adevãratei per- sã nu vã ispiteascã satana, din pricina neînsonalitãþi, precum iubirea, castitatea, fideli- frânãrii voastre.” (I Cor. 7, 3-5) tatea ºi sacrificiul nu-ºi mai au locul. Concluzii Dacã este îndreptãþitã preþuirea parteneConsecinþele nefericite ale formelor rului pentru plãcerea pe care mi-o oferã, atunci infidelitatea, adulterul, avortul ºi di- moderne de control al naºterilor sunt dovavorþul sunt justificate, iar idei precum casti- da liberalizãrii sexualitãþii umane. Aceasta tatea ºi fidelitatea apar desuete ºi ridicole. nu mai este înþeleasã ca o mare tainã în Însã oricât s-ar strãdui cineva sã schimbe Hristos ºi în Bisericã (Efes. 5, 32), ci ca un ideea ºi sensul familiei, oricât ar vrea sã o mijloc de plãcere care exclude perspectiva. modernizeze, nu va putea nega cã forþele, Departe de a fi împotriva sexualitãþii temeliile care pot asigura o familie sunt toc- umane, Biserica este împotriva liberalizãrii mai autocontrolul, fidelitatea ºi sacrificiul, acesteia. Pr. Alexandru Stanciu iar fãrã ele nu mai poate fi vorba de fami-

8

Fii tânãr cu Hristos

Pe lângã tradiþionalele lui sãrbãtori ortodoxe, poporul nostru a împrumutat ºi alte sãrbãtori strãine de duhul creºtinesc, dar foarte populare în ultima vreme. Una dintre ele este Valentine's Day - sãrbãtoarea Sfântului Valentin - cunoscutã ºi sub denumirea foarte îndrãgitã de “ziua îndrãgostiþilor”, care a devenit o adevãratã afacere pentru comercianþi, dar ºi un prilej de relativizare a Iubirii.

www.campania.ro

„Ziua îndrãgostiþilor“ - unde e Iubirea?

CUM S-A SÃRBÃTORIT ºI CUM SE SÃRBÃTOREºTE SFÂNTUL VALENTIN?

CINE A FOST SFÂNTUL VALENTIN? Acest sfânt a fost îndrãgit pentru curajul ºi Mi se pare firesc ºi de bun simþ ca înainte de a sãrbãtori un sfânt, fie el ºi al Bisericii Catolice, sã-i cunoaºtem viaþa, sã ºtim cine a fost ºi ce a fãcut, prin ce s-a remarcat înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor, cum a ajuns sã fie cinstit ca sfânt. Sau, altfel spus, mi se pare cã ordinea naturalã a lucrurilor ar fi: mai întâi sã cunoaºtem ceva despre sfânt, care sã ne impresioneze, ºi prin aceasta sã îl îndrãgim, iar mai apoi sã-l cinstim ºi sã îl sãrbãtorim. Dacã vrem sã aflãm viaþa Sfântului Valentin, cel sãrbãtorit în 14 februarie, avem oarecare dificultãþi. Aruncând o privire pe un calendar romano-catolic, în dreptul zilei de 14 februarie nu gãsim niciun sfânt cu numele Valentin. Se gãseºte însã la 13 februarie Sfântul Valenin, preot martir. Viaþa acestui sfânt este învãluitã în ceaþã, existând în legãturã cu el mai multe legende, destul de diferite. Totuºi, cea mai cunoscutã ºi cea mai rãspânditã este urmãtoarea: Sfântul Valentin era un preot care a trãit la Roma în jurul anului 270. Pe vremea aceea era împãrat Claudiu al II-lea Gothicus, care în diversele rãzboaie purtate a ajuns la concluzia cã, dintre soldaþii sãi, cei necãsãtoriþi sunt mai devotaþi ºi mai viteji decât cei care au familie. Astfel, el dã un edict prin care interzice cãsãtoriile tinerilor, cu gândul cã aºa va reuºi sã-ºi întãreascã armata. Numai cã erau destui tineri care doreau sã îºi întemeieze o familie, însã de frica împãratului trãiau în desfrânare. Pentru a pune capãt acestei situaþii, preotul Valentin sfideazã porunca împãratului ºi începe sã cãsãtoreascã în ascuns tinere cupluri. Împãratul Claudiu aflã de fapta acestuia ºi dã ordin sã fie prins ºi întemniþat, preotul murind în închisoare în 14 februarie 270. Aceasta ar fi pe scurt cea mai cunoscutã variantã a vieþii Sfântului Valentin.

CMYK

credinþa sa. Pentru cã nu a pus preþ pe viaþa sa ºi a oficiat cãsãtorii în ascuns, pentru ca tinerii sã nu trãiascã în desfrânare, a fost considerat ocrotitor al tinerilor care doreau sã se cãsãtoreascã. A fost declarat mai apoi patronul îndrãgostiþilor. Numai cã de la aceastã sãrbãtoare s-a ajuns, prin asocierea cu alte obiceiuri pãgâne legate de sãrbãtori ale fertilitãþii, care aveau loc la începutul primãverii, la tot felul de manifestãri care nu mai au nicio legãturã cu sfinþenia ºi curãþia. În Italia, sãrbãtoarea Sfântului Valentin a fost asociatã cu cea numitã “Lupercalii”, o sãrbãtoare romanã în cinstea lui Faunus, zeul fecunditãþii ºi al agriculturii. Cu aceastã ocazie se organiza un fel de loterie a dragostei. Se trãgeau la sorþi nume de bãieþi ºi fete care deveneau un cuplu pentru restul anului. De aici sãrbãtoarea s-a rãspândit de-a lungul vremii ºi în restul Europei occidentale, fiecare popor ºi perioadã istoricã adãugând câte ceva. Apariþia felicitãrilor trimise cu ocazia zilei de 14 februarie este legatã de o altã legendã, care spune cã Valentin a fost un tânãr deþinut care era îndrãgostit de fata temnicerului. Înainte de a fi trimis la moarte, a scris o scrisoare în care îºi mãrturisea dragostea, semnându-se “Al tãu, Valentin”, semnãturã folositã ºi azi. Pornind de la aceastã legendã, în ziua îndrãgostiþilor tinerii îºi trimiteau bileþele de dragoste, acestea devenind din ce în ce mai elaborate, pânã s-a ajuns la felicitãrile ºi cadourile de astãzi. La aceastã sãrbãtoare a fost asociat ºi zeul îndrãgostiþilor, Cupidon, provenit din mitologia romanã, fiul zeiþei iubirii, Venus, personaj nelipsit de pe felicitãrile trimise cu aceastã ocazie. Astãzi, dacã vrei sã fii în pas cu lumea trebuie sã-i cumperi iubitei flori ºi alte cadouri, sã o inviþi la o cinã romanticã într-un restaurant luxos sau într-un club la

modã, iar dupã aceea sã faci ce face toatã lumea. S-a ajuns ca în aceastã zi sã se organizeze tot felul de jocuri ºi concursuri care au ca premiu o camerã de hotel pentru o noapte. Ba chiar se oficiazã “cãsãtorii” de o zi (mai bine zis de o noapte), tinerii bucurânduse de “drepturi depline” pentru ca în ziua urmãtoare sã nu mai aibã niciun fel de responsabilitãþi sau obligaþii. Iar dacã nu faci toate astea, ajungi sã fii catalogat ca unul care nu ºtie sã îºi exprime sentimentele de dragoste sau care chiar nu iubeºte: “Dacã nu faci asta înseamnã cã nu mã iubeºti!” Toate aceste “obiceiuri” care s-au instalat ºi la noi, prezintã “iubirea” ca pe un episod trecãtor, o distracþie de o noapte. Astfel Iubirea, puterea oferitã de Dumnezeu de a iubi fidel ºi veºnic, este lãsatã sã batã la o uºã pe care nu mai avem prilejul sã o deschidem niciodatã.

