10 Ias 1 Final 2004

Standardul Internaţional de Contabilitate 1 Prezentarea situaţiilor financiare

Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi din cele amendate, emise până la data de 31 martie 2004. Secţiunea „Modificări în ediţia de faţă” de la începutul acestui volum prevede datele de aplicare a acestor IFRS-uri noi şi amendate şi, de asemenea, identifică acele IFRS-uri actuale care nu sunt incluse în acest volum.

Cuprins INTRODUCEREntroducere Standardul Internaţional de Contabilitate 1

paragrafe IN 1–IN19

Prezentarea Situaţiilor Financiare OBIECTIV ARIA DE APLICABILITATE SCOPUL SITUAŢIILOR FINANCIARE COMPONENTELE SITUAŢIILOR FINANCIARE DEFINITII CONSIDERAŢII GENERALE Prezentarea fidelă şi conformitatea cu Standardele Internaţionale

1 2–6 7 8 – 10 11 – 12 13 – 41 13 – 22

de Raportare Financiară (IFRSS)-urile Continuitatea activităţii Contabilitatea de angajamente Consecvenţa prezentării Pragul de semnificaţie şi agregarea Compensarea Informaţii comparative STRUCTURĂ ŞI CONTINUT Introducere Identificarea Situaţiilor situaţiilor Financiarefinanciare Perioada de raportare Bilanţul Diferenţierea curent/pe termen lung Active curente Datorii curente Informaţii care trebuie să fie prezentate în bilanţ Informaţii care să fietrebuie prezentate fie în bilanţ, fie în note Contul de profit şi pierdere Profitul sau pierderea pentru perioadeia respectivă Informaţii care să fietrebuie prezentate în contul de profit şi pierdere Informaţii care să fietrebuie prezentate fie în contul de profit şi

23 – 24 25 – 26 27 – 28 29 – 31 32 – 35 36 – 41 42 – 126 42 – 43 44 – 48 49 – 50 51 – 77 51 – 56 57 – 59 60 – 67 68 – 73 74 – 77 78 – 95 78 – 80 81 – 85 86 – 95

pierdere, fie în note Declaraţia Situaţia modificărilor intervenite în capitalulrilor

96 – 101

propriiu Declaraţia Situaţia fluxurilor de numerar Note Structura Prezentarea politicilor contabile Surse cheie pentru estimarea situaţiilor incerteitudinii Alte prezentări DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE RETRAGEREA IAS 1 (revizuit în 1997) ANEXA Modificări ale altor norme emise APROBAREA IAS 1 DE CĂTRE CONSILIU BAZĂ PENTRU CONCLUZII INDRUMĂRI GHID DE IMPLEMENTARE

102 103 – 126 103 – 107 108 – 115 116 – 124 125 – 126 127 128

2

TABEL DE CONCORDANŢĂ

Standardul Internaţional de Contabilitate 1 Prezentarea Situaţiilor Financiare (IAS 1) este prezentat în paragrafele 1 – 128 şi în Anexă. Toate paragrafele au o autoritate egală, dar păstrează formatul IASC al Standardului atunci când acesta a fost aprobat de către IASB. IAS 1 trebuie citit în contextul obiectivului său şi al Bazei pentru concluzii, al Prefeţei la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi al Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiareşi contextul obiectivului său şi al Bazei pentru Concluzii, Prefeţei la prezentarea situaţiilor financiare. IAS 8 Politici cContabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori oferă o bază pentru selectarea şi aplicarea politicilor contabile în absenţa unor îndrumări explicite.

3

Introducere IN1. Standardul Internaţional de Contabilitate 1 Prezentarea Situaţiilor Financiare (IAS 1) înlocuieşte IAS 1 Prezentarea Situaţiilor Financiare (revizuit în 1997) şi trebuie aplicat pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2005 sau după aceasta dată. Aplicarea anterioară mai devreme de aceestaei datăe este totuşi încurajată. Motive pentru revizuirea IAS 1 IN2. Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB) a elaborat acest IAS 1 revizuit ca parte a proiectului său privind Îmbunătăţirea Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Proiectul a fost întreprins pornind de la criticile şi întrebările primite cu privire la Standarde de la organismele de reglementare în domeniul titlurilor de valoare, contabilii profesionişti şi de la alte părţi interesate. Obiectivele acestui proiect au fost de a reduce sau de a elimina alternativele, redundanţele şi conflictele din cadrul Standardelor, de a rezolva unele aspecte legate de convergenţă şi de a aduce şi alte îmbunătăţiri. IN3. Pentru IAS 1, principalele obiective ale Consiliului au fost: 4

(a) de a oferi un cadru în interiorul căruia o entitate să evalueze cum să prezinte cu fidelitate efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente şi să evalueze dacă rezultatele conformităţii cu respectării unei o anumităe cerinţeă dintr-un Standard sau dintr-o Interpretare ar fi atât de înşelătoare încât nu ar oferi o prezentare fidelă; (b) de a oferi o bază a criteriilor pentru clasificarea datoriilor ca fiind curente sau pe termen lung, doar în baza condiţiilor existente la data bilanţului; (c) de a interzice prezentarea elementelor de venituri şi cheltuieli ca „elemente extraordinare”; (d) de a menţiona specifica prezentările în legătură cu raţionamentele raţionamentul profesional al conduceriimanagementului efectuate în procesul aplicării politicilor contabile ale entităţii, separat de cele care implică estimări, care au efectul cel mai semnificativ asupra sumelor recunoscute în situaţiile financiare; şi (e) de a menţiona specifica prezentările în legătură cu sursele cheie pentru estimarea evenimentelor incerteitudinii la data bilanţului care au un risc semnificativ de a avea ca rezultat o ajustare semnificativă asupra valorilor contabile ale activelor şi datoriilor din anul exerciţiul financiar următor. IN4. Consiliul nu a reconsiderat abordarea fundamentală pentru de prezentare a situaţiilor financiare din cuprinsă în IAS 1. Modificări faţă de cerinţele anterioare IN5. Principalele modificări faţă de versiunea anterioară a IAS 1 sunt descrise în cele ce urmează. Prezentarea fidelă şi nerespectarea cerinţelor abaterile de la IFRS-urilor IN6. Standardul include îndrumări referitoare la sensul expresiei „a prezenta fidel” şi accentuează faptul că se presupune că aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS-urilor) are ca rezultat obţinerea unei prezentări fidele. IN7. Standardul cere unei entităţi, în împrejurările extrem de rare în care managementul conducerea ajunge la concluzia că respectarea unei cerinţe a unui Standard sau a unei Iinterpretări ar fi atât de înşelătoare încât ar intră intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit prevăzut în Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, să nu se abată de larespecte acea cerinţă, în afară decu excepţia cazului în care nerespectarea abaterea este interzisă de cătreprin cadrul relevant de reglementare. În orice caz, entităţii i se cere să facă prezentări specifice în legătură cu aceasta. Clasificarea activelor şi datoriilor IN8. Standardul cere unei entităţi să prezinte activele şi datoriile în ordinea lichidităţii doar atunci când prezentarea unei în funcţie de lichiditateăţi oferă informaţii care sunt credibile şi care sunt mai relevante decât o prezentare a acestora ca fiind curente sau pe termen lung. IN9. Acest Standard cere ca o datorie care este păstratădeţinută, în principal, pentru a fi în scopul de a fi tranzacţionată să fie clasificată ca fiind curentă. IN10.

Standardul cere ca o datorie financiară care este scadentă într-o perioadă de 12 luni de la data bilanţului sau pentru care entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna stingerea acesteia cu cel puţin 12 luni de la data bilanţului, să fie clasificată ca fiind o datorie curentă. Aceasta clasificare este cerută chiar dacă, după data bilanţului şi înainte de autorizarea situaţiilor financiare pentru publicare, se încheie un contract acord de refinanţare pe termen lung de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor. (Un astfel de contract acord s-ar califica ca un cere prezentarea acestuia ca eveniment care nu conduce la ajustarea situaţiilor financiare de 5

neajustare intervenit după data bilanţului în conformitate cu IAS 10 Evenimente ulterioare intervenite după dataei bilanţului). Totuşi, aceastăa cerinţă nu afectează clasificarea unei datorii ca fiind pe termen lung atunci când entitatea are, ca urmare a termenilor unei facilităţi pentru împrumut, posibilitatea de a refinanţa sau de a amână obligaţiile sale pentru cel puţin 12 luni de la data bilanţului. IN11.În unele cazuri, o datorie financiară pe termen lung este plătibilă la cerere la data bilanţului sau după aceasta dată din cauza încălcării unei condiţii a contractului de împrumut. Standardul cere ca datoria să fie clasificată ca fiind curentă la data bilanţului, chiar dacă, după data bilanţului şi înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru publicare, împrumutătorul a fost de acord să nu ceară plata ca o consecinţă a încălcării contractului. (Un astfel de contract s-ar califica pentru cere prezentarea sa ca un eveniment care nu conduce la deajustarea situaţiilor financiare neajustare intervenit după data bilanţului în conformitate cu IAS 10.) Totuşi, datoria urmează să fie clasificată ca fiind pe termen lung dacă împrumutătorul a fost de acord, pană la data bilanţului, să acorde ofere o perioada de gratie care se încheie la cel puţin 12 luni de la data bilanţului. În acest context, o perioada de graţie este o perioadă în interiorul căreia entitatea poate remedia încălcarea clauzelor contractuale şi pe durata căreia împrumutătorul nu poate cere plata imediată a datoriei. Prezentare şi evidenţieredescriere IN12. Standardul cere următoarele evidenţieriprezentări: (a) Raţionamentele profesionale, separat de cele care implică estimări (a se vedeavezi (b) de mai jos), pe care le-a făcut managementul conducerea în procesul aplicării politicilor contabile ale entităţii care au cel mai semnificativ efect asupra sumelor valorilor recunoscute în situaţiile financiare (spre de exemplu, raţionamentele raţionamentul profesional al conduceriimanagementului la în determinarea dacă activele financiare sunt investiţii păstrate până la scadenţă); şi (b) prezumţiile ipotezele cheie privind viitorul şi alte surse cheie pentru estimarea situaţiilor incertitudiniie la data bilanţului, care au un risc semnificativ de a provoca determina o ajustare semnificativă a valorilori contabile ale activelor şi datoriilor din anul exerciţiul financiar următor. IN13.

