Analiza Practicii Judiciare In Domeniul Antreprizei

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Drept Departament : Drept Privat

Lucrul individual “ Analiza

practicii judiciare CSJ al contractului de antrepriză”

A elaborat: Donica Cristina, studenta Anul III gr (1502) Profesor: Malanciuc Ion

Chişinău 2018

Cuprins: § Aspecte teoretice § Analiza practicii judiciare CSJ al Contractului de antrepriză § Concluzii § Bibliografie.

2

Actualmente, ca urmare a schimbării la economia de piaţă şi a creşterii necesităţilor populaţiei este evidentă ascensiunea unor relaţii sociale îndreptate spre satisfacerea acestor nevoi. Astfel a fost inevitabilă reglementarea acestor raporturi, luînd forma unor acte, o varietate ale acestor acte juridice este şi contractul. Contractul este un acord de voinţe, realizat în mod legal,între două sau mai multe persoane, care au intenţia de a da naştere unor raporturi juridice, de a le modifica sau a le stinge, pentru realizarea scopurilor,dorite. Important că existenţa a două persoane în cadrul raportului nu este un garant al existenţei contractului, fiin necesar existenţa a două părţi ce urmăresc scopuri distincte. Chiar dacă există o multitudine de reglementări practica judiciară este extrem de bogată în soluţionarea litigiilor aferente contractelor. O varietate ale acestora este şi contractul de antrepriză. Prin contractul de antrepriză una din părţi, antreprenorul, se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru cealaltă parte, beneficiarul, în schimbul unui preţ. Întrucât se face vorbire despre o lucrare materială sau intelectuală, precum şi de prestarea unui serviciu, obiectul unui astfel de contract este foarte larg, încluzând practic orice prestare de servicii sau execuţia unor lucrări de orice natură care nu sunt reglementate în mod expres ca fiind alt tip de contracte. Reieșind din faptul că contractual de antrepriză reprezintă un raport juridic în care fiecare parte a acestuia suportă anumite riscuri, cum ar fi: 1. Riscul lucrării (contractului) – antreprenorul se obligă să efectuieze pe riscul sau o anumită lucrare. Prin urmare dacă executarea contractului devine imposibilă din cauze de forța majoră, antreprenorul nu are dreptul la remunerație 2. Riscul materialelor – riscul pieirii, sau deteriorarii fortuite a materialelor necesare executării contractului îl suportă cel care le-a furnizat 3. Riscul obiectului contractului – riscul pieirii sau deteriorării fortuită a obictului contractului pînă la recepționarea lui îl suportă antreprenorul. Litigiile apar pe motive variate , începănd de la neexecutarea obligațiilor și pînă la interpretarea eronată a esenței contractale încheiate. Pe lingă aceasta este important de a ţine cont de unele drepturi și obligații specifice exclusive acestui tip de contract. Drepturile si obligațiile parților în cadrul contractului de antrepriză 



Antreprenorul este obligat să întreprindă toate măsurile pentru a eficientiza modul de desfăsurare a lucrărilor față de obiectul contractului cît și pentru a obține rezultatul dorit de client. Deoarece antreprenorul se socoate specialist și profesionist în domeniul dat, el trebuie să informeze clientul despre toate acțiunile care trebuie să le întreprindă pentru a obține rezultatul dorit, în ce privește calitatea materialului din care urmează să fie îndeplinită, transformată sau reabilitată lucrarea – obiect al contractului. 3

 

  