CUM SÃRBÃTOREºTE UN CREºTIN? În niciun caz sãrbãtoarea nu trebuie sã fie un pretext pentru desfrânare. Sãrbãtorirea unui sfânt presupune cunoaºterea vieþii lui ºi dorinþa de a te asemãna cu el, de a dobândi virtuþile lui. Iar virtuþile se dobândesc prin ostenealã, prin ascezã, prin înfrânare. E bine ca noi, creºtinii ortodocºi, sã þinem la sãrbãtorile noastre ºi sã-i cinstim pe sfinþii care sunt trecuþi în calendarul ortodox. În ce-l priveºte pe preotul martir Valentin din Roma, ºtim cã el a afirmat tocmai importanþa Tainei Cãsãtoriei ºi ºi-a dat viaþa pentru ca tinerii din vremea lui sã nu trãiascã în desfrânare. Nu cred cã pentru tinerii de acum ar vrea altceva. Bineînþeles cã dragostea este cel mai frumos dintre simþãmintele umane, pentru cã vine de la Dumnezeu ºi este bine ºi frumos sã-þi arãþi dragostea faþã de persoana iubitã. Dar atunci când facem lucrul acesta sã ne gândim sã-l facem în aºa fel încât sã placã ºi sfinþilor, ºi atunci sigur îi va plãcea ºi lui Dumnezeu. Dragostea pe care o purtãm unei persoane o putem arãta în toate zilele ºi nu trebuie sã aºteptãm o zi anume. Sã avem deci în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Fugiþi de desfrânare! Orice pãcat pe care îl va sãvârºi omul este în afarã de trup. Cine se dedã însã desfrânãrii pãcãtuieºte în însuºi trupul sãu. Sau nu ºtiþi cã trupul vostru este templu al Duhului Sfânt...? (I Cor. 6, 18-19), sau regula de aur a vieþii conjugale formulatã de Pãrintele Arsenie Boca: Feciorie pânã la cãsãtorie, fidelitate pânã la moarte! Pr. Ovidiu Bostan

Pas în doi

9

cutul tãu iubit. Fiecare om e o minune. Dar fiecare dintre noi ne putem lãsa batjocoriþi de pãcatul egocentrismului ºi sã devenim caricaturi nefericite ale minunii Sãrut mâna! Nu ºtiu cum sã încep... care chiar au nevoie de acel sfat. Eu nu cunosc care suntem. Domnul nu se scârbeºte de Am un prieten pe nume Adi. Cum sã vã spun, nicio metodã ca un iubit nemernic sã devi- noi, oricât de tare am fi decãzut, ci ne simt cã nu mai pot sta cu el, dar nici nu pot nã, fãrã efortul lui, un iubit cumsecade, aºa iubeºte ºi ne aºteaptã sã ne ridicãm iarãºi, renunþa la el, pentru cã îl iubesc. Ne cum nu cunosc nicio metodã prin care o fa- cu harul Lui, la demnitatea noastrã de cunoaºtem de 6 luni. Eu am 25 de ani, el tã care nu are un iubit sã dobândeascã vreunul. împãraþi ºi împãrãtese, de domni ºi are 38. A fost cãsãtorit, are un bãiat, iar Nici mãcar nu mã rog pentru astfel de doamne peste toate pornirile rele ale firii problemele noastre pleacã de aici. Nu ºtie nevoi. De ce? Pentru cã rugãciunea mea se noastre cãzute, peste toate impulsurile ºi sã mã facã sã mã simt iubitã. Tot timpul duce în întregime spre nevoile reale ale temerile, ca sã dobândim fericirea dupã sunt ceilalþi mai importanþi decât mine. voastre. Nevoia voastrã, a tuturor fetelor care ne plânge inima. Niciodatã nu discutã cu mine, ia decizii nefericite din dragoste, este aceea de a fi Alege, Cãtãlina mea iubitã, sã cauþi numai dupã ce vorbeºte cu mama sa ºi tot iubite ºi de a iubi ºi de a fi importante ºi de mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu, în care aºa. ªtiu cã asta nu este o problemã în folos pentru cei din jurul vostru. Dacã nu ai locul tãu de împãrãteasã dupã har! Dacã care sã mã puteþi ajuta ºi ºtiu cã numai sunteþi astfel, este pentru cã sufleþelul nu vrei, eu plâng deja pentru viaþa de chin Dumnezeu o poate face. Credeþi-mã cã mã vostru e rãnit, fie de abuz, fie de rãsfãþ, ºi ºi iad pe care o vei trãi ºi, mai ales, plâng rog, mã duc la bisericã, þin post, îmi cer nu cunoaºte taina fericirii adevãrate: viaþa pentru nevinovaþii tãi copilaºi, care vor fi iertare pentru toate greºelile, dar am sen- în Hristos, care înseamnã în primul rând “blestemaþi” sã trãiascã ºi ei chinul unei zaþia cã este rãu în continuare. Ce credeþi jertfã ºi iubire jertfelnicã. vieþi care nu are niciun sens. Te rog, copicã aº putea face? Acum el vrea sã se ducã Eu, copil drag, plâng împreunã cu tine la mea, trezeºte-te, spovedeºte-te ºi fã acasã de Paºte, chiar dacã ºtie cã nu avem pentru durerea de a fi fost schiloditã în creº- curat în viaþa ta ºi Domnul nu va întârzia banii necesari pentru drum, dar cred cã o terea ta, de vreme ce nu ai gãsit încã Bucu- sã-þi arate Calea Bucuriei Sale! Totul e sã face doar sã mã supere. Am senzaþia cã mã ria sfântã, dar te ºi aºtept ºi te ºi provoc sã nu iubeºti mizeria unei vieþi mizerabile! lupt singurã. Când l-am cunoscut nu am cauþi soluþia care te va duce la o viaþã clãdiCu durere pentru durerea pe care þi-o þinut cont cã eu am studii superioare ºi el tã pe demnitatea ta de chip al lui Dum- produc, dar ºi cu respect ºi încredere, nu, sau cã are un copil sau cã a fost cãsã- nezeu. Tu eºti o minune, ca ºi prost cresM. Siluana torit, dar vãd cã nu mã apreciazã deloc M-am întrebat de unde provine acest mit ºi cã oricât de rãu îmi este nu îl intereºi cât este de real? Pãrerea mea este cã cei din seazã. Marea problemã este cã îl iubesc, Prin definiþie, soacra este personajul jur contribuie la formarea impresiei despre dar nici aºa nu pot sã stau, mai are negativ în toate bancurile, dar ºi în unele soacre ºi conteazã mult ºi ceea ce vedem în exmomente când mã jigneºte, când þipã, poveºti adevãrate. Ameninþarea soacrei perienþa imediatã. Avem ºansa sã vedem cã nu mã ascultã. ªi mã întreb ce trebuie sã constã adesea în a face viaþa alãturi de mama se înþelege bine cu bunica, ne formãm fac, cã sunt foarte debusolatã. Sper cã partenerul tãu o adevãratã luptã pentru o pãrere pozitivã. Dacã mama nu se înþelege îmi veþi rãspunde ºi sper cã mã puteþi supremaþie afectivã. cu mama lu' tata, începem sã ne închipuim ajuta cu un sfat. Mulþumesc din suflet, cum va fi când vom fi noi mari ºi tot aºa… În multe cazuri sunt femei care vor sã Cãtãlina S-ar putea de asemenea sã contribuie ºi facã binele, dar depãºesc inconºtient graniþa Draga mea Cãtãlina, dintre “acesta este fiul meu” ºi “acesta este teoria avansatã de psihologi conform cãreia Copilele mele dragi, atunci când cine- soþul ei”. Cum ajung soacrele motiv de di- ar exista o legãturã între tiparele psihologice va iubeºte pe cineva care nu numai cã nu-i vorþ în cuplul conjugal? Cel mai frecvent, se parentale ºi alegerea partenerului de cuplu. rãspunde la sentimente, dar îi ºi provoacã amestecã între cei doi soþi, stricã intimitatea Se spune cã individul îºi cautã pereche o suferinþã prin jigniri ºi violenþã este semn cuplului prin vizite dese sau prin bârfe, cri- persoanã care sã reflecte tipul parental al sigur cã sufletul acela e bolnav grav ºi cã ticã stilul lor de viaþã ºi încearcã sã îi con- pãrintelui de sex opus. Adicã soþul meu m-a ales pentru cã semãn cu mama lui? În acea iubire nu e decât o patimã prin care troleze în diverse aspecte ale vieþii. vrãjmaºul umileºte ºi înjoseºte minunea În cazul fericit, soacra este mama jumã- cazul ãsta, ar trebui sã mã înþeleg bine cu ea. lui Dumnezeu, care este femeia. Cauzele tãþii tale, o femeie de treabã care te sprijinã Sã nu uitãm însã cã doi magneþi de polaritãþi acestei decãderi sunt multe ºi complexe, când ai nevoie, îþi povesteºte din copilãria identice se resping instant! De ce se tem bãrbaþii de soacre? De ce dar cauza refuzului vindecãrii este nu- lui/ei, e discretã ca o zânã, te ajutã în creºterea copiilor, uneori îþi mai ºi gãteºte. se tem norele? Existã ºi cauze reale, cu divermai patima persoanei respective. Din pãcate, ne-am obiºnuit atât de mult se ramificaþii ºi nuanþãri de la caz la caz. CeTu, Cãtãlina mea, eºti rãspunzãtoare în faþa lui Dumnezeu ºi a sufletului tãu pen- cu imaginea unei soacre de temut care face le mai semnificative cauze de luat în seamã tru nefericirea ta. Tu ai ales sã rãspunzi zile negre, atât ginerelui, dar mai ales norei, mi se par gelozia dintre mamã ºi soþie ºi cu pãcat la pãcat ºi sã te laºi robitã de niº- încât ne este greu sã ne scuturãm de competiþia care se dã pentru inima fiului/soþute dorinþe ºi porniri ale sufletului care prejudecãþi ºi sã încercam mãcar sã înþe- lui. Ceea ce ambii soþi trebuie sã respecte cu sfinþenie este prioritatea cãsãtoriei în faþa fasunt foarte bolnave. Dar tot tu plângi ºi legem cum stau lucrurile în realitate. Aºadar, pornim la drum cu prejudecãþi, ceea miliei. Cãsãtorie înseamnã cã familia întemesuferi, ºi asta ne aratã cã eºti vie ºi gata sã te vindeci. Eu nu dau sfaturi, cum bine ce face ca poziþia soacrei sã fie din start una iatã de tine este pe locul întâi. Punct. Restul aþi vãzut, decât foarte rar ºi numai celor ingratã, situatã undeva între mit ºi realitate. e… poveste. Raluca Ionescu, psiholog