Au fost omise următoarele prezentări cerute de versiunea anterioară a Standardului: (a) rezultatul rezultatele activităţilor de exploatare şi ale elementelor extraordinare. ca elemente-rânduri din linii ale contului de profit si pierdere. Standardul revizuit interzice evidenţiereaprezentarea „”elementelor extraordinare” în situaţiile financiare. (b) (c) numărul de angajaţilor ai unei unei entităţi.

IN14.

Standardul include toate cerinţele prevăzute anterior în alte celelalte Standarde pentru prezentarea unor de elemente-rânduri anume în bilanţ şi în contul de profit si pierdere (şi face amendamentele necesare în consecinţă pentru acele Standardele respective). Aceste elemente sunt: (a) activele biologice; (b) datoriile şi activele pentru impozite curente, datoriile privind impozitul pe profit amânat şi activele cu creanţe privind impozitul pe profit amânat; şi (c) o singură sumă care cuprinde totalul dintre (i) profitul sau pierderea după plata impozitelor pentru încetarea întreruperea activităţii şi (ii) câştigul sau pierderea după plata impozitelor recunoscută la evaluarea la valoarea justă minus mai puţin costurile de cu vânzarea sau înstrăinarea cedare a activelor sau grupului (grupurilor) înstrăinatcedat(e) care constituie activitatea care a fost întreruptă încetat. 6

Alte modificări IN15.

Cerinţele pentru selectarea şi aplicarea politicilor contabile au fost transferate în cadrul IAS 8 Politici contabile, Mmodificări ale Estimărilor estimărilor Contabile contabile şi erori revizuit.

IN16.

Prezentarea cerinţelor pentru profitul sau pierderea pentru perioadae respectivă, care înainte erau conţinute de IAS 8 Profitul sau pierderea pentru perioadae respectivă, Eerori fundamentale şi Mmodificări ale politicilor contabile au fost transferate în cuprinsul acestui sStandard.

IN17.

A fost adăugată o definiţie pentru ceea ce se înţelege prin „prag de semnificaţietiv”.

IN18. Standardul cere evidenţiereaprezentarea, în contul de profit şi pierdere, a profitului sau pierderii entităţii pentru perioada respectivă şi alocarea sumelor între „profitul sau pierderea atribuite pentru acţionarii minoritari” şi „profitul sau pierderea atribuite deţinătorilor capitalurilor proprii ale entităţii mamă”. O cerinţă similară a fost adăugată pentru declaraţia privind modificările intervenite în capitalurile proprii. Sumele alocate nu vor fi prezentate ca elemente de venituri sau cheltuieli. IN19.

Standardul cere de asemenea, evidenţiereaprezentarea, de asemenea, în declaraţia privind situaţia modificărilore intervenite în capitalurilore proprii, a veniturilorlui şi cheltuielilor totale pentru ale perioadeia respectivă (inclusiv a sumelor valorilor recunoscute direct în capitalul propriu), arătând prezentând separat sumele care sunt atribuibilete deţinătorilor capitalurilor proprii ale entităţii societăţii-mamă şi sumele care suntcele atribuibilete acţionarilor minoritari.

Standardul Internaţional de Contabilitate 1 Prezentarea situaţiilor financiare Obiectiv 1.

Obiectivul acestui Standard este de a preciza prevedea baza pentru prezentarea situaţiilor financiare cu scop general, pentru a asigura comparabilitatea, atât cu situaţiile financiare ale entităţii pentru perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor entităţi. Pentru a atinge realizarea acestui obiectiv, acest Standard prevede cerinţele globale generale pentru prezentarea situaţiilor financiare, recomandări privind structura acestora şi cerinţe minime în ceea ce priveşte conţinutul lor. Recunoaşterea, evaluarea şi evidenţierea prezentarea tranzacţiilor şi a altor evenimentelor specifice sunt tratate în alte Standarde şi în Interpretări.

Aria de aplicabilitate 2.

Acest Standard va fitrebuie aplicat pentru toate situaţiile financiare cu scop general întocmite şi prezentate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSuri).

3.

Situaţiile financiare cu scop general sunt acelea menite să satisfacă nevoile utilizatorilor care nu sunt în situaţia de a cere rapoarte adaptate nevoilor necesităţilor lor specifice de informaţii. Situaţiile financiare cu scop general le includ pe cele care sunt prezentate separat sau în cadrul altui document public, cum ar fi un raport anual sau un prospect de emisiune. Acest Standard nu se aplică pentru structura şi conţinutul situaţiilor financiare interimare condensate întocmite 7

în conformitate cu IAS 34 Raportarea Financiară financiară Iinterimară. Totuşi, paragrafele 13 – 41 se aplică şi unor astfel de situaţii financiare. Acest standard se aplică în mod egal tuturor entităţilor, indiferent dacă acestea trebuie să întocmească sau nu situaţii financiare consolidate sau situaţii financiare separate, aşa cum sunt ele definite în IAS 27 Situaţii Financiare financiare Separate şi Cconsolidate şi separate. 4.

IAS 30 Informaţii prezentate Evidenţieri în Ssituaţiile Ffinanciare ale Bbăncilor şi ale Iinstituţiilor Ffinanciare Ssimilare specifică cerinţe suplimentare pentru bănci şi instituţiile financiare similare care sunt în conformitate cu cerinţele acestui standardStandard.

5.

Acest Standard utilizează o terminologie corespunzătoare unei entităţi cu scop lucrativ, inclusiv entităţile cu scop lucrativ din sectorul public. Entităţile cu activităţi non-profit, guvernamentale sau din sectorul public, care urmăresc aplicarea acestui Standard, ar putea fi nevoite să modifice descrierile utilizate pentru anumite elemente-rânduri din situaţiile financiare şi pentru situaţiile financiare ca atare.

6.

În mod asemănător, entităţile care nu au capitaluri proprii, aşa cum sunt definite în IAS 32 Instrumente Financiare: Evidenţiere şi Pprezentare şi descriere (spre de exemplu, fondurile mutuale) şi entităţile al căror capital social nu este capitalul propriu (spre de exemplu, unele entităţile de tip cooperatistevă) pot fi nevoite să adapteze prezentarea în situaţiilor financiare a intereselor „membrilor” sau „deţinătorilor de capitalunităţi”.

Scopul situaţiilor financiare 6.

Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei financiare şi a performanţelor performanţei financiare ale unei entităţi. Obiectivul situaţiilor financiare cu scop generale este de a oferi informaţii despre privind poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de numerar ale unei entităţi, care sunt utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situaţiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele administrării gestionării de către management conducere a resurselor care i-au fost încredinţate. Pentru a atinge îndeplini acest obiectiv, situaţiile financiare oferă informaţii despreprivind: (a) activele; (b) datoriile; (c) capitalurile proprii; (d) veniturile şi cheltuielile, inclusiv câştigurile şi pierderile; (e) alte modificări în ale capitalurilore proprii; şi (f) fluxurile de numerar. Aceste informaţii, împreună cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare, ajută utilizatorii situaţiilor financiare la estimarea viitoarelor fluxurilor de numerar viitoare ale entităţii şi, în special, a momentului şi gradului de certitudine a generării numerarului şi echivalentelor de numeraracestora.

8

Componentele situaţiilor financiare 8.

Un set complet de situaţii financiare cuprinde: (a) un bilanţ; (b) un cont de profit şţi pierdere; (c) o situaţie privind modificările capitalurilor proprii care arată prezintă fie: (i) toate modificările capitalurilor proprii; fie (ii) modificările capitalurilor proprii, altele decât acelea care apar provenind din tranzacţii de capital cu proprietarii, care acţionează în calitatea lor de şi distribuiri către proprietari de capital; (d) o situaţie a fluxurilor de numerar; şi (e) notele, care cuprind un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte note explicative.

9.

Multe entităţi prezintă, în afara situaţiilor financiare, o analiză financiară efectuată de către management conducere care descrie şi explică caracteristicile principale ale performanţei financiare şi poziţiei financiare ale entităţii, precum şi principalele incertitudini cu care se confruntă. Un astfel de raport poate include o analiză a: (a) principalilor factori şi influenţe care determină performanţa financiară, inclusiv a modificărilor mediului în care entitatea îşi desfăşoară activitatea, răspunsului reacţia entităţii la modificările respective şi efectul acestora, precum şi a politicii de investiţii a entităţii pentru a menţine şi îmbunătăţi performanţa financiară, inclusiv politica sa de dividende; (b) surselor de finanţare ale entităţii şi a indicelui său de îndatorare din capitalurile proprii; şi (c) resurselor entităţii care nu sunt recunoscute în bilanţ în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urile.