Antreprenorul este obligat să efectuieze lucrarea de sinestatator, sau personal dacă aceasta prevede contractul, sau reiese din contract (calitățile personale ale antreprenorului). Antreprenorul trebuie să furnizeze materialul, sau să execute lucrul din materialul clientului conform contractului, însă în ambele cazuri el duce răspundere de calitatea bunului ce formează obiectul contractului. El trebuie să depisteze viciile materialului deoarece este profesionist și să informeze clientul în măsura în care aceste vicii ar putea dăuna calității bunului. Antreprenorul trebuie să informeze despre faptul existenței anumitor împrejurări ce ar împiedica executarea sau finalizarea lucrărilor în termen. Antreprenorul trebuie să transmită clientului obiectul contractului în termenii, modul și locul stabilit în contract. Obiectul trebuie să fie liber de orice viciu de ordin material sau juridic. Dacă în cadrul contractului sînt executate lucrări capitale, atunci se îndeplinește actul de predare primire al bunului, iar antreprenorul trebuie să ia parte la transmiterea bunului către client, unde se va face cunoscută toată informația față de obiectul material al contractului, clientului, iar ultimul va recepționa lucrarea Dacă în cadrul recepționării lucrării de către client se vor depista careva vicii materiale, antreprenorul va fi obligat să le înlăture pe cont propriu.

În ce privește remidierea (înlăturarea) viciilor, art.930 alin.3 prevede că antreprenorul poate să refuze înlăturarea acestor vicii dacă aceasta presupune niște cheltuieli disproporționale (adică de o proporție mult mai mare).imobil sau mobil, iar dobînditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare. Trebuie să evidenţiem caracterul strict oneros al acestui contract, fiecare dintre părţi urmărind un beneficiu patrimonial. Contractul este unul consensual, putandu-se incheia si verbal, daca in functie de activitatea prestata nu se prevede altfel prin lege. Este indicat totuși să se întocmeasca un contract in formă lui clasica pentru a putea fi probat, în caz de necesitate. Antrepriza este un contract comutativ . Partile isi cunosc obligatiile si intiderea acestora inca de la incheierea lui, iar prin acesta, ambele urmaresc un scop patrimonial. Este si un contract sinalagmatic, adica partile pot invoca rezilierea, rezolutiunea, exceptia de neexecutare etc. Contractul de antrepriză este foarte des accesat de populaţie din motivul că acesta reprezință un pilon al dezvoltării economice , precum și constituie o facilitare cu privire la interesele particulare ale fiecărei dintre părți : Clientul – obține lucrrea dorită iar antreprenorul – își stocheaz venitul pecuniar, totuşi din diverse motive, numărul de litigii este nefiind unul mare, demonstrat prin conţinutul cauzelor soluţionate de instanţele naţionale inclusiv Colegiul Civil al CSJ .Ar fi asta oare din motivul că instanțele în fond exercită și aplică legea materiala și procedurala corect, sau pe motivul unei conștientizări a gravității și responsabilității încheierii unui astfel de contract ?!