Maica Siluana vã rãspunde

„Marea problemã este cã îl iubesc“

Soacra mea este ok

CMYK

10

Educaþie creºtinã

Pãrinþi inteligenþi Dr. Augusto Cury, psihiatru ºi psihoterapeut, ºi-a dedicat 17 ani din viaþã cercetãrii modului în care se formeazã ºi se dezvoltã inteligenþa. Analiza pe care o face societãþii contemporane ajunge la urmãtoarea concluzie: singurãtatea nu a fost niciodatã atât de intensã: pãrinþii îºi ascund sentimentele faþã de copii, copiii îºi ascund lacrimile faþã de pãrinþi ºi profesorii se refugiazã în autoritarism. Cantitatea de informaþie ºi cunoºtinþe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaþii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaþii. În cartea sa, “Pãrinþi strãluciþi, profesori fascinanþi”, tradusã ºi în românã, Dr. Augusto Cury atrage atenþia asupra necesitãþii schimbãrii felului în care se face educaþia contemporanã. Generaþia actualã de pãrinþi a vrut cumva sã compenseze lipsurile propriei copilãrii ºi a încercat sã dea copiilor ce avea mai bun: cele mai frumoase jucãrii, haine, plimbãri, ºcoli, televizor ºi calculator. Alþii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitãþi educative ca învãþarea limbilor strãine, informatica, muzica. Intenþia este excelentã, însã pãrinþii nu au înþeles cã televizorul, jucãriile cumpãrate, internetul ºi excesul de activitãþi blocheazã copilãria, în care copilul are nevoie sã inventeze, sã înfrunte riscuri, sã sufere decepþii, sã aibã timp de joacã ºi sã se bucure de viaþã. Câteva dintre consecinþele creãrii acestui univers artificial în care cresc copiii noºtri sunt: BLOCAREA INTELIGENÞEI. Sistemul educaþional actual aduce foarte multã informaþie, de cele mai multe ori inutilã. Copiii ºi tinerii învaþã cum sã opereze cu fapte logice, dar nu ºtiu cum sã abordeze eºecurile. Învaþã sã rezolve probleme de matematicã, dar nu ºtiu sã-ºi rezolve conflictele existenþiale. Sunt antrenaþi sã efectueze calcule fãrã sã greºeascã, dar viaþa este plinã de contradicþii ºi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplã pentru cã inteligenþa lor a fost blocatã, noi ne-am transformat în maºini de muncit iar pe ei îi transformãm în maºini de învãþat. UTILIZAREA GREªITà A FUNCÞIILOR MEMORIEI. Prin sistemul educaþional actual memoria copiilor este transformatã într-un depozit de informaþie inutilã, iar excesul acesteia blochea-

)

)

zã inteligenþa copiilor ºi bucuria lor de a trãi. Cea mai mare parte a informaþiilor pe care le acumulãm nu vor fi folosite niciodatã. Numãrul actual de ºcoli este mai mare decât în orice altã epocã, însã acestea nu produc persoane care gândesc, ºi nu e de mirare cã elevii au pierdut plãcerea de a învãþa. Pe de altã parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaþi, care îi transportã pe tineri, fãrã ca ei sã facã vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri - sportive, de rãzboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune ºi internet acþioneazã asupra subconºtientului, mãrindu-le nevoia de plãceri în viaþa realã. Astfel, în timp ei nu mai gãsesc plãcere în micii stimuli ai rutinei zilnice ºi vor cãuta stimuli tot mai puternici, trebuind sã facã foarte multe lucruri pentru a avea puþinã plãcere. Toate acestea genereazã personalitãþi fluctuante, instabile ºi nemulþumite. INFORMÃM ªI NU FORMÃM. Noi nu îi formãm pe tineri, ci doar îi informãm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se aflã, dar nu ºtiu mai nimic despre lumea lor interioarã. Educaþia este tot mai lipsitã de ingredientul emoþional ºi produce tineri care rareori ºtiu sã îºi cearã iertare, sã îºi recunoascã limitele sau sã se punã în locul celorlalþi. CARE ESTE REZULTATUL? O generaþie de copii ºi tineri mai bolnavã psihic decât oricare alta din istoria umanitãþii: copii depresivi, preadolescenþi ºi adolescenþi care dezvoltã obsesii, sindroame de panicã, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulþi dintre ei cautã plãcerea de moment în consumul de tutun, alcool ºi droguri. CE ESTE DE FÃCUT? Dr. Augusto Cury ne spune cã în ziua de azi nu ajunge sã fim pãrinþi buni, ci trebuie sã devenim pãrinþi inteligenþi. Pentru aceasta ne vorbeºte despre ºapte deprinderi ale “pãrinþilor buni” ºi despre cum trebuie transformate ele pentru a deveni “pãrinþi inteligenþi”. Iatã prima dintre ele:

)

