21 Pol Reg Si Coord

POLITICA REGIONALĂ ŞI COORDONAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE

Bucureşti 2004

La elaborarea textelor acestor broşuri au contribuit: Experţi: ILEANA PASCAL MONICA VLAD ŞTEFAN DEACONU CODRU VRABIE Supervizare: ELENA SIMINA TĂNĂSESCU AUREL CIOBANU - DORDEA

În cadrul proiectului „Campanie de informare a funcţionarilor publici privind conţinutul acquis-ului comunitar“ au fost elaborate broşuri privind primele 15 capitole de negociere în anul 2002 şi pentru ultimele 15 capitole în anul 2004

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale. – Pipera : Dacris, 2004 ISBN 973-86939-5-0 354

© CRJ 2004 2

Lista capitolelor în care este împărţit acquis-ul comunitar, în vederea negocierilor cu statele care aderă la Uniunea Europeană Capitolul 1: Libera circulaţie a mărfurilor Capitolul 2: Libera circulaţie a persoanelor Capitolul 3: Libera circulaţie a serviciilor Capitolul 4: Libera circulaţie a capitalului Capitolul 5: Dreptul societăţilor comerciale Capitolul 6: Politica în domeniul concurenţei Capitolul 7: Agricultură Capitolul 8: Pescuitul Capitolul 9: Politica în domeniul transporturilor Capitolul 10: Impozitarea Capitolul 11: Uniune economică şi monetară Capitolul 12: Statistică Capitolul 13: Politici sociale şi ocuparea forţei de muncă Capitolul 14: Energia Capitolul 15: Politica industrială Capitolul 16: Întreprinderile mici şi mijlocii Capitolul 17: Ştiinţa şi cercetarea Capitolul 18: Educaţie, formare profesională şi tineret Capitolul 19: Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei Capitolul 20: Cultura şi politica în domeniul audiovizualului Capitolul 21: Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale Capitolul 22: Protecţia mediului înconjurător Capitolul 23: Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii Capitolul 24: Justiţie şi afaceri interne Capitolul 25: Uniune vamală Capitolul 26: Relaţii externe Capitolul 27: Politica externă şi de securitate comună Capitolul 28: Control financiar Capitolul 29: Dispoziţii financiare şi bugetare Capitolul 30: Instituţii Capitolul 31: Diverse

ABREVIERI Comunitatea Europeană Program de iniţiativă comunitară Cadru de sprijin comunitar Fondul Social European Reţeaua Europeană a Observatorului de Planificare Spaţială Fondul European de Dezvoltare Regională F.E.D.E.R. Fondul European de Orientare şi Garantare a F.E.O.G.A. Agriculturii Grup European de Interes Economic G.E.I.E. Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului I.F.O.P. Întreprinderi mici şi mijlocii I.M.M. Instrument structural de pre-aderare I.S.P.A. Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice N.U.T.S. Program operaţional P.O. Politica agricolă comună P.A.C. Perspectiva Europeană de Dezvoltare Spaţială P.E.D.S. Produs intern brut P.I.B. Produs naţional brut P.N.B. S.A.P.A.R.D. Program special de asistenţă pentru agricultură şi dezvoltare rurală Document unic de programare D.U.P. Uniunea Europeană U.E. C.E. C.I.P. C.S.C. F.S.E. E.S.P.O.N.

Actele normative adoptate la nivel comunitar Tratatele constitutive (versiunile republicate, în urma modificărilor şi completărilor, ale Tratatului instituind Comunitatea Europeană şi Tratatului asupra Uniunii Europene), legislaţia în vigoare, legislaţia în pregătire, precum şi hotărârile recente pronunţate de Curţii Europeană de Justiţie se regăsesc în cadrul bazei de date cu acces gratuit EUR-Lex de pe serverul Europa (www.europa.eu.int/eur-lex). În temeiul şi în conformitate cu dispoziţiile tratatelor constitutive, instituţiile UE cu competenţe în procesul legislativ adoptă, în esenţă, următoarele acte normative : • Regulamentele sunt actele care au caracter obligatoriu de la data intrării lor în vigoare atât pentru statele membre, cât şi pentru persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul acestora. Regulamentele se aplică direct pe teritoriul statelor membre, cărora le este interzis să adopte măsuri de transpunere sau orice alte măsuri care ar putea îngrădi aplicarea lor directă. Dacă în text nu este precizată data intrării în vigoare, aceasta va fi reprezentată de cea de a 20-a zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. • Directivele sunt actele stabilesc numai obiective obligatorii pentru statele membre, lăsând la latitudinea acestora modalităţile de atingere a lor. În text este precizată data până la care statele membre trebuie să adopte măsurile de adaptare la directiva în cauză. Directivele se aplică şi ele direct pe teritoriul statelor membre, dar numai după expirarea termenului de transpunere. • Deciziile sunt actele cu caracter obligatoriu doar pentru statele membre sau persoanele juridice cărora le sunt adresate. Unele au caracter individual (având un singur destinatar sau un număr limitat de destinatar), iar altele au caracter general (sunt obligatorii pentru toate statele membre şi pentru persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul acestora). • Recomandările, rezoluţiile şi avizele sunt acte fără caracter 5

obligatoriu, jucând rolul de instrumente indirecte pentru apropierea legislaţiilor şi practicilor naţionale. • Acordurile şi convenţiile sunt înţelegeri în formă scrisă supuse dreptului internaţional dar încheiate fie de către Comunităţi cu state terţe, fie de către acestea şi statele membre cu state terţe, fie numai între statele membre, în conformitate cu competenţele stabilite prin tratatele constitutive. Într-o serie de domenii, în afara actelor normative mai sus arătate, instituţiile Uniunii adoptă şi alte acte cu caracter obligatoriu. Acestea vor fi arătate şi explicate în cadrul prezentării domeniilor respective. Baza de date EUR-Lex permite regăsirea tuturor actelor legislative în vigoare sau în pregătire prin intermediul mai multor facilităţi de căutare: 1. Indexul analitic al directorului de legislaţie (regăsirea legislaţiei în funcţie de domeniu); 2. Indexul alfabetic al directorului de legislaţie (regăsirea legislaţiei după termeni cheie ordonaţi alfabetic); 3. căutare după numărul Jurnalului Oficial în care s-a publicat actul legislativ; 4. căutare după numărul actului legislativ (cu ajutorul unui cod format automat de către facilitatea de căutare); 5. căutare după cuvinte cheie în text. Toate aceste facilităţi de căutare uşurează considerabil regăsirea unui act legislativ sau a actelor legislative încadrate la un anumit domeniu. Pentru identificarea acquis-ului comunitar pe capitole cea mai utilă facilitate este indexul analitic al directorului de legislaţie (cuprinde 20 de capitole, fiecare fiind împărţit cel puţin pe subcapitole).

6

Cuprins I.

Introducere

II. Acquis-ul comunitar în domeniul politicii regionale Temeiul juridic Scurt istoric Scopul politicii regionale a Uniunii Europene Obiectivele politicii regionale Instrumente financiare structurale Instrumente financiare pentru pre-aderare

ISPA – Instrument pentru politicile structurale pentru pre-aderare SAPARD – Instrument pentru agricultură şi dezvoltare rurală Liniile directoare ale politicii regionale pentru exerciţiul bugetar 2000-2006 Cele patru Iniţiative comunitare 1.’’Interreg III” 2. „Equal“ 3. „Leader +” 4. „Urban II” Abordarea tematică Amenajarea teritoriului: Perspectiva Europeană de Dezvoltare Spaţială :(PEDS) Abordarea spaţială la nivel european Influenţa politicilor comunitare asupra teritoriului UE Ajutoarele de stat acordate de statele membre pentru dezvoltarea regională III. Transpunerea acquis-ului comunitar in România a) Armonizarea legislaţiei

b) Capacitatea administrativă c) În perspectivă

9 10 10 12 14 14 23 28

28 29 30 42 42 49 53

57 60 60 61 61 62 63 63

64 67

7

ANEXĂ Legislaţia comunitară relevantă în domeniul politicii regionale

8

69

I. Introducere Disparităţile regionale privind dezvoltarea şi standardele de viaţă ale populaţiei, disparităţi existente încă înainte de crearea Comunităţii, au constituit o preocupare pentru toate statele membre. În cadrul Comunităţilor şi, mai apoi, al Uniunii, au avut loc reduceri evidente ale acestor disparităţi, aşa cum o ilustrează, de exemplu, creşterea generală a mediei venitului pe cap de locuitor în ţări ca Spania, Portugalia şi Grecia, de la 68% la 79% din media pe ansamblul UE. Totuşi, diferenţe substanţiale încă rămân, produsul intern brut în primele zece din regiunile cele mai dezvoltate fiind de trei ori mai mare decât cel din primele zece regiuni cel mai puţin dezvoltate. Politica regională a Uniunii Europene este necesară încurajării dezvoltării armonioase a teritoriului, care să permită tuturor regiunilor Uniunii să beneficieze deplin de oportunităţile oferite de piaţa unică şi să contribuie la succesul uniunii economice şi monetare. Politicile regionale exprimă în primul rând solidaritatea dintre statele membre. Ele sunt concepute spre a ajuta regiunile cele mai dezavantajate. În cursul exerciţiului bugetar 2000 – 2006, o treime din bugetul UE (213 miliarde Euro), provenind din contribuţiile statelor membre, va fi cheltuită pentru dezvoltarea regională, fiind astfel redistribuită către regiunile cu cele mai mari nevoi. Statele membre, prin propriile lor scheme de ajutoare regionale acordate, ca şi prin sumele provenite de la Uniunea Europeană, îşi vor continua eforturile de reducere a decalajelor de dezvoltare, ajutând regiunile industriale în declin, din zonele rurale şi peisajere ca şi din zonele urbane alterate. De asemenea, politica regională este tangibilă, rezultatele ei fiind vizibile pentru cetăţenii Uniunii, aceştia beneficiind direct de asistenţă în căutarea unui loc de muncă şi adaptându-se schimbărilor pieţei muncii, în special prin cursuri de formare. Politica regională ajută la îmbunătăţirea vieţii acelora din regiunile mai puţin dezvoltate prin creşterea fondurilor ce se

9

află la dispoziţia autorităţilor locale pentru crearea de noi infrastructuri care să ajute firmele să devină mai competitive. Multe din autostrăzile, aeroporturile sau reţelele de cale ferată au fost construite sau renovate cu fonduri provenind în bună parte din fondurile structurale, cu condiţia ca proiectele să respecte întotdeauna standardele europene de mediu. Întreprinderi mici şi mijlocii au fost înfiinţate şi ajutate să-şi desfăşoare activitatea în zonele în declin. Societatea informaţională a pătruns în zonele rurale cele mai izolate. Facilităţi legate de educaţie, sănătate şi recreere sunt înfiinţate în zonele urbane reabilitate. Toate acestea constituie exemple tangibile care arată cetăţenilor modul în care politica regională a UE lucrează pentru ei.

II. Acquis-ul comunitar in domeniul politicii regionale Temeiul juridic Articolele 2 şi 3 ale Tratatului instituind Comunitatea Europeană statuează că unul din obiectivele acesteia este „promovarea unei dezvoltări durabile, armonioase şi echilibrate a activităţilor economice, un grad mare de angajare a forţei de muncă şi a protecţiei sociale, ridicarea standardului de viaţă şi a calităţii vieţii şi a coeziunii economice şi sociale şi a solidarităţii statelor membre”. Mai explicit, prin Titlul XVII al Tratatului (articolele 158 şi 162), privind „Coeziunea economică şi socială” este definit obiectivul Comunităţii de a reduce disparităţile de dezvoltare între diferitele regiuni, ca şi de reducere a gradului de înapoiere al regiunilor mai puţin favorizate (inclusiv rurale), al zonelor periferice sau al insulelor. Comunitatea va sprijini efortul de coeziune prin acţiunile întreprinse cu ajutorul fondurilor structurale. Mai mult, Comisia Europeană are obligaţia să raporteze la fiecare trei ani asupra acţiunilor structurale întreprinse în cadrul politicii de coeziune economică şi socială şi să propună acţiuni de dezvoltare regională viitoare.

10

Articolul 161 al Tratatului Comunităţii Europene prevede că, la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European şi consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, Consiliul hotărăşte cu unanimitate de voturi pentru definirea următoarelor aspecte ale fondurile structurale, cât şi ale Fondului de Coeziune: - sarcinile, obiectivele prioritare şi organizarea fondurilor; - regulile generale care li se aplică; - prevederile necesare care să asigure efectivitatea acestora şi coordonarea fondurilor între ele, ca şi cu alte instrumente financiare existente. Asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană pentru programele multianuale de dezvoltare regională se face cu ajutorul instrumentelor structurale (patru fonduri structurale) şi a Fondului de Coeziune: - Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), care finanţează lucrări de infrastructură, investiţii productive care crează locuri de muncă, proiecte de dezvoltare locală şi acordă asistenţă întreprinderilor mici şi mijlocii (Regulamentul nr. 1783/99/CE); - Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii Europene (FEOGA), finanţează măsuri de dezvoltare rurală şi de asistenţă a fermierilor, în special în regiunile mai puţin dezvoltate ca şi măsuri din cadrul politicii agricole comune (Regulamentul 25/1962, modificat şi completat prin regulamentele 728/70 şi 1258/99/CE); - Fondul Social European (FSE) sprijină Strategia Europeană de Ocupare a Forţei de Muncă, ajutând forţa de muncă să se adapteze schimbărilor intervenite pe piaţa muncii (Regulamentul nr. 1784/99/CE); - Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului (IFOP) finanţează reforma structurală în sectorul pescuitului (Regulamentului nr. 1263/99/CE). Fondul de Coeziune acordă asistenţă în domeniul mediului şi reţelelor trans-europene de infrastructură din domeniul transportului în statele membre care au un PNB mai mic de 90% din media UE, şi anume:

11

Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania (Regulamentul nr. 1164/94/CE, amendat de regulamentele nr. 1264/99/CE şi 1265/99/CE). Procedura de luare a deciziilor a fost schimbată prin tratatul de la Nisa din decembrie 2000. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, Consiliul va hotărî cu majoritate de voturi în problemele referitoare la fondurile structurale şi Fondul de Coeziune (art. 161), însă în cadrul unei proiecţii financiare multianuale care va fi fost adoptată în unanimitate. Scurt istoric Nevoia de dezvoltare echilibrată prin reducerea diferenţelor dintre regiuni şi ajutarea celor mai puţin dezvoltate a fost recunoscută în preambulul Tratatului de la Roma, la începutul lui 1957, ce prevedea totodată promovarea forţei de muncă şi creşterea mobilităţii lucrătorilor în cadrul Comunităţii. În 1962, când a fost agreată crearea politicii agricole comune a fost înfiinţat Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii Europene, fond care şi în prezent sprijină şi stimulează producţia agricolă din cadrul Comunităţii. In 1964, fondul a fost separat în două secţiuni: cea Orientare şi cea de Garantare, secţiuni ce contribuie la reforma structurală din agricultură şi la promovarea unor forme noi de dezvoltare rurală. Odată cu aderarea Danemarcei, Irlandei şi Marii Britanii a fost creat, în 1975, Fondul European de Dezvoltare Regională – ca prim fond structural în adevăratul înţeles al cuvântului – care iniţial a sprijinit regenerarea zonelor industriale în declin. Ulterior, prin aderarea Greciei, Spaniei şi Portugaliei fondul a fost extins pentru a ajuta toate regiunile mai puţin dezvoltate. În 1986, Actul Unic European a introdus pentru prima dată conceptul de coeziune economică şi socială, stabilind fundamentele unei politici regionale reale, bazate pe solidaritate. Prin Tratatul de la Maastricht, din 1992, Uniunea Europeană a făcut din coeziunea economică şi socială unul din obiectivele sale prioritare, alături de uniunea economică şi monetară şi de piaţa unică. Prin stabilirea

12

criteriilor de convergenţă economică şi bugetară pentru statele membre, tratatul a impus, printre altele, un control strict asupra deficitelor. Pentru statele mai puţin bogate (Spania, Grecia, Irlanda, Portugalia), acest lucru ar fi însemnat ca rigorile unei politici bugetare stricte, impuse de atingerea criteriilor de convergenţă, să împiedice creşterea investiţiilor publice în infrastructură, acceleratoare ale dezvoltării. De aceea, a fost constituit Fondul de Coeziune, care nu face parte dintre fondurile structurale, menit însă să suplimenteze efectele acestora în realizarea coeziunii economice şi sociale. Consiliul European de la Edinburg din Decembrie 1992 a decis creşterea volumului acţiunilor structurale cu 40% pentru perioada 1994 – 1999. În anul următor, a fost înfiinţat Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP), ca răspuns la criza din acest sector din anii ’90 şi pentru a ajuta la restructurarea lui. În 1997, importanţa strategică a coeziunii economice şi sociale a fost confirmată prin Tratatul de la Amsterdam, ce a introdus un capitol specific asupra ocupării forţei de muncă, subliniind nevoia de a acţiona la nivel european pentru reducerea şomajului. La Consiliul European de la Berlin, din martie 1999, şefii de stat şi de guverne au ajuns la un consens asupra Agendei 2000, ce reprezintă un plan de acţiune orientat în principal spre întărirea politicilor Uniunii şi furnizând un nou cadru financiar pentru perioada 2000 – 2006, în pregătirea extinderii Uniunii. În acest context, Agenda 2000 include şi reforma fondurilor structurale. În consecinţă, atât fondurile structurale cât şi Fondul de Coeziune au un nou cadru legal, valabil până în 2006, prin care se simplifică şi clarifică rolurile şi responsabilităţile statelor membre ca şi a Comisiei. În vederea extinderii Uniunii, Agenda 2000 prevede crearea unor noi instrumente financiare ISPA (Instrumentul Structural de Pre-aderare) şi SAPARD (Program Special de Asistenţă pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală), prin care statele candidate sunt ajutate să se pregătească pentru aderare în domenii în care necesarul de investiţii nu poate fi suportat uşor doar din fonduri proprii.

13

Scopul politicii regionale a Uniunii Europene Principalul scop al politicii regionale a Uniunii Europene este realizarea coeziunii economice şi sociale, bazată pe solidaritatea financiară, prin care mai mult de 35% din bugetul Uniunii este transferat regiunilor mai slab dezvoltate. Aceste regiuni mai puţin dezvoltate, care sunt în curs de restructurare sau se confruntă cu probleme economice şi sociale din cauza poziţiei lor geografice periferice în raport cu nucleul continental al UE, vor avea posibilitatea să facă faţă acestor dificultăţi şi vor beneficia deplin de oportunităţile oferite de piaţa comună. Obiectivele politicii regionale Obiectivele politicii regionale sunt stabilite în regulamentele fondurilor structurale (EC 1260/99): - Obiectivul 1: Promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor mai puţin dezvoltate; - Obiectivul 2: Sprijinirea conversiei economice şi sociale a zonelor ce se confruntă cu dificultăţi structurale; - Obiectivul 3: Sprijinirea modernizării şi adaptării educaţiei, formării profesionale şi politicilor sistemelor de ocupare a forţei de muncă în regiunile ce nu sunt eligibile în cadrul Obiectivului 1. Obiectivul 1 Obiectivul 1 se aplică regiunilor de nivelul II (cu o populaţie între 800 000 şi 3 milioane de locuitori) din Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice (NUTS), elaborat de Eurostat. Din aceste zone geografice, sunt eligibile pentru asistenţă doar acele regiuni a căror PNB pe cap de locuitor este mai mic de 75% faţă de media PNB pe cap de locuitor din Uniune. Pentru perioada 2000 – 2006 sunt eligibile pentru Obiectivul 1 un număr de 60 de regiuni din cele 15 state membre, conform Deciziei Comisiei 1999/502.