10.

Multe entităţi prezintă, de asemenea, în afara situaţiilor financiare, rapoarte şi situaţii suplimentare, cum ar fi rapoarte asupra mediului înconjurător şi situaţii declaraţii privind valoarea adăugată, în special în sectoarele în care factorii de mediu sunt semnificativi şi acolo undeatunci când angajaţii sunt consideraţi a fica un grup important de utilizatori. Rapoartele şi declaraţiile situaţiile, prezentate în afara situaţiilor financiare, sunt în afara ariei de aplicabilitate a Standardelor Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urilor.

Definiţii 11.

Următorii termeni sunt folosiţi în cuprinsul acestui Standard cu înţelesurile specificate: Impracticabilosibil Aplicarea unei cerinţe este imposibilă impracticabilă atunci când entitatea nu poate să o aplice chiar dacă a făcut orice efort posibil rezonabil să o aplice. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS-uri) sunt Standardele şi Interpretările adoptate de Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASB). Ele Acestea cuprind: (a) Standardele Internaţionale de Raportare Financiară; (b) Standardele Internaţionale de Contabilitate; şi (b) Interpretările elaborate de Comitetul pentru Interpretările Internaţionale de Raportare Financiară (IFRIC) sau fostul Comitet Permanent pentru Interpretări (SIC). Semnificativ Omisiunile sau înregistrările greşite eronate sunt semnificative dacă acestea pot, în mod individual sau colectiv, să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor luate pe 9

baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea şi natura omisiuniilor sau greşelilor judecateînregistrărilor eronate judecate în împrejurările date. Mărimea şi natura elementului, sau o combinaţie a acestor două, poate constitui un factor determinant. Notele conţin informaţii în plus faţă de cele prezentate în bilanţ, contul de profit si pierdere, declaraţia situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi declaraţia situaţia fluxurilor de numerar. Notele oferă descrieri narative sau defalcări ale elementelor prezentate în acele situaţii şi informaţii despre elementele care nu se califică necesită pentru a fi recunoaşterea scute în acele în situaţiile respective. 12.

Evaluarea gradului în care o omisiune sau o eroare de înregistrare ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, fiind astfel semnificativă, necesită luarea în considerare a caracteristicilor acelor utilizatori. Cadrul general pentru Îîntocmirea şi Pprezentarea Ssituaţiilor Ffinanciare spune prevede în paragraful 25 că „"utilizatorii sunt consideraţi ca având o cunoaştere rezonabilă a entităţii, şi a activităţilor economice şi a contabilităţii şi o dorinţă disponibilitate de a studia informaţiile cu o atenţie rezonabilă. Prin urmare, evaluarea trebuie să ţină cont de modul în care se aşteaptă că se estimează că utilizatorii cu astfel de caracteristici sunt pe bună dreptatear putea, în mod rezonabil, să fie influenţaţi în luarea deciziilor economice.

Considerente Consideraţii generale Prezentarea fidelă şi conformitatea cuconformitatea cu Standardele Internaţionale de ContabilitateIFRS-urile 13.

Situaţiile financiare trebuie să prezinte fidel poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de numerar ale unei entităţi. Prezentarea fidelă cere reprezentarea fidelăitate a efectelor tranzacţiilor, altor evenimente şi condiţii în conformitate cu definiţiile şi criteriile de recunoaştere folosite pentru active, datorii, venituri şi cheltuieli stabilite prevăzute în Cadrul general. Aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urilor, cu elemente prezentară suplimentarăe, atunci când este necesar, se presupune că are ca rezultat situaţii financiare care ating realizează o prezentare fidelă.

14.

O entitate, ale cărei situaţii financiare sunt conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urile va face în note o declaraţie explicită şi fără rezerve în legătură cu această respectareconformitate. Situaţiile financiare nu trebuie descrise ca fiind conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urile, decât dacă satisfac respectă toate cerinţele Standardelor Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRSurilor.

15.

În aproape toate situaţiile,circumstanţele o prezentare fidelă se obţine prin respectarea Standardelor Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urilor aplicabile. O prezentare fidelă cere, de asemenea, unei entităţii: (a) să selecteze şi să aplice politicile contabile în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, Modificări modificări ale Estimărilor estimărilor Contabile contabile şi erori. IAS 8 stabileşte o ierarhie a autorităţii îndrumărilor autorizate lor pe care managementul conducerea le ia în consideraţie în absenţa unui Standard sau a unei Interpretări care se aplică în mod specific pentru acel element. (b) să prezinte informaţiile, inclusiv politicile contabile, într-o manieră care oferă informaţii relevante, credibile, comparabile şi care pot fi înţeleseinteligibile. (c) să ofere evidenţieri prezentare suplimentarăe atunci când respectarea unei cerinţelor specifice a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară din IFRS-uri este 10

insuficientă pentru a permite utilizatorilor să înţeleagă impactul unorei anumite tranzacţii particulare, al altor evenimente şi condiţii asupra poziţiei financiare şi performanţei financiare ale entităţii. 16.

Politicile contabile neadecvate nu pot fi se rectificăate, nici prin evidenţierea prezentarea politicilor contabile utilizate, nici prin note sau materiale explicative.

17.

În cazurile circumstanţele extrem de rare în care conducerea ajunge la concluzia că respectarea unei cerinţe dintr-un Standard sau o dintr-o Interpretare ar induce în eroare întro asemenea măsură încât ar intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit prevăzut în Cadrul general, entitatea se vatrebuie să se abatăe de la acea cerinţă în modul stabilit prinprevăzut în paragraful 18, dacă un cadru relevant de raportare cere solicita aceasta, o asemenea abatere sau dacă o astfel de abatere nu este interzisă în vreun alt mod.

18.

Atunci când o entitate se abate de la o cerinţă a unui dintr-un sStandard sau a unei dintr-o Interpretareări în conformitate cu paragraful 17, aceasta va evidenţiatrebuie să prezinte următoarele: (a) Ccă managementul a ajuns la concluzia că situaţiile financiare prezintă fidel poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de numerar ale entităţii; (b) Că că au fost respectate toate Standardele şi Interpretările aplicabile, cu excepţia acelor abateri de la o anumită cerinţă necesare pentru a seîn vederea obţinerii uneiine o prezentare prezentări fideleă; (c) Titlul titlul Standardului sau Interpretării de la care s-a abătut entitatea, natura abaterii, inclusiv tratamentul cerut de Standard sau Interpretare, motivul pentru care tratamentul ar induce în eroare în circumstanţele care ar intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit prevăzut în Cadrul general şi tratamentul adoptat; şi (d) Ppentru fiecare perioadă prezentată, impactul financiar al abaterii asupra fiecărui element din situaţiile financiare care ar fi fost raportat cu respectarea acelei cerinţe.

19.

Atunci când o entitate s-a abătut de la o cerinţă a unui Standard sau a unei Interpretări întro perioada anterioară, iar acea abatere afectează sumele valorile recunoscute în situaţiile financiare pentru perioada curentă, aceastaea va face trebuie să facă evidenţierile prezentările stabilite prevăzute în paragrafele paragraful 18 (c) şi (d).

20.

Paragraful 19 se aplică, spre de exemplu, atunci când o entitate s-a abătut de la o cerinţă a unui Standard sau a unei Interpretări într-o perioadă precedentă pentru evaluarea activelor şi datoriilor şi acea abatere afectează evaluarea modificărilor intervenite în activele şi datoriile recunoscute în situaţiile financiare din perioada curentă.

21.

În cazurile extrem de rare în care managementul ajunge la concluzia că respectarea unei cerinţe a unui Standard sau a unei Iinterpretări ar induce atât de mult în eroare încât ar intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit prevăzut în Cadrul general, dar cadrul de reglementare relevant interzice abaterea de la acea cerinţă, entitatea va reduce, făcând tot ce îi stă în putereîn măsura maxim posibilă, aspectele care induc în eroare legate de acea respectare, prezentândevidenţiind: (a) titlul Standardului sau Interpretării în cauză, natura cerinţei şi motivul pentru care conducerea a ajuns la concluzia că respectarea acelei cerinţe induce atât de mult în eroare în împrejurările date încât intră în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit prevăzut în Cadrul general; şi (b) pentru fiecare perioadă, ajustările pentru fiecare element din situaţiile financiare în 11

legătură cu care managementul conducerea a ajuns la concluzia că ar fi necesare pentru a obţine o prezentare fidelă. 22.

Pentru În scopul paragrafelor 17 – 21, un element al unei informaţii ar intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare atunci când nu reprezintă cu fidelitate tranzacţiile, alte evenimente şi condiţii pe care fie că îşi propune să le reprezinte, fie că se aşteaptă pe bună dreptateîn mod rezonabil să le reprezinte şi, în consecinţă, este posibil să influenţeze deciziile economice luate de utilizatorii situaţiilor financiare. Atunci când apreciază dacă respectarea unei anumite cerinţe a unui Standard sau a unei Interpretări induce atât de mult în eroare încât ar intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit prevăzut în Cadrul general, managementul conducerea ia în consideraţie: (a) de ce nu este atins obiectivul situaţiilor financiare în împrejurările respectiveparticulare; şi (b) modul în care împrejurările entităţii diferă de cele ale altor entităţi care respectă acea cerinţă. Dacă alte entităţi în împrejurări similare respectă acea cerinţă, există o prezumţie care cu greu poate fi contrazisă că respectarea de către entitate a acelei cerinţe nu ar induce atât de mult în eroare încât să intre în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit prevăzut în Cadrul general.