Pãrinþii buni dau cadouri, pãrinþii inteligenþi dãruiesc propria fiinþã În timp ce pãrinþii buni se strãduiesc sã satisfacã, în mãsura posibilitãþilor, dorinþele copiilor lor (haine, pantofi, aniversãri, produse electronice, excursii), pãrinþii inteligenþi le oferã ceva ce nu se poate cumpãra: povestea vieþii lor, experienþele lor, bune sau rele, timpul lor. Povestiþi cu copiii voºtri despre greutãþile prin care aþi trecut, despre aventurile ºi visurile voastre, despre momentele cele mai fericite! Mulþi pãrinþi se spetesc sã le ofere copiilor tot ce e mai bun, dar uitã sã le deschidã cartea vieþii lor, sã le împãrtãºeascã existenþa lor. Un lucru foarte important în viaþa voastrã este sã iertaþi. Dacã aveþi un duºman, este mai ieftin sã îl iertaþi, pentru cã altfel duºmanul va dormi cu voi ºi vã va tulbura somnul. Înþelegeþi-i slãbiciunile ºi iertaþi-l, doar aºa vã veþi elibera de el. ªi învãþaþi-i pe copiii voºtri sã facã la fel, sã îi ierte pe cei care în dezamãgesc, explicându-le acest mecanism. Agresiunile, respingerile ºi atitudinile noastre pot crea un nivel înalt de tensiune emoþionalã în copii, generând cicatrice pentru totdeauna. Dacã aþi greºit faþã de copil, nu este suficient ca în secunda urmãtoare sã fiþi drãguþ cu el sau, ºi mai rãu, sã compensaþi agresivitatea cu cadouri. Astfel îl veþi face sã vã manipuleze, nu sã vã iubeascã. Puteþi repara rãul pe care i l-aþi fãcut doar pãtrunzând în lumea lui, recunoscându-vã greºeala ºi explicând-o. Spuneþi mereu copiilor voºtri cã ei nu sunt simple note de subsol, ci paginile centrale ale poveºtii vieþii voastre. Foarte mulþi copii dezvoltã o personalitate individualistã. Una din cauzele acestui lucru este faptul cã pãrinþii nu îºi încruciºeazã parcursul vieþii cu cel al copiilor lor. Chiar dacã munciþi mult, faceþi din puþinul timp disponibil mari momente de convieþuire cu copiii voºtri; rostogoliþi-vã cu ei pe podea, jucaþi-vã, râdeþi, faceþi totul cu plãcere. Nu uitaþi, copiii voºtri nu au nevoie de fiinþe extraordinare, ci de fiinþe umane, care îºi deschid inima. Deschideþi-vã, plângeþi ºi râdeþi împreunã cu ei, îmbrãþiºaþi-i. Acest lucru e mai important decât sã le daþi averi sau sã îi criticaþi de nenumãrate ori. Va urma. A consemnat Natalia Corlean

Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei

11

educaþia nepoatei Sfântul Ioan din Kronstadt (1829 - 1908) salariu sale, pentru cã a preþuit Am citit pentru prima oarã despre acest sfânt în cartea “Cãsãtoria, cale spre sfinþenie. Viaþa sfinþilor cãsãtoriþi” alcãtuitã de soþii David ºi Mary Ford. Este foarte impresionant sã afli cã sfinþii pot fi ºi dintre cei cãsãtoriþi, cã sfinþenia nu înseamnã doar sã vieþuieºti ca monah sau sihastru, ci cã oricare dintre noi - fie monahi, fie cãsãtoriþi - reprezentãm “cei doi versanþi ai Taborului, iar punctul terminal ºi al unora ºi al celorlalþi este Duhul Sfânt” (Paul Evdochimov) ºi cã putem sã ne sfinþim. Numai sã vrem. Un exemplu de urmat îl reprezintã Sfântul Ioan din Kronstadt ºi preoteasa Elisabeta. COPILÃRIA. Sfântul Ioan s-a nãscut în gubernia Arhanghelsk din Rusia în 18 octombrie 1829, într-o sãracã familie de preoþi. Vreme de 350 de ani, cei mai mulþi dintre strãmoºii lui au fost preoþi sau cântãreþi care au slujit Bisericii Ortodoxe. Tatãl îl lua la slujbele bisericeºti ºi vorbea cu el despre Hristos ºi sfinþi. A învãþat cu greu sã citeascã, se chinuia sã înþeleagã ºi sã reþinã lecþiile. Dupã ce s-a rugat lui Dumnezeu, amândouã aceste neputinþe au fost cu totul tãmãduite prin harul lui Dumnezeu. SLUJIREA CA PREOT. A urmat Academia de Teologie ºi a râvnit sã fie preot, sã înveþe ºi sã slujeascã poporului sãu. Într-o noapte, s-a vãzut în vis intrând într-o catedralã. Mai târziu, când a vizitat catedrala din Kronstadt, un mare port din nordul Rusiei, a recunoscut-o îndatã ca fiind cea din visul sãu. S-a cãsãtorit cu Elisabeta, fiica protoiereului catedralei ºi a ajuns preot acolo în 1855. Pãrintele Ioan a ºtiut de la început cã dragostea faþã de toþi oamenii - nu numai faþã de cei din parohia lui, ci faþã de toþi cei din oraº, inclusiv sãracii ºi rãufãcãtorii - va însemna pentru el adevãrata slujire. Încã de la începutul cãsãtoriei lor, i-a spus soþiei cã voia sã trãiascã cu ea ca sorã ºi frate, spre a se putea dãrui mai deplin slujirii lui Dumnezeu ºi celorlalþi oameni. Deºi la început matuºka (preoteasa) Elisabeta nu s-a bucurat de aceastã propunere, cu timpul a ajuns nu numai sã o primeascã, ci ºi sã-i fie ajutor ºi sprijin în misiunea sa de slujire. Era greu sã îºi “împartã” soþul cu atât de mulþi oameni, era greu ca el sã fie plecat slujind celorlalþi mai tot timpul, dar aceastã jertfã a fost una dintre

Biserica în care se gãseºte mormântul Sfântului Ioan

cele mai mari ofrande ale preotesei. CTITORII DUHOVNICEªTI. Batiuºka (Pãrintele) Ioan a înfiinþat o “casã a muncii ziditoare” care cuprindea o ºcoalã elementarã (pentru cã sfântul iubea atât de mult copiii, încât spunea cã vede în ei chipul lui Dumnezeu mai vãdit), un atelier de tâmplãrie, o clasã de desen, un atelier de cusut pentru femei, un atelier de cizmãrie, o bibliotecã pentru copii, o colecþie zoologicã, o salã de gimnasticã, o librãrie pentru copii ºi adulþi. A organizat ºi lecþii de catehism pentru adolescenþi ºi adulþi, conferinþe pe diverse teme, a înfiinþat un cãmin de orfani, o tabãrã de varã pentru copii, un adãpost pentru alcoolici, îngrijire medicalã gratuitã ºi mese gratuite pentru sãraci. ACTIVITATEA MISIONARà ªI SOCIALÃ. Pãrintele Ioan îºi începea ziua la ora trei dimineaþa ºi nu se culca pânã la miezul nopþii, îºi petrecea multe ore pe zi între oameni - cercetând, mângâind, aducându-le hranã, fãcând rost de medicamente pentru bolnavi. În satul sãrac unde s-a nãscut a zidit o bisericã, o ºcoalã, un orfelinat, un joagãr, un magazin cooperatist ºi o mãnãstire. De asemenea, el a întemeiat ºi mãnãstirea Sfântului Ioan din Rila - deoarece s-a nãscut în ziua când era pomenit acest sfânt. SLUJITOR AL LUI HRISTOS ªI AL SEMENILOR LUI. Slujea Sfânta Liturghie în fiecare zi ºi îi îndemna pe oameni sã se împãrtãºeascã cât mai des (uneori erau cinci mii de credincioºi care se împãrtãºeau la Liturghie, astfel cã slujba þinea mai multe ore). Atunci când o sorã mai micã a Sfântului Ioan a rãmas fãrã soþ ºi cu o fetiþã de 2 ani, acesta s-a hotãrât - împreunã cu preoteasa - sã o ia pe nepoþicã ºi sã o creascã ei ca pe fiica lor, chiar dacã aveau amândoi 43 de ani. A plãtit din micul sãu