14

Documentele de programare. Programarea este o parte esenţială în aplicarea politicii regionale a Uniunii Europene. Primul pas este făcut de statele membre, care prezintă planurile de dezvoltare regională. Acestea conţin o descriere precisă a situaţiei economice şi sociale a ţării pe fiecare regiune în parte, o descriere a celei mai corespunzătoare strategii de atingere a obiectivelor de dezvoltare avute în vedere şi indicaţii asupra modului de folosire şi formei de contribuţie financiară de la fondurile structurale. Pentru Obiectivul 1, documentele de programare iau următoarele forme: - Cadre de sprijin comunitar (Community support frameworks – CSC) transpuse în Programe operaţionale (PO). Ele descriu contextul economic şi social al ţării sau al regiunii, stabilesc priorităţile de dezvoltare, obiectivele şi termenele în care vor fi atinse. Documentele prevăd şi aranjamentele financiare pentru management, monitorizare, evaluare şi control. Programele operaţionale detaliază diferitele priorităţi ale CSC dintr-o anumită regiune sau dezvoltă prioritatea, cum ar fi transportul, formarea profesională, sprijinul pentru afaceri etc. CSC şi PO pentru regiunile eligibile în cadrul Obiectivului 1 pot fi consultate pe pagina web a Direcţiei Generale pentru Politici Regionale a Comisiei Europene. - Documente unice de programare (DUP) se folosesc pentru programele mai mici de un milion de Euro şi sunt documente ce conţin date ce se regăsesc atât în CSC cât şi în PO: priorităţile programului, scurtă descriere a măsurilor propuse, un plan financiar indicativ. DUP pentru regiunile eligibile în cadrul Obiectivului 1 pot fi consultate pe pagina web a Direcţiei Generale pentru Politici Regionale al Comisiei Europene. Finanţarea programelor de dezvoltare regională. În perioada 2000 – 2006, 213 miliarde Euro vor fi disponibile pentru finanţarea asistenţei structurale. Din această sumă, 195 miliarde Euro vor fi alocate fondurilor structurale. Deoarece asistenţa trebuie concentrată în regiunile cu cele mai mari dificultăţi, Obiectivul 1 are cea mai mare alocare, aproximativ 70% din sumele destinate fondurilor structurale,

15

ceea ce înseamnă 137 miliarde Euro pe o perioadă de şapte ani. Toate fondurile structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii Europene – Secţiunea Orientare şi Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului) contribuie la finanţarea Obiectivului 1. Sumele alocate fiecărei ţări pe perioada 2000 – 2006 şi pe fiecare an se pot găsi în Decizia nr. 1999/501/CE a Comisiei. Contribuţia fondurilor. Ca regulă, contribuţia fondurilor structurale în cadrul Obiectivului 1 este plafonată la maxim 75% din totalul sumei eligibile, şi ca regulă generală, cel puţin 50% din cheltuielile publice eligibile. Procentul poate fi de 80% pentru regiunile situate în statele membre eligibile pentru asistenţă acordată de Fondul de Coeziune (Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania). Regulamentul nr. 1447/2001 al Consiliului a crescut acest procent la 85% pentru cele mai îndepărtate regiuni şi pentru insulele greceşti din Marea Egee. Pentru investiţiile în întreprinderi, contribuţia fondurilor este plafonată în funcţie de procentul de asistenţă şi prin combinarea ajutoarelor primite din partea statului. In cazul în care asistenţa implică investiţii financiare generatoare de venituri (cum ar fi poduri, autostrăzi taxabile), contribuţia fondurilor este determinată în funcţie de veniturile viitoare, astfel: - în cazul investiţiilor în infrastructură generatoare de venituri substanţiale, asistenţa nu poate depăşi 40% din suma eligibilă, crescut cu încă 10% pentru statele membre eligibile pentru asistenţă din Fondul de Coeziune. Procentul poate fi suplimentat cu încă maxim 10% prin forme de finanţare, altele decât finanţare directă. - Contribuţiile la investiţii în domeniul afacerilor nu pot depăşi 35% din suma eligibilă (50% pentru regiunile cele mai îndepărtate şi insulele greceşti din Marea Egee). În cazul investiţiilor în întreprinderi mici şi mijlocii, procentele pot creşte cu până la 10% din suma eligibilă prin forme de finanţare indirectă. Rezultatele programării pentru Obiectivul 1 în cursul exerciţiului bugetar

16

2000-2006 se găsesc în Comunicarea COM (2001) 378 final, nepublicată în Jurnalul Oficial, care menţionează: - disparităţile dintre regiunile eligibile şi restul Uniunii Europene rămân considerabile, în ciuda progresului obţinut în perioada anterioară, aşa cum este descris în cel de-al doilea Raport referitor la coeziunea economică şi socială. Asistenţa va trebui să ajute în continuare aceste regiuni. - liniile directoare orientative (COM (1999)344 final) ale Comisiei furnizează informaţii asupra modului de negociere a planurilor şi programelor cu statele membre şi asupra concentrării asistenţei din cadrul Obiectivului 1 către patru domenii prioritare: infrastructură, cercetare şi inovare, societate informaţională şi dezvoltarea resurselor umane. - eficienţa asistenţei este strâns legată de conformarea la regulile de implementare şi administrare a programelor. Statele membre în parteneriat cu Comisia au făcut un progres remarcabil în stabilirea unor sisteme mai riguroase de monitorizare, supraveghere şi evaluare. - principalele dificultăţi au constat în: a) faptul că perioada de cinci luni alocată negocierii programelor s-a dovedit a fi prea scurtă (media timpului estimată pentru negociere este de opt luni) şi b) abordarea programării ca o fază separată, deşi rolul ei este de a clarifica conţinutul priorităţilor programelor. Direcţia Generală pentru Politica Regională a publicat un studiu asupra impactului economic estimat al fondurilor structurale în principalele zone eligibile din cadrul Obiectivului 1 în cursul exerciţiului bugetar 2000-2006, din care se desprind următoarele concluzii: - programele din cadrul Obiectivului 1 vor avea un impact semnificativ asupra creşterii PIB şi a formării capitalului fix. Astfel PIB în Grecia va creşte cu 2,4% mai mult faţă de PIB obţinut fără asistenţă europeană. Pentru Portugalia acesta este de 3,5%. - pentru toată perioada şi pentru regiunile în care s-a făcut studiul, aproape 700.000 de locuri de muncă vor beneficia de sprijinul Comunităţii. - contribuţiile locale vor contribui cu o creştere a PIB de 0,4% în

17

Grecia şi Portugalia. Obiectivul 2 Obiectivul 2 se aplică regiunilor care suferă probleme structurale, a căror conversie economică şi socială trebuie sprijinită, şi a căror populaţie sau suprafaţă sunt suficient de semnificative. Între acestea se numără îndeosebi zonele în care sectoarele industriale şi de servicii suferă mutaţii socio-economice, zonele rurale în declin, zonele urbane aflate în dificultate şi zonele aflate în criză şi care depind de pescuit. Numărul populaţiei din zonele eligibile în cadrul Obiectivului 2 nu trebuie să depăşească 18% din numărul total al populaţiei din Uniunea Europeană. Prin Decizia nr. 1999/503/CE se stabileşte limita maximă a numărului de persoane din zonele eligibile din fiecare stat membru, pentru perioada 2000 - 2006. Zonele în care sectorul industrial şi al serviciilor suferă mutaţii socioeconomice trebuie să corespundă nivelului III (cu o populaţie între 150.000 şi 800.000 locuitori) din Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice (NUTS) dezvoltat de Eurostat, iar: - rata medie a şomajului înregistrată în ultimii trei ani înainte de 1999 trebuie să fie mai ridicată decât cea a Uniunii; - procentul ocupării forţei de muncă în industrie din totalul forţei de muncă trebuie să fie egal sau mai mare decât media din Uniune pentru orice an de referinţă începând cu 1985; - ocuparea forţei de muncă în industrie trebuie să înregistreze constant descreşteri pe o perioadă de câţiva ani. Regiunile geografice a căror populaţie sau zone cu schimbări sunt semnificative, ce îndeplinesc criteriile de mai sus şi sunt adiacente unor zone industriale sunt şi ele eligibile. În zonele menţionate, dezvoltarea de noi activităţi ca şi recalificarea angajaţilor este recomandată. Zonele rurale în declin trebuie să corespundă nivelului III din Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice (NUTS) dezvoltat de Eurostat şi, de asemenea:

18

densitatea populaţiei trebuie să fie mai mică de 100 locuitori/km2 sau procentul ocupării forţei de muncă în agricultură din totalul forţei de muncă trebuie să fie cel puţin dublu faţă de media Uniunii pentru orice an de referinţă începând cu 1985. - rata medie a şomajului înregistrată în ultimii trei ani înainte de 1999 trebuie să fie mai ridicată decât media din Uniune, sau să aibă o populaţie în declin începând cu 1985. Zonele rurale ce se confruntă cu probleme serioase provenite din îmbătrânirea populaţiei sau cu declin a populaţiei ce lucrează în agricultură, sunt şi ele eligibile în acest cadru. Zonele rurale sunt supuse unor schimbări rapide. Agricultura nu mai reprezintă o sursă majoră pentru ocuparea forţei de muncă dar continuă să ocupe cea mai mare parte a terenurilor rurale. Revitalizarea acestor zone ca şi menţinerea populaţiei necesită activităţi noi şi legături mai strânse cu centrele urbane. -

Zonele urbane în dificultate sunt definite ca zone puternic populate şi sunt eligibile, dacă îndeplinesc următoarele criterii: - o rată a şomajului de lungă durată mai mare decât media Uniunii; - un nivel ridicat de sărăcie, inclusiv condiţii de locuire sărace; - un mediu prejudiciat; - o rată ridicată a criminalităţii şi comportament antisocial; - standarde de educaţie scăzute în rândul populaţiei. Problemele urbane sunt punctul central al schimbărilor economice, sociale şi teritoriale. Oraşele au un potenţial de dezvoltare ridicat şi cooperează unele cu altele. Dar ele reprezintă şi locul în care au loc mari disparităţi în dezvoltare după cum dovedeşte existenţa unor cartiere decăzute în care excluderea socială şi sărăcia sunt în creştere. Cu toate că oraşele exercită o puternică presiune asupra mediului, fără îndoială că ele joacă rolul de vectori de dezvoltare pentru zonele rurale adiacente. Zonele decăzute ce depind de pescuit sunt zonele de coastă cu un număr semnificativ de locuri de muncă în industria pescuitului, ca procent din totalul forţei de muncă. Ele se confruntă cu probleme socio-economice referitoare la restructurarea sectorului de pescuit, ce a dus la reducerea semnificativă a locurilor de muncă din sector. În această categorie sunt

19

eligibile zonele ce se confruntă sau sunt ameninţate de probleme structurale serioase, cu un grad înalt de şomaj provenit din restructurarea agriculturii, industriei sau serviciilor. În cazurile în care o regiune se confruntă cu o criză majoră, statele membre pot cere Comisiei includerea zonei pe lista zonelor pentru acordarea de asistenţă. Mai pot fi acordate şi ajutoare de tranzit pentru a preveni întreruperea bruscă a ajutoarelor financiare provenite din fondurile structurale şi care să consolideze progresele obţinute în perioada de programare anterioară. Ajutoarele de tranzit sunt acordate din Fondul European de Dezvoltare Regională, din Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii Europene, pentru dezvoltarea rurală, sau din Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului sau din Fondul Social European, pentru conversia structurală. Fiecare stat membru îşi întocmeşte lista indicativă a zonelor eligibile în cadrul fiecărei categorii, pe care o înaintează Comisiei împreună cu datele necesare evaluării propunerilor. În strânsă consultare cu statele membre, Comisia va definitiva lista cu zonele eligibile. Lista se află pe pagina web a Direcţiei Generale pentru Politica Regională, Inforegio. Obiectivul 2 nu priveşte regiunile din Grecia, Irlanda şi Portugalia deoarece Obiectivul 1 acoperă toate zonele din aceste ţări. Documentele de programare. Programarea este esenţială pentru implementarea politicii regionale la nivel european. Primul pas este făcut de statele membre care prezintă planurile de dezvoltare regională, ce includ o descriere precisă a situaţiei economice şi sociale din fiecare regiune, a strategiei de atingere a obiectivelor şi indicaţii asupra modului de folosire şi formei de contribuţie financiară de la fondurile structurale. Pentru Obiectivul 2 se folosesc documente unice de programare (DUP). Documentele descriu strategia şi priorităţile selectate, o scurtă descriere a măsurilor propuse şi un plan financiar indicativ care să arate finanţarea eligibilă public/privat. Ele conţin şi aranjamente pentru managementul financiar, monitorizare, evaluare şi control. În total, în cadrul Obiectivului 2 sunt înscrise 96 de programe regionale implementate în 12

20

din statele membre. DUP pentru regiunile eligibile în cadrul Obiectivului 1 se poate obţine de pe pagina web a Direcţiei Generale pentru Politici Regionale a Comisiei Europene. În cursul exerciţiului bugetar 2000 - 2006, 195 miliarde Euro vor fi alocate fondurilor structurale. Pentru Obiectivul 2, s-au alocat 22,5 miliarde Euro pe o perioadă de şapte ani, ceea ce reprezintă 11,5% din total, asistenţă împărţită între Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European. Fondul de Coeziune acordă asistenţă numai Greciei, Portugaliei, Irlandei şi Spaniei, adică în ţările a căror PIB este mai mic de 90% faţă de media Comunităţii. De aici se finanţează activităţi în domeniul transportului şi mediului. Deoarece toată Grecia, Irlanda şi Portugalia sunt eligibile în cadrul Obiectivului 1, numai anumite regiuni din Spania sunt eligibile în cadrul Obiectivului 2, dar primesc asistenţă şi din Fondul de Coeziune. Decizia nr. 1999/504 a Comisiei stabileşte alocaţiile indicative pentru fiecare stat membru ca şi sprijinul de tranziţie. Ca regulă generală, contribuţia fondurilor structurale în cadrul Obiectivului 2 reprezintă maxim 50% din suma totală eligibilă şi cel puţin 25% din cheltuielile publice eligibile. Pentru investiţiile în întreprinderi, contribuţia fondurilor este plafonată în funcţie de procentul de asistenţă şi prin combinarea ajutoarelor primite din partea statului. În cazul în care asistenţa implică investiţii financiare generatoare de venituri (cum ar fi poduri, autostrăzi taxabile), contribuţia fondurilor este determinată în funcţie de veniturile viitoare, astfel: - în cazul investiţiilor în infrastructură generatoare de venituri substanţiale, asistenţa nu poate depăşi 25% din suma totală eligibilă, crescută cu maxim 10% prin forme de finanţare altele decât finanţare directă. - contribuţiile la investiţii în domeniul afacerilor nu pot depăşi 15% din suma eligibilă. În cazul investiţiilor în întreprinderi mici şi mijlocii, procentele pot creşte cu până la 10% din suma eligibilă prin forme de finanţare indirectă.

21

Obiectivul 3 Asistenţa structurală din cadrul Obiectivului 3 se adresează măsurilor reglementate prin Titlul privind ocuparea forţei de muncă al Tratatului instituind Comunitatea Europeană şi prin Strategia Europeană de Ocuparea Forţei de Muncă. Obiectivul 3 acoperă activităţile referitoare la dezvoltarea resurselor umane. Scopul este modernizarea politicilor şi sistemelor de educaţie, de formare şi să promoveze ocuparea forţei de muncă. Toate regiunile ce nu sunt acoperite de Obiectivul 1 sunt eligibile în cadrul Obiectivului 3. Măsurile de formare şi ocupare a forţei de muncă din cadrul Obiectivului 1 sunt incluse în programele de asistenţă a Fondului Social European. Documentele de programare. Ca şi pentru celelalte obiective, statele membre supun Comisiei planurile de dezvoltare regională, ce includ o descriere precisă a situaţiei economice şi sociale din fiecare regiune, a strategiei de atingere a obiectivelor şi indicaţii asupra modului de folosire şi formei de contribuţie financiară de la fondurile structurale. Planurile supuse finanţării în cadrul Obiectivului 3 acoperă acele zone din statele membre ce nu sunt incluse în Obiectivul 1. Ele conţin un cadru de dezvoltare a resurselor umane pentru teritoriul ţării respective. Documentele supuse Comisiei acoperă întreaga perioadă de programare şi sunt de tipul: - Cadre de sprijin comunitar (CSC) transpuse în Programe Operaţionale (PO). Ele descriu contextul economic şi social al ţării sau al regiunii, stabilesc priorităţile de dezvoltare, obiectivele şi termenele în care vor fi atinse. Documentele prevăd şi aranjamentele financiare pentru management, monitorizare, evaluare şi control. Programele operaţionale detaliază diferitele priorităţi ale CSC dintr-o anumită regiune sau dezvoltă prioritatea. În cadrul Obiectivului 3, priorităţile se referă la educaţie şi formare, integrare în mediul activ, spirit întreprinzător, servicii de sănătate şi excluderea socială. CSC şi PO se pot obţine de pe pagina web a Directoratului General pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Afaceri Sociale. - Documente unice de programare (DUP). DUP sunt documente ce conţin date ce se regăsesc atât în CSC, cât şi în PO: priorităţile

22

programului, scurtă descriere a măsurilor propuse, un plan financiar indicativ. DUP pentru regiunile eligibile în cadrul Obiectivului 3 se pot obţine de pe pagina web a Direcţiei Generale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Afaceri Sociale. În plus, în contextul Strategiei europene de ocupare a forţei de muncă, statele membre adoptă linii directoare anuale de ocupare a forţei de muncă, prin care se stabilesc priorităţile şi obiectivele politicii de ocupare a forţei de muncă pentru anul următor. Aceste linii directoare anuale se stabilesc prin planurile naţionale de acţiune. Politicile naţionale fac obiectul unor verificări ulterioare şi unei evaluări anuale făcute de Comisie şi statele membre. În cursul exerciţiului bugetar 2000 - 2006, 195 miliarde Euro vor fi alocate fondurilor structurale. Pentru Obiectivul 3 s-au alocat 24,05 miliarde Euro pe o perioadă de şapte ani, ceea ce reprezintă 12,3% din total, asistenţă acordată numai de Fondul Social European. Decizia nr. 1999/505/CE a Comisiei Europene stabileşte alocaţiile indicative pentru fiecare stat membru. Grecia, Irlanda şi Portugalia nu intră sub incidenţa Obiectivului 3, deoarece Obiectivul 1 acoperă întregul teritoriu al acestor ţări. Ca regulă generală, contribuţia fondurilor structurale în cadrul Obiectivului 3 reprezintă maxim 50% din suma totală eligibilă şi cel puţin 25% din cheltuielile publice eligibile. Deoarece numai Fondul Social European contribuie la finanţarea Obiectivului 3, procentele de asistenţă acordată în cadrul Obiectivului 2 pot fi mai mari decât cele din cadrul Obiectivului 3.

Instrumentele financiare structurale Instrumentele financiare pentru realizarea coeziunii economice şi structurale cuprind fondurile structurale şi Fondul de Coeziune.