Continuitatea activităţii 23.

La întocmirea situaţiilor financiare, managementul conducerea trebuie să facă o evaluare a capacitaţăţii entităţii de a-şi continua activitatea. Situaţiile financiare trebuie întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii, cu excepţia cazului în care managementul conducerea fie intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea, fie nu are altă alternativă realistică decât să facă acest lucru. Atunci când, la efectuarea evaluării sale, managementul conducerea are cunoştinţă de incertitudini semnificative legate de evenimente sau condiţii care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea, trebuie evidenţiate incertitudinile respective. Atunci când situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii, acest fapt trebuie evidenţiatprezentat, împreună cu baza de întocmire a situaţiilor financiare şi motivul pentru care entitatea nu este considerată caîşi putându-şipoate continua activitatea.

24.

Pentru a aprecia dacă prezumţia că entitatea îşi va mai continua activitatea este adecvată, managementul conducerea ia în calcul considerare toate informaţiile disponibile pentru privind viitorul previzibil, care trebuie să fie de cel puţin 12 luni de la data bilanţului, fără a fi limitat la această perioadă. Importanţa acordată depinde de fiecare caz în parte. Atunci când entitatea a avut o activitate profitabilă în trecut şi acces uşor la resurse financiare, se poate ajunge la concluzia că este adecvată prezumţia continuităţii activităţii fără o analiză detaliată. În alte cazuri, managementul conducerea poate fi nevoită să ia în considerare o gamă largă de factori care afectează profitabilitatea curentă şi anticipată, graficele de rambursare a datoriilor şi sursele potenţiale de înlocuire a refinanţăriiare înainte de a fi sigură că prezumţia continuităţii activităţii este adecvată.

Contabilitatea de angajamente 25.

Entitatea trebuie să-şi întocmească situaţiile financiare folosind contabilitatea de angajamente, cu excepţia informaţiilor privind fluxurile de numerar.

26.

Atunci când se foloseşte contabilitatea de angajamente, elementele sunt recunoscute ca active, datorii, capitaluri proprii, venituri şi cheltuieli (elementele situaţiilor financiare) atunci când acestea îndeplinesc cerinţele definiţiilor şi criteriilor de recunoaştere stabilite prevăzute în Cadrul general pentru elementele respective. 12

Consecvenţa prezentării 27.

Modul de prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile financiare trebuie menţinut de la o perioadă la alta, cu excepţia cazului când: (a) Este este evident, ca urmare a unei modificări semnificative în natura operaţiilor activităţilor entităţii sau o a unei revizuirie a situaţiilor financiare, că o altă prezentare sau clasificare ar fi mai adecvată având în vedere criteriile de selectare şi aplicare a politicilor contabile din IAS 8; sau (b) o schimbare a prezentării este cerută de un Standard sau de o Interpretare.

28.

O achiziţie sau cedare semnificativă ori o revizuire a prezentării situaţiilor financiare ar putea sugera că situaţiile financiare trebuie prezentate diferit. O entitate trebuie să modificeă prezentarea situaţiilor financiare doar dacă modificarea prezentarea modificată ării oferă informaţii care sunt credibile şi sunt mai relevante pentru utilizatorii situaţiilor financiare, iar structura revizuităa este posibil să continue, astfel încât comparabilitatea nu este afectatăa. Atunci Ccând sunt efectuate astfel de modificări ale prezentării, o entitate îşi reclasifică informaţiile sale comparative în conformitate cu paragrafele 38 şi 39.

Pragul de semnificaţie şi agregarea 29.

Fiecare clasă semnificativă de elemente similare trebuie prezentată separat în situaţiile financiare. Elementele care nu sunt similare ca natură sau funcţie trebuie prezentate separat, în afara cazurilor în care acestea sunt nesemnificative.

30.

Situaţiile financiare rezultă din prelucrarea unui număr mare de tranzacţii sau alte evenimente care sunt structurate în clase prin agregare în funcţie de natura sau de funcţia acestoralor. Etapa finală a procesului de agregare şi clasificare este prezentarea de date condensate şi clasificate care formează elemente – rânduri în bilanţ, contul de profit si pierdere, declaraţia situaţia modificărilor în capitalurilore proprii şi declaraţia situaţia fluxurilor de numerar sau în note. Un element care nu este suficient de semnificativ în mod individual, este agregat cu alte elemente să necesite o prezentare separată în aceste situaţii poate fi totuşi suficient de semnificativ pentru a fi prezentat separat fie în aceste situaţii, fie în note. Un element care nu este suficient de semnificativ pentru a fi prezentat separat în situaţiile financiare propriu-zise poate fi, totuşi, suficient de semnificativ încât să poată fi prezentat separat în note.

31.

Aplicarea conceptului de prag de semnificaţie înseamnă că nu trebuie respectată o cerinţă specifică de evidenţiere prezentare dintr-un Standard sau dintr-o Interpretare dacă informaţia nu este semnificativă.

Compensarea 32.

Activele şi datoriile şi veniturile şi cheltuielile nu trebuie compensate, cu excepţia cazului în care compensarea este cerută sau permisă de un Standard sau de o Interpretare.

33.

Este important ca activele şi datoriile şi veniturile şi cheltuielile să fie raportate separat. Compensarea în contul de profit si pierdere sau în bilanţ, cu excepţia cazului când compensarea reflectă substanţa fondul economică al tranzacţiei sau al altor evenimente, micşorează capacitatea utilizatorilor atât de a înţelege tranzacţiile, alte evenimente şi condiţii care au intervenitavut loc, cât şi de a evalua fluxurile viitoare de numerar ale entităţii. Evaluarea activelor nete după reducerile de valoare, de exemplu, reducerile pentru deprecierea stocurilor şi reducerile pentru creanţele incerte, nu se consideră compensare. 13

34.

IAS 18 Venituri, defineşte termenul venit şi cere ca acesta să fie evaluat la valoarea justă a contraprestaţiei primite sau de primit, luând în considerare valoarea fiecărei reduceri comerciale acordate de entitate. O entitate efectuează în decursul activităţilor sale curente, efectuează alte tranzacţii care nu generează venituri, dar care sunt ocazionate de principalele activităţi generatoare de venituri. Rezultatele unor astfel de tranzacţii sunt prezentate, atunci când această prezentare reflectă substanţa fondul economică al tranzacţiei sau al altui evenimentului, prin compensarea veniturilor cu cheltuielile asociate care apar din aceeaşi tranzacţie. De exemplu: (a) câştigurile şi pierderile din cedarea activelor imobilizate, inclusiv investiţiile financiare şi activele de exploatare, sunt raportate prin deducerea, din încasările din cedare, a valorii contabile a activului şi a cheltuielilor de vânzare aferente; şi (b) cheltuielile legate de un provizion recunoscut în conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente şi care sunt rambursate în baza unui contract cu un terţ (de exemplu, un contract de garanţie încheiat cu un furnizor) pot fi compensate cu rambursările aferente.; şi

35.

În plus, câştigurile şi pierderile care apar dintr-un grup de tranzacţii similare sunt raportate pe o bază netă, de exemplu, câştigurile şi pierderile din diferenţele de curs valutar sau câştigurile şi pierderile la din instrumentele financiare deţinute în scopuri devederea tranzacţionăriiare. Totuşi, astfel de câştiguri şi pierderi sunt raportate separat dacă sunt semnificative. Informaţii comparative 36.

Cu excepţia cazului în care un Standard sau o Interpretare permite sau cere în mod diferit, trebuie prezentate informaţiile comparative trebuie prezentate, cu privire la perioada precedentă, pentru toate informaţiile numericevalorile prezentate în din situaţiile financiare. Informaţiile comparative trebuie incluse în informaţiile narative şi descriptive atunci când acest lucru este relevant pentru înţelegerea situaţiilor financiare ale perioadei curente.

37.

În unele cazuri, informaţiile narative furnizate de situaţiile financiare pentru perioada (perioadele) anterioară continuă să fie relevante în perioada curentă. Spre exemplu, detaliile privind un litigiu, al cărui rezultat era nesigur la data ultimului bilanţ întocmit şi care este încă nerezolvat, sunt prezentate în perioada curentă. Utilizatorii beneficiază de informaţia că există acea incertitudine la data ultimului bilanţ întocmit şi că au fost luate măsuri pentru rezolvarea acesteia în cursul perioadei respective.

38.

Atunci când este modificată prezentarea sau clasificarea elementelor din situaţiile financiare, sumele valorile comparative trebuie reclasificate, cu excepţia cazului în care acest lucru este imposibil de realizatreclasificarea este impracticabilă. Atunci când sumele valorile comparative sunt reclasificate, o entitate trebuie să evidenţiezeprezinte: (a) natura reclasificării; (b) suma valoarea fiecărui element sau clasă de elemente care este reclasificat(ă); şi (c) motivul reclasificării.

39.