valoarea educaþiei. În acelaºi timp, ºi-a dat seama cã aspectul cel mai însemnat al acesteia era “educaþia inimii” - care poate fi deplin asiguratã numai de cãtre Bisericã. Preda Noul Testament ºi alte ore la liceu ºi stãruia sã asigure educaþia ºcolarã pentru cei sãraci. Batiuºka Ioan era cunoscut îndeosebi pentru discernãmântul sãu în calitate de duhovnic ºi pentru rugãciunile sale vindecãtoare. Multe minuni s-au fãcut prin rugãciunile lui, atât în timpul vieþii sale, cât ºi dupã moarte. În ultimii trei ani ai vieþii a îndurat mari dureri din pricina bolii. ªi preoteasa era foarte bolnavã ºi se necãjea cã nu îl poate îngriji. Iar când sfântul a aflat despre aceastã supãrare, el a spus: “Spune-i soþiei mele cã este întotdeauna cu mine ºi eu sunt întotdeauna cu ea”. A trecut la Domnul în 20 decembrie 1908, la vârsta de 79 de ani. Întreaga Rusie a jelit pierderea pãstorului iubit, la înmormântare participând 20 de mii de oameni. Preoteasa Elisabeta a suferit adânc ºi s-a pregãtit cu grijã pentru viaþa veºnicã, împãrtãºindu-se zilnic în ultimul an al vieþii. Ea l-a urmat pe Sfântul Ioan în lumina celor drepþi, adormind întru Domnul în 21 mai 1909. MATUªKA ELISABETA - pildã pentru preotesele vremurilor noastre. Nepoata pe care au crescut-o a dat mãrturie despre viaþa pilduitoare a celor doi soþi care - prin harul lui Dumnezeu - sunt pomeniþi drept sfinþi cãsãtoriþi în ziua de 20 decembrie a fiecãrui an bisericesc. Dupã cum spunea nepoata ei, preoteasa Elisabeta “nu ºi-a îngãduit niciodatã sã se amestece în treburile Pãrintelui; n-a încercat nicicând sã iasã în faþã sau sã treacã drept egala lui; rãmânând mereu în umbrã, ea strãlucea de razele slavei lui, ale minunatelor lui fapte creºtineºti". Deºi un asemenea rol este adeseori nu numai evitat în zilele noastre, ci chiar dispreþuit, trebuie sã înþelegem cã o mare parte din roada adusã de Sfântul Ioan a fost posibilã doar prin dragostea jertfelnicã a soþiei sale ºi prin împreuna-slujire faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni. Eufemia Toma

aºtept sã mã întâlnesc cu ea, pentru cã vreau sã-i mulþumesc din toatã inima! Atunci mama i-a zis Cristinei: - Sunt tare bucuroasã cã te vãd atât de recunoscãtoare. Dar sã ºtii cã este ceva care mã mâhneºte. De când ai cules cele dintâi dude ºi pânã la primirea acestor struguri, pomii din grãdina noastrã ne-au dat o mulþime de fructe. Cu toate acestea, am bãgat de seamã cã niciodatã nu te-ai gândit sã dãruieºti din ele ºi fetiþei orfane care

Coºuleþul cu struguri Într-o zi de toamnã, când s-a întors de la plimbare, Cristina a gãsit pe masã un coºuleþ cu struguri. Aceºtia erau copþi, de un galben strãlucitor, ºi erau aºezaþi pe frunze de viþã. - De unde sunt, mamã, aceºti struguri aºa frumoºi ºi pentru cine sunt? - Pentru tine, þi i-a trimis prietena ta, Maria, pentru cã sunt cei dintâi struguri care s-au copt în via lor. - Vai, cât este de bunã la suflet Maria ºi ce bine-mi pare cã nu m-a uitat! Abia

Ghici ghicitoarea mea Când greºeºti se supãrã, Când eºti bun se bucurã, Neclintit stã lângã tine ªi la rãu ca ºi la bine. Îngeraºul Te mustrã, dar te iubeºte; Îl pierzi, dar El te gãseºte; ªi de-ajungi ca sã-L iubeºti Tatãl tãu Îl tot numeºti. Dumnezeu Care este ziua-n care De la Domnul învãþãm Sã nu muncim, ci-n grabã mare În casa Lui sã ne-adunãm? Duminica Acest râu, cândva, demult Când Iisus fu botezat La minunea ce vãzu Cursul ºi l-a preschimbat. Iordanul

CMYK

Despre cine este vorba?

locuieºte lângã noi, la mãtuºa ei. Oare fructele pomilor noºtri nu sunt ºi ele un dar al bunãtãþii lui Dumnezeu? El a avut grijã de noi aºa cum un tatã bun poartã de grijã copiilor sãi. Aºa cum El are grijã de noi, tot aºa ºi noi trebuie sã ne îngrijim de copiii care nu au pãrinþi sau sunt mai sãraci. În acest fel ne putem arãta recunoºtinþa pentru tot binele pe care El ni-l dãruieºte. De acum înainte sã nu mai uiþi sã împãrtãºeºti ºi altora din darurile pe care ni le va mai da Pãrintele nostru cel ceresc.

Cel ce pãstreazã numai pentru sine Darul care de la Dumnezeu îi vine Nu ºtie sã Îi fie recunoscãtor Preasfântului nostru Binefãcãtor. (Pilde 6, 6-8)

ªi ……...........……. S-a întors la Noe spre searã, ºi avea în ciocul sãu o În multe versete din Sfânta Scripturã gãsim trimiteri la diferite ramurã verde de mãslin. animale sau pãsãri. ªtii sã com- (Facere 8, 11) pletezi spaþiile goale? Dacã nu, cautã în Biblie versetul respectiv. Însã ….....………... era cel mai ºiret dintre toate fiarele de pe pãmânt. (Facere 3, 1) Abel a fost pãstor de ………, iar Cain lucrãtor de pãmânt. (Facere 4, 2)

I o a n Botezãtorul Du-te, leneºule, la avea îmbrãcã…..........……. ºi vezi mintea din pãr munca ei ºi prinde minte! Ea, de …….......…… ºi care nu are nici mai-mare cingãtoare de piele împrejurul peste ea, nici îndrumãtor, nici mijlocului, iar hrana era sfãtuitor, îºi pregãteºte de cu varã ………..…… ºi miere sãlbahrana ei ºi îºi strânge la seceriº mân- ticã. (Matei 3, 4) care. Sau mergi la ……..….. ºi vezi Aºa se întâmplã cu toþi cei care cât e de harnicã ºi ce lucrare iscusitã sãvârºeºte. Munca ei o folosesc spre uitã de Dumnezeu, speranþa li se sãnãtate ºi regii ºi oamenii de rând. Ea veºtejeºte, iar încrederea le e spulbee iubitã ºi lãudatã de toþi, deºi e slabã ratã ca o pânzã de ………....….. . în putere, dar e minunatã cu iscusinþa. (Iov 8, 13-14)

Bucuria colindului

13

La Victoria,

Spectacolul de binefacere „Fii bun de Crãciun!“

Ce poate fi mai frumos decât bucuria de a dãrui? Naºterea Domnului Iisus Hristos, cel mai mare Dar fãcut omenirii de Tatãl Cel Ceresc, ne îndeamnã la mai multã bunãtate ºi milostenie, la blândeþe ºi la iubire faþã de cei aflaþi în suferinþã, fiind ºi noi la rândul nostru daruri pentru semenii noºtri. Spectacolul “Fii bun de Crãciun!” (ediþia a II-a) desfãºurat în Oraºul Victoria la iniþiativa Ligii Tinerilor Creºtini Ortodocºi, îndrumaþi de Pãrintele Adrian Magda ºi domniºoara Prof. Ana Dragomir, în colaborare cu Primãria Oraºului, a avut un

caracter caritabil, continuând tradiþia începutã anul trecut, aceea de a-i bucura pe participanþi ºi, cu ajutorul acestora, pe cei aflaþi în neputinþã ºi lipsuri. Acesta a avut loc sâmbãtã, 20 decembrie, la ora 16.00, la Casa de Culturã a oraºului. Piesa de teatru religios “Al patrulea Mag” interpretatã de elevii din Ligã, poeziile recitate ºi concertul de colinde susþinut de solistele de muzicã popularã Mariana ªandru, Viorica Cerbu ºi Mioara Greavu au adus lumina pe feþele celor care ºi-au pãrãsit pentru o orã ºi Colindiþa ºi poezii religioase. Colindele au reuºit sã impresioneze, sã înalþe sufletele ascultãtorilor, sã-i apropie unii de alþii, sã-i facã mai buni, mai iubitori, mai iertãtori, într-un cuvânt, mai credincioºi, picurându-le în suflete acea liniºte atât de necesarã pentru întâmpinarea sãrbãtorii Naºterii Domnului. Prof. Laura Ciolan

Primeneºte, gazdã, casa!