23

1. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) – fond structural Obiectivul Fondului European de Dezvoltare Regională este de a promova coeziunea economică şi socială prin îndepărtarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi conversia regiunilor, asigurând în acelaşi timp sinergia cu asistenţa altor fonduri structurale (Regulamentul nr. 1783/99/CE). FEDER urmăreşte să contribuie la dezvoltarea armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităţii economice, la sporirea competitivităţii, creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, protecţia mediului şi la egalitatea dintre femei şi bărbaţi. Pentru promovarea dezvoltării regionale, FEDER finanţează următoarele măsuri: - investiţii în producţie care să sprijine crearea unor locuri de muncă sigure şi durabile; - investiţii în infrastructură (pentru regiunile din cadrul Obiectivului 1), care să contribuie la dezvoltarea, ajustarea structurală, crearea şi menţinerea unor locuri de muncă, sau la diversificarea, revitalizarea, îmbunătăţirea accesului şi regenerarea zonelor economice şi industriale în declin, zone şi cartiere urbane depreciate, a zonelor rurale ca şi a zonelor dependente de pescuit. Pentru regiunile din cadrul Obiectivului 1, investiţiile pot fi orientate şi către dezvoltarea reţelelor europene de transport, telecomunicaţii şi energie. - dezvoltarea potenţialului local prin măsuri care să sprijine dezvoltarea locală şi iniţiativele de ocupare a forţei de muncă şi activităţile întreprinderilor mici şi mijlocii. - investiţii în sănătate şi educaţie (numai în contextul Obiectivului 1). FEDER finanţează şi o serie de măsuri novatoare care au ca scop: - îmbunătăţirea calităţii asistenţei FEDER acordate în cadrul Obiectivelor 1 şi 2; - întărirea parteneriatelor public – privat; - crearea sinergiilor dintre politica regională şi alte politici ale Comunităţii; - schimburi între regiuni prin măsuri de comparare şi răspândire a celor mai bune practici.

24

2. Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii (FEOGA) – fond structural Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii, instituit prin Regulamentul nr. 25/1962, modificat şi completat prin regulamentele nr. 728/70 şi 1258/99/CE, privind finanţarea politicii agricole comune (PAC), consumă o importantă parte a bugetului Uniunii. Secţiunea de Garantare a fondului finanţează, în special, cheltuielile cu organizaţiile agricole de piaţă, măsuri de dezvoltare rurală ce însoţesc sprijinul acordat dezvoltării pieţelor agricole, şi măsuri rurale pentru zonele ce nu fac parte din Obiectivul 1, ca şi anumite cheltuieli veterinare şi măsuri de informare asupra PAC. Secţiunea de Orientare finanţează alte cheltuieli de dezvoltare rurală, care nu sunt finanţate de Secţiunea de Garantare. Fondul este administrat de Comisie şi de statele membre, în cadrul Comitetului FEOGA. Statele membre îşi desemnează autorităţile/agenţiile însărcinate şi acreditate cu efectuarea plăţilor, comunicându-le apoi Comisiei. Acţiunile FEOGA sunt plătite în avans din fondurile statelor membre, care sunt ulterior rambursate. Anual, statele membre transmit Comisiei bugetul de cheltuieli, verificat în prealabil. Verificarea priveşte acurateţea şi veridicitatea sumelor transmise. Pentru perioada 2000 - 2006, bugetul total al FEOGA – Secţiunea de Garantare este de 4,339 miliarde Euro. 3. Fondul Social European (FSE) – fond structural Fondul Social European, instituit prin Regulamentul nr. 1784/99/CE, are ca obiectiv sprijinirea Strategiei Europene a Ocupării Forţei de Muncă, în scopul prevenirii şi combaterii şomajului şi întărirea integrării sociale. Regulamentul prevede acordarea asistenţei în cinci domenii-cheie: - dezvoltarea de politici active în cadrul pieţei muncii pentru combaterea şi prevenirea şomajului, evitarea şomajului pe termen lung, sprijin pentru integrarea pe piaţa muncii a tinerilor sau a persoanelor care revin pe piaţa muncii după o absenţă îndelungată; - promovarea de oportunităţi egale, în sensul accesului la piaţa muncii, acordându-se atenţie persoanelor expuse riscului excluderii sociale;

25

-

promovarea şi îmbunătăţirea învăţământului profesional, educaţie şi consiliere; promovarea unei forţe de muncă flexibile, formată profesional şi adaptabilă la noi forme de organizare; măsuri specifice de îmbunătăţire a accesului şi a participării active a femeilor la piaţa muncii.

Obiectivul 3 acordă asistenţă „orizontală” regiunilor ce nu sunt eligibile în cadrul Obiectivului 1. În plus, FSE se axează pe trei probleme orizontale: - promovarea iniţiativelor locale de ocupare a forţei de muncă; - angajarea forţei de muncă în societatea informaţională; - şanse egale pentru femei şi bărbaţi. FSE acordă asistenţă pe baza priorităţilor naţionale stabilite în planurile naţionale de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă stabilite de statele membre. Pentru ca măsurile FSE să fie cât mai eficiente, asistenţa trebuie concentrată spre problemele cele mai ardente dintr-o regiune. Regulamentul mai prevede si mici scheme de subvenţii în cadrul Obiectivelor 1 şi 3, subvenţii acordate organizaţiilor neguvernamentale şi partenerilor locali. Finanţarea poate acoperi 100% din costurile implementării schemelor de subvenţii. 4. Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului (IFOP) – fond structural Obiectivul Instrumentului Financiar pentru Orientarea Pescuitului, instituit în baza Regulamentului nr. 1263/99/CE, este să contribuie la realizarea unui echilibru între resursele piscicole şi exploatarea lor, creşterea competitivităţii structurilor şi dezvoltarea viabilă a întreprinderilor din sector şi revitalizarea zonelor dependente de pescuit. Ca şi în perioada precedentă de programare, scopul IFOP este de a sprijini măsurile din domeniul pescuitului şi acvaculturii, în industria de procesare şi marketingul produselor pentru a promova restructurarea sectorului prin crearea condiţiilor favorabile dezvoltării şi modernizării acestuia, contribuind în acelaşi timp la atingerea obiectivelor politicii

26

comune în domeniul pescuitului. Asistenţa este acordată pentru: - reînnoirea flotei şi modernizarea navelor de pescuit, asistenţă ce trebuie să fie compatibilă cu programele multianuale de orientare a pescuitului; - ajustări a capacităţilor de pescuit; - măsuri socio-economice; - protecţia resurselor marine; - acvacultură; - facilităţi portuare de pescuit; - procesarea şi marketingul produselor piscicole şi de acvacultură; - acţiuni novatoare; - asistenţă tehnică. 5. Fondul de Coeziune În afară de instrumentele structurale propriu-zise menţionate mai sus, a fost instituit şi Fondul de Coeziune, având ca obiectiv acordarea de asistenţă în domeniul mediului şi reţelele trans-europene de infrastructură din domeniul transportului, cu scopul promovării coeziunii economice şi sociale şi solidarităţii între statele membre (Regulamentul nr. 1164/94/CE, amendat de regulamentele nr. 1264/99/CE şi 1265/99/CE). Fondul de Coeziune mai poate contribui la studiile preliminare ale proiectelor ce se implementează, ca şi măsuri tehnice cum ar fi studii comparative, studii de impact, de monitorizare, publicitate şi campanii de informare. Proiectele trebuie să fie compatibile cu politicile Uniunii Europene, în special cele referitoare la mediu, transport, reţele transeuropene, concurenţă. Eligibilitatea este restricţionată la acele state membre care au un PIB mai mic de 90% din media Comunităţii (Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania) şi care au un program de reducere a deficitelor bugetare (conform Art. 104 al Tratatului instituind Comunitatea Europeană). Pentru perioada 2000 – 2006 resursele disponibile în cadrul Fondului de Coeziune se ridică la 18 miliarde Euro, cu alocări pentru fiecare ţară. Dacă una dintre ţări devine ne-eligibilă, suma se reduce în mod corespunzător. Proiectele se trimit Comisiei care decide asupra acordării finanţării. Fondul de Coeziune contribuie cu 80 –

27

85 % din cheltuieli, funcţie de veniturile prognozate în proiectele generatoare de venituri şi 100% pentru studii preliminare sau măsuri de sprijin. Pentru proiectele ce primesc asistenţă din mai multe fonduri, aceasta nu poate depăşi 90% din totalul cheltuielilor prevăzute în proiect.

Instrumente financiare pentru pre-aderare ISPA - Instrument pentru politicile structurale pentru pre-aderare Instrumentul pentru politicile structurale pentru pre-aderare (ISPA) a fost înfiinţat pentru a sprijini financiar pregătirea aderării la Uniunea Europeană a statelor din Europa Centrală şi de Est. Asistenţa financiară este acordată pentru realizarea coeziunii economice şi sociale, în special în domeniile mediului şi transporturilor (Regulamentul nr. 1267/99/CE, amendat de Regulamentul nr. 2382/2001). Pentru perioada 2000 – 2006, valoarea totală a asistenţei este de 6 miliarde Euro, asistenţa fiind acordată numai pentru proiecte în domeniul mediului şi al transporturilor. Proiectele în domeniul mediului trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele reglementărilor UE privind protecţia mediului înconjurător şi cu parteneriatele de aderare. Proiectele în domeniul infrastructurii transporturilor trebuie să respecte criteriile stabilite prin Decizia nr. 1692/96 a Consiliului privind liniile directoare pentru dezvoltarea reţelelor trans-europene de transport, inclusiv interconectare între reţelele naţionale şi cele trans-europene ca şi accesul la acestea din urmă. Costul unui proiect din această categorie nu poate fi mai mic de 5 milioane Euro. Asistenţa mai poate fi acordată şi pentru studii preliminare pentru măsurile eligibile ca şi pentru unele măsuri tehnice. Selectarea şi aprobarea proiectelor se face pe baza programelor naţionale de transport şi de mediu, incluse în programul naţional de adoptare a acquis-ului comunitar. Comisia face alocările pentru fiecare ţară beneficiară, având la bază criterii precum: populaţia, suprafaţa ţării, PIB pe locuitor, dar ţine cont şi de performanţele anterioare în implementarea proiectelor. Asistenţa poate fi rambursabilă şi nerambursabilă. În

28

principiu, fiecare proiect poate primi asistenţă de maxim 75% din totalul cheltuielilor publice eligibile, dar se poate ajunge şi până la 85% prin decizia specială a Comisiei. Comisia este responsabilă de coordonarea asistenţei acordate de ISPA şi a celei acordate de alte instrumente financiare cu asistenţa oferita statelor beneficiare de Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca Mondială. Detaliile mecanismelor de plată sunt stabilite în memorandumurile de finanţate încheiate cu fiecare ţară beneficiară. În momentul aderării, ţara nu mai este eligibilă pentru a primi asistenţă în cadrul acestui instrument. SAPARD – Instrument pentru agricultură şi dezvoltare rurală Instrumentul a fost înfiinţat pentru a acorda asistenţă pentru sprijinirea agriculturii durabile şi a dezvoltării rurale din ţările din Europa Centrală şi de Est în perioada de pre-aderare ca şi la implementarea acquis-ului comunitar în domeniul politicii agricole comune şi a politicilor conexe (Regulamentul nr. 1268/99/CE, amendat de Regulamentul 696/2003). Măsurile eligibile din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale sunt stabilite de priorităţile sectorului, în special de: - investiţii în proprietăţile agricole; - îmbunătăţirea procesării şi marketingului produselor agricole şi piscicole; - îmbunătăţirea structurilor de control al calităţii, control veterinar şi fito-sanitar şi a protecţiei consumatorilor; - metode de producţie agricolă care să protejeze mediul şi de conservare a peisajului; - dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice; - înfiinţarea de servicii pentru fermieri; - înfiinţarea grupurilor de producători; - renovarea şi dezvoltarea satelor şi protecţia şi conservarea patrimoniului rural; - înfiinţarea şi actualizarea registrelor agricole;

29

-

îmbunătăţirea formării profesionale; dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale; investiţii în silvicultură ca şi procesarea şi marketingul produselor silvice; asistenţă tehnică.

Măsurile de dezvoltare rurală fac obiectul unui plan de dezvoltare care acoperă o perioadă de până la şapte ani. Asistenţa financiară este acordată de Comisie, care face alocări anuale pentru fiecare ţară, având la bază criterii ca: populaţia din agricultură, suprafaţa agricolă a ţării, produsul intern brut, situaţia specifică a zonei. Contribuţia Comunităţii este de maxim 75% din totalul cheltuielilor publice eligibile şi de maxim 50% pentru proiectele generatoare de venituri. Pentru proiectele din domeniul dezastrelor naturale, contribuţia Comunităţii este de maxim 85% din totalul cheltuielilor publice eligibile şi de maxim 75% pentru proiectele generatoare de venituri.

Liniile directoare ale politicii regionale pentru exerciţiul bugetar 2000 – 2006 Politica regională a Uniunii Europene se confruntă cu trei mari provocări: - concurenţa, care s-a intensificat odată cu liberalizarea comerţului. Companiile sunt înfiinţate sau îşi schimbă sediul în funcţie de condiţiile oferite (infrastructură şi servicii de calitate, mână de lucru calificată), care să le permită să devină cât mai competitive pe piaţă. Dacă regiunile doresc să atragă cât mai multe activităţi comerciale, ele trebuie să poată oferi o infrastructură adecvată ca şi servicii de calitate. - societatea informaţională, care reclamă o flexibilitate tot mai mare a resurselor umane şi companiilor. Existenţa reţelelor de telecomunicaţii conduc la aşteptări din partea personalului firmelor, care are nevoie de acces rapid la informaţie şi know-how, la inovare şi formare de înaltă calitate. - extinderea Uniunii Europene prin aderarea unor noi ţări ale căror caracteristici economice şi sociale sunt de cele mai multe ori mai

30

precare decât ale celor mai puţin dezvoltate ţări din cele 15 state membre, fapt ce reclamă o regândire a actualei politici de coeziune. Liniile directoare pentru perioada 2000 – 2006. Politicile de coeziune şi structurale ale Uniunii Europene au ca obiectiv reducerea disparităţilor economice şi sociale. Aceste politici sunt îndeplinite prin acţiuni desfăşurate atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. Statele membre au responsabilitatea de a-şi stabili propriile priorităţi de dezvoltare, iar Uniunea stabileşte liniile directoare pentru programe (COM 1999/344), examinează asistenţa ce va fi acordată şi promovează dimensiunea coeziunii economice şi sociale. Aceste linii directoare au drept scop ajutorarea şi verificarea autorităţilor naţionale şi regionale în definirea şi pregătirea strategiilor de îndeplinire a obiectivelor din fondurile structurale ca şi legătura dintre acestea cu Fondul de Coeziune. Aceste strategii de dezvoltare vor fi integrate, în sensul că vor urmări o viziune coerentă şi vor crea un parteneriat larg, descentralizat şi efectiv implicând cât mai mulţi actori de la nivel naţional, regional şi local. Liniile directoare au la bază trei priorităţi majore: - competitivitatea regională; - ocuparea forţei de muncă; - dezvoltarea zonelor urbane şi rurale (inclusiv măsuri specifice pentru zonele dependente de pescuit).

Competitivitatea regională Competitivitatea regională este o condiţie esenţială pentru dezvoltarea şi ocuparea forţei de muncă. 1. Crearea condiţiilor de bază pentru competitivitatea regională Pentru a obţine o sporire a competitivităţii regionale, trebuie promovat un mediu favorabil activităţii antreprenoriale. Operatorii economici trebuie să aibă acces la o serie de ajutoare indirecte acordate în conformitate cu regulile concurenţei de la nivelul Uniunii, în domenii cum ar fi: transportul, infrastructura de energie, telecomunicaţii, la accesul la

31

inovaţie şi cercetare. Când sunt acordate finanţări în cadrul acestor sectoare, asistenţa primită din Fondul de Coeziune, Fondul European de Dezvoltare Regională şi de la Banca Europeană de Investiţii trebuie coordonată. De asemenea, sunt încurajate parteneriatele public/privat. 1.1. Îmbunătăţirea reţelelor şi sistemelor de transport Reţelele şi sistemele de transport joacă un rol major în dezvoltarea economică, şi acesta este motivul pentru care programele de dezvoltare regională viitoare trebuie să includă investiţii în domeniul transporturilor pentru a atenua factorii ce subminează concurenţa (costuri de transport, timp de călătorie prelungit) şi de a creşte calitatea serviciilor de infrastructură (siguranţă, servicii conexe). Pentru a exista un echilibru între diferitele tipuri de transport, accesibilitate şi durabilitate, programele vor trebui să ţină seama de următoarele priorităţi: - îmbunătăţirea eficienţei sistemelor de transport prin modernizarea şi repararea infrastructurii, un management mai bun şi încurajarea măsurilor de creştere a interoperabilităţii; - un echilibru între diferitele sisteme de transport, investind în sisteme, altele decât cele rutiere, dezvoltarea de sisteme de transport intermodale şi combinate coerent şi de creare a unor puncte de transfer; - îmbunătăţirea accesului în diferite regiuni prin conectarea la reţelele principale de transport a sistemelor de transport locale; - reducerea efectelor dăunătoare ale transportului prin aplicarea regulilor de protecţie a mediului. 1.2. Energie: reţele, eficienţă şi resurse regenerabile Dezvoltarea regională durabilă necesită un sector energetic eficient şi competitiv pentru a creşte securitatea, flexibilitatea ofertei şi calitatea energiei furnizate şi reducerea costurilor. În regiunile mai puţin dezvoltate, investiţiile din fondurile structurale pot acoperi: - realizarea unei infrastructuri eficiente pentru distribuirea gazelor naturale şi a electricităţii pentru a reduce dependenţa de furnizorii

32

-

externi şi a reduce efectele izolării; o folosire mai eficientă a energiei de către întreprinderile mici şi mijlocii, gospodării şi clădiri publice prin folosirea unor tehnologii ce reduc costurile şi consumul; resurse energetice regenerabile, care creează locuri de muncă, reduc dependenţa externă şi reduc poluarea (investiţiile în acest domeniu trebuie să reprezinte minim 12% din bugetul total al sub-programelor din domeniul energiei).

1.3. Către o societate informaţională Dezvoltarea societăţii informaţionale deschide noi posibilităţi dezvoltării economice. Totuşi, accesul la o societate informaţională necesită o infrastructură de telecomunicaţii de bază eficientă. Operatorii în telecomunicaţii vor face investiţii în acest sector folosind propriile lor resurse, făcând împrumuturi, în general de la Banca Europeană de Investiţii. Acolo unde este necesară intervenţia statului, toată asistenţa trebuie să fie în concordanţă cu regulile de concurenţă ale Uniunii. Măsurile de dezvoltare a unei societăţi informaţionale incluse în programele de dezvoltare au drept scop: - promovarea de noi servicii şi aplicaţii novatoare, în special în comerţul electronic, munca la distanţă şi servicii publice; - achiziţii de noi echipamente şi formarea potenţialilor utilizatori 1.4. Un mediu înconjurător de calitate Mediul înconjurător în Europa continuă să fie ameninţat de poluarea apelor, a aerului şi a solului. Sunt necesare măsuri preventive de combatere a dezastrelor, cum ar fi inundaţiile. Asistenţa provenită din fondurile structurale şi din Fondul de Coeziune trebuie să fie în concordanţă cu standardele de mediu stabilite în diferite directive (cum ar fi principiul „poluatorul plăteşte”). În acest domeniu au fost stabilite următoarele priorităţi: - Apă. Garantarea furnizării apei de calitate şi cantitate corespunzătoare, ca şi colectarea, tratarea şi deversarea apelor uzate

33

-

urbane. Managementul deşeurilor. Existenţa obligatorie a unor planuri de management al deşeurilor care să acopere tot teritoriul statelor membre, planuri care să ducă la îmbunătăţirea managementului deşeurilor şi a depozitării deşeurilor solide urbane, industriale şi periculoase, care să încurajeze reciclarea definitivă şi în siguranţă sau refolosirea deşeurilor.