4

Conflicte apar la diverse etape a executării şi din motive caracteristice tuturor fazelor contractuale. Pot apărea probleme în instanţă cînd o parte îndreptăţită poate cere recuperarea a prejudiciului cauzat prin neexecutarea în termen a contractului de antrepriză, esențial în acest caz este depistarea cînd incepe termenul de prescripție și decursul a ce perioadă poate fi exercitat dreptul subiectiv civil încălcat prin neexecutarea obligației contractuae.. Un exemplu elocvent ar fi dosarul nr. 2ra-1262/ astfel , la judecarea pricinii s-a aplicat greșit norma materială deoarece , contractul de antrepriză fiind un contract numit are elemente si reglementări specifice rorturilor juridice dintre părţi. În acest sens, Colegiul notează că instanţa de apel greşit a aplicat normele de drept material, aplicînd în acest sens prevederile art. 268 lit.a) din Codul civil, iar concluzia precum că termenul în interiorul căruia urmează a fi înaintată acţiunea a expirat ,este eronată, or cum s-a constatat , în cauză nu se solicită încasarea penalităţilor, iar legea stipulează termene de prescripţie speciali în contractele de antrepriză şi începutul curgerii acestora în sensul art. 968 şi art. 969 din Codul civil. Analizînd materialele cauzei , am delimtat că Instanța a apreciar eronat obiectul litigiului , reieșind din specificul contractului de antrepriză și anume a normei art.602 alin. (1) şi (2) din Codul civil, care stipulează că, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă , dar nu art. 624 din aceeaşi lege, or neexecutarea obligaţiei (care include şi executarea tardivă) şi clauza penală sunt instituţii de drept prevăzute de două norme distincte, iar în dependenţă de aceasta urmează a fi aplicate diferite termene de prescripţii. Dosarul nr.2rac-438/15 este caracterizat prin recunoașterea valabilității contractului de antrepriză . Una din caracterele juridice ale contractului de antrepriză constă în faptul că acesta este un contract consensual, deoarece se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, nefiind necesară respectarea vreunei forme solemne. Totodată, din sensul art. 210, alin.1) Cod civil rezultă că actele juridice dintre persoanele juridice trebuie să fie încheiate în scris, dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1 000 de lei. Forma contractului joacă un rol important în raporturile juridice dintre părţi fie cea ca condiţie de valabilitate a actului juridic civil, nerespectarea căreia atrage nulitatea acestuia, fie forma cerută pentru probarea actului juridic civil, nerespectarea ei nu atrage nulitatea actului ci imposibilitatea dovedirii lui prin proba cu martori. Din materialele dosarului am analizat și examinat circumstanțele de fapt și de drept araportului de antrepriză încheiat între „Mebax&Co” SRL – antreprenor și „Doner Kebap” SRL- client , constatînd netemeinicia acţiunii, deoarece reieşind din obligaţia probaţiunii prevăzută de art. 118 CPC SRL „Mebax&Co” SRL nu a adus în susţinerea cerinţelor sale probe pertinente şi incontestabile, care ar atesta legalitatea pretenţiilor formulate faţă de „Doner Kebap” SRL precum şi nu a făcut nici dovada existenţei a cărorva obligaţiuni neexecutate de aceasta faţă de sine. Astfel , deși antreprenorul susține că și-a executat obligația de a confecționa și instala mobilierul pentru client, nu există probe admisibile și pertinente suficiente pentru a demonstra existența contractului de antrepriză , deorece nu au fost percepute acte unde clientul „Doner Kebap” SRL și-ar fi manifestat consimțămîntul prin semnătură sau orice alta formă de manifestare de voință ce poate fi probată. Respectiv, temeinicia plîngerii cu privire la incasarea sumei ( plata pentru lucrarea efectuată + cheltuielile pentru judecată) a fost eronat apreciată astfel, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău 5

