Aci-sosi-pe-vremuri-tema-si-viziunea.docx

Teodora Serban Clasa a XII-a F Colegiul Național ,,Calistrat Hogaș”

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat Ion Pillat este autorul unei opere literare de o rară sensibilitate lirică, de viziune tradiționalistă, dar cu accente moderniste. Poetul reia vechile teme ale tradiționalismului românesc prezente atât în pastelurile lui Alecsandri, cât și în poezia sămănătoristă și poporanistă. Acestea sunt susținute însă cu alte mijloace, înfluențate de atmosfera epocii interbelice, marcate de prezența simbolismului și a modernismului poetic. Ovid Crohmălniceanu consideră că Pillat cântă bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacțiile vieții patriarhale. Tradiționalismul include totalitatea tendințelor literare conservatoare din perioada interbelică, care își propun să apere: românismul, ortodoxismul, specificul național, viața autohtonă, grupate în jurul revistei Gândirea, condusă de Nichifor Crainic. Revista a apărut la Cluj în 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu și D.I.Cucu. Se mută la Bucureși după 1922 sub conducerea lui Nichifor Crainic și își încetează activitatea în 1944. Aci sosi pe vremuri este o creație lirică de factură tradiționalistă inclusă în ciclul Trecutul viu, care face împreună cu Florica din volumul Pe Argeș în sus, apărut în 1923. Poeziile din acest volum prezintă imaginea satului natal, patriarhal (moșia Florica), casa părintească, interiorul, poezia obiectelor, universul rural, împrejurimile casei, natura câmpenească, însuflețită de amintirile copilăriei. Tradiționalismul lui Ion Pillat se concretizează în: tonul elegiat al discursului liric, în acord cu tema centrală a timpului trecător (fugit irreparabile tempus), preferința pentru universul rural, nostalgia patriarhalității (peisajul devine doar un pretext pentru meditația asupra efemerității existenței umane și a statorniciei naturii), cultul strămoșilor, lirismul de tip obiectiv, conservarea prozodiei tradiționale, intelectualizarea imaginii artistice, preferința pentru idealizarea trecutul, seninătatea viziunii etc.. Ca specie literară, Aci sosi pe vremuri a fost considerat atât o meditație nostalgică, pastel spiritualizat, cât și baladă cultă sau artă poetică. Titlul operei anunță tematica rurală și face referire la trecut și prezent, punând accentul pe trecerea ireversibila a timpului. În structura sa simbolică, este vizibil atât planul trecutului, marcat prin folosirea locoțiunii adverbiale de timp pe vremuri, cât și planul trecutului, evidențiat prin folosirea adverbului aci. Adverbul aci este un termen popular, marcă a

1

Teodora Serban Clasa a XII-a F Colegiul Național ,,Calistrat Hogaș”