1.5. Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare Asistenţa structurală trebuie să acorde prioritate cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării, deoarece aceste activităţi au un impact asupra dinamicii regionale ca şi datorită parteneriatelor ce se creează între sectorul public, mediul de afaceri şi cel universitar. Prioritatea o reprezintă investiţiile în: - promovarea inovării prin folosirea unor noi forme de finanţare, cum ar fi capitalul de risc, care să încurajeze înfiinţarea unor firme de servicii specializate; - reţele de industrii şi cooperarea între aceste industrii, bazată pe transferul de tehnologii şi crearea de nuclee industriale şi comerciale; - dezvoltarea resurselor umane prin încurajarea interacţiunilor dintre firme, învăţământ superior, institute de cercetare şi învăţământ continuu. 2. Societăţi comerciale competitive care să stimuleze crearea de noi locuri de muncă Operatorii economici competitivi pot crea noi locuri de muncă şi pot contribui la dezvoltarea economică regională. Sectorul serviciilor este o sursă de creare de noi locuri de muncă ce trebuie luată în considerare de programele Uniunii. Asistenţa financiară, ca şi alte beneficii acordate acestor societăţi comerciale, trebuie să ţină cont de regulile Uniunii.

34

2.1. Caracterul prioritar al IMM-urilor Fără a neglija societăţile comerciale mari, asistenţa structurală acordată pentru a stimula sectorul productiv trebuie îndreptată în special către întreprinderile mici şi mijlocii, în concordanţă cu următoarele linii directoare: - reorientarea spre utilizarea unor mecanisme de creditare alternative, cum ar fi avansuri rambursabile, capital de risc, împrumuturi, fonduri succesive sau scheme mutuale de garantare; - îmbunătăţirea aspectelor calitative şi organizaţionale ale asistenţei acordate, care să aibă ca scop nevoile specifice ale întreprinderilor mici şi mijlocii, îmbunătăţirea accesului la servicii ce vin în ajutorul afacerilor, formare şi informare, îmbunătăţirea îndemânării personalului specializat, înfiinţarea de reţele şi schimburi de experienţă; - implicarea sectorului privat în definirea strategiilor în parteneriat. 2.2. Servicii care să sprijine afacerile Serviciile care sprijină afacerile nu numai că ajută societăţile comerciale să devină mai competitive şi să intre pe noi pieţe de desfacere, ci reprezintă o importantă sursă de creare de locuri de muncă. Asistenţa acordată prin fondurile structurale acestor servicii va ajuta la îmbunătăţirea transferului de tehnologie, la dezvoltarea unui management novator, la crearea de noi instrumente financiare. Priorităţile în domeniu sunt: - identificarea nevoilor firmelor pentru a putea răspunde cerinţelor acestora; - exploatarea sinergiilor dintre centrele de servicii, centrele de transfer de tehnologie, parcurile ştiinţifice, universităţi şi centre de cercetare, în principal prin diseminarea celor mai bune practici; - întărirea cooperării internaţionale dintre operatorii economici; - îmbunătăţirea distribuţiei geografice a furnizorilor de servicii pentru afaceri.

35

2.3. Trei domenii cu potenţial deosebit Mediul, turismul, cultura şi economia socială sunt sectoare cu un potenţial crescut de creare de locuri de muncă, potenţial insuficient exploatat: - mediul. Asistenţa fondurilor structurale trebuie să acorde prioritate investiţiilor cu o abordare preventivă asupra deşeurilor periculoase, folosirea de tehnologii curate, încurajează reabilitarea zonelor industriale abandonate şi formarea profesională. - turismul şi cultura. Deoarece aceste sectoare sunt apropiate şi au un potenţial mare în creare de locuri de muncă, asistenţa fondurilor structurale se îndreaptă spre modernizarea infrastructurii, îmbunătăţirea calificărilor personalului prin acces la tehnologiile informaţionale, promovarea parteneriatelor public/privat şi păstrarea identităţii patrimoniului local. - economia socială. Multe tipuri de organizaţii active în economia socială (cooperative, asociaţii, fundaţii, societăţi comerciale) activează într-o largă varietate de domenii (producţie, servicii de sănătate, sport, divertisment, combaterea excluderii sociale etc). Numărul locurilor de muncă ocupate în acest domeniu reprezintă 5% din totalul locurilor de muncă existent în Uniunea Europeană. Asistenţa prioritară în acest domeniu trebuie îndreptată spre sprijinirea activă de creare şi dezvoltare a serviciilor, cum ar fi formare, consiliere, asistenţă tehnică şi financiară, sprijin pentru asigurarea supravieţuirii acestor activităţi pentru un timp cât mai îndelungat.

Strategia Europenă de Ocupare a Forţei de Muncă- Prioritate cheie a UE Fondul Social European este principalul instrument financiar ce ajută la îmbunătăţirea abilităţilor resurselor umane. Priorităţile de mai jos se aplică pe tot teritoriul Uniunii Europeane, ţinându-se cont de trăsăturile specifice fiecărei regiuni.

36

1. Un cadru de referinţă pentru dezvoltarea resurselor umane Fondul Social European este principalul instrument financiar care ajută la implementarea liniilor directoare de ocupare a forţei de muncă stipulate în Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă. Esenţială este coerenţa dintre strategiile naţionale de ocupare a forţei de muncă şi priorităţile Fondului Social European: - egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei; - legătura dintre potenţialul ocupării forţei de muncă şi societatea informaţională; - promovarea dezvoltării locale. 1.1. Politici active pentru promovarea ocupării forţei de muncă Statele membre vor trebui să indice modul în care vor transpune strategiile active şi preventive recomandate în liniile directoare de ocupare a forţei de muncă, în măsuri specifice. Primul pas este identificarea persoanelor expuse riscului. Măsurile planificate vor include interviuri-diagnostic, formarea profesională, consiliere pentru carieră şi asistenţă pentru găsirea unui loc de muncă şi trebuie să permită şomerilor acces la formare profesională, iar tinerilor să demonstreze potenţialul de angajare, în special prin ucenicie. Atât şomerii, cât şi tinerii trebuie ajutaţi să se adapteze schimbărilor tehnologice şi economice. Serviciile de ocupare a forţei de muncă de la nivel local şi regional au un rol important în adaptarea resurselor umane la schimbările structurale, prin analize asupra potenţialului disponibil, a tinerilor calificaţi, a nevoilor de formare ca şi a nevoilor de recalificare. Numai atunci vor fi în poziţia de a adapta formarea profesională la nevoile firmelor din acele localităţi sau regiuni. 1.2. O societate inclusivă, deschisă tuturor O piaţă a muncii deschisă tuturor este prioritatea Strategiei Europene ocupare a forţei de muncă. Când se proiectează politicile active preventive, o atenţie mărită trebuie acordată nevoilor persoanelor nevoi speciale, minorităţilor etnice şi altor categorii de populaţie ce

de şi cu se

37

află în dificultate. 1.3. Promovarea ocupării forţei de muncă, a îndemânărilor şi a mobilităţii prin învăţare continuă Pentru dezvoltarea unei forţe de muncă pricepută, este imperios necesar să fie îmbunătăţită calitatea educaţiei şi a formării personalului, acestea trebuind să beneficieze de mai multe resurse, o prioritate absolută trebuind acordată tinerilor cu dificultăţi de învăţare. Oportunităţile de educare trebuie îndreptate spre domeniile informatice şi de comunicare. 1.4. Dezvoltarea capacităţii de schimbare şi a spiritului antreprenorial Statele membre, în colaborare cu partenerii sociali, vor tinde să modernizeze modul de lucru şi modul de organizare al acestuia care să permită o mai bună adaptare a forţei de muncă la schimbările economice. Pentru atingerea acestui obiectiv sunt necesare două condiţii esenţiale, şi anume sprijin antreprenorial şi extinderea oportunităţilor de formare. În regiunile supuse conversiilor structurale, vor trebui făcute sinergii între măsurile de integrare, formare profesională şi recalificare şi activităţile care să vină în sprijinul dezvoltării economice şi conversiei. Pentru sprijinirea spiritului antreprenorial, o combinaţie între măsuri de cerere (sprijin pentru crearea de noi activităţi) şi ofertă (informare, formare, asistenţă) vor trebui implementate. 1.5. O atenţie specială acordată femeilor După analiza disparităţilor dintre bărbaţi şi femei vor trebui corectate aceste dezechilibre şi stabiliţi indicatorii de monitorizare a programelor. Obiectivul unei participări echilibrate între bărbaţi şi femei poate fi atins prin măsuri care să îmbunătăţească profilul carierei, a acorda femeilor un acces mai mare la muncile de răspundere şi încurajarea spiritului lor antreprenorial.

38

2. Măsuri specifice Autorităţile locale joacă un rol din ce în ce mai mare în implementarea liniilor directoare de ocupare a forţei de muncă în sfera lor de competenţă. Din acest motiv, regiunile pot avea un rol mai mare în implementarea liniilor directoare, reflectate în programele regionale de la Obiectivele 1 şi 2. Principalele trăsături ale acestor programe sunt: - abordarea de „jos în sus” a evaluării nevoilor de la nivel local şi regional; - în cadrul conversiilor structurale, o adaptare a nevoilor de formare a personalului care să fie în concordanţă cu schimbările intervenite în diferite companii; - o abordare novatoare în dezvoltarea de noi activităţi, produse şi metode.

DEZVOLTAREA URBANĂ ŞI RURALĂ ŞI CONTRIBUŢIA LOR LA O DEZVOLTARE TERITORIALĂ ECHILIBRATĂ

Dezvoltarea teritorială armonioasă poate avea loc atunci când are loc integrarea economică şi monetară, o creştere a pieţelor la nivel global şi o abordare integrată a asistenţei fondurilor structurale. Mai mult, liniile directoare pe termen lung a dezvoltării europene a teritoriului (Perspectiva Dezvoltării Spaţiale Europene) este proiectată pentru a încuraja apariţia unor zone integrate economic distribuite mai uniform în cadrul Uniunii. 1. Dezvoltare urbană în contextul unei politici regionale integrate Zonele urbane joacă un rol vital în economia europeană. În special oraşele de mărime mijlocie exercită o influenţă puternică asupra zonelor rurale adiacente. Strategiile integrate de dezvoltare şi conversie trebuie să tindă spre: - o mai mare prosperitate şi o ocupare crescută a forţei de muncă din zonele urbane; - sprijin pentru integrarea socială;

39

- protecţia mediului a ecosistemelor urbane şi a sănătăţii; - un mai bun management urban (transport, energie, condiţii de viaţă). Documentele de programare pentru Obiectivele 1 şi 2 trebuie să includă măsuri de dezvoltare urbană care să ţină cont de obiectivele de mai sus. Zonele urbane ce trebuie restaurate pot primi un sprijin special integrat similar celui dezvoltat de Iniţiativa comunitară „Urban II”. Măsurile sprijinite de Fondul Social European în cadrul Obiectivului 3 trebuie să aibă un impact major privind coeziunea economică şi socială chiar şi în domeniile neacoperite de Obiectivele 1 şi 2. 2. Dezvoltare rurală prin modernizare, diversificare şi protecţia mediului Multe zone rurale au probleme cauzate de schimbările structurale cum ar fi reducerea forţei de muncă în sectorul agricol (în prezent trei pătrimi din totalul fermierilor din Europa lucrează timp parţial şi au nevoie de surse de venit suplimentare). Rolul multifuncţional al agriculturii este din ce în ce mai recunoscut. Agricultura, silvicultura şi alte sectoare productive sunt nu numai sectoare economice dar şi sociale (aprovizionarea cu produse de calitate sau furnizarea unor oportunităţi de recreere pentru populaţia urbană), de mediu (protecţia ecosistemelor şi a peisajului) şi culturale (patrimoniu, identitate). Fiind considerat al doilea pilon al politicii agricole comune, dezvoltarea rurală ajută la asigurarea durabilităţii modelului european în domeniul agricol. Domeniile eligibile din Obiectivele 1 şi 2 ale fondurilor structurale, ca şi din Secţiunea Garantare a Fondului European de Orientare şi Garantare a Agriculturii (FEOGA) vor sprijini diversificarea structurii economice din zonele rurale prin încurajarea activităţilor, acordându-se prioritate: - creşterii concurenţei în agricultură prin acordarea de ajutoare pentru investiţii, pentru modernizare, reducerea costurilor, îmbunătăţirea calităţii produselor şi a întreţinerii fermelor; - sporirii concurenţei zonelor rurale, făcându-le mai accesibile şi ajutându-le să-şi diversifice activităţile (turism), sprijinind întreprinderile mici şi mijlocii şi sectoarele novatoare, cum ar fi surse

40

-

de energie reînnoibile; protejării mediului şi a patrimoniului rural european prin protecţia peisajului, a resurselor naturale şi a zonelor rurale tradiţionale, precum si prin promovarea turismului rural şi prin renovarea satelor.

Iniţiativa „Leader +” pentru dezvoltare rurală va furniza asistenţă structurală pentru găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă zonele rurale, ajutându-le să-şi definească noi modele de dezvoltare rurală, în special prin crearea de reţele şi cooperare între actorii locali. 3. Generarea de sinergii între zonele urbane şi rurale Pentru obţinerea celor mai bune condiţii de dezvoltare, trebuie stabilite legături puternice între zonele urbane şi cele rurale, sinergii ce pot duce la crearea de zone pluri-focale ce tind către dezvoltarea teritorială echilibrată. Creşterea rolului oraşelor de mărime mijlocie este de o importanţă specială în zonele mai puţin populate. O abordare integrată a programării va ajuta la crearea de zone dinamice la scară internaţională, în special creând o infrastructură eficientă atât la nivel regional, naţional şi transnaţional. În acest sens, Iniţiativa „Interreg III” sprijină cooperarea transeuropeană. 4. Măsuri specifice în zonele dependente de pescuit Politica structurală în domeniul pescuitului (inclusiv acvacultura, procesarea şi marketingul produselor) este o componentă vitală a politicii comune în domeniul pescuitului. Politica încearcă să găsească un răspuns la dificultăţile socio-economice în zonele de coastă prin accelerarea restructurării sectorului, prin raţionalizarea şi modernizarea producţiei. Programele vor acorda prioritate: - respectării liniilor directoare ce se află în programele orientative multi-anuale; - evitării efectelor negative cauzate de acordarea asistenţei sau de lipsa acesteia (îmbătrânirea flotei, epuizarea resurselor piscicole); - unei mai bune selecţii a echipamentelor şi metodelor de pescuit;

41

-

îmbunătăţirii calităţii produselor, siguranţei şi condiţiilor de lucru.

Cele patru Iniţiative comunitare Acelaşi act normativ (Regulamentul nr. 1260/1999/CE) ce stabileşte Obiectivele politicii regionale, introduce şi Iniţiativele (programe speciale de finanţare a unor obiective suplimentare) comunitare pe perioada 2000 – 2006, acestea fiind: • „Interreg III”, care are ca scop stimularea cooperării transfrontaliere, transnaţionale şi inter-regionale; • „Leader +”, ce promovează dezvoltarea rurală; • „Equal”, ce încurajează dezvoltarea unor noi forme de combatere a discriminării şi inegalităţii în accederea la piaţa muncii; • „Urban II”, ce încurajează regenerarea economică şi socială a zonelor decăzute din oraşe şi suburbii. 1. „Interreg III” Realizarea uniunii economice şi monetare şi extinderea Uniunii prin aderarea unor noi state transformă cooperarea transfrontalieră într-un obiectiv actual, de care depinde în bună măsură realizarea coeziunii economice şi sociale. Iniţiativa comunitară „Interreg III” se bazează pe succesul avut de iniţiativele „Interreg I” (1989 – 1993) şi „Interreg II” (1994 – 1999). „Interreg III” acoperă exerciţiul bugetar 2000–2006, având un buget total de 4,875 miliarde Euro, fiind finanţată în exclusivitate de Fondul European de Dezvoltare Regională. Finanţările trebuie să respecte criteriile de eligibilitate ale fondurilor structurale, astfel, contribuţia pentru regiunile din cadrul Obiectivului 1 este de maxim 75% şi 50% pentru celelalte regiuni eligibile. Pregătind extinderea UE, „Interreg III” acordă o atenţie deosebită regiunilor aflate la frontierele externe ale Uniunii. Cooperarea cu zonele cele mai îndepărtate, zona Balcanilor şi regiunile insulare aparţinând statelor membre este puternic încurajată. „Interreg III” este implementată în trei domenii:

42

-

-

Domeniul A – cooperarea transfrontalieră, care promovează o dezvoltare regională integrată dintre zonele de frontieră vecine, inclusiv cele externe ca şi anumite zone de la frontierele maritime ale statelor membre; Domeniul B – cooperarea transnaţională, care contribuie la integrarea armonioasă a teritoriului din cadrul Uniunii; Domeniul C – cooperarea inter-regională, care contribuie la dezvoltarea regională şi la coeziunea politicilor şi tehnicilor prin cooperare transnaţională/inter-regională.