Atunci când este imposibil deimpracticabilă reclasificatrea valorilor sumele comparative, o entitate trebuie să prezinte: (a) motivul pentru care nu au fost reclasificate sumelevalorile; şi (b) natura ajustărilor care ar fi fost făcute dacă sumele valorile ar fi fost reclasificate.

40.

Îmbunătăţirea comparabilităţii informaţiilor în interiorul perioadei ajută utilizatorii să ia decizii economice, permiţându-le în special să evaluezearea tendinţelore din informaţiilore financiare efectuate în scopul unor predicţii. În unele împrejurări, este imposibil impracticabil 14

să se reclasificeca informaţiile comparative să fie reclasificate pentru a anumită perioadă anterioară pentru a se obţine comparabilitatea cu perioada curentă. Spre exemplu, se poate ca în perioada (perioadele) anterioară(e) să nu fi fost colectate datele respective într-o manieraă care să permită reclasificarea şi poate fi impracticabil să se greu de creeze at din nou informaţiile respective. 41.

IAS 8 tratează ajustările informaţiilor comparative care sunt cerute atunci când o entitate îşi modifică politicile contabile sau când corectează o eroare.

Structură şi conţinut Introducere 42.

Acest Standard cere ca anumite informaţii să fie prezentate fie în bilanţ, în contul de profit si pierdere şi în declaraţia situaţia modificărilor în capitalurilore proprii şi cere evidenţierea prezentarea altor elemente-rânduri, fie în aceste situaţii, fie în note. IAS 7 stabileşte cerinţele pentru prezentarea situaţiei fluxurilor de numerar.

43.

Acest Standard utilizează termenul de „prezentare” de informaţii într-un sens larg, cuprinzând elementele prezentate în bilanţ, în contul de profit şi pierdere, declaraţia situaţia modificărilor în capitalurilore proprii şi declaraţia situaţia fluxurilor de numerar, precum şi în note. Prezentările sunt cerute, de asemenea, şi de alte Standarde şi Interpretări. Dacă acest Standard nu specifică în altă parte în cuprinsul său, sau nu se cere printr-un alt Standard sau Interpretare, astfel de prezentări sunt făcute fie în bilanţ, în contul de profit şi pierdere, declaraţia situaţia modificărilor capitalurilor proprii sau declaraţia situaţia fluxurilor de numerar (care este considerată a fi mai relevantă), sau în note.

Identificarea situaţiilor financiare 44.

Situaţiile financiare trebuie identificate în mod clar şi distinse de alte informaţii din acelaşi document publicat.

45.

Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urile se aplică numai situaţiilor financiare, nu şi altor informaţii prezentate în raportul anual sau în alt document. Prin urmare, este important ca utilizatorii să poată face distincţia îdintre informaţiile care sunt elaborate utilizând Standardele Internaţionale de Raportare Financiară IFRS-urile şi alte informaţii care pot fi folositoare utilizatorilor, dar care nu fac obiectul acestor cerinţe.

46.

Fiecare componentă a situaţiilor financiare trebuie identificată în mod clar. În plus, următoarele informaţii trebuie evidenţiate prezentate în mod special şi trebuie repetate atunci când sunt necesare pentru o înţelegere corespunzătoare a informaţiilor prezentate: (a) denumirea entităţii care raportoareează sau alte mijloace de identificare şi orice modificare a acestor informaţii intervenită de la data bilanţului anterior; (b) dacă situaţiile financiare se referă la entitatea individuală sau la un grup de entităţi; (c) data bilanţului sau perioada acoperită de situaţiile financiare, în funcţie de care este mai adecvată pentru acea componentă a situaţiilor financiare; (d) moneda de raportare prezentare aşa cum este definitaă în IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb modificărilor valutare; şi (e) nivelul de rotunjire utilizat în prezentarea sumelor valorilor din situaţiile financiare.

47.

Cerinţele din paragraful 46 sunt, în mod normal, respectate prin prezentarea titlurilor de pagină şi a titlurilor de coloană abreviate pe fiecare pagină a situaţiilor financiare. La 15

48.

determinarea celei mai bune modalităţi de prezentare a acestor informaţii este necesară aplicarea raţionamentului profesional. De exemplu, atunci când situaţiile financiare sunt prezentate electronic, nu sunt întotdeauna utilizate pagini separate; elementele de mai sus sunt atunci prezentate cu o frecvenţă suficientă, astfel încât să asigure o înţelegere corespunzătoare a informaţiilor incluse în situaţiile financiare. Situaţiile financiare sunt adesea mai uşor de înţeles prin prezentarea informaţiilor în mii milioane sau milioane de unităţi ale monedei de prezentarede raportare. Acest fapt este acceptabil atâta timp cât este menţionat nivelul de rotunjire din prezentare şi nu sunt omise informaţiile semnificative.

Perioada de raportare 49.

Situaţiile financiare trebuie prezentate cel puţin anual. Atunci când, în circumstanţe excepţionale, data bilanţului unei entităţi se modifică, iar şi situaţiile financiare anuale sunt prezentate pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de un an, entitatea trebuie să prezinte, în plus faţă de perioada acoperită de situaţiile financiare: (a) motivul folosirii unei perioade diferite de un an; şi (b) faptul că valorile comparative pentru contul de profit si pierdere, declaraţia situaţia modificărilor în capitalurilore proprii, situaţia fluxurilore de numerar şi notele aferente nu sunt complet comparabile.

50.

În mod normal, situaţiile financiare sunt întocmite în mod consecvent, acoperind o perioadă de un an. Totuşi, din motive practice, anumite entităţi, preferă să raporteze, de exemplu, pentru o perioadă de 52 de săptămâni. Acest Standard nu împiedică această practică, deoarece este puţin probabil ca situaţiile financiare rezultate să fie semnificativ diferite de cele care ar fi prezentate pentru un an.

Bilanţul Diferenţierea curent / pe termen lung 51.

O entitate trebuie să prezinte activele curente şi cele imobilizate şi datoriile curente şi cele pe termen lung, în calitate de clasificări separate în bilanţ în conformitate cu paragrafele 57 – 67, cu excepţia cazului când în care o prezentare pe baza lichidităţii oferă informaţii care sunt credibile şi care sunt mai relevante. Atunci când se aplică această excepţie, toate activele şi datoriile vor ftrebuiei prezentate pe larg în ordinea lichidităţii.

52.

Indiferent ce metodă de prezentare este adoptată, pentru fiecare element – rând de activ şi de datorii, care combină valori e despre care se aşteaptă să fie recuperateă sau stinsă achitate (a) în nu mai mult de 12 luni după data bilanţului şi (b) în mai mult de 12 luni de la data bilanţului, o entitate trebuie să prezinte sumele valoarea care se aşteaptă să fie recuperateă sau stinse achitată după mai mult de 12 luni.

53.

Atunci când o entitate furnizează bunuri sau prestează servicii în cadrul unui ciclu de exploatare clar identificabil, clasificarea separată în bilanţ a activelor curente şi imobilizate şi a datoriilor curente şi pe termen lung oferă informaţii utile, făcându-se distincţie între activele nete care sunt rulate în mod continuu sub formă de capital circulant şi cele utilizate în activitatea pe termen lung a entităţii. De asemenea, acest fapt evidenţiază activele care se aşteaptă să fie realizate în cadrul ciclului curent de exploatare şi datoriile exigibile în cursul aceleiaşi perioade.

54.

Pentru unele entităţi, cum ar fi instituţiile financiare, o prezentare a activelor şi datoriilor în ordinea crescătoare sau descrescătoare a lichidităţii oferă informaţii care sunt credibile şi mai 16

relevante decât o prezentare curente/pe termen lung, deoarece entitatea nu furnizează bunuri sau servicii în cursul unui ciclu de exploatare clar identificabil. 55.

În aplicarea paragrafului 51, unei entităţi i se permite să prezinte unele dintre activele şi datoriile sale folosind o clasificare drept curente/ sau pe termen lung şi altele în ordinea lichidităţii atunci când aceasta oferă informaţii care sunt credibile şi mai relevante. Nevoia unei baze mixte de prezentare ar putea apărea atunci când o entitate are operaţiuni activităţi diverse.

56.

Informaţiile în legătură cu datele estimate de realizare a activelor şi datoriilor sunt utile pentru evaluarea lichidităţii şi solvabilităţii unei entităţi. IAS 32 cere prezentarea datelor de scadenţă ale activelor financiare şi datoriilor financiare. Activele financiare includ creanţele comerciale şi alte creanţe de încasat, iar datoriile financiare includ datoriile comerciale şi alte creanţe de platădatorii. Informaţiile despre privind data estimată pentru recuperarea şi stingerea achitarea activelor şi pasivelor datoriilor nemonetare, cum ar fi stocurile şi provizioanele, sunt, de asemenea, utile, indiferent dacă activele şi datoriile sunt clasificate sau nu ca fiind curente sau pe termen lung. Spre De exemplu, o entitate evidenţiazăprezintă sumele valoarea stocurilor care se aşteaptă să fie recuperate la în mai mult de 12 luni de la data bilanţului.

Activele curente 57.

Un activ trebuie clasificat ca activ curent atunci când îndeplineşte orcare dintre următoarele criterii: (a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut pentru vânzare sau consum în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii; sau (b) (c) este deţinut, în principal, în scopul comercializării; (d) se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau (e) reprezintă numerar sau echivalente de numerar (aşa cum sunt definite în IAS 7 Declaraţia Situaţiile Ffluxurilor de numerar), în afară de cazul în care se interzice schimbarea lor sau folosirea pentru stingerea plata unei datorii pentru cel puţin 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate. 58.