subiectivității, care anunță prin sonoritatea sa, tematica rurală. Verbul la timpul perfect simplu sosi face referire la cele doua planuri ale poeziei în care este evidențiată povestea de iubire trăită în trecut și retrăită în prezent. Nivelul fonetic şi prozodic: -rimă împerecheată, ritmul iambic, măsura de 13-14 silabe; -nume cu sonorităţi din secolul al XIX-lea (Calyopi, Eliad, Le Lac, Sburătorul şi moderne, de la începutul secolului al XX-lea (Francis Jammes, Horia Furtună); -rolul vocalelor în realizarea imaginilor auditive, în special, în versul laitmotiv. Nivelul lexico-semantic: cuvinte din câmpul semantic al naturii: codru, plopii, lanuri de secară, lună, câmpia, lac, nisipul, câmpul; folosirea cuvintelor cu tentă arhaică şi regională, în evocarea trecutului: haiduc, poteră, berlină, crinolină, aievea, pridvor. Nivelul stilistic: -folosirea cu precădere a metaforei: casa amintirii, ochi de peruzea, ochi de ametist şi a comparaţiei, care susţine paralelismul între trecut şi prezent şi ideea repetabilităţii existenţei umane: câmpia ca un Iad, deasupra casei ca umbre berze cad, Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu; -la nivel structural, se utilizează paralelismul, simetria, antiteza. Creația lirică Aci sosi pe vremuri reflectă estetica tradiționalistă prin următoarele caracteristici: tonul elegiat al discursului liric, în raport cu tema centrală a timpului trecător; preferința pentru universul rural; nostalgia asupra imaginii patriarhale, elementele de prozodie, casa părintească, natura ca pretext al meditației, intelectualizarea imaginii poetice. Ca specie literară, poezia poate fi considerată o meditație pe tema scurgerii ireversibile a timpului asociată cu ciclicitatea vieții și cu repetabilitatea destinului uman. Totodată, a fost considerată, datorită elementelor descriptive, un pastel spiritualizat, o artă poetică și chiar o baladă cultă. Discreția confesiunii lirice detașează net acest text cu valoare de ars poetica față de celelalte arte poetice din literatura română. Aci sosi pe vremuri aparține tradiționalismului prin idilizarea trecutului prin cadrul rural, dar și prin teme: trecerea ireversibilă a timpului, fragilitatea ființei umane sub acțiunea lui devoratoare, dragostea etc.. Acestea sunt creionate cu ajutorul unor motive literare precum: amintirea, casa, lacul, amurgul, clopotul, luna, câmpia, plopii etc.. O trăsătură tradiționalistă semnificativă se remarcă la nivel compozițional, prozodia fiind conservatoare, alcătuită din 19 distihuri, scrise cu inițială majusculă, rimă împerecheată, versurile având măsura de 13-14 silabe și ritm iambic. Prezența monostihului final poate fi considerată, însă, un element de

2

Teodora Serban Clasa a XII-a F Colegiul Național ,,Calistrat Hogaș”

modernitate. Discursul liric este organizat în câteva secvențe poetice care corespund celor două planuri ale poeziei: trecutul (distihurile 1-9) și prezentul (distihurile 12-19), distihurile 10, 11 și 12 care alcătuiesc secvența reflexivă, meditativă. Dacă relația de opoziție se realizează între cele două planuri ale trecutului, relația de simetrie se realizează prin repetarea aproape identică a distihului Și cum ședeau...departe, un clopot a sunat,/De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat. Versurile referitoare la clopot introduc o tonalitate gravă în tabloul senin al idilei. Lirismul este atât obiectiv, cu elemente de narativitate simbolică, precum și subiectiv, eul liric aflându-se în ipostaza contemplatorului. Mărcile lexico-gramaticale ale acestuia sunt verbe de persoana I singular: am spus, am părut, pronume de persoana I singular: m-ai găsit, precum și elemente ale deixisului spațial și temporal:aci, acum, stabilite prin raportare la vorbitor. Incipitul include primele două distihuri, sugerează scurgerea timpului prin sintagma casa amintrii. Este un spașiu închis, izolat, accesibil doar inițiaților. Criticii spun că acesta este un spațiu mitic, o locuință a strămoșilor, un loc al sacrei perechi. Prima secvență poetică prezintă povestea bunicului și a bunicii Calyopi (muza poeziei epice și a elocinței în mitologia greacă), decorul include motive literare care amintesc de poezia romantică: plopii, lacul, amurgul, luna, noaptea. În schimb, cea de-a doua secvență poetică, la fel de semnificativă pentru evidențierea temei se referă la o poveste a prezentului, care îl are drept protagonist pe nepotul bunicului romantic, care îî recita buncii din Ioan Heliade Rădulescu și La Martin. Manolescu e de părere că Aci sosi pe vremuri, plină de subtilitate muzicală, are mișcarea unei clepsidre: timpul bunicilor s-a scurs în timpul nepoților, care iau totul de la început, în forme imperceptibil modificate. În concluzie, coroborând arumentele pertinente aduse anterior, se poate susține că Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparţine liricii tradiţionaliste prin idilizarea trecutului, a cadrului rural, dar şi prin tema principală folosită și anume cea a timpului trecător, fugit irrreparabile tempus.

3