Cooperarea în cadrul Iniţiativei „Interreg III” se bazează pe următoarele principii: - programarea: regiunile şi zonele ce doresc să coopereze trebuie să prezinte Comisiei un Program de Iniţiativă Comunitară (CIP) prin care să fie definită strategia comună de dezvoltare şi să demonstreze valoarea adăugată prin operaţiile planificate. Programarea trebuie să ţină cont de liniile directoare ale fondurilor structurale şi de politicile UE: crearea de locuri de muncă, creşterea concurenţei şi conformarea cu normele comunitare din acest domeniu, dezvoltarea durabilă, protecţia mediului înconjurător, egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei; - parteneriatul între autorităţile locale, regionale şi naţionale şi partenerii economici şi sociali care să abordeze o abordare de jos în sus a dezvoltării. - implementarea „Intereg III” trebuie să fie în concordanţă şi sincronizată cu alte instrumente financiare implicate. Fondul European de Dezvoltare Regională este responsabil de toate operaţiile întreprinse în teritoriul Comunităţii, în timp ce alte instrumente financiare ca PHARE1, ISPA2, TACIS3, MEDA4, CARDS5, Fondul

1

PHARE – acronim pentru programul de sprijinire a reformei economice în Polonia şi Ungaria (în 1989), extins apoi la toate statele candidate la aderarea la UE. 2 ISPA – Instrument pentru politicile structurale pentru pre-aderare

43

European de Dezvoltare şi Banca Europeană de Investiţii acordă fonduri pentru operaţii în afara Uniunii. Pentru Iniţiativa „Interreg III” o provocare o reprezintă finanţarea unor costuri directe pentru crearea unor structuri comune, cum ar fi grupurile europene de interes economic (GEIE), grupuri ce ar fi responsabile de planificarea, administrarea, verificarea şi monitorizarea programului. 1.1. Cooperarea transfrontalieră Cooperarea transfrontalieră se bazează pe strategii comune de dezvoltare teritorială durabilă. Zonele eligibile pentru „Interreg III” trebuie să aparţină nivelului III din Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice (NUTS) dezvoltat de Eurostat, acestea fiind: - toate zonele aflate de-a lungul frontierelor Uniunii ca şi unele zone maritime; - zone care se învecinează cu zonele eligibile sau care sunt înconjurate de zone eligibile, fiind vorba în particular de Belfast (Marea Britanie) şi de patru districte belgiene. În cadrul cooperării transfrontaliere, prioritatea va fi acordată următoarelor tipuri de operaţiuni: - promovarea dezvoltării urbane, rurale şi de coastă: analiza zonelor de graniţă, planificarea şi protecţia zonelor transfrontaliere, turism transfrontalier, crearea şi administrarea comună a resurselor şi a infrastructurii pentru prevenirea dezastrelor naturale; - dezvoltarea spiritului antreprenorial şi a întreprinderilor mici şi 3

TACIS – asistenţă tehnică acordată ţărilor din Comunitatea Statelor Independente (Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kirghistan, Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina şi Uzbekistan) 4 MEDA – măsuri tehnice şi financiare ce însoţesc reforma economică şi socială în cadrul parteneriatului Euro-Mediteraneean 5 CARDS – Community Assistance to Reconstruction, Development and Stability (Asistenţă comunitară pentru reconstrucţie, dezvoltare şi stabilitate) program de asistenţă financiară pentru statele din Balcanii de Vest (Albania, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia)

44

-

-

-

mijlocii, a turismului, a dezvoltării locale şi a iniţiativelor de ocupare a forţei de muncă; crearea unei pieţe integrate de ocupare a forţei de muncă şi promovarea includerii sociale, prin promovarea de oportunităţi egale între bărbaţi şi femei, dezvoltarea de parteneriate transfrontaliere, recunoaşterea comună a diplomelor, aranjamente de transfer a drepturilor de pensie; cooperarea privind cercetarea, dezvoltarea tehnologică, educaţia, cultura, comunicaţiile, sănătatea şi protecţia civilă; protecţia mediului, eficienţă energetică şi energii reînnoibile; infrastructură transfrontalieră de bază, prin îndepărtarea obstacolelor pentru transportul public, sprijinirea accesului la reţelele europene de transport, facilităţi pentru telecomunicaţii. cooperare în domeniul juridic şi administrativ, prin reducerea problemelor legate de existenţa unor sisteme diferite juridice şi administrative (securitate socială, impozitare, trafic ilicit, imigrare şi azil, protecţie civilă) şi îmbunătăţirea securităţii frontierelor externe; cooperare dintre cetăţeni şi instituţii; asistenţă tehnică pentru întocmirea studiilor de pregătire a strategiilor şi asistenţei pentru înfiinţarea structurilor comune de management.

1.2. Cooperarea transnaţională Cooperarea transnaţională dintre autorităţile locale, regionale şi naţionale, are ca scop o dezvoltare integrată a regiunilor europene pentru a obţine o dezvoltare echilibrată, armonioasă şi durabilă a Uniunii şi o mai bună integrare teritorială cu statele candidate şi statele învecinate UE extinse. Întreg teritoriul Uniunii este eligibil pentru susţinerea comunitară a acţiunilor de cooperare transnaţională. Ţinând cont de priorităţile Uniunii şi de recomandările formulate prin Perspectiva Europeană de Dezvoltare Spaţială (PEDS), cooperarea se axează pe: - strategii de dezvoltare spaţială, inclusiv cooperarea dintre oraşe ca şi dintre zonele urbane şi cele rurale, prin studii pentru dezvoltarea de strategii, crearea de reţele între zonele metropolitane şi oraşele de mărime medie, reţele de planificare spaţială şi institute de cercetare;

45

-

-

dezvoltarea de sisteme de transport eficiente şi durabile şi îmbunătăţirea accesului la societatea informaţională, prin conectarea reţelelor secundare la reţelele naţionale şi transnaţionale, promovarea folosirii informaţiilor şi tehnologiilor de comunicaţie în sectorul afacerilor, transferul de know-how între autorităţile locale; promovarea mediului, a unui management sănătos a moştenirii culturale şi a resurselor naturale (în special a apei); asistenţă tehnică pentru stabilirea de parteneriate prin crearea de structuri comune pentru implementarea programului de cooperare transnaţional.

1.3. Cooperarea inter-regională Cooperarea inter-regională are ca obiectiv îmbunătăţirea eficienţei politicilor şi instrumentelor de dezvoltare regională prin crearea de reţele, în special în regiunile mai puţin dezvoltate sau celor în conversie din cadrul aceluiaşi stat membru. Priorităţile în cadrul cooperării interregionale se referă la: - schimburi de informaţii şi experienţă asupra tipurilor de proiecte asistate în cadrul Obiectivelor 1 şi 2 din cadrul fondurilor structurale; - schimburi de experienţă şi crearea de reţele de-a lungul zonelor transfrontaliere şi transnaţionale referitoare la implementarea programelor Interreg III; - diseminarea practicilor de dezvoltare urbană; - alte subiecte corespunzătoare cooperării inter-regionale: cooperare maritimă şi de coastă, probleme de amenajare teritorială, cooperări pe probleme insulare sau ultraperiferice, a zonelor izolate. Pentru explicarea metodei de implementare a activităţilor de cooperare inter-regională, a fost introdusă Iniţiativa comunitară „Interreg III” C. Pregătirea, prezentarea şi aprobarea intervenţiilor. Statele membre, şi autorităţile regionale desemnate, în cooperare cu statele ne-membre, trebuie să transmită Comisiei propunerile de programe. Autorităţile responsabile pentru programare sunt: - în domeniul cooperării transfrontaliere, autorităţile locale sau

46

-

-

regionale în parteneriat cu autorităţile naţionale; în domeniul cooperării transnaţionale, autorităţile naţionale (sau alte autorităţi desemnate de statele membre) în strânsă cooperare cu autorităţile locale sau regionale din zonele geografice în care are loc cooperarea transnaţională, pe baza unui singur program pentru fiecare domeniu de cooperare; în domeniul cooperării inter-regionale, autorităţile regionale (sau alte autorităţi desemnate de statele membre) sau organisme intermediare recunoscute, pe baza unui singur program pentru fiecare domeniu de cooperare.

Conţinutul programelor Iniţiativei comunitare este similar cu cel al documentelor unice de programare descrise în regulamentul general al fondurilor structurale. CIP conţin: - o evaluare prealabilă prin care se analizează punctele tari şi slabe ale cooperării în zonă; - o expunere a strategiei comune şi a priorităţilor de dezvoltare a zonei respective; - un plan financiar ce specifică pentru fiecare prioritate în parte sursa şi volumul finanţării avute în vedere; - prevederi privind implementarea programului: desemnarea structurilor de cooperare transfrontalieră (autoritatea de management, autoritatea ce efectuează plăţile, comitetul de monitorizare, comitetul de conducere, secretariatul tehnic pentru managementul operaţional); - o descriere a datelor colectate, a aranjamentelor de inspecţie şi evaluare. Monitorizarea, implementarea, controlul financiar şi evaluarea operaţiilor trebuie să se facă în conformitate cu regulile generale ale fondurilor structurale: - comitetul de monitorizare este alcătuit din reprezentanţi ai autorităţilor locale, regionale şi dacă este posibil, ai autorităţilor naţionale, ai partenerilor economici şi sociali şi asociaţii din statele membre sau ne-membre. Comitetul stabileşte criteriile de selecţie a operaţiilor, amendează programele şi este responsabil de

47

-

-

monitorizarea şi evaluarea programului în ansamblu; operaţiile sunt selectate, iar implementarea lor este monitorizată de un comitet director al întregului program sau de mai multe comitete directoare când, în cadrul unui program se întâlnesc mai multe subprograme; în cazul operaţiilor ce implică parteneri din state membre diferite, beneficiarul final al contribuţiei Fondului European de Dezvoltare Regională va fi partenerul responsabil cu operaţiile (partenerul conducător), care va avea şi responsabilitatea financiară şi juridică. Partenerul conducător va aloca responsabilităţi celorlalţi parteneri, în formă scrisă.

Coordonarea dintre Fondul European de Dezvoltare Regională şi PHARE, TACIS, MEDA, CARDS, FED, SAPARD şi ISPA priveşte eligibilitatea geografică, programarea multianuală, eligibilitatea operaţiilor şi mecanismelor de implementare, monitorizare, evaluare şi control. În perioada 2000 – 2002, cooperarea transfrontalieră a beneficiat de: - un ajutor de 480 milioane de Euro în cadrul programului PHARE – CBC (cooperare transfrontalieră); - ajutoare în cadrul programelor PHARE, ISPA şi SAPARD acordate fiecărui stat candidat; - alocaţii stabilite în cadrul procedurilor bugetare anuale pentru TACIS, MEDA, CARDS şi FED. Contribuţia financiară este stabilită în funcţie de domeniu, astfel: - domeniul cooperării transfrontaliere: pentru contribuţiile din PHARE, TACIS, MEDA, SAPARD sau ISPA, proiectele au o valoare minimă (2 milioane Euro pentru PHARE în domeniul cooperării transfrontaliere, 5 milioane Euro pentru ISPA), dar se pot face excepţii de la caz la caz în funcţie de recomandările comitetului de monitorizare. - domeniul cooperării transnaţionale: autorităţile statelor membre şi nemembre întocmesc agremente de cooperare sub formă de CIP. Proiectele au o valoare minimă de 5 milioane Euro.

48

-

domeniul cooperării inter-regionale: Comisia poate decide acordarea asistenţei sub formă gratuită grupurilor individuale, ce administrează cooperarea regională din PHARE, TACIS, MEDA, EDF, SAPARD şi ISPA. Proiectele au o valoare minimă de 5 milioane Euro.

Asistenţa tehnică este îndreptată în special spre înfiinţarea şi dezvoltarea structurilor comune de management, ea reprezentând 2% din FEDER. Maximum 47 milioane Euro pot fi folosiţi pentru schimburi de experienţă şi bună practică. Reţeaua Europeană a Observatorului de Planificare Spaţială (ESPON) ce contribuie la implementarea perspectivei de dezvoltare spaţială europeană (ESDP) este un exemplu de asistenţă tehnică acordat reţelelor în domeniul cooperării europene, prin intermediul Iniţiativei „Interreg III”. 2. „Equal” Obiectivul Iniţiativei comunitare „Equal” este promovarea unor noi forme de combatere a tuturor formelor de discriminare şi inegalităţilor de pe piaţa muncii pe baza cooperării transnaţionale şi facilitarea integrării sociale şi ocupaţionale a azilanţilor (C/2000/853). Creşterea interdependenţei economiilor statelor membre a dus la includerea în Tratatul instituind Comunitatea Europeană, a unui nou capitol privind ocuparea forţei de muncă (Titlul VIII). În aplicarea dispoziţiilor acestuia, a fost elaborată Strategia Europeană de Ocupare a Forţei de Muncă şi au fost adoptate linii directoare anuale în acest sens, de care statele membre trebuie să ţină seama în întocmirea politicilor naţionale şi a planurilor naţionale de acţiune. Liniile directoare urmăresc: - ocuparea într-o proporţie cât mai mare a forţei de muncă; - dezvoltarea spiritului antreprenorial; - adaptabilitatea ofertei de forţă de muncă; - asigurarea egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei. Uniunea Europeană a dezvoltat o strategie integrată de combatere a excluderii sociale şi discriminării bazate pe sex sau orientare sexuală, rasă sau origine etnică, religie sau credinţă, vârstă. În domeniu au fost

49

dezvoltate politici şi programe, în conformitate cu art. 13 (combaterea discriminării) şi Art. 137 (promovarea integrării sociale) ale Tratatului instituind Comunitatea Europeană, la care Iniţiativa comunitară „Equal” contribuie cu aportul său în domeniul pieţei muncii. Principiile generale. Iniţiativa „Equal” este cofinanţată din bugetul Uniunii (printr-o alocare din Fondul Social European (FSE) în valoare de 2,847 miliarde Euro pentru exerciţiul bugetar 2000-2006) şi bugetele statelor membre. „Equal” reprezintă un laborator permanent pentru noi experimente şi diseminarea unor noi modalităţi de implementare a politicilor de ocupare a forţei de muncă, de combatere a discriminărilor şi inegalităţilor. În timp, soluţiile novatoare ce s-au dovedit eficiente vor fi aduse si la cunoştinţa altor autorităţi naţionale responsabile în domeniu, pentru a putea fi integrate în principalele activităţi sprijinite de fondurile structurale. Fiecare stat membru prezintă Comisiei un Program de Iniţiativă Comunitară (CIP) în care îşi stabileşte strategia şi aranjamentele pentru aplicarea „Equal”. Activităţile sunt împărţite în arii tematice şi implementate în parteneriat în zone geografice sau sectoare de dezvoltare, fiind legate de proces (îmbunătăţirea abordărilor existente, metode noi), scopurile urmărite (obiective ce urmăresc identificarea unor noi calificări sau noi surse de ocupare a forţei de muncă) sau de context (structuri politice şi administrative noi, sisteme de implementare novatoare). Statele membre îşi stabilesc strategiile în funcţie de liniile directoare: ocuparea forţei de muncă, dezvoltarea spiritului antreprenorial, adaptabilitate şi oportunităţi egale. Liniile directoare sunt revizuite la fiecare doi ani, în funcţie de dezvoltările ce au loc pe piaţa muncii. Stabilirea de parteneriate reprezintă o componentă esenţială în implementarea Iniţiativei „Equal”. Dezvoltarea parteneriatelor duce la strângerea tuturor părţilor interesate, prin care actorii cooperează la planificarea strategiei de acţiune în fiecare din domeniile menţionate mai sus. Împreună, ei pot defini şi decide asupra scopurilor comune şi contribuie la găsirea soluţiilor novatoare de combatere a inegalităţilor şi discriminării. Statele membre definesc care din următoarele două tipuri

50

de parteneriate li se potrivesc mai bine: - parteneriate de dezvoltare bazate pe arii geografice – ce reunesc parteneri dintr-o zonă geografică specifică; - parteneriate de dezvoltare sectoriale – ce acoperă un anumit sector sau se adresează unui grup specific. Deoarece Fondul Social European este singurul fond al UE ce finanţează dezvoltarea de parteneriate, acţiunile eligibile din cadrul altor fonduri structurale pot atrage subvenţii provenite în principal din ajutoarele provenite din partea statelor membre. „Equal” finanţează patru tipuri de activităţi în fiecare domeniu tematic. - Acţiunea 1: înfiinţarea de parteneriate de dezvoltare sau de cooperare transfrontalieră. Acţiunea nu poate depăşi şase luni. Aplicaţiile trebuie să conţină: lista partenerilor, capacitatea şi rolul lor în administrare şi managementul financiar al planului de acţiune, problema diagnostic, scopurile ce vor fi atinse, programul de lucru, tipurile de activităţi şi aşteptările privind cooperarea. La sfârşitul acţiunii, parteneriatul va prezenta strategia comună sub forma unui plan care să conţină: o evaluare ex-ante a situaţiei, programul de lucru, un buget realist, o identificare clară a rolului partenerilor (orientare, luarea deciziilor, management, administrare şi fonduri), un mecanism permanent de evaluare (colectarea şi analiza datelor bazate pe indicatori) şi un acord între parteneri. Pentru cooperările transnaţionale, dezvoltarea parteneriatelor se va face cu cel puţin încă un stat membru, dar cooperarea poate fi extinsă şi la statele nemembre eligibile în cadrul programelor PHARE, TACIS sau MEDA. - Acţiunea 2: implementarea dezvoltării parteneriatelor din programul de lucru. Pentru a putea fi finanţat, fiecare parteneriat de dezvoltare selectat ce a îndeplinit criteriile din Acţiunea 1, va prezenta acordul între parteneri, care să fie transparent (să arate disponibilitatea partenerilor la co-finanţarea impusă, autorizarea de a administra fonduri publice, un acord prin care să fie de acord ca rezultatele activităţilor să rămână în domeniul public), capacitate reprezentativă a partenerilor, dorinţă şi abilitate de a participa la activităţi de

51

-

-

cooperare transnaţională (valoarea adăugată aşteptată, diseminarea rezultatelor în reţele naţionale şi europene). Programul de lucru pentru Acţiunea 2 acoperă o perioadă iniţială de 2 – 3 ani, dar poate fi extinsă. Acţiunea 3: reţele tematice. Diseminarea celor mai bune practici de impact asupra politicii naţionale. Acţiunea 3 este obligatorie pentru toate parteneriatele, ajutând la diseminarea şi integrarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi piaţa muncii. Statele membre vor stabili mecanisme de a ajuta integrarea activităţilor de parteneriat în combaterea discriminării şi a tratamentului nedrept atât la nivelul organizaţiilor active în domenii similare cât şi la nivelul politicilor regionale şi naţionale, în special în planurile naţionale de acţiune. Mecanismele urmăresc: identificarea factorilor ce creează inegalităţi şi discriminare ca şi analiza şi monitorizarea impactului pentru grupurile ţintă şi priorităţile planurilor naţionale de acţiune. Acţiunea 4: asistenţa tehnică. Asistenţa tehnică va fi asigurată pentru găsirea cu uşurinţă a partenerilor şi consolidarea parteneriatelor de cooperare transnaţională. De asemenea va sprijini la colectarea, publicarea şi diseminarea experienţelor şi rezultatelor, diseminarea şi stabilirea de mecanisme cu impact puternic şi asigurarea cooperării în reţelele de la nivel european.

Diseminarea şi evaluarea la nivel european. Statele membre, partenerii sociali şi Comisia trebuie să coopereze pentru a observa modul în care „Equal” ajută strategia europeană de ocupare a forţei de muncă. La nivelul Uniunii, Comisia va face toate demersurile necesare pentru a evalua impactul iniţiativei în trei moduri diferite: - examinare tematică la nivel european, prin care Comisia va organiza o serie de evaluări a parteneriatelor pentru fiecare domeniu tematic. Rezultatele vor fi făcute publice şi vor ajuta la evaluările politicilor din cadrul Strategiei Europene de Ocupare a Forţei de Muncă ca şi a programelor Comunităţii. Ţările în curs de aderare vor fi implicate în discuţii şi vor beneficia de utilizarea acestor rezultate. - evaluări periodice asupra valorii adăugate de „Equal” planurilor naţionale de acţiune de ocupare a forţei de muncă, prin care Comisia

52

-

va înfiinţa o bază de date a celor mai bune practici ale activităţilor „Equal”. organizarea unor foruri de discuţii la nivel european, care să furnizeze anual informaţii organizaţiilor neguvernamentale şi care să asigure un transfer a celor mai bune practici spre ţările în curs de aderare.