Prezentul Standard utilizează termenul de „imobilizate” pentru a cuprinde activele imobilizările corporale, necorporale de exploatare şi financiare pe termen lung. Acesta nu interzice utilizarea descrierilor alternative, atâta timp cât sensul este clar.

59.

Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea activelor materiilor prime care intră într-un pentru procesarea şi finalizarea sa realizarea acestora în numerar sau echivalente de numerarsub forma unui instrument uşor convertibil în numerar. Atunci Ccând ciclul de exploatare obişnuit al unei entităţi nu este identificabil în mod clar, durata să se presupune a fi de 12 luni. Activele curente cuprind stocurile şi creanţele comerciale activele (cum ar fi stocurile şi creanţele comerciale) care sunt vândute, consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar şi atunci când nu se aşteaptă ca acestea să fie realizate în 12 luni de la data bilanţului. Activele curente includ, de asemenea, activele deţinute în principal în scopul comercializării (activele financiare din aceastăa categorie sunt clasificate ca fiind deţinute în scopul comercializării în conformitate cu IAS 39 Instrumente Financiare: Recunoaştere şi Evaluareevaluare) şi partea curentă a activelor financiare imobilizate.

17

Datoriile curente 60.

O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când îndeplineşte oricare dintre următoarele criterii: (a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii; (b) este deţinută în principal în scopul comercializării; (c) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau (d) entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna stingerea decontareaunei datoriei pentru cel puţin 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung. 61.

Unele datorii curente, cum ar fi datoriile comerciale şi cele faţă de angajaţi şi alte costuri de exploatare, fac parte din capitalul circulantcapitalul circulant folosit în cursul unui ciclu obişnuit normal de exploatare al entităţii. Astfel de elemente de exploatare sunt clasificate ca datorii curente chiar dacă sunt scadente la după mai mult de 12 luni de la data bilanţului. La clasificarea activelor şi datoriilor drept curente ale unei entităţi se aplică acelaşi ciclu obişnuit normal de exploatare ca la activele curente. Atunci când ciclul obişnuit normal de exploatare al entităţii nu este clar identificabil, durata sa se presupune a fi de 12 luni.

62.

Alte datorii curente nu sunt decontate ca parte a ciclului curent normal de exploatare, dar sunt exigibile în termen de 12 luni de la data bilanţului sau sunt deţinute, în principal, în scopul comercializării. Exemple sunt datoriile financiare clasificate ca fiind deţinute în scopul ri comercialeizării în conformitate cu IAS 39, descoperirile de cont, şi partea curentă a datoriilor financiare pe termen lung, dividendele de plată, impozitul pe venit profit şi alte datorii necomerciale. Datoriile financiare care oferă finanţare pe termen lung (aceasta înseamnă că mai exact, nu fac parte din capitalul circulant folosit în ciclul obişnuit normal de exploatare al entităţii) şi nu sunt scadente în termen de 12 luni după data bilanţului sunt datorii pe termen lung şi fac obiectul prevederilor din paragrafele 65 şi 66.

63.

O entitate clasifică datoriile sale financiare ca şi fiind curente atunci când sunt scadente în termen de 12 luni după de la data bilanţului, chiar dacă: (a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai lungă de 12 luni; şi (b) după data bilanţului şi înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru publicare, este încheiat un acord pe termen lung de refinanţare, sau de reeşalonare a plăţilor,.

64.

Dacă o entitate se aşteaptă şi are posibilitatea de a refinanţa sau de a amâna o obligaţie pentru cel puţin 12 luni de ladupă data bilanţului în cadrul unei facilităţi de împrumut existente, ea clasificăa obligaţia ca fiind pe termen lung, chiar dacă altfel ar deveni scadentă într-o perioadă mai scurtă. Totuşi, atunci când refinanţarea sau amânarea plăţii obligaţiei nu depinde de entitate (spre de exemplu, nu există nici un contract de refinanţare), potenţialul de refinanţare nu este luat în considerare, iar şi obligaţia este clasificată drept curentă.

65.

Atunci când entitatea încalcă la data bilanţului sau înainte de aceasta dată o prevedere clauză a unui contract de împrumut pe termen lung, ceea ce are ca efect faptul ca datoria devine scadentă plătibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă chiar dacă împrumutătorul a fost de acord, după data bilanţului sau înainte de autorizarea situaţiilor financiare pentru publicare, să nu ceară plata ca urmare a încălcării clauzei. Datoria este clasificată drept curentă deoarece, la data bilanţului, entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna stingerea achitarea acesteiadatoriei pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la acea dată. 18

66.

Totuşi, datoria este clasificată ca fiind pe termen lung chiar dacă împrumutătorul a fost de acord pân00ă la data bilanţului să acorde ofere o perioadă de graţie care se încheie în termen de cel puţin 12 luni de la data bilanţului, perioadă în care entitatea poate rectifica încălcarea clauzei şi pe durata căreia împrumutătorul nu poate cere plata imediată a acesteia.

67.

În ceea ce priveşte împrumuturile clasificate ca datorii curente, dacă între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru publicare apar următoarele evenimentele, acele aceste evenimente sunt consideratese califică pentru în cea ce priveşte evidenţierea prezentarea ca evenimente de neajustare în conformitate cu IAS 10 Evenimente care au loc dupăulterioare dataei bilanţului: (a) refinanţarea pe termen lung; (b) rectificarea unei încălcări a unui contract pe termen lung; şi (c) primirea de la împrumutător a unei perioade de graţie pentru rectificarea unei încălcării a unei clauze a unui contract de împrumut pe termen lung, care se încheie în termenină de la cel puţin 12 luni de la data bilanţului.

Informaţii care trebuie prezentate în bilanţ 68.

Bilanţul trebuie să cuprindă elementele-rânduri care prezintă, cel puţin, următoarele valori, în măsura în care acestea nu sunt prezentate în conformitate cu paragraful 68A: (a) imobilizări corporale; (b) investiţii în proprietateimobiliare; (c) active imobilizări necorporale; (d) active imobilizări financiare (fără excluzând valorile prezentate de la (e),(h) şi (i)); (e) investiţii financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă; (f) active biologice; (g) stocuri; (h) creanţe comerciale şi alte creanţe similare; (i) numerar şi echivalente de numerar; (j) datorii comerciale şi alte datoriisimilare; (k) provizioane; (l) datorii financiare (fără excluzând valorile prezentate de la rândurile (j) şi (k)); (m) datorii şi active creanţe privind impozitul curentfiscale, (astfel cum şa cum cum sunt ele cerute definite în de IAS 12 Impozitul pe profit; (n) datorii fiscale amânate şi active fiscale amânateşi creanţe privind impozitul amânat, aşa cum sunt definite în IAS 12); (o) interesul minoritar, prezentat în capitalurile proprii; şi (p) capital emis şi rezerve atribuibile deţinătorilor capitalurilor proprii ale entităţii societăţiimamă.

68A. Bilanţul va trebuie să includeă, de asemenea, elemente- rânduri care prezintă următoarele valori: (a) totalul activelor clasificate ca fiind deţinute pentru vânzare şi activele incluse în grupul grupurile destinatecelor pentru înstrăinare cedării clasificate ca fiind deţinute în scopul pentru vânzareării în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deţinute în scopul vederea vânzării şi Operaţiuni operaţiuni întrerupteîncheiate; şi (b) datoriile incluse în grupurile pentru înstrăinaredestinate cedării clasificate ca fiind deţinute în scopul vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5. 69.

Elementele-rânduri suplimentare, titlurile şi subtotalurile trebuie prezentate în bilanţ atunci când o astfel de prezentare este relevantă pentru înţelegerea poziţiei financiare a entităţii.

19

70. Atunci când o entitate prezintă active curente şi imobilizate şi datorii curente şi pe termen lung, în calitate de clasificări separate în bilanţul său, nu trebuie să clasifice creanţele (datoriile) privind impozitul amânat ca active (datorii) curente. 71.

Acest Standard nu prevede ordinea sau formatul în care urmează să fie prezentate elementele. Paragraful 68 oferă, pur şi simplu, doar o listă a elementelor care sunt suficient de diferite ca natură sau funcţie pentru a necesita o prezentare separată în bilanţ. În plus: (a) elementele – rânduri sunt incluse atunci când mărimea, natura sau funcţia unui element sau agregarea unor elemente similare sunt de asemenea naturăastfel încât o prezentare separată a acestora este relevantă pentru o înţelegere a poziţiei financiare a entităţii; şi (b) descrierea descrierile folositea şi ordonarea elementelor sau agregarea elementelor similare poate fi amendată modificate în funcţie de natura entităţii şi a tranzacţiilore sale, pentru a oferi informaţii care sunt relevante pentru o înţelegere a poziţiei financiare a entităţii. Spre De exemplu, o bancă amendează modifică descrierileea de mai sus pentru a aplica cerinţele mai specifice ale IAS 30.

72.

Exercitarea raţionamentului profesional privind prezentarea separată a elementelor bazează pe o evaluare a: (a) naturii şi lichidităţii activelor; (b) funcţiei activelor în cadrul entităţii; şi (c) valorilor, naturii şi momentului datoriilor.

73.