din 28 mai 2015 şi hotărîrea Judecătoriei sec. Rîşcani, mun. Chişinău din 23 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Firma Comercială de Producţie „Mebax&CO” SRL împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Doner Kebap” privind încasarea sumei şi se emite o nouă hotărâre, prin care se respinge cererea de chemare în judecată depusă de către Firma Comercială de Producţie „Mebax&Co” SRL ca fiind neîntemeiată. După părerea mea , Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a soluționat cauza printr-un recurs sufficient de motivate și explicit. Dosarul nr. 2rac-406/16 s-a remarcat datorită specificului termenului de prescripție , care în conformitate cu art. 968 alin. (2) Cod civil, potrivit cărora acţiunea care se referă la construcţii poate fi intentată în decurs de 5 ani. Astfel , din materialele cauzei am depistat că a fost încheiat un contract de antrepriză între ÎI ,,Sanda Mazur” şi SA ,,Drum Bun”, ÎI ,,Sanda Mazur” a efectuat lucrări de amenajare a teritoriului SA ,,Drum Bun”în calitate de antreprenor. Conform prevederilor art. 946 Cod civil, prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit. Obiectul contractului de antrepriză poate fi atît producerea sau transformarea unui bun, cît şi obţinerea unor alte rezultate prin efectuarea de lucrări. Antreprenorul executîndu-și obligația contractual , a cerut plata sumei convenite. Somarea și respectarea procedurii de punere în înîrziere a clientului , a servit drept temei de apariție a litigiului cu privire la încasarea datoriei . Cererea de chemare în judecată a fost respinsă pe motivul că este neintemeiată și că nu a fost depusă în termen , fiind lipsită de posibilitatea examinării a dreptului încălcat. Însă cum a depistat ulterior Colegiul , potrivit pct. 12 lit. d) din Anexa nr. 1 la contract, termenul de garanţie este de 3 ani, iar conform art. 969 Cod civil, dacă legislaţia sau contractul stabilesc un termen de garanţie, reclamaţia poate fi înaintată în interiorul acestui termen. Termenul de prescripţie curge din momentul înaintării reclamaţiei, iar dacă reclamaţia nu a fost înaintată, termenul de prescripţie curge de la data expirării termenului de garanţie. Prin urmare, Colegiul a constat că, acţiunea înaintată de către ÎI ,,Sanda Mazur” nu este supusă termenului de prescripţie de un an, aşa cum greşit a constatat instanţa de apel, ci, cu referire la circumstanţele constatate şi normele de drept invocate, Colegiul constată că acţiunea ÎI,,Sanda Mazur” este depusă în interiorul termenului de prescripţie prevăzut pentru litigiile izvorâte din contractul de antrepriză, atunci când obiectul contractului este o construcţie şi există termen de garanţie. Respectiv , în urma examinarii Deciziei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie am evidențiat specificul termenului de garanție și a calorificării corecte a termenului de prescripție , care este unul expres prevăzut de normele Codului Civil a RM.

6

Analiza practicii judiciare este, pentru studenţi o formă a perceperii instituţiilor reglementate de orice ramură, inclus dreptul civil.Doar datorită corelaţiei doctrinei cu situaţia practică şi evidenţierea problemelor de bază ce pot apărea în aplicarea dreptului material la soluţionarea litigiilor. În această lucrare s-au conturat diverse idei vizavi decontractul de antrepriză,în care o persoană ( antreprenorul) se angajează , în schimbul unei remunerații să îndeplinească de manieră independentă o lucrare , in profitul alteia ( proprietarul lucrării) , fără a o reprezenta. Obligațiile contractuale pot fi încălcate atît de antreprenor, cît și de client. Încălcarea poate aveal loc sub forma neexecutării prevederilor contractuale sau prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor care izvorăsc din contractul de antrepriză. Astfel, în materia contractului de antrepriză se aplică normele generale cu privire la răspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, prevăzute la art.602 CC RM.Normele care reglementează contractul de antrepriză stabilesc numai cazurile speciale care țin de natura acestui contract, de răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor contractuale. Potrivit regulii generale, răspunderea apare sub forma de compensare pentru prejudiciul cauzat și alte forme prevăzute de lege. În contractul de antrepriză, părțile pot conveni, de comun acord asupra răspunderii contractuale în forma de penalități, dar acestea pot fi aplicate doar dacă există o clauză contractuală în acest sens sau dacă sunt prevăzute de lege. Examinînd jurisprudența Curții Supreme de justiție , am conturat că cel mai des , problema litigiilor rezultate din contratul de antrepriză survin din cauza neexecutării obligației , predominînd neexecutarea plății pentru lucrarea efectuata. Preponderent , antreprenorul este acel subiect care suportă cele mai mule riscuri . Actualul CC al RM conține un număr redus de norme, care prevăd apariția răspunderii civile pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. În cele mai frecvente cazuri, în contractul de antrepriză răspunderea antreprenorului se manifestă prin suportarea cheltuielilor suplementare necesare pentru diminuarea viciilor și abaterilor stabilite în cadrul recepționării lucrării, dar numai cu condiția că clientul, în actul de recepționare, a notificat pretențiile și rezervele sale cu referire la viciile și abaterile constatate. Dacă la recepţionarea lucrării nu au fost constatate careva vicii şi abateri şi clientul a acceptat lucrarea fără rezerve, apoi el este în drept, în virtutea legii, de a prezenta antreprenorului reclamaţii în cazul dacă pe parcursul expoatării sau folosirii lucrării vor fi descoperite careva vicii ascunse, care nu au putut fi constatate în momentul recepţionării lucrării.În caz contrar, antreprenorul nu poartă răspundere pentru viciile și abeterile stabilite la recepționarea lucrării. Există însă o exceptie, de la această regulă, cînd antreprenorul poartă răspundere în toate cazurile pentru viciile ascunse. Astfel, clientul care a acceptat lucrarea fără rezerve conservă totuşi drepturile împotriva antreprenorului în cazul viciilor ascunse. Răspunderea antreprenorului se manifestă și prin faptul că el suportă nu numai cheltuielile necesare pentru înlăturarea viciilor și abaterilor stabilite în cadrul recepționării lucrării, dar și alte cheltuieli, în special cheltuielile de transport, precum și prețul materialelor. De asemenea, antreprenorul are obligația de a repara prejudiciul cauzat clientului, care a apărut ca urmare a rezilierii contractului din cauza viciilor. Clientul poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat antreprenorului, dacă el fiind informat de către antreprenor la timp și în modul corespunzător, nu înlocuiește în termenul convenit materialul inutilizabil, nu schimbă indicațiile cu referire la modul de executare a lucrării sau nu înlătură alte circumstanțe care amenință utilitatea lucrării. Răspunderea clientului apare și atunci cînd 7