3. „Leader +” Schimbările din sectorul agricol intervenite ca urmare a aplicării politicii agricole comune (PAC), creşterii exigenţelor consumatorilor, presiunii mediului, răspândirii rapide a noilor tehnologii, a îmbătrânirii populaţiei, a depopulării rurale, sunt factori ce afectează şi cu care se confruntă zonele rurale. Ca cel de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune şi fiind un factor major al coeziunii economice şi sociale, politica de dezvoltare rurală a Comunităţii nu se restrânge la întărirea concurenţei în domeniul agricol, ci încurajează dezvoltarea de noi activităţi şi surse de ocupare a forţei de muncă. Iniţiativele comunitare „Leader I” (1991 – 1994) şi „Leader II” (1994 – 1999) au avut un rol experimental, ce a făcut posibil definirea şi implementarea unor scheme locale novatoare, integrate şi participative. Datorită rezultatelor pozitive obţinute, Comisia a inclus „Leader +” în perioada de programare 2000-2006. Iniţiativa „Leader +” continuă să încurajeze noi abordări ale dezvoltării rurale integrate şi durabile. Abordările vor fi adăugate politicilor de dezvoltare rurală naţionale si europeană. Scopul acestei iniţiative este de a ajuta operatorii economici rurali în definirea potenţialului lor pe termen lung şi de a implementa strategiile gândite de aceştia, experimentând noi moduri de: - punere în valoare a patrimoniului natural şi cultural; - întărirea mediului economic pentru a fi create noi locuri de muncă; - îmbunătăţirea capabilităţilor organizaţionale din comunităţile lor. Cooperarea este cheia primară a iniţiativei, fie între diferite zone în acelaşi stat membru, fie între zone rurale din mai multe state membre sau şi din state ne-membre dacă este cazul. Modelele de dezvoltare rurală relevante vor fi diseminate.

53

Bugetul iniţiativei în perioada 2000-2006 este de 2,020 miliarde Euro din cadrul Secţiunii Orientare a Fondului European de Orientare şi Garantare a Agriculturii Europene (FEOGA). „Leader +” sprijină toate măsurile eligibile pentru finanţare din cadrul acestei secţiuni. Toate cheltuielile aferente participării şi funcţionării reţelelor, de furnizare de informaţii, de administrare, monitorizare şi evaluare a programelor sunt eligibile doar în co-finanţare. Investiţiile în infrastructură sau în producţie ce depăşesc un anumit plafon nu sunt eligibile. Pentru Secţiunea Orientare a FEOGA, contribuţia este de maxim 75% din suma totală eligibilă pentru regiunile din cadrul Obiectivului 1 şi 50% în alte zone. Eligibilitatea. Toate zonele rurale pot primi finanţare în cadrul iniţiativei „Leader +”. Autorităţile naţionale vor stabili proceduri de selecţie a zonelor rurale ce pot beneficia de finanţare. Zonele rurale alese nu trebuie să coincidă cu graniţele administrative, ci trebuie să fie zone care să formeze o unitate omogenă din punct de vedere geografic, economic şi social şi care să poată avea resursele necesare de implementare a unei strategii de dezvoltare. Ca regulă generală, populaţia din zonele selectate nu poate fi mai mică de 10.000 locuitori şi nu mai mult de 100.000 locuitori în zonele cel mai dens populate (120 locuitori/km2). Totuşi excepţii pot fi făcute în cazul regiunilor din nordul Europei. Beneficiarii asistenţei sunt grupurile locale de acţiune ce vor întocmi strategia de dezvoltare şi vor răspunde de implementarea sa. Grupurile locale de acţiune sunt înfiinţate prin parteneriate locale prin care se alocă puterile şi responsabilităţile fiecărui partener, cuprinzând o reprezentare echilibrată a partenerilor din diferite sectoare economice şi sociale. Organizaţiile non-profit sau voluntare vor reprezenta cel puţin 50% din parteneriatul local. Toţi membrii trebuie să aibă reşedinţa în zona respectivă. Ei îşi aleg o persoană juridică calificată care să administreze fondurile publice sau se pot constitui ei înşişi într-o structură legală care să îndeplinească aceeaşi funcţie.

54

Acţiunile iniţiativei „Leader +” sunt structurate astfel: - Acţiunea 1: Sprijin pentru strategiile rurale teritoriale integrate bazate pe o abordare de jos în sus şi pe parteneriate orizontale. - Acţiunea 2: Sprijin pentru cooperarea inter-teritorială şi transnaţională; - Acţiunea 3: reţele pentru toate zonele rurale din cadrul Comunităţii, chiar dacă sunt sau nu beneficiare în cadrul iniţiativei, şi pentru toţi actorii de dezvoltare rurală. Acţiunea 1: Sprijin pentru strategiile rurale teritoriale integrate bazate pe o abordare de jos în sus şi pe parteneriate orizontale. Zonele respective prezintă autorităţilor naţionale un plan de dezvoltare bazat pe parteneriate reprezentative structurat pe o temă specifică cu care se identifică teritoriul respectiv. Grupurile locale de acţiune trebuie să ţină seama de faptul că: - strategia trebuie să încurajeze interacţiunea dintre actori, sectoare şi proiecte. Temele prioritare sunt: folosirea de know-how şi de noi tehnologii, îmbunătăţirea calităţii vieţii, folosirea eficientă a resurselor naturale şi culturale, şi adăugarea de valoare produselor locale prin facilitarea accesului la pieţe de desfacere a unităţilor de producţie mici prin acţiuni colective. - strategia de dezvoltare trebuie să demonstreze relevanţa pentru zona respectivă, în special în termeni de viabilitate şi durabilitate socioeconomică. - strategia trebuie să fie novatoare. - strategia trebuie să fie complementară cu operaţiile altor programe. Acţiunea 2: Sprijin pentru cooperarea inter-teritorială şi transnaţională. Cooperarea permite teritoriilor rurale să obţină masa critică necesară unui proiect comun de a fi viabil şi încurajează acţiunile complementare dintre parteneri. Sunt posibile două feluri de cooperare: - cooperări inter-teritoriale în cadrul aceluiaşi stat membru, - cooperări transnaţionale între teritoriile mai multor state membre, ce pot implica teritorii rurale din state ne-membre Acţiunea 3: Reţele. Schimburile de experienţă şi de informaţii este o

55

prioritate a iniţiativei, motiv pentru care o participare activă în reţele este obligatorie pentru beneficiarii iniţiativei. Fiecare stat membru va stabili regulile de înfiinţare a reţelei ca şi a unităţii de coordonare a reţelei care va identifica, analiza şi disemina cele mai bune practici, va organiza schimburi de experienţă şi va acorda asistenţă tehnică. Comisia a înfiinţat un Observator al zonelor rurale la nivel european, ce va fi responsabil cu organizarea reţelelor teritoriilor rurale la nivelul Uniunii, având drept scop: - strângerea şi diseminarea informaţiilor privind măsurile de dezvoltare rurală ca şi tendinţele de dezvoltare rurală; - colectarea, consolidarea şi diseminarea celor mai bune practici de dezvoltare rurală; - organizarea de întâlniri a beneficiarilor iniţiativei; - asistarea autorităţilor naţionale în coordonare şi în facilitarea cooperării; - editarea rapoartelor privind implementarea şi a lecţiilor învăţate în cadrul iniţiativei. Implementarea. Comisia face o alocare financiară indicativă pentru fiecare stat membru, pe baza căreia statele membre, în termen de şase luni, vor înainta Comisiei Programele de Iniţiativă Comunitară (CIP), care vor prevedea: - punctele tari şi punctele slabe din teritoriu; - obiectivele avute în vedere şi strategia de atingere a obiectivelor; - criteriile, procedura şi timpul necesar de alegere a grupurilor locale de acţiune; - metodele folosite de selectare a proiectelor de cooperare; - un plan de finanţare pentru fiecare prioritate şi sursa de finanţare; - prevederile necesare pentru implementare, managementul financiar, monitorizarea şi operaţiunile de verificare şi de evaluare; - aranjamentele pentru informarea beneficiarilor finali şi a publicului; - coerenţa şi valoarea adăugată a măsurilor propuse şi impactul aşteptat în teritoriile respective.

56

Managementul, controlul, monitorizarea şi evaluarea. În ceea ce priveşte managementul financiar, programele trebuie să descrie cu claritate aranjamentele şi procedurile de mobilizare şi circulaţie a fluxurilor financiare şi să asigure un control eficient al cheltuielilor. La nivelul grupurilor locale de acţiune, comitetele de monitorizare vor urmări operaţiile financiare şi indicatorii care să permită analiza execuţiei financiare, modul de implementare a operaţiilor şi implicaţiile în teritoriu. Observaţiile vor fi transmise Observatorului european al zonelor rurale pentru procesare şi diseminare. La nivel naţional şi regional, comitetul de conducere va analiza progresul implementării iniţiativei. Pentru informaţii suplimentare poate fi consultată pagina web dedicată Iniţiativei „Leader +” de Direcţia Generală pentru Agricultură a Comisiei Europene. 4. „Urban II” Aproximativ 80% din populaţia Uniunii locuieşte în oraşe, care joacă un rol important în dezvoltare şi în schimburile culturale, politice, economice şi sociale. Iniţiativa Urban a fost lansată în 1994 pentru a ajuta la rezolvarea problemelor din zonele urbane în declin. În prima perioadă de programare (1994 – 1999) iniţiativa a finanţat 118 zone urbane, ce au primit 900 milioane euro, de care au beneficiat 3,2 milioane de persoane. Iniţiativa „Urban II” este finanţată atât din bugetul Uniunii, cât şi de statele membre. Pentru perioada 2000-2006, contribuţia UE se ridică la 730 milioane Euro, fonduri provenite din FEDER, adresate unei populaţii de 2,2 milioane locuitori. Iniţiativa poate finanţa până la 75% din totalul costurilor eligibile în cadrul centrelor urbane din cadrul Obiectivului 1 şi 50% pentru celelalte. Obiectivele iniţiativei „Urban II” sunt: - formularea şi implementarea de strategii novatoare de regenerare economică şi socială pentru oraşe sau zone urbane decăzute din marile oraşe; - creşterea schimburilor de informaţii şi experienţă privind regenerarea urbană durabilă şi dezvoltarea din zonele menţionate. Pentru atingerea acestor obiective, strategiile de regenerare urbană trebuie

57

să se bazeze pe următoarele principii: - existenţa unei mase critice de populaţie asociată cu structurile necesare care să faciliteze formularea şi implementarea programelor de dezvoltare urbană; - existenţa unor parteneriate locale puternice care să definească strategia, priorităţile, să aloce resursele şi să evalueze şi să monitorizeze strategia. - o abordare teritorială integrată legată de strategiile de dezvoltare urbană; - integrarea economică, socială şi a mediului pentru obţinerea siguranţei în zonă, a unor mijloace de transport eficiente, inclusiv accesul la educaţie şi la oportunităţile de formare; - promovarea oportunităţilor egale între bărbaţi şi femei; - complementaritatea formelor de asistenţă provenite din fondurile structurale şi Iniţiativele Comunităţii. Zone eligibile. Iniţiativa „Urban II” sprijină 70 de zone urbane. Populaţia din fiecare zonă este de aproximativ 20.000 de locuitori. Condiţiile ce trebuie îndeplinite de o zonă urbană pentru a fi eligibilă sunt: - o activitate economică scăzută şi nevoia unei conversii datorată dificultăţilor economice şi sociale locale; - un nivel ridicat al şomajului pe termen lung, sărăcie şi excludere socială; - un nivel scăzut de educaţie, deficienţe de formare profesională; - un număr ridicat de imigranţi, grupuri minoritare sau refugiaţi; - un nivel ridicat de criminalitate şi delicvenţă; - tendinţe demografice precare; - un mediu degradat. Activităţi prioritare. Zonele selectate trebuie să fie implicate în schimbări organizaţionale în guvernare prin delegarea crescândă de responsabilităţi şi prin participarea a câtor mai mulţi actori. Strategiile vor avea următoarele priorităţi: - redezvoltări de zone: protecţia şi restaurarea clădirilor şi spaţiilor publice, păstrarea şi punerea în valoare a patrimoniului istoric,

58

-

-

-

-

-

cultural şi de mediu, crearea de locuri de muncă de lungă durată, integrarea comunităţilor locale, a grupurilor minoritare şi a persoanelor excluse, îmbunătăţirea securităţii zonei şi prevenirea delicvenţei. Cu toate că FEDER nu acordă finanţare pentru locuinţe, totuşi dacă reabilitarea locuinţelor este parte a regenerării, fondurile se pot obţine prin co-finanţare de la autorităţile locale; antreprenoriat şi iniţiative locale de ocupare a forţei de muncă: sprijin şi servicii pentru întreprinderile mici şi mijlocii, comerţ, cooperative, crearea de centre de afaceri, facilităţi pentru transfer de tehnologie, furnizarea de creşe şi grădiniţe, facilităţi de recreere şi sport, servicii sociale în special pentru persoane în vârstă şi copii, promovarea oportunităţilor egale între bărbaţi şi femei; dezvoltarea de strategii anti-excludere şi anti-discriminare prin acţiuni de promovare a oportunităţilor egale, având ca ţintă în special femeile, imigranţii şi refugiaţii, prin consiliere, cursuri de formare, cursuri de învăţare a limbii de către minorităţi şi grupurile dezavantajate şi marginalizate, îmbunătăţirea serviciilor de sănătate şi a centrelor de reabilitare, investiţii în educaţie şi sănătate; dezvoltarea unor sisteme de transport public mai eficiente şi mai sigure; măsuri de mediu care să ţintească tratarea şi recircularea totală a deşeurilor ca şi o colectare şi tratare selectivă a acestora, analiza calităţii aerului, un management eficient a apelor, reducerea poluării sonore, reducerea consumului de combustibili solizi prin folosirea surselor de energie reînnoibile, formare pentru protecţia şi managementul mediului; dezvoltarea potenţialului societăţii informaţionale prin folosirea sistemelor informaţionale de management a resurselor umane şi a serviciilor de sănătate, acces la servicii informaţionale acordate întreprinderilor mici şi mijlocii şi a populaţiei; promovarea noţiunii de „guvernare urbană” prin studii şi expertize de reorganizare şi îmbunătăţire a serviciilor publice, planificarea şi introducerea unor noi structuri de management urban, introducerea de indicatori pentru evaluarea managementului local, campanii de informare şi îmbunătăţirea accesului populaţiei la informare,

59

schimburi de experienţă şi de bune practici, dezvoltarea la nivelul Uniunii a unei baze de date a bunelor practici în managementul urban. Dezvoltarea acestei iniţiative a dus la dezvoltarea unui set de indicatori prin care oraşele pot să se autoevalueze şi să se compare între ele. Mai multe informaţii despre aceşti indicatori se pot afla pe pagina web „Urban Audit” a Direcţiei Generale pentru Politica Regională a Comisiei Europene. Ca şi în cazul celorlalte iniţiative programarea se face pe baza documentelor de programare unice, urmând aceeaşi procedură. Autoritatea de management este responsabilă de organizarea pregătirilor deciziilor ce vor fi luate de comitetul de monitorizare, cu precădere a evaluării operaţiilor propuse pentru finanţare şi coordonarea acţiunilor. Comitetul este responsabil şi cu monitorizarea şi evaluarea programului.

Abordarea tematică Amenajarea teritoriului: Perspectiva Europeană de Dezvoltare Spaţială (PEDS) PEDS are ca obiect definirea politicii şi a principiilor generale ale Uniunii privind dezvoltarea teritoriului pentru a asigura o dezvoltare echilibrată şi durabilă. Chiar dacă nu implică responsabilităţi din partea Comisiei faţă de amenajarea teritoriului, PEDS este un cadru de orientare pentru îmbunătăţirea cooperării dintre politicile sectoriale cu impact major asupra teritoriului. În concordanţă cu principiul solidarităţii, PEDS este aplicat aşa cum doresc părţile implicate angajate în dezvoltarea spaţială. Primele propuneri de dezvoltare spaţială datează din anii ’60 dar abia în 1993, ca urmare a hotărârilor Consiliul European de la Liège, s-a început pregătirea PEDS în forma şi potrivit metodologiei sale actuale. Adoptarea finală a PEDS a avut loc în 1999 la Postdam la întâlnirea miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului. PEDS conţine două părţi: - contribuţii la politica de dezvoltare a teritoriului ca nouă dimensiune

60

-

a politicii europene; tendinţe, oportunităţi şi provocări cu care se confruntă teritoriul Uniunii.

Abordarea spaţială la nivel european Ideea de la care porneşte PEDS este aceea că creşterea economică şi convergenţa cu anumiţi indicatori economici nu este suficientă pentru atingerea coeziunii economice şi sociale, motiv pentru care sunt necesare acţiuni concertate de dezvoltare teritorială pentru corectarea disparităţilor constatate. Acţiunile se îndreaptă spre progres constant în integrarea economică (uniunea economică şi monetară, piaţa internă), un rol în creştere a autorităţilor locale şi regionale şi extinderea Uniunii prin dezvoltarea legăturilor dintre Uniune şi ţările în curs de aderare. PEDS a ales patru domenii majore, care interacţionează şi exercită o presiune considerabilă asupra dezvoltării teritoriului Uniunii Europene: - dezvoltarea zonelor urbane; - dezvoltarea zonelor rurale; - transporturile; - patrimoniul cultural şi natural Influenţa politicilor comunitare asupra teritoriului UE Cu toate că coeziunea economică şi socială este un Titlu al Tratatului de la Amsterdam, politicile sectoriale nu au obiective spaţiale clar definite, cu toate că multe au o influenţă importantă asupra teritoriului, acolo unde regiunile primesc asistenţă. Politicile sectoriale cu impact asupra teritoriului sunt: fondurile structurale, politica agricolă comună, politica în domeniul concurenţei, politica în domeniul mediului, reţelele transeuropene, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică. Scopul PEDS PEDS se adresează tuturor celor implicaţi în dezvoltarea spaţială la nivel 61

european, naţional, regional sau local şi are drept scop: - stabilirea de sisteme urbane echilibrate şi policentrice; - promovarea conceptelor de sisteme de transport şi comunicaţii integrate; - dezvoltarea şi conservarea patrimoniului cultural şi natural. Ajutoarele de stat acordate de statele membre pentru dezvoltarea regională Acordarea unor ajutoare de către stat se face respectând regulile politicii concurenţei, Comisia având rolul de a controla ca aceste ajutoare să nu distorsioneze concurenţa prin favorizarea unor întreprinderi sau producerea anumitor produse (Art. 88 al Tratatului CE). Acordarea ajutoarelor din partea statului se face respectând criteriile de concentrare şi complementaritate prin care politica regională devine mai eficientă. Acordarea ajutoarelor din partea statului este considerată compatibilă cu piaţa comună atunci când: - ajută la dezvoltarea economică a zonelor cu un standard de viaţă scăzut sau cu un şomaj serios (Art. 87 (3) (a) al Tratatului CE); - ajută la dezvoltarea anumitor activităţi economice, iar ajutorul acordat nu afectează comerţul într-un mod contrar interesului comun (Art. 87 (3) (c) al Tratatului CE). Acordarea ajutoarelor din partea statului pentru regiuni se face pe baza plafoanelor stabilite la fiecare cinci ani de către Comisia Europeană (luând drept criteriu un anumit procent din populaţia Uniunii), care comunică apoi statelor membre cotele în care se pot încadra. Pentru perioada 2000 – 2006, plafonul este stabilit la 42,7% din populaţia Comunităţii. Statele pot acorda ajutoare regionale pentru proiectele de investiţii mari, acordate în special pentru investiţii noi sau pentru anumite sectoare (industria siderurgică sau în domeniul fibrelor sintetice, a construcţiei de nave). Ca şi în cazurile precedente, Comisia stabileşte plafonul acestor ajutoare.