Pe scena amenajatã în centrul Fãgãraºului a avut loc joi, 18 decembrie 2008, un program de colinde ºi poezii religioase la care am participat cu elevii claselor a XI-a O ºi a XII-a O2 de la Colegiul Tehnic “Aurel Vijoli”, pregãtiþi împreunã cu domnul profesor Marcel Dobrea. Liceenii au devenit astfel vestitorii Naºterii Domnului, asemenea celor dintâi pãstori care au fost prezenþi la peºtera cea sfântã, unde s-a nãscut Pruncul Iisus. Ei au fost colindãtori ai zilelor noastre, care au cântat cu încredinþarea cã sunt solii unei lumi mai bune, binecuvântaþi de Domnul Care a venit între noi “sã Se nascã ºi sã creascã, sã ne mântuiascã". Deºi nu au cântat într-o casã propriu-zisã, ci în aer liber, având ca tovar㺠vântul ce le flutura prin pãr, elevii i-au invitat pe ascultãtori sã-ºi primeneascã casa sufletului pentru a primi Vestea cea Bunã prin intermediul unei suite de colinde: Gazde mari, nu mai dormiþi!, Tânãrul crai, La fântâna soarelui, Primeneºte, gazdã, casa!, Leagãn verde, Ninge, Scoalã gazdã din pãtuþ, Clopoþei,

jumãtate pregãtirile administrative pentru Crãciun ºi au venit sã se alãture acestei acþiuni umanitare. Spectacolul s-a încheiat cu un apel la bunãtate ºi dãrnicie, cheia asemãnãrii noastre cu Dumnezeu, lansat de Pãrintele Adrian Magda ºi de domnul Gheorghe Cristian, primarul oraºului. Astfel, fondurile strânse în urma spectacolului s-au transformat în daruri pentru cei nevoiaºi, oferindu-le o bucurie dãruitã din preaplinul nostru, cu speranþa cã vom încerca sã fim mereu buni cu cei aflaþi în nevoinþã, nu doar de Crãciun, ºtiind cã dãruind altora vom dobândi ºi noi! Teodora Huºtiu, Liga Tinerilor Creºtini Ortodocºi - Victoria ne dãrui ºi de a ne face daruri unii altora. Într-o astfel de atmosferã de sãrbãtoare încununatã de colindul nostru tradiþional românesc s-a desfãºurat a doua zi de Crãciun la ªinca Nouã. Aici a avut loc, în continuarea momentului liturgic, prezentarea concertelor de colinde susþinute de cãtre Corul bisericii din Viºtea de Jos, însoþit de primarul lor, Florin Ioani, împreunã cu distinsa reprezentantã a melosului românesc, doamna Mariana ªandru, ºi de cãtre Corul bisericii din ªinca Nouã. La atmosfera de profundã trãire religioasã ºi înãlþare spiritualã au contribuit ºi gazdele noastre, pãrintele Sorin Suciu ºi vrednicul primar Dumitru Flucuº. Alãturi de colind, la agapa frãþeascã au rãsunat necontenit cântece populare care, împreunã cu costumul ancestral românesc, au constituit cele mai elocvente forme de românitate, pãstratã vie în satele Þãrii Fãgãraºului. Prof. Gheorghe Malene

Dar de bucurie la ªinca Nouã

An de an Naºterea Domnului devine pentru noi, oamenii, un prilej de imitare a Darului divin pe care Tatãl ceresc l-a fãcut omenirii, trimiþându-L pe Fiul Sãu în lume la “plinirea vremii”, sã Se nascã ºi sã creascã, sã ne mântuiascã. Colinda nu este numai un mijloc de a-L preamãri pe Dumnezeu prin cântare, ci este în egalã mãsurã o posibilitate de a ne bucura sufletele unii altora prin frumos, armonie, tradiþie, acest mijloc (deseori arhaic) de exprimare cantabilã a adevãrului divin devenind cea mai potrivitã formã de a

CMYK

14

Bucuria colindului

Despre colinde, cu dragoste Colindele sunt creaþii populare care au însoþit în istorie poporul român. Alãturi de muzica bisericeascã, ele sunt un fundament, o constantã, o soliditate a neamului nostru. Cine le-a scris, când au apãrut, cine le-a compus melodiile? Nu se ºtie. Ele vin din negurã de vremi ºi vin odatã cu fiinþa neamului nostru, care s-a nãscut creºtin. Ele înseamnã CONCERT DE COmai multã bucurie, mai multã frumuseþe LINDE LA BISERIde sãrbãtori în sufletele noastre. CA “BRÂNCOVEANU”. ÎNTÂMPLARE CU DUMITRU Am cântat ºi anul acesFÃRCAª. În 1988, eram preot într-o pa- ta cu bucurie colinde, în rohie din Þara Fãgãraºului. În preajma Crã- bisericã, în casele noasciunului, un grup de tineri studenþi ai Uni- tre sau ale prietenilor. versitãþii din Cluj, conduºi de profesorul lor, Iar posturile de radio ºi inegalabilul taragotist Dumitru Fãrcaº, a dat televiziune ne-au umplut sufletele cu cânun spectacol la cãminul cultural din sat. Au tecele Naºterii Domnului, din toate zonele fost scenete, glume, cântece. Dumitru Fãr- þãrii. În a treia zi de Crãciun, în biserica caº a intervenit în câteva rânduri cu câte o “Sfântul Nicolae” din oraºul nostru a avut serie de melodii populare, care l-au consa- loc un concert de colinde susþinut de grucrat în timp ca pe un virtuoz al instrumen- pul vocal “Axios” al Protopopiatului Ortului popular. La un moment dat, a între- todox Fãgãraº, condus de profesorul rupt potpuriul pe care-l interpreta ºi, spre Gheorghe Malene. Concertul s-a bucurat surprinderea generalã, a început sã cânte de prezenþa ºi binecuvântarea ÎPS Lauinstrumental “O, ce veste minunatã”. O renþiu Streza, Mitropolitul Ardealului. clipã am rãmas înmãrmuriþi, apoi unul câte unul ne-am ridicat în picioare ºi am cântat ªinca Veche s-a bucurat duminicã, 28 cu toþii “colindul sfânt ºi bun”. Aveam, în acele momente, lacrimi în ochi, bucurie în decembrie 2008, de popasul duhovnicesc suflete, dar ºi teamã de ceea ce ar fi putut fãcut de grupul coral Axios al Protopopiaurma, de faþã fiind oficialitãþile localitãþii. tului Fãgãraº, care a venit la noi pentru a DE LA INTERZICEREA COLIN- ne vesti Naºterea Domnului nostru Iisus DELOR, LA INTERZICEREA ÎN- Hristos prin frumoase colinde strãmoºeºti. Corul preoþilor a fost întâmpinat în biSEMNELOR RELIGIOASE. Câtã serica arhiplinã de oamenii veniþi odatã cu bucurie am avut acum 18 ani, când am putut, în sfârºit, sã cântãm colindele fãrã lãsarea serii pentru a-ºi umple sufletele cu fricã ºi în afara bisericii, nu numai în inte- armoniile celor patru glasuri ale corului, de riorul ei! ªi iatã cã astãzi, dupã atâþia ani ceata flãcãilor ºi a fetelor din sat, dar ºi de de democraþie, sunt unii care spun cã corul bisericii alcãtuit din enoriaºe cu icoanele trebuie scoase din ºcoli, cã însem- râvnã cãtre Hristos, toþi îmbrãcaþi în frunele religioase îi agreseazã pe ceilalþi. ªi mosul port popular moºtenit din bãtrâni. Pe parcursul desfãºurãrii concertului, când te gândeºti cã în timpul dictaturii comuniste, minþi la fel de duºmãnoase au emoþia a cuprins întreaga bisericã, înãlþãtoainterzis cuvinte... În presã, la radio, la tele- rele colinde fiind rãsplãtite cu un prisos de viziune nu puteau apãrea: bisericã, cruce, aplauze. Am simþit în acele momente cã biserica de aici, de pe pãmânt a devenit o biHristos, preot, rugãciune. Ne gãsim într-un regim democrat ºi sericã cereascã, în care îngerii s-au coborât liber. ªi totuºi, oameni care se pretind co- printre noi, oamenii. Deºi colindele erau rifei ai democraþiei refac lista din timpul întru totul noi, fiecare murmura un refren, comuniºtilor. Pãcat. ªi apoi apar la slujbe un vers din: Flori de mãr cad la fereastrã, oficiale, la parastase, fãcând cruci peste Bunã seara lui Crãciun, În lãcaºul lui Crãciun, La Betleem în noapte, Plecarea cruci, pentru cã… dã bine. Poporul român a dãinuit în istorie prin magilor, Floricica sau Bunã dimineaþa la credinþa dreptmãritoare, prin limbã, prin Moº Ajun, în dorinþa de a intra în consorãbdare ºi prin umor. ªi prin slujbele nanþã cu armoniile perfecte. E uimitor cum timpul a rãmas undeva suspendat în eterniBisericii. ªi prin colinde.