Folosirea unor metode baze diferite de evaluare pentru clase diferite de active sugerează faptul că natura sau funcţia lor diferă şi, prin urmare, ele acestea trebuie prezentate ca elementerânduri separate. Spre De exemplu, clasele diferite de imobilizări corporale pot fi înregistrate la cost sau la valoriile rezultate din reevaluatere în conformitate cu IAS 16 Imobilizări corporale.

Informaţii ce trebuie prezentate fie în bilanţ, fie în note 74.

O entitate trebuie să prezinte, fie în bilanţ, fie în note, subclasificări suplimentare ale elementelor-rânduri prezentate, clasificate într-o manieră corespunzătoare activităţilor entităţii.

75.

Detaliile oferite în subclasificări, fie în bilanţ, fie în note, depind de cerinţele Standardelor Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urilor şi de mărimea, natura şi funcţia sumelor valorilor implicate. Factorii din prevăzuţi în paragraful 72 sunt, de asemenea, utilizaţi pentru a hotărî baza subclasificării. Prezentările diferă pentru fiecare element, de exemplu: (a) activele elementele de imobilizări corporale sunt dezagregate clasificate după în clasăe aşa cum este descris în conformitate cu IAS 16, Imobilizări corporale; (b) creanţele sunt analizate dezagregate în valori de încasat din clienţipe grupe de creanţe comercialei, privind membrii grupului, creanţe de lafaţă de părţile afiliate, plăţi efectuate în avans şi alte sumevalori; (c) stocurile sunt subclasificate, conform IAS 2, Stocuri, în clasificărie cum ar fi marfămărfurile, producţia furnizată, materii prime şi materiale, producţie în curs de execuţie şi produse finite; (d) provizioanele sunt analizate dezagregate în prezentându-se separat provizioane le pentru beneficiile de pensionare cuvenite angajaţilor şi alte elemente clasificate într-o manieră corespunzătoare activităţii entităţii; şi (e) capitalulrile propriiu şi rezervele sunt dezagregate analizate în clase evidenţiindu-se separat diferite, cum ar fi clase de capitalul vărsat, primele de capital şi rezervele.

20

76.

O entitate trebuie să prezinte fie în bilanţ, fie în note, următoarele informaţii, fie în bilanţ, fie în note: (a) pentru fiecare clasă de capital social: (i) numărul de acţiuni autorizate; (ii) numărul acţiunilor emise şi vărsate integral, şi a celor emise dar nevărsate integral; (iii) valoarea nominală pe acţiune sau faptul că acţiunile nu au valoare nominală; (iv) o reconciliere a numărului acţiunilor existente în circulaţie la începutul şi la sfârşitul anuluiperioadei; (v) drepturile, preferinţele şi restricţiile ataşate clasei respective, inclusiv restricţiile asupra privind distribuirea repartizării dividendelor şi rambursareaării capitalului; (vi) acţiunile proprii deţinute de entitate sau de filialele sale sau întreprinderi societăţi asociate; şi (vii) acţiunile rezervate pentru emisiune în baza contractelor de opţiuni şi a contractelor de vânzare, inclusiv termenele şi sumele aferentevalorile; (b) o descriere a naturii şi scopului fiecărei rezerve din cadrul capitalulrilor propriui.

77.

O entitate fără capital social, cum ar fi parteneriatele sau trusturile, trebuie să prezinte informaţii echivalente celor cerute în paragraful 76(a)mai sus, evidenţiindu-se prezentânduse mişcările modificările pe parcursul perioadei pentru fiecare categorie de interes participaţie în de capitalurile proprii, precum şi drepturile, preferinţele şi restricţiile ataşate fiecărei categorii de interes participaţie în de capitalurile proprii.

Contul de profit şi pierdere Profitul sau pierderea pentru perioadeia respectivă 78.

Toate elementele de venituri şi cheltuieli recunoscute intr-o perioadă trebuie incluse în profit sau pierdere, în afară cazului în care un Standard sau o Interpretare prevede altfel.

79.

În mod obişnuit, toate elementele de venituri şi cheltuieli recunoscute într-o anumită perioadă sunt incluse în profit sau pierdere. Aceasta include şi efectele modificărilor intervenite în estimările contabile. Totuşi, pot exista unele împrejurări când anumite elemente pot fi excluse din profitul sau pierderea pentru perioadaei curentă. IAS 8 prezintă doua două astfel de împrejurări: corectarea erorilor şi efectul modificărilor politicilor contabile.

80.

Alte Standarde prezintă elementele care pot îndeplini cerinţele definiţiilor din Cadrului general pentru venituri sau cheltuieli, dar care sunt, de obiceiregulă, excluse din profit sau pierdere. Exemplele în acest sens includ surplusurile din reevaluarea surplusului (a se vedea vezi IAS 16), anumite câştiguri sau pierderi particulare care decurg apar din transpunerea conversia situaţiilor financiare ale unei filiale operaţiuni dinîn străinătate (a se vedeavezi IAS 21) şi câştiguri sau pierderi din reevaluarea activelor financiare scoase ladisponibile pentru vânzare ( vezi IAS a se vedea IAS 39).

Informaţii care trebuieurmează să fie prezentate în Ccontul de profit şi pierdere 81.

Ca minimum de informaţii, contul de profit şi pierdere trebuie să includă elemente-rânduri care prezintă următoarele valori pentru ale perioadeia respectivă: (a) veniturile din activităţi curente; (b) costurile de finanţare; (c) partea din profit şi pierdere aferentă întreprinderilor societăţilor asociate şi asocierilor în participaţiune, contabilizată contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă; (d) cheltuielile cu impozitele şi taxele; 21

(e) o singură valoare care cuprinde totalul (i) profitului sau pierderii după impozitare, pentru entităţile care îşi aferent încetează activităţilor întrerupteatea şi (ii) câştigul sau pierderea după impozitare recunoscut(e) prin din evaluarea la valoarea justă mai puţinminus costurile pentru de vânzarea sau din înstrăinarea cedarea activelor sau înstrăinarea grupului (grupurilor) care constituie o entitate care îşi încetează activităţile întrerupteatea; şi (f) profitul sau pierderea. 82.

Următoarele elemente trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere ca alocări ale profitului sau pierderii pentru perioadeia respectivă: (a) profitul sau pierderea care sunt distribuite atribuibil(ă) interesului minoritar; şi (b) profitul sau pierderea care sunt distribuite atribuibil(ă) deţinătorilor de capitalurilor proprii ale companiei societăţii-mamă.

83.

Alte elemente-rânduri, titluri şi subtotaluri trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere atunci când o astfel de prezentare este relevantă pentru înţelegerea performanţei financiare a entităţii.

84.

Deoarece efectele activităţilor, tranzacţii şi altor evenimente variate ale unei entităţi diferă ca frecvenţă, potenţial pentru de câştig sau pierdere şi previzibilitate, evidenţierea prezentarea componentelor elementelor de performanţei financiareă ajută la înţelegerea performanţei lor realizate şi la efectuarea proiecţiilor privind rezultatele viitoare. Alte eElemente – rânduri suplimentare sunt incluse în contul de profit şi pierdere, iar descrierile utilizate şi ordinea ordonarea elementelor sunt modificate atunci când aceasta este necesară pentru explicarea elementelor de performanţei financiareă. Factorii care trebuie avuţi în vedere cuprind pragul de semnificaţie, precum şi natura şi funcţia diferitelor componentelor de venituri şi cheltuieli. De exemplu, o bancă ăncile modifică descrierile pentru a aplica cerinţele mai specifice din paragrafele de la 9 la 17 aledin IAS 30. Elementele de venituri şi cheltuieli nu se sunt compensează, cu excepţia cazului în care ate numai atunci când sunt satisfăcute îndeplinite criteriile din paragraful 32.

85.

O entitate nu trebuie să prezinte orice elemente de venituri sau şi cheltuielială ca elemente extraordinare, nici în contul de profit şi pierdere, nici în note.

Informaţii care vor fitrebuie prezentate fie în contul de profit si pierdere, fie în note 86.

Atunci când elementele de venituri sau cheltuieli sunt semnificative, natura şi valoarea lor trebuie evidenţiate prezentate separat.

87.

Împrejurările care ar da naştere la prezentarea evidenţierea separată a elementelor de venituri sau cheltuieli includ: (a) Reducerea reducerea valorii contabile a stocurilor la valoarea netă realizabilă sau a imobilizărilor corporale la valoarea recuperabilă, precum şi situaţiile inversereluările unor asemenea reducerii valorii contabile; (b) restructurarea activităţilor unei entităţi şi anularea reluările oricăror provizioane pentru costurile de restructurareării; (c) înstrăinarea cedarea elementelor de imobilizări corporale; (d) înstrăinarea cedarea investiţiilor; (e) încetarea activităţi întreruptei; (f) stingerea decontarea litigiilor; şi (g) alte anulări alereluări de provizioanelor.

22

88.

O entitate trebuie să prezinte o analiză a cheltuielilor folosind o clasificare bazata bazată pe natura cheltuielilor sau pe funcţia lor în cadrul entităţii, oricare dintre ele oferă informaţii care sunt credibile şi mai relevante.

89.

Entităţile sunt încurajate să prezinte analiza din paragraful 88 în contul de profit şi pierdere.

90.