62

III. Transpunerea acquis-ului comunitar in România România a deschis negocierile privind Capitolul 21 – „Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale” în anul 2002, când documentul de poziţie aferent a fost comunicat oficial Consiliului UE. Conform prevederilor documentului de poziţie, România acceptă în întregime acquis-ul comunitar privind politica regională luând măsurile necesare pentru implementarea efectivă a acestuia până la data aderării, nesolicitând perioade de tranziţie sau derogări. Pentru moment, actele normative care reglementează utilizarea fondurilor structurale şi a Fondului de Coeziune nu au fost elaborate; totuşi, bazele implementării acestor fonduri au fost pregătite prin cadrul general oferit de Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională, prin care au fost create şi mecanismele financiare, instituţionale şi organizatorice pentru implementarea fondurilor de pre-aderare. a) Armonizarea legislaţiei Pentru completarea cadrului legislativ necesar implementării politicii de dezvoltare regională şi creării mecanismelor specifice instrumentelor structurale au fost adoptate următoarele acte normative: -

-

Hotărârea Guvernului nr. 734/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Integrării Europene, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 39/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 69/27.01.2004. Ordonanţa Guvernului nr. 6/2002 (MO nr. 70/31.01.2002) privind modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de co-finanţare aferente acestora. Ordonanţa prevede organizarea şi exercitarea auditului public intern şi a controlului financiar preventiv la toate structurile de implementare. Prin acest act normativ, Ministerul Finanţelor Publice este abilitat să avizeze normele metodologice specifice privind organizarea şi exercitarea auditului 63

-

-

public intern pentru operaţiunile finanţate din contribuţia financiară a Comunităţii Europene, să evalueze la toate structurile de implementare modul de aplicare a acestor norme, precum şi să efectueze inspecţii la toate structurile de implementare; Legea nr. 161/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 1579/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei; prin acest act normativ, s-a atribuit acestei instituţii rolul de Autoritate de management, cu responsabilităţi de administrare, coordonare şi monitorizare a implementării programelor finanţate din Fondul Social European; Hotărârea Guvernului nr. 1318/2001 (MO nr. 19/15.01.2002) pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 4/1999 privind statutul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM); prin acest act normativ, s-a atribuit acestei instituţii rolul de Autoritate de implementare şi de Autoritate de plată pentru programele finanţate din Fondul Social European.

b) Capacitatea administrativă Deoarece se aşteaptă ca la data aderării întreg teritoriul să fie eligibil pentru Obiectivul 1, accesarea fondurilor structurale se va face pe baza Cadrului de sprijin comunitar ce va fi negociat în momentul aderării. Pentru îndeplinirea angajamentelor, structura instituţională este: - la nivelul Cadrului de sprijin comunitar (CSF): Autoritatea de management – Ministerul Integrării Europene, prin Direcţia Planul Naţional de Dezvoltare, şi un Comitet de monitorizare, pentru urmărirea implementării CSF; - pentru Programul operaţional regional: Autoritatea de management Ministerul Integrării Europene, prin Direcţia generală pentru dezvoltare regională; - pentru Programul operaţional sectorial pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi pescuit: Autoritatea de management, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie, cu rol de autoritate de plată pentru FEOGA şi IFOP, şi un comitet de monitorizare; - pentru Programul operaţional sectorial privind politica socială şi de

64

-

-

ocupare a forţei de muncă: Autoritatea de management - Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Autoritatea de implementare şi plată - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi un comitet de monitorizare; pentru Programul operaţional sectorial pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare: Autoritatea de management - Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, şi un comitet de monitorizare; coordonarea pregătirii şi supervizarea implementării programului operaţional finanţat în cadrul Iniţiativei comunitare ”Interreg III” va fi asigurată de Direcţia de cooperare transfrontalieră, din cadrul Ministerului Integrării Europene; pentru programele finanţate prin Fondul de Coeziune: un coordonator şi o Agenţie de plată a Fondului de Coeziune, iar implementarea măsurilor în domeniul transporturilor şi mediului se va realiza de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi de către Agenţia Naţională de Protecţia Mediului.

Instituţiile create pentru implementarea politicii de dezvoltare regională şi utilizarea fondurilor de pre-aderare reprezintă pentru moment doar nucleele pentru cadrul instituţional necesar implementării politicii structurale iar sprijinul acordat prin instrumentele financiare de preaderare PHARE, ISPA şi SAPARD este folosit şi pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi aptitudinilor personalului din structurile existente, în scopul asigurării unui management eficient al instrumentelor structurale, după aderare. Complementar structurilor pentru implementarea politicii regionale, stabilite prin Legea nr. 151/1998, în prezent funcţionează un număr de parteneriate inter-instituţionale, focalizate pe obiective precise: - la nivel naţional - grupul de lucru pentru elaborarea Planului Naţional de Dezvoltare (PND); - la nivel regional – au fost create consorţii regionale, în care sunt reprezentate organizaţii cheie la nivel regional, în scopul asigurării coerenţei măsurilor de dezvoltare regională cu politica în domeniul formării tehnice şi profesionale, iniţiale şi continue (Technical

65

-

Vocational Education and Training – TVET). Consorţiile regionale sunt constituite din: Agenţia de Dezvoltare Regională (ADR), Comitetele judeţene pentru dezvoltarea parteneriatului social în sistemul VET, Consiliile Judeţene şi Inspectoratele Şcolare Judeţene. Consorţiile regionale sunt conduse de ADR, având rol consultativ şi îndeplinesc sarcini în selecţia şcolilor şi a centrelor de resurse din sistemul VET (in cele 11 zone prioritare), identificarea nevoilor de formare profesională la nivel regional, selectarea calificărilor ce vor fi dezvoltate în cadrul proiectului, identificarea echipamentelor de specialitate necesare formării pentru calificările identificate la nivel regional; ele oferă sprijin şi îndrumare Consiliilor de Dezvoltare Regională, în ceea ce priveşte necesarul şi priorităţile formării profesionale, la nivel regional; Comitetele de coordonare pentru supervizarea implementării programelor de coeziune economică şi socială nu au fost încă definitivate, dar instituţiile implicate organizează reuniuni ad-hoc, pentru a discuta problemele specifice.

Planul Naţional de Dezvoltare pentru perioada 2004-2006 a fost conceput în conformitate cu direcţiile strategice, obiectivele de dezvoltare şi previziunile economice promovate prin Strategia Naţională de Dezvoltare Economică a României pe termen mediu, actualizate şi dezvoltate prin Programul Economic de Preaderare al României. PND cuprinde strategia şi domeniile prioritare de dezvoltare, programarea financiară pe perioada 2004 – 2006, parteneriatul pentru elaborarea planului de dezvoltare ca şi evaluarea ex-ante a planului naţional. Implementarea PND include mecanismele de implementare şi coordonarea cu alte politici ale UE ca şi implementarea programelor co-finanţate din fondurile de pre-aderare PHARE, ISPA şi SAPARD, ca şi din bugetul de stat. Proiectele din cadrul programelor Phare de cooperare transfrontalieră România-Bulgaria şi respectiv România-Ungaria sunt fie în faze avansate de realizare, fie în etape de pregătire şi aprobare a termenilor de referinţă, a specificaţiilor tehnice şi dosarelor de licitaţii pentru contractarea serviciilor, achiziţia de echipamente sau execuţia lucrărilor. Pentru

66

perioada 2004 – 2006 se prevede un program de cooperare trilaterală România – Ungaria – Uniunea Serbia-Muntenegru, finanţat prin instrumentele de finanţare „Interreg III A”, PHARE CBC (cooperare transfrontalieră) şi CARDS. c).În perspectivă Conform Raportului de ţară – 2003, România a făcut eforturi considerabile în ceea ce priveşte capacitatea administrativă, în special în programare, monitorizare, evaluare şi control. Totuşi, stabilitatea structurilor instituţionale ca şi dezvoltarea capacităţilor administrative, cerinţe pentru implementarea cu succes a politicii de dezvoltare durabilă trebuie să aibă la bază un plan de dezvoltare a resurselor umane. În acelaşi timp, atenţia trebuie îndreptată spre întărirea cooperării între ministere clarificarea rolurilor diferiţilor actori de la nivelul regiunilor ca şi emiterea legislaţiei specifice referitoare la certificarea plăţilor, verificările financiare anuale independente şi de încheiere a programelor. Nu s-a înregistrat nici un progres în constituirea Comitetului consultativ Mixt cu Comitetul Regiunilor.

67

ANEXĂ Legislaţia comunitară relevantă în domeniul politicii regionale şi coordonării instrumentelor structurale Legenda: 32003G1205

Regulation/Directive/Decision... Regulamentul/Decizia/Directiva... Publicaţia

Conţinut: Xxxxxxxxxx

Keywords

Cuvinte cheie

68

Codul alocat actului normativ, sub care acesta poate fi căutat în original, în limbile oficiale ale U.E. în bazele de date legislative Celex şi Eur-Lex Denumirea actului normativ în limba engleză Denumirea actului normativ în limba română Publicaţia oficială a U.E. în care actul normativ a fost publicat iniţial şi eventualele modificări şi completări ale formei inţiale Prezentarea pe scurt a conţinutului actului normativ (rezumatul are valoare strict orientativă) Cuvinte-cheie în limba engleză cu care pot fi operate cercetări tematice în bazele de date legislative Celex şi Eur-Lex Cuvinte cheie în limba română cu care pot fi operate cercetări tematice în baza de date legislative a Centrului de Informare al Comisiei Europene la Bucureşti, www.infoeuropa.ro

14. Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale 14.10 – Principii generale, programe şi statistici 32003R1059 Regulation (EC) No 1059/2003 of the European Parliament and of the Council of 26 May 2003 on the establishment of a common classification of territorial units for statistics (NUTS) Regulamentul nr. 1059/2003 (CE) al Parlamentului European şi Consiliului din 26 mai 2003 privind înfiinţarea unui nomenclator comun al unităţilor teritoriale statistice (NUTS) Publicaţia: OJ L 154 21.06.2003 p.1 Conţinut: Prin regulament se înfiinţează un nomenclator comun al unităţilor teritoriale statistice (NUTS) în vederea permiterii colectării, analizării şi diseminării datelor statistice din regiunile Comunităţii. Nomenclatorul împarte teritoriul statelor membre în unităţi teritoriale, pe anumite nivele (1, 2 şi 3). Regulamentul stabileşte structura unităţilor, criteriile de clasificare şi componentele NUTS ca şi modul şi procedurile de administrare şi raportare. Anexele regulamentului conţin date referitoare la codificarea unităţilor statistice şi lista unităţilor administrative existente. Keywords: nomenclature; data collection; regional statistics; statistical method; EC countries Cuvinte cheie: nomenclator, colectarea datelor, statistici regionale, metode statistice, state membre CE 32000Y0523(01) Communication from the Commission to the Member States of 28 April 2000 laying down guidelines for a Community initiative concerning trans-European cooperation intended to encourage

69

harmonious and balanced development of the European territory Interreg III Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2000 către statele membre privind liniile directoare ale iniţiativei comunitare referitoare la cooperarea transeuropeană, prin care se încurajează dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a teritoriului european – Interreg III. Publicaţia: OJ C 143 23.05.2000 p.6 Conţinut: Comisia comunică statelor membre că noul program Interreg III se va axa pe cooperarea transfrontalieră dintre graniţele Comunităţii cu statele în curs de aderare, cooperarea cu regiunile cele mai îndepărtate, cu regiunile din Balcani şi cu regiunile insulare. Cooperarea se va face în trei domenii: a) promovarea dezvoltării regionale integrate, b) contribuţie la o integrare armonioasă a teritoriului în cadrul Comunităţii şi c) îmbunătăţirea politicilor de dezvoltare regională şi coeziune şi a tehnicilor acestora prin cooperare transnaţională şi interregională. Este comunicat modul de finanţare şi de administrarea a iniţiativei. Anexele prevăd lista regiunilor eligibile din statele membre pe fiecare domeniu şi lista indicativă a priorităţilor şi a măsurilor eligibile. Keywords: cross-border cooperation; regional development; Community initiative; EC countries Cuvinte cheie: cooperare transfrontalieră, dezvoltare regională, iniţiativa Comunităţii, state membre CE 32000Y0519(03) Communication from the Commission to the Member States of 28 April 2000 laying down guidelines for a Community initiative concerning economic and social regeneration of cities and of neighbourhoods in crisis in order to promote sustainable urban development (URBAN II)

70

Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2000 către statele membre privind liniile directoare ale iniţiativei Comunităţii referitoare la regenerarea economică şi socială a oraşelor şi cartierelor aflate în criză prin care se încurajează dezvoltarea urbană durabilă (URBAN II). Publicaţia: OJ C 141 19.05.2000 p.8 Conţinut: Comisia comunică statelor membre noul program Urban II. Sunt prezentate obiectivele generale şi principiile, zonele eligibile şi priorităţile, modul de pregătire, prezentare şi aprobare a programelor ca şi modul de finanţare. Anexele prezintă lista indicativă a măsurilor eligibile ca şi numărul zonelor urbane ce vor beneficia de iniţiativă. Keywords: economic and social cohesion; environmental protection; less-favoured region; urban area; Community initiative Cuvinte cheie: coeziune economică şi socială, protecţia mediului, regiune mai puţin favorizată, zonă urbană, iniţiativa Comunităţii 14.20 – Fondul European de Dezvoltare Regională 31999R1783 Regulation (EC) No 1783/1999 of the European Parliament and of the Council of 12 June 1999 on the European Regional Development Fund Regulamentul (CE) nr. 1783/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 1999 privind Fondul European de Dezvoltare Regională Publicaţia: OJ L 213 13.08.1999 p.1 Conţinut: Regulamentul stabileşte că Fondul European de Dezvoltare Regională va contribui la finanţarea asistenţei acordate pentru promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea dezechilibrelor regionale şi prin participarea la dezvoltarea şi

71

conversia economică a acestora. Sunt stabilite domeniile, iniţiativele şi măsurile novatoare ce vor fi finanţate. Keywords: economic and social cohesion; regional disparity, regional aid, regional development, economic conversion Cuvinte cheie: coeziune economică şi socială, disparitate regională, ajutor regional, dezvoltare regională, conversie economică 14.30

Monitorizarea şi coordonarea ajutoarelor regionale acordate de stat

14.40

Acţiuni regionale autonome

14.40.10

Operaţii ale Fondului European de Dezvoltare Regională

31984R0219 Council Regulation (EEC) No 219/84 of 18 January 1984 instituting a specific Community regional development measure contributing to overcoming constraints on the development of new economic activities in certain zones adversely affected by restructuring of the textile and clothing industry Regulamentul nr. 219/84 (CEE) al Consiliului din 18 ianuarie 1984 ce înfiinţează o măsură specifică de dezvoltare regională a Comunităţii care să depăşească constrângerile de dezvoltare a unor noi activităţi economice în anumite zone puternic afectate de restructurarea industriei textile şi a confecţiilor Publicaţia: OJ L 027 31.01.1984 p.22 Amendat de 31985R3636 (OJ L 350 27.12.1985 p.10) Conţinut: Regulamentul stabileşte înfiinţarea unei măsuri specifice de dezvoltare regională care să vină în ajutorul dezvoltării de noi activităţi economice în anumite zone puternic afectate de restructurarea

72

industriei textile şi a confecţiilor. Sunt stabilite criteriile de selectare a zonelor, statele ce au astfel de zone, operaţiile ce pot fi incluse în măsură şi durata lor, modul de finanţare a operaţiilor şi contribuţiile aşteptate din partea statelor membre. Keywords: industrial restructuring; regional development; textile industry Cuvinte cheie: restructurare industrială, dezvoltare regională, industria textilă 14.50 – Coordonarea instrumentelor structurale 32002R2012 Council Regulation (EC) No 2012/2002 of 11 November 2002 establishing the European Union Solidarity Fund Regulamentul nr. 2012/2002 (CE) al Consiliului din 11 noiembrie 2002 privind înfiinţarea Fondului Uniunii Europene pentru Solidaritate Publicaţia: OJ L 311 14.11.2002 p.3 Conţinut: Pentru a permite comunităţii să răspundă într-un mod rapid, eficient şi flexibil situaţiilor de urgenţă, Consiliul a decis emiterea acestui regulament la cererea statelor membre. Asistenţa financiară poate fi acordată prin fondul se solidaritate când unul din statele membre sau din cele în curs de aderare se confruntă cu dezastre (pagube peste 3 miliarde de Euro), ea fiind acordată gratuit, făcând obiectul unei cereri din partea statului beneficiar. Regulamentul stabileşte informaţiile ce trebuie cuprinse în cerere, modul de evaluare a asistenţei financiare, modul de plată a acesteia şi tipurile de operaţii ce pot fi finanţate. Keywords: Community financial instrument; natural disaster; aid to disaster victims; emergency aid; financial aid

73

Cuvinte cheie: instrument financiar al Comunităţii, dezastru natural, ajutor pentru victimele dezastrului, ajutor de urgenţă, ajutor financiar 32002R0445 Commission Regulation (EC) No 445/2002 of 26 February 2002 laying down detailed rules for the application of Council Regulation (EC) No 1257/1999 on support for rural development from the European Agricultural Guidance and Guarantee Fund (EAGGF) Regulamentul nr. 445/2002 (CE) al Comisiei din 26 februarie 2002 stabilind regulile detaliate de aplicare a Regulamentului nr. 1257/1999 (CE) al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii Europene (FEOGA) Publicaţia: OJ L 074 15.03.2002 p.1 Amendat de 32003R0567 (OJ L 082 29.03.2003 p.11) Amendat de 32003R0963 (OJ L 138 05.06.2003 p.32) Derogare in 32004R0027 (OJ L 005 09.01.2004 p.36) Conţinut: Regulamentul stabileşte condiţiile de sprijin a măsurilor de dezvoltare rurală pentru investiţii în fermele agricole mari, pentru fermierii tineri şi formare profesională, pentru zonele mai puţin favorizate sau cele cu restricţii de mediu, îmbunătăţirea procesării şi marketingului produselor agricole şi silvicultură. Sunt stabilite regulile generale de administrare ca şi cele financiare, modul de programare, modul de efectuare a monitorizării şi evaluării proiectelor ca şi a verificărilor. Anexele prevăd informaţiile ce trebuie conţinute în planurile de dezvoltare rurală şi diferitele măsuri ce pot fi finanţate. Keywords: rural development; EAGGF Guarantee Section; EAGGF Guidance Section; regional aid; State aid; aid to agriculture Cuvinte cheie: dezvoltare rurală, FEOGA Secţia de Garantare, FEOGA

74

Secţia de Orientare, ajutor regional, ajutor din partea statului, ajutor pentru agricultură 32001R1447 Council Regulation (EC) No 1447/2001 of 28 June 2001 amending Regulation (EC) No 1260/1999 laying down general provisions on the Structural Funds Regulamentul nr. 1447/2001 (CE) al Consiliului din 28 iunie 2001 amendând Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 stabilind prevederile generale ale fondurilor structurale Publicaţia: OJ L 198 21.07.2001 p.1 Conţinut: Regulamentul stabileşte noile procente maxime ale cheltuielilor eligibile şi introduce un nou paragraf referitor la procentul maxim al cheltuielilor eligibile ce poate fi acordat pentru regiunile cele mai îndepărtate, inclusiv pentru insulele mici din Marea Egee. Keywords: structural funds; Cohesion Fund, regional aid, development aid, peripheral region, Aegean Islands Cuvinte cheie: fonduri structurale, Fondul de Coeziune, ajutor regional, ajutor pentru dezvoltare, regiune periferică, insulele Egee 32001R0448 Commission Regulation (EC) No 448/2001 of 2 March 2001 laying down detailed rules for the implementation of Council Regulation (EC) No 1260/1999 as regards the procedure for making financial corrections to assistance granted under the Structural Funds Regulamentul nr. 448/2001 (CE) al Comisiei din 2 martie 2001 stabilind regulile detaliate de implementare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1260/1999 privind procedura de efectuare a corecţiilor financiare pentru asistenţa acordată în cadrul fondurilor structurale Publicaţia: OJ L 064 06.03.2001 p.13 Conţinut: Potrivit regulamentului corecţiile financiare pot fi