Dupã cuvântul de bun venit adresat Înalt Preasfinþiei Sale a urmat prezentarea grupului ºi a dirijorului, domnul profesor Gheorghe Malene ºi o suitã de 15 colinde minunat armonizate ºi cu multã sensibilitate interpretate. La sfârºitul programului, îndelung aplaudat de cei prezenþi, un grup de copii în frumoase costume populare, veniþi de la Ucea de Jos împreunã cu pãrintele paroh Ion Tãrcuþã, a interpretat, cu glas melodios ºi curat, câteva colinde. A luat apoi cuvântul ÎPS Mitropolit Laurenþiu, care a avut cuvinte de laudã pentru membrii grupului vocal ºi pentru dirijor. “Colindele, a spus Înalt Preasfinþia Sa, sunt creaþii ale Bisericii, au plecat din Bisericã ºi s-au întors în Bisericã. Ele au rostul de a transmite pe pãmânt bucuria Cerului, bucuria Naºterii Fiului lui Dumnezeu.” A binecuvântat apoi pe cei prezenþi, urându-le “Sãrbãtori fericite”. A urmat o agapã creºtinã, unde de asemenea s-au cântat colinde. Preot paroh Marcel Dobrea tate, clipele zburând pe lângã noi. Astfel, când s-a încheiat concertul cu Pluguºorul ºi La mulþi ani, oamenii au izbucnit în aplauze, manifestându-ºi spontan bucuria. E minunat sã ai alãturi oameni care au suflet, oameni care simt muzica, oameni care îºi pot exprima fericirea pe chipuri! Apoi am ascultat colindele celor mai mici vestitori din ªinca; aceºtia, cu glasurile lor cristaline, au vestit Naºterea Domnului. Dupã aceea au colindat flãcãii din ceatã o colindã veche, De roagã, se roagã, transpunându-ne în vremuri de demult prin limbajul arhaic. Nici fetele lor nu s-au lãsat mai prejos colindând singure, apoi alãturi de doamnele din corul bisericii din ªinca Veche. Enoriaºii s-au bucurat de un înãlþãtor cuvânt de învãþãturã adresat de Pãrintele Protopop Ioan Ciocan, dupã care au urmãrit jocul flãcãilor cetei, care s-au dovedit a fi talentaþi, bine pregãtiþi ºi doritori în a pãstra tradiþiile populare ale satului nostru. Chiar dacã s-a lãsat noaptea ºi frigul s-a înteþit, oamenii parcã n-ar mai fi plecat acasã. Când au fãcut-o, într-un târziu, au dus cu ei ecourile colindelor ascultate ºi cântate la bisericã, fiind încredinþaþi cã trebuie sã facã tot ce pot pentru a se împlini ceea ce s-a spus în Sfânta Scripturã: “Cântaþi Domnului tot pãmântul!” Prof. Laura Ciolan

Cu colindul la ªinca Veche

Cu Dumnezeu în casã

15

Au trecut sãrbãtorile ºi am intrat într-un nou an, odatã cu care avem ocazia unui nou început: sã devenim mai buni, sã iertãm toate cele rele ale anului trecut Indicaþii generale: ºi sã continuãm sã trãim "Cu Dumnezeu în casã"; în numãrul acesta: despre binePropolisul este compus din facerile pe care ni le-a lãsat Domnul prin munca albinelor, idei de hranã pentru trup, dar ºi hranã pentru suflet - un îndemn la simplificarea vieþii, la rugãciune ºi rãºini vegetale, cearã, uleiuri eterice, fier, cupru, zinc, dragoste pentru tot ce ne înconjoarã. mangan, la care se adaugã Viaþa aceasta este cu totul polen, flavonoide etc. Este folosit ca biostrecãtoare. ªi tot ceea ce e timulator, mãrind rezistenþa fizicã ºi înlãlegat de ea este trecãtor. Sã "Scumpã Norica, tu îmi ceri câteva ne zidim sufletele, sã le întãrim cu vir- turând oboseala. Datoritã proprietãþilor sale sfaturi pe care eu cu dragoste þi le dau. Tu tuþile creºtineºti, nu pentru viaþa aceasta, antivirale, antitoxice ºi antiinflamatorii, fã-þi educaþia creºtinã în familie. Înva- ci pentru cea viitoare. Patria noastrã cea propolisul este foarte apreciat. Este un bun þã-te sã fii o gospodinã cât mai bunã, sfântã ºi veºnicã, unde ne vom regãsi cu stimulator al refacerii þesuturilor, foarte util trãieºte o viaþã de mare curãþenie, fã fapte toþii dupã moarte, este Cerul. Sã stãruim în vindecarea rãnilor, tãieturilor, arsurilor, bune ºi iubeºte mult, tot ce este creaturã ca în viaþa aceasta sã ne învrednicim prin degerãturilor, sau în cicatrizarea operaþiilor. a lui Dumnezeu. Simplificã-þi viaþa cât faptele, vorbele, atitudinea ºi gândurile Propolisul vindecã mucoasa bucalã ºi stopeazã infecþiile la nivelul gingiilor. mai mult, întotdeauna mulþumeºte-te cu noastre, de Cer. Balsamul de propolis protejeazã împotriva puþin, învaþã-te a te jertfi pe tine însuþi Nu existã fericire adevãratã decât în pentru binele aproapelui. Fã bine ori de Iisus Hristos. Pe aceea cãutaþi de o rea- radiaþiilor. Propolisul poate fi folosit ca atare, câte ori se iveºte prilejul. lizaþi. Nu vã uitaþi la felul cum înþelege ºi mestecat, înglobat în miere - mierea Norica, învaþã-te a medita, trãieºte o trãieºte lumea viaþa. Voi aveþi un îndrepviaþã de rugãciune. Rugãciunea este tar de viaþã - calea creºtinã - ºi dupã acest propolizatã sau folosit la prepararea diferitelor unguente. expresia cea mai curatã a iubirii de îndreptar cãlãuziþi-vã paºii. “ Moduri de folosire în funcþie de Dumnezeu ºi de aproapele. Când vei (Aiud, 23 septembrie 1945) afecþiuni: Cel mai frecvent este folositã ajunge sã te poþi ruga cu adevãrat, cu adeDin scrisorile lui Valeriu Gafencu tinctura de propolis, la 100 ml alcool de vãrat ai realizat pacea, fericirea. (...) cãtre sora sa, Norica. peste 80 de grade se adaugã 20 g propolis formã de steluþe aranjate brãduþ, dar mãrunþit. Amestecul se pune într-o sticluþã ºi se pot face în orice formã, sau pur ºi se agitã zilnic, timp de 14 zile, dupã care se simplu tãiate fâºii ºi rãsucite. lasã la decantat ºi se alege lichidul curat. Sunt extraordinar de bune, Se pregãtesc aºa: Medicina a dovedit cã tinctura de propolis iar ce mi-a plãcut mult la ele e - se frãmântã un aluat din este eficientã în tratarea tuturor bolilor faptul cã ies foarte pufoase ºi caºcavalul ras, fãinã, un praf de infecþioase (30 picãturi/zi, într-un pahar cu cã sunt fãrã praf de copt. sare, 1 linguriþã boia ºi untul în fulgi ceai cald), combaterea tulburãrilor de Reþeta e urmãtoarea: - se face o bilã care se înfãºoarã menopauzã (10 picãturi pe zi, timp de un - 250 g caºcaval în folie ºi se dã la frigider 60 minute an), vindecarea inflamaþiilor prostatei (30 - 200 g fãinã - se întinde aluatul în foaie de 1 picãturi/zi), rinichilor ºi ficatului (de douã - 1 linguriþã boia, dar cm ºi se taie fâºii care se rãsucesc ori pe zi, câte 40 de picãturi - se repetã pânã merge ºi fãrã sau se folosesc diverse forme. la vindecare), în tratarea TBC-ului pulmonar - sare - se încinge cuptorul, se ung (de trei ori/zi câte 30 de picãturi, completate - 200 g unt rece beþiºoarele sau steluþele cu gãlbenuº cu inhalaþii - la o canã apã fierbinte se - 1 gãlbenuº bãtut, se presarã dupã gust caºcaval, sare, adaugã 100 picãturi de tincturã - de 2 ori pe - sare, susan sau chimen pentru chimen sau susan ºi se coc 20 de minute. sãptãmânã), combaterea enteritelor, parazipresãrat deasupra. tozelor intestinale, durerilor de stomac ºi Reþetã oferitã de doamna Eu le-am fãcut de sãrbãtoare, în Laura Sava - Ghiroda, jud. Timiº tratarea ulcerului gastro-duodenal (40 picãgãlbenuºuri, 10 linguri de zahãr pu- turi puse în 100 ml drã, 3 plicuri de zahãr vanilat, 3 lapte cald, remediu linguri de cacao, un pachet de unt. consumat zilnic, pe Ingrediente pentru blat: 8 Mod de preparare a cremei: stomacul gol), reglarea albuºuri, 8 linguri zahãr, 8 linguri Toate ingredientele se amestecã tensiunii arteriale. La fãinã, 200 g nucã tãiatã, 200 g bine ºi se fierb pe baie de aburi toate afecþiunile pielii, rahat tãiat cubuleþe, 100 g stafide, amestecând continuu cu mixerul. rãni vechi, arsuri ºi coaja rasã de la o lãmâie, 1 praf de La final este nevoie de 2 foi de micoze, locurile bolnacopt. napolitanã cumpãrate care se ung ve se pot vindeca prin Mod de preparare a blatucu crema, iar în mijloc se pune tamponare cu tincturã lui: Albuºurile se bat spumã cu de propolis, aceasta blatul. cele 8 linguri de zahãr, se pune Reþetã oferitã de doamna având acþiune cicafãina, apoi se adaugã nuca, stafipreoteasã Mihaela Tatu, trizantã. dele, rahatul ºi praful de copt. Se unsã ºi tapetatã cu fãinã. din Voievodenii Mari Marilena Vlãdoianu Ingrediente pentru cremã: 8 pune compoziþia la copt în tava