imposibilitatea terminării lucrării are loc din cauza materialului necalitativ prezentat de client sau a indicațiilor acestuia. Actualul CC RM stipulează normă care protejează interesele clientului, astfel încît antreprenorul este obligat să poarte răspundere necondiționată în caz de viclenie a acestuia în cadrul recepționării lucrării. Astfel, potrivit art.965 CC RM, dacă viciile au fost trecute sub tăcere cu viclenie, antreprenorul nu poate invoca o convenţie prin care drepturile clientului privind viciile sînt excluse sau restrînse. Răspunderea părților în contractul de antrepriză poate surveni doar pe parcursul termenului de prescripție, care este de un an din momentul recepționării lucrării mobile și 5 ani pentru bunurile imobile.Acțiunea care se referă la construcții, poate fi intentată în decursul a cinci ani. Dacă contractul prevede recepționarea lucrării de părți, termenul de prescripție curge din ziua recepționării lucrării în ansamblu.Potrivit art. 969 CC RM, dacă legislaţia sau contractul stabilesc un termen de garanţie, reclamaţia poate fi înaintată în interiorul acestui termen. Termenul de prescripţie curge din momentul înaintării reclamaţiei, iar dacă reclamaţia nu a fost înaintată, termenul de prescripţie curge de la data expirării termenului de garanţie Analiza practicii judiciare permite perceperea mult mai vastă a doctrine , precum și realizarea a factorilor determinanți a litigiilor ce pot apărea cu privire la raporturile contractual de antrepriză. După părerea mea , cea mai mare greșeală care se săvîrșește de către pătțile contracuale este aprecierea eronată a responsabilității și a consecințelor pe care aceștia trebuie să le suporte.

8

§ Bibliografie. 1. Cod Civil RM Nr 1107 din 06.06.2002 publicat: 22.06.2002 în Monitorul Oficial nr. 661. 2. Cod de procedură Civilă al Republicii Moldova Nr. 225 30.05,2003 publicat : 21.06.2013 în Monitorul Oficial Nr. 130-134 3. Drept civil . Contracte special. Philippe Malaurie , Laurent Aynes, Pierre Yves-Gautier , Editura Wolters Kluwer România , 2009

4.

http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=37763 5. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=23744 6. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=31984

9