75

efectuate atât de statele membre cât şi de Comisie. Regulamentul stabileşte procedurile de efectuare a corecţiilor. Keywords: structural funds; regional aid, structural policy, cofinancing, EC countries, management Cuvinte cheie: fonduri structurale, ajutor regional, politică structurală, co-finanţare, state membre CE, management 32001R0438 Commission Regulation (EC) No 438/2001 of 2 March 2001 laying down detailed rules for the implementation of Council Regulation (EC) No 1260/1999 as regards the management and control systems for assistance granted under the Structural Funds Regulamentul nr. 438/2001 (CE) al Comisiei din 2 martie 2001 stabilind regulile detaliate de implementare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1260/1999 privind sistemele de management şi control asupra asistenţei acordate de fondurile structurale Publicaţia: OJ L 063 03.03.2001 p.21 Amendat de 32002R23557 (OJ L 351 28.12.2002 p.42) Conţinut: Regulamentul stabileşte măsurile ce trebuie luate de statele membre pentru înfiinţarea autorităţilor de management, de plată şi control a asistenţei financiare (inclusiv cele de audit), a modului de certificare a cheltuielilor, a modului de verificare a operaţiilor cât şi forma şi conţinutul informaţiilor contabile. Anexele prevăd informaţiile ce trebuie incluse în rapoartele de audit şi în rapoartele de verificare a operaţiilor. Keywords: structural funds; Community aid; management; supervisory body; EC countries; financial control Cuvinte cheie: fonduri structurale, ajutorul Comunităţii, management, autoritate de supervizare, state membre CE, control financiar

76

32000R1685 Commission Regulation (EC) No 1685/2000 of 28 July 2000 laying down detailed rules for the implementation of Council Regulation (EC) No 1260/1999 as regards eligibility of expenditure of operations co-financed by the Structural Funds Regulamentul nr. 1685/2000 (CE) al Comisiei din 28 iulie 2000 stabilind regulile detaliate de implementare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1260/1999 privind eligibilitatea cheltuielilor pentru operaţiile co-finanţate de fondurile structurale Publicaţia: OJ L 193 29.07.2000 p.39 Amendat de 32003R1145 (OJ L 160 28.06.2003 p.48) Conţinut: Prin regulament se determină cheltuielile eligibile ce pot fi finanţate în cadrul acordării asistenţei financiare. Anexa regulamentului stabileşte regulile de eligibilitate, plafonul cheltuielilor, regulile de subcontractare, alte cheltuieli eligibile (achiziţionare de terenuri, operaţii de conservarea mediului) ca şi modul de monitorizare şi control. Keywords: co-financing; development aid; eligible region; regional aid; structural expenditure; structural funds Cuvinte cheie: co-finanţare, ajutor pentru dezvoltare, regiune eligibilă, ajutor regional, cheltuială structurală, fond structural 32000R1159 Commission Regulation (EC) No 1159/2000 of 30 May 2000 on information and publicity measures to be carried out by the Member States concerning assistance from the Structural Funds Regulamentul nr. 1159/2000 (CE) al Comisiei din 30 mai 2000 privind măsurile de informare şi publicitate ce trebuie întreprinse de statele membre referitoare la asistenţa provenită din fondurile structurale Publicaţia: OJ L 130 31.05.2000 p.30 Conţinut: Prin regulament se stabilesc regulile de implementare privind informarea şi publicitatea asistenţei financiare provenită din fondurile structurale primită

77

de statele membre. Anexa regulamentului stabileşte responsabilităţile autorităţii de administrare, măsurile se informare şi publicitate şi modul de finanţare a acestor măsuri. Keywords: advertising; public awareness campaign; structural funds Cuvinte cheie: publicitate, campanie de înştiinţare a publicului, fonduri structurale 32000Y0518(01) Commission notice to the Member States of 14 April 2000 laying down guidelines for the Community initiative for rural development (Leader+) Nota Comisiei din 14 aprilie 2000 către statele membre stabilind liniile directoare ale iniţiativei Comunităţii pentru dezvoltare rurală (Leader+) Publicaţia: OJ C 139 18.05.2000 p.5 Conţinut: Nota analizează iniţiativa Leader II şi stabileşte obiectivele noii iniţiative Leader+. Sunt stabilite domeniile şi măsurile ce pot fi finanţate şi mecanismele de implementare a măsurilor, beneficiarii programelor de asistenţă şi modul de întocmire a strategiilor de dezvoltare. Nota aduce la cunoştinţa statelor membre cotele de contribuţie a Comunităţii pentru finanţarea iniţiativei. Keywords: action programme; cooperation policy; project evaluation; rural development; Community initiative; EAGGF Guidance Section Cuvinte cheie: program de acţiune, politică de cooperare, evaluarea proiectului, dezvoltare rurală, iniţiativa Comunităţii, FEOGA Secţia de Orientare 31999R1784 Regulation (EC) No 1784/1999 of the European Parliament and of the Council of 12 July 1999 on the European Social Fund

78

Regulamentul (CE) nr. 1784/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iulie 1999 privind Fondul Social European Publicaţia: OJ L 213 13.08.1999 p.5 Conţinut: Fondul Social European (ESF) ajută punerea în practică a Strategiei Europene de angajare a forţei de muncă ca şi liniile directoare anuale de angajare a forţei de muncă prin sprijinirea măsurilor de prevenire şi combatere a şomajului şi de dezvoltare a resurselor umane şi de integrare socială pe piaţa muncii. Regulamentul stabileşte activităţile eligibile şi contribuţia fondului la iniţiativa Comunităţii EQUAL. Keywords: ESF; fight against unemployment; social integration; employment policy; equality between men and women; sustainable development Cuvinte cheie: FSE, lupta împotriva şomajului, integrare socială, politica de angajare a forţei de muncă, egalitate între bărbaţi şi femei, dezvoltare durabilă 31999R1263 Council Regulation (EC) No 1263/1999 of 21 June 1999 on the Financial Instrument for Fisheries Guidance Regulamentul nr. 1263/1999 (CE) al Consiliului din 21 iunie 1999 privind Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului Publicaţia: OJ L 161 26.06.1999 p.54 Conţinut: Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului (IFOP) ajută la punerea în practică a politicii comune în domeniul pescuitului prin sprijinirea măsurilor structurale din domeniul pescuitului şi acvaculturii, din industria de procesare a produselor piscicole şi de acvacultură ca şi marketingul acestor produse. Regulamentul stabileşte domeniile pentru care se poate acorda asistenţă din partea fondului.

79

Keywords: FIFG; fisheries policy; aquaculture Cuvinte cheie: IFOP, politica în domeniul pescuitului, acvacultură 31999R1260 Council Regulation (EC) No 1260/1999 of 21 June 1999 laying down general provisions on the Structural Funds Regulamentul nr. 1260/1999 (CE) al Consiliului din 21 iunie 1999 pentru stabilirea dispoziţiilor generale privind fondurile structurale Publicaţia: OJ L 161 26.06.1999 p.1 Amendat de 32001R1447 (OJ L 198 21.07.2001 p.1) Amendat de 32003R1103 (OJ L 158 27.06.2003 p.3) Amendat de 103T Conţinut: Regulamentul stabileşte obiectivele fondurilor structurale, fiecare fond (FEDER, FSE, FEOGA şi IFOP) contribuind, în funcţie de prevederile lor speciale, la îndeplinirea obiectivelor. Ele vor contribui şi la finanţarea iniţiativelor Comunităţii şi vor sprijini măsurile novatoare şi asistenţa tehnică. Sunt stabilite zonele geografice conform nomenclatorului comun al unităţilor teritoriale statistice (NUTS) pentru fiecare obiectiv în parte, prevederile financiare pentru perioada 2000 – 2006, modul de organizare, coordonare şi compatibilitate cu alte programe ca şi modul de programare a acţiunilor. Regulamentul stabileşte domeniile ce pot fi acoperite de iniţiativele Comunităţii, a acţiunilor novatoare şi a asistenţei tehnice. Sunt stabilite cotele de contribuţii pentru fiecare obiectiv, modul de administrare financiară, de monitorizare, control financiar şi de evaluare ca şi de raportare şi publicitate. Keywords: Structural Funds; regional aid; development aid; economic conversion; social situation; employment policy Cuvinte cheie: Fonduri structurale, ajutor regional, ajutor pentru

80

dezvoltare, conversie economică, situaţie socială, politica de angajare a forţei de muncă 31999R1257 Council Regulation (EC) No 1257/1999 of 17 May 1999 on support for rural development from the European Agricultural Guidance and Guarantee Fund (EAGGF) and amending and repealing certain Regulations Regulamentul nr. 1257/1999 (CE) al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii (FEOGA) şi amendând şi abrogând anumite regulamente Publicaţia: OJ L 160 26.06.1999 p.80 Derogation in 32001R1452 (OJ L 198 21.07.2001 p.11) Derogation in 32001R1453 (OJ L 198 21.07.2001 p.26) Derogation in 32001R1454 (OJ L 198 21.07.2001 p.45) Implemented by 31999R1750 (OJ L 214 13.08.1999 p.31) Amended by 103T Amendat de 32003R17837 (OJ L 270 21.10.2003 p.70) Conţinut: Regulamentul stabileşte cadrul general de acordare a sprijinului Comunităţii pentru dezvoltarea rurală durabilă. Măsurile de dezvoltare rurală vor însoţi şi vor fi complementare cu alte instrumente ale politicii comune agricole. Sunt stabilite măsurile eligibile, regulile de implementare, prevederi financiare, administrative şi de programare ca şi modul de monitorizare şi evaluare. Keywords: rural development; EAGGF Guarantee Section; EAGGF Guidance Section; regional aid; State aid; aid to agriculture

81

Cuvinte cheie: dezvoltare rurală, FEOGA Secţia Garantare, FEOGA Secţia Orientare, ajutor regional, ajutor din partea statului, ajutor pentru agricultură 14.60 – Fondul de Coeziune Economică şi Socială 32003R0016 Commission Regulation (EC) No 16/2003 of 6 January 2003 laying down special detailed rules for implementing Council Regulation (EC) No 1164/94 as regards eligibility of expenditure in the context of measures part-financed by the Cohesion Fund Regulamentul (CE) nr. 16/2003 al Comisiei din 6 ianuarie 2003 stabilind reguli speciale detaliate de implementare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1164/94 privind eligibilitatea cheltuielilor în contextul măsurilor co-finanţate de Fondul de Coeziune Publicaţia: OJ L 002 07.01.2003 p.7 Conţinut: Regulamentul stabileşte regulile generale pentru determinarea cheltuielilor eligibile a măsurilor cofinanţate de Fondul de Coeziune. Sunt definite autorităţile responsabile de implementarea măsurilor, perioada de implementare, data de la care pot fi efectuate cheltuielile pentru a deveni eligibile. Regulamentul stabileşte categoriile de cheltuieli eligibile, regimul taxelor şi impozitelor, cheltuielile ce pot fi făcute pentru planuri, schiţe şi expertize, reguli privind achiziţia de terenuri şi clădiri, de pregătire a şantierelor de construcţii, de achiziţii şi leasing a echipamentelor ca şi a costurilor pentru implementarea, administrarea, monitorizarea şi inspecţia măsurilor finanţate. Keywords: Cohesion Fund, eligibility criteria, co-financing, expenditure, management, project evaluation Cuvinte cheie: Fondul de Coeziune, criterii de eligibilitate, co-finanţare,

82

management, evaluarea proiectului 32002R1386 Commission Regulation (EC) No 1386/2002 of 29 July 2002 laying down detailed rules for the implementation of Council Regulation (EC) No 1164/94 as regards the management and control systems for assistance granted from the Cohesion Fund and the procedure for making financial corrections Regulamentul (CE) nr. 1386/2002 al Comisiei din 29 iulie 2002 privind normele metodologice pentru implementarea Regulamentului Consiliului nr. 1164/94 privind sistemele de management şi control ale asistenţei acordate de Fondul de Coeziune şi procedura de efectuare a corecţiilor financiare Publicaţia: OJ L 201 31.07.2002 p.5 Conţinut: Sistemele de management şi control includ procedurile de autentificare a cheltuielilor necesare pentru executarea unui proiect, modul de efectuare a auditului, certificarea cheltuielilor şi modului de verificare a acestora. Regulamentul stabileşte forma şi conţinutul informaţiilor contabile ca şi a corecţiilor financiare ce se pot executa. Anexele prevăd descrieri indicative a necesarului de informaţii pentru efectuarea auditului ca şi specificaţiile tehnice pentru transmiterea computerizată a datelor către Comisie. Keywords: Cohesion Fund; financial control; management; supervisory body; document; expenditure; information; data transmission Cuvinte cheie: Fondul de Coeziune, control financiar, management, autoritate de supervizare, document, cheltuială, informaţie, transmiterea datelor 31994R1164 Council Regulation (EC) No 1164/94 of 16 May 1994 establishing a

83

Cohesion Fund Regulamentul nr. 1164/94 (CE) al Consiliului din 16 mai 1994 pentru înfiinţarea Fondului de Coeziune Publicaţia: OJ L 130 25.05.1994 p.1 Amendat de 31999R12647 (OJ L 161 26.06.1999 p.57) Amendat de 31999R1265 (OJ L 161 26.06.1999 p.62) Amendat de 103T Conţinut: Fondul de coeziune a fost înfiinţat pentru a contribui la întărirea coeziunii economice şi sociale în domeniul mediului şi a reţelelor pentru infrastructură în domeniul transporturilor în statele membre cu un PNB mai mic decât 90% din media PIB a Comunităţii. Regulamentul stabileşte măsurile eligibile, resursele financiare disponibile şi cotele procentuale ce pot fi acordate pe tipuri de măsuri, prevederile financiare şi modul de efectuare a monitorizării şi evaluării. Anexele prevăd alocările indicative pentru statele beneficiare şi prevederi privind implementarea. Keywords: Community financial instrument; EIB; coordination of aid; transport infrastructure; environmental protection Cuvinte cheie: instrument financiar al Comunităţii, BEI, coordonarea ajutoarelor, infrastructură de transport, protecţia mediului Altele 31999R1268 Council Regulation (EC) No 1268/1999 of 21 June 1999 on Community support for pre-accession measures for agriculture and rural development in the applicant countries of central and eastern Europe in the pre-accession period Regulamentul nr. 1268/1999 (CE) al Consiliului din 21 iunie 1999 privind sprijinul Comunităţii pentru măsurile de pre-aderare pentru

84

agricultură şi dezvoltare rurală pentru statele candidate din centrul şi estul Europei în perioada de pre-aderare (SAPARD) Publicatia: OJ L 161 26.06.1999 p.87 Conţinut: Regulamentul stabileşte obiectivele şi tipurile de măsuri eligibile în cadrul SAPARD, stabilind reguli pentru acordarea asistenţei, modul de programare, monitorizare şi control şi a evaluării ex-ante. Este stabilit modul de efectuare a controlului financiar ca şi procentele de contribuţie din partea Comunităţii. Keywords: Community aid; accession to the Community; enlargement of the Community ; aid to agriculture ; rural development ; Eastern Europe Cuvinte cheie: ajutor din partea Comunităţii, aderare la Comunitate, extinderea Comunităţii, ajutor pentru agricultură, dezvoltare rurală, Europa răsăriteană 31999R1267 Council Regulation (EC) No 1267/1999 of 21 June 1999 establishing an Instrument for Structural Policies for Pre-accession Regulamentul nr. 1267/1999 (CE) al Consiliului din 21 iunie 1999 stabilind Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-aderare (ISPA) Publicaţia: OJ L 161 26.06.1999 p.73 Conţinut: ISPA acordă asistenţă ce contribuie la pregătirile de aderare a statelor candidate în domeniul coeziunii economice şi sociale, contribuind la îmbunătăţirea infrastructurii din domeniul transporturilor şi a mediului. Regulamentul stabileşte măsurile eligibile, resursele financiare, alocările indicative, formele şi procentele asistenţei acordate şi modul de efectuare a plăţilor. Sunt stabilite sistemele de manegement şi control, de monitorizare şi evaluare ca şi de raportare. Anexele stabilesc informaţiile necesare pentru completarea aplicaţiilor, criteriile aplicate în evaluarea măsurilor, procedurile de efectuare a

85

controlului financiar, de monitorizare şi evaluare exante şi modul de raportare. Keywords: accession to the Community; enlargement of the Community; Community financial instrument; structural funds Cuvinte cheie: aderare la Comunitate, extinderea Comunităţii, instrument financiar al Comunităţii, fonduri structurale 31999R1258 Council Regulation (EC) No 1258/1999 of 17 May 1999 on the financing of the common agricultural policy Regulamentul nr. 1258/1999 (CE) al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanţarea politicii agricole comune Publicatia: OJ L 160 26.06.1999 p.103 Continut: Conform regulamentului, FEOGA se împarte în Secţia de Orientare şi Secţia de garantare. Regulamentul stabileşte măsurile ce pot fi finanţate de cele două secţii, modul de efectuare a plăţilor de către Comisie şi obligaţiile ce revin statelor membre. Statele membre sunt obligate să comunice Comisiei detalii asupra autorităţilor de plată şi a celor de coordonare. Keywords: common agricultural policy ; Community financing, EAGGF; aid to agriculture Cuvinte cheie: politica agricolă comună, finanţare a Comunităţii, EAGGF, ajutor pentru agricultură 31998R2760 Commission Regulation (EC) No 2760/98 of 18 December 1998 concerning the implementation of a programme for cross-border cooperation in the framework of the PHARE programme Regulamentul (CE) nr. 2760/98 al Comisiei din 18 decembrie 1998, privind implementarea programului de cooperare transfrontalieră din

86

cadrul programului PHARE Publicatia: OJ L 345 19.12.1998 p.49 Continut: Regulamentul stabileşte zonele de frontieră eligibile, asistenţa fiind acordată în baza unor acorduri semnate de fiecare ţară beneficiară şi Comisie. Sunt stabilite criteriile de alocare a asistenţei, priorităţile şi acţiunile ce pot fi finanţate de program, cheltuielile eligibile şi condiţiile de cooperare dintre statele beneficiare. Keywords: accession to the European Union; cross-border cooperation; economic development; Community aid; Community programme; CEEC Cuvinte cheie: aderare la Uniunea Europeană, cooperare transfrontalieră, dezvoltare economică, ajutor din partea Comunităţii, program al Comunităţii, state din Europa Centrală şi Răsăriteană 31989R3906 Council Regulation (EEC) No 3906/89 of 18 December 1989 on economic aid to the Republic of Hungary and the Polish People's Republic Regulamentul nr. 3906/89 (CEE) al Consiliului din 18 decembrie 1989 privind ajutorul economic către Republica Ungaria şi Republica Polonia (PHARE) Publicatia: OJ L 375 23.12.1989 p.11 Continut: Regulamentul stabileşte ca ajutoarele să participe la finanţarea proiectelor ce au drept scop restructurarea economică. Sunt stabilite sectoarele spre care se poate îndrepta asistenţa, modul de acordare a finanţării şi cheltuielile eligibile. Keywords: Hungary; Poland; economic reform; aid for restructuring; financial aid; cooperation policy Cuvinte cheie: Ungaria, Polonia, reformă economică, ajutor pentru restructurare, ajutor financiar, politică de cooperare

87