Propolisul

„Simplificã-þþi viaþa!“

Sãrãþele cu caºcaval

Prãjiturã cu napolitanã

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Nicolae“ din Cincºor se cunoaºte, iar al doilea clopot a fost donat în anul 1857, de un sas.

În pelerinajul nostru pe la bisericile din Þara Fãgãraºului am ajuns ºi la Cincºor, un sat unde multã vreme civilizaþia tradiþionalã româneascã a convieþuit cu cea sãseascã. În cãlãtoria prin trecutul acestei aºezãri care existã încã din vremea dacilor, unde se aflã ºi astãzi o bisericã sãseascã fortificatã în secolul al XV-lea, dar ºi faimosul "turn al slãninilor", ne este ghid pãrintele paroh Gheorghe Moga.

Turnul slãninilor Lângã biserica ortodoxã se aflã "turnul slãninilor" (foto de mai jos), o construcþie ridicatã dupã modelul turnului sãsesc de la biserica fortificatã, care servea pe vremuri la depozitarea slãninii. Deoarece casele de lemn nu erau un mediu bun unde sã se pãstreze

Sat de pe vremea dacilor Vestigiile descoperite în zonã aratã cã aºezarea exista încã din vremea dacilor. Dupã cucerirea din Bisericã ridicatã cu anul 106, romanii au ales multe sacrificii amplasarea unei cetãþi pe teritoriul actual al satului Cincºor, lucru arãÎncã din vechime, românii tat de multe dovezi arheologice din ortodocºi din Cincºor au avut perioada anilor 106-271 d.Hr.; o bisericuþã construitã din s-au gãsit aici vârfuri de sãgeþi, Pr. Gheorghe lemn, pe care mai târziu au Moga suliþe, inscripþii, monede din timdemolat-o ºi au vândut-o pul împãraþilor Nero ºi pânã la Servus credincioºilor din satul ªona, iar cu Alexander. În anul 1984, cu ocazia banii primiþi au plãtit meºteri care excavaþilor fãcute de constructorii hidro- în locul ei au zidit în 1849 o altã bicentralei, un muncitor a observat din sericã, din piatrã ºi cãrãmidã, care a întâmplare în cupa excavatorului un obiect fost acoperitã cu þiglã. Fiind un sat sãrac, strãlucitor. Era o mascã mortuarã din zidirea bisericii s-a fãcut cu multe sacriperioada de dupã retragerea aurelianã din ficii; bãtrânii povestesc cã în perioada anul 271, o piesã foarte valoroasã, care se ridicãrii lãcaºului de cult doar vreo patru aflã acum la Muzeul Þãrii Fãgãraºului familii din tot satul aveau vite de jug. "Valeriu Literat". Astfel, pentru terminarea lui s-au fãcut Prima atestare documentarã a satului colecte ºi s-au cerut ajutoare în satele din Cincºor dateazã însã abia din anul 1332, împrejurimi. când localitatea se numea Parvum Biserica, cu hramul "Sf. Nicolae", este Promotorium. Mai târziu a primit ºi de- o clãdire simplã, în formã de navã, fãrã numirea sãseascã Klein-Schenk. ornamente, cu tavanul plat - fãrã boltã. Are Cincºorul a avut multã vreme ca un singur turn clopotniþã. Este aºezatã în locuitori majoritari saºii, aceºtia con- mijlocul satului, la ºoseaua principalã, vieþuind de-a lungul veacurilor împreunã având la stradã un zid de piatrã. Curtea cu românii. Astãzi însã nu mai existã decât interioarã serveºte ºi pentru cimitirul paroîn jur de 20 de persoane din comunitatea hial. Într-o monografie alcãtuitã în 1906, sãseascã, numãrul lor reducându-se drastic dupã deportãrile din timpul celui de-al pãrintele Vasile Debu consemneazã cã cel doilea rãzboi mondial ºi emigrãrile de mai vechi clopot al biserici este din anul 1830, donat de un român al cãrui nume nu dupã 1989.

slãnina, sãtenii îºi aduceau produsele în acest mic turn cu pereþi de piatrã, al cãrui sistem de ventilaþie natural asigura pãstrarea lor în cele mai bune condiþii. Proprietarul slãninii se putea aproviziona doar duminica, dupã vecernie, când clopotul mic anunþa prezenþa responsabilului la turn ºi fiecare venea sã ia cât credea cã va consuma cu familia în sãptãmâna care urma. Nimeni în afarã de responsabil nu avea voie sã taie slãninã, iar în timpul postului turnul nu se deschidea. Pereþii construcþiei sunt astãzi deterioraþi, din cauza sãrii care a cãzut de-a lungul timpului de pe bucãþile de grãsime afumatã, însã el pãstreazã ºi astãzi atmosfera de odinioarã, cu grinzile pe care se aflã numerele de casã ºi cuiele de care era agãþatã slãnina. Pr. paroh Gheorghe Moga

Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian nr. 2. Tel. 0268211790 Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Adrian Redactor ºef: Natalia Corlean Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu Corecturã: Amalia Rãibuleþ (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Tiparul: SC GRAMM SRL, Braºov Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

CMYK

Colaboratori: Amalia Rãibuleþ, Irina Constantinescu Tehnoredactor: Natalia Corlean Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la [email protected]