Cheltuielile sunt subclasificate pentru a evidenţia componentele rezultatelor performanţei financiare care pot să diferie în ceea ce priveşte frecvenţa, potenţialul pentru de câştig sau pierdere şi previzibilitatea. Aceste informaţii sunt furnizate în una din două forme posibile.

91.

Prima formă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării cheltuielilor după natura cheltuielilor. acestora Cheltuielile sunt agregate în contul de profit şi pierdere conform naturii lor (de exemplu, amortizarea, achiziţiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, beneficiile angajaţilorsalariile, şi cheltuielile de publicitate) şi nu sunt realocate pe diferitele funcţii din cadrul entităţii. Această metodă poate fi simplu de aplicat deoarece nu este necesară nici o alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificări funcţionale. Un exemplu de clasificare utilizând metoda naturii cheltuielilor este următorul: Venituri din activităţi curente Alte venituri Variaţia stocurilor de produse finite şi produse în curs de execuţie Materii prime şi consumabile utilizate Cheltuieli cu beneficiile angajaţilorpersonalul Cheltuielile privind amortizarea şi deprecierea Alte cheltuieli de exploatare Total cheltuieli de exploatare Profitul din activitatea de exploatare

92.

X X X X X (X) X

Cea de-a două metodă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după destinaţia cheltuielilor sau metoda „costului vânzărilor” şi clasifică cheltuielile după funcţia lor ca parte a costului vânzărilor, de exemplu, a cheltuielile de distribuţiei sau activităţilor administrative. La un nivel minim, o entitate evidenţiază prezintă, potrivit acestei metode, costurile costulsale cu vânzărileor separat de alte cheltuieli. Această metodă prezentare poate oferi informaţii mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea cheltuielilor după natură, dar alocarea costurilor pe destinaţii poate fi cere alocări arbitrareă şi implică în mod considerabil utilizarea raţionamentului profesional considerabil. Un exemplu de clasificare utilizând metoda funcţiei cheltuielilor este următorul: Venituri din activităţi curente Costul vânzărilor Marja brută Alte venituri Costurile de distribuţie Cheltuielile administrative Alte cheltuieli Profit

93.

X X

X (X)) X X (X) (X) (X) X

Entităţile care clasifică cheltuielile după funcţie trebuie să prezinte informaţii suplimentare despre natura cheltuielilor, inclusiv deprecierea şi cheltuielile cu amortizarea şi cu cheltuielile cu beneficiile angajaţilor. 23

94.

Alegerea între metoda costului vânzărilorfuncţiei cheltuielilor şi metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factori istorici şi cei aferenţi sectorului economic respectiv, cât şi de natura entităţii. Ambele metode indică oferă o indicaţie privindacele costuri care se aşteaptă ar putea să varieze, direct sau indirect, în funcţie de nivelul vânzărilor sau al producţieia entităţii. Deoarece fiecare metodă de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de entităţi, acest Standard solicită cere ca conducerea să selectezeo opţiune între clasificări în funcţie de cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanţă ale entităţii cea mai relevantă şi credibilă prezentare. Totuşi, deoarece informaţiile asupra privind naturaii cheltuielilor sunt utile la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar, sunt cerute prezentări suplimentare atunci când se foloseşte atunci când este utilizată metoda clasificării area cheltuielilor după funcţie se cere o prezentare suplimentară. În paragraful 93 termenul „beneficiile angajaţilor” are acelaşi sens înţeles ca şi cu cel din IAS 19 Beneficiile angajaţilor.

95.

O entitate trebuie să prezinte, fie în contul de profit şi pierdere, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii sau în note, valoarea dividendelor recunoscute ca distribuţii către deţinătorii capitalurilor proprii pentru în cursul perioadeia respectivă şi valoarea per acţiune aferentă acestora.

Situaţia Mmodificărilor ale capitalurilor proprii 96.

O entitate trebuie să prezinte o declaraţie situaţie privind a modificarea modificărilor capitalurilor proprii prezentând în aceasta: (a) profitul sau pierderea in perioadeia respectivă; (b) fiecare element de venit şi cheltuială al, pentru perioadeia respectivă care, aşa cum o cer alte Standarde sau Interpretări, este recunoscut direct în capitalurile proprii, şi totalul acestor elemente; (c) veniturile şi cheltuielile totale pentru ale perioadaei respectivă (calculate ca sumă aa elementelor de la (a) şi (b), prezentând separat sumele valorile totale care sunt atribuibile atribuite deţinătorilor capitalurilor proprii ai entităţii societăţii-mamă şi interesului minoritar; şi (d) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele modificărilor politicilori contabile şi corecţia corecţii ale erorilor fundamentale recunoscute în conformitate cu IAS 8.

97.

În plus, entităţile trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie în note: (a) valorile tranzacţiilor de capital cu deţinătorii capitalurilor proprii care acţionează în calitatea lor de deţinători ai capitalurilor proprii, prezentând separat distribuirile către aceştia; (b) soldul câştigului reţinutrezultatului reportat (mai exact, profitul cumulat sau pierderea cumulat(ă)) la începutul perioadei şi la data bilanţului, precum şi modificările pe parcursul perioadei; şi (c) o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii cu care s-a contribuit, prime de capital şi a fiecărei rezerve la începutul şi sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.

98.

Modificările capitalurilor proprii ale unei entităţii între două date ale bilanţului reflectă creşterea sau reducerea activului activelor sale nete sau a avuţiei în cursul perioadei. Cu excepţia modificărilor rezultate din tranzacţiile cu deţinătorii capitalurilor proprii care acţionează în calitatea lor de deţinători de capitaluri proprii (cum ar fi contribuţiile la de capitalurile proprii, reachiziţionarea propriilor instrumente de capital propriu şi dividendele) şi 24

costurile tranzacţiilor care au legătură directă cu astfel de tranzacţii, modificarea globală a capitalurilor proprii în cursul perioadeia respectivă reprezintă suma totală a veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile, generate de activităţile entităţii în cursul perioadeia respectiveă (indiferent dacă acele elemente de venituri şi cheltuieli sunt recunoscute în profit sau pierdere sau direct ca modificări ale în capitalurilor capitalurile proprii). 99.

Acest Standard cere ca toate elementele de venituri sau cheltuielială recunoscute într-o perioadă să fie incluse în profit sau pierdere în afara cazului în care un Standard sau o Interpretare cere altfel. Alte Standarde cer ca unele câştiguri şi pierderi (cum ar fi creşterea sau descreşterea din reevaluare, anumite diferenţe de schimb valutar, câştiguri sau pierderi din reevaluarea activelor financiare scoase ladisponibile pentru vânzare şi sumele aferente pentru impozite curente şi impozite amânatevalorile aferente impozitului curent şi impozitului amânat) să fie recunoscute direct ca modificări ale în capitalurileor proprii. Deoarece este important să fie luate în considerare toate elementele de venituri şi cheltuieli pentru la evaluarea modificărilor poziţiei financiare a unei entităţi i între doua date ale de bilanţurilor, acest Standard cere prezentarea unei declaraţii situaţii privind modificările capitalurilor proprii care scoate în evidenţă veniturilel şi cheltuielile totale ale entităţii, inclusiv cele care sunt recunoscute direct în capitalurile proprii.

100. IAS 8 cere ajustări retroactive pentru efectele modificărilor politicilor contabile, în măsura în care este practicabil, cu excepţia cazului când în care prevederile tranzitorii dintr-un alt Standard sau o dintr-o altă Interpretare cer altfel. IAS 8 cere, de asemenea, ca înregistrările retratările pentru corectarea erorilor să fie făcute retroactiv, în măsura în care este posibilpracticabil. Ajustările retroactive şi alte înregistrărileretratările retroactive sunt efectuate din nou ulterior se fac la până la nivelul soldului câştigurilor reţinuterezultatului reportat, cu excepţia cazuluirilor când în care un Standard sau o Interpretare cere ajustarea retroactivă a unei alte componente a capitalurilor proprii. Paragraful 96 (d) cere evidenţierea prezentarea în declaraţia situaţia modificărilori capitalurilor proprii a ajustăriilor totale pentru a fiecare fiecărei componenteă de capital propriu care rezultă, separat de modificările politicilor contabile şi de corectareaţiile erorilor. Aceste ajustări sunt evidenţiate prezentate pentru fiecare perioadă precedentă şi pentru începutul perioadei. 101. Cerinţele din paragrafele 96 şi 97 pot fi unt respectate în diverse moduri. Un exemplu îl reprezintă un format tip coloană care reconciliază soldurile de deschidere şi de închidere ale fiecărui element de capital propriu. O alternativă este de a prezenta în declaraţia situaţia modificării capitalurilor proprii doar elementele stabilite prevăzute în paragraful 96. Potrivit acestei abordări, în n elementele descrise în paragraful 97 sunt prezentate în note sunt prezentate elementele descrise în paragraful 97. Situaţia fluxurilor de numerar 102. Informaţiile despre fluxurile de numerar oferă utilizatorilor situaţiilor financiare o bază pentru evaluarea capacităţii entităţii de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a necesităţilor entităţii pentru utilizarea fluxurilor de numerar respective. IAS 7 Situaţiile Declaraţia fluxurilor de numerar stabileşte cerinţele pentru prezentarea Declaraţiei situaţiei fluxurilor de numerar şi evidenţierile prezentările aferente. Note la situaţiile financiare Structurăa 103. Notele la situaţiile financiare ale unei entităţi trebuie: 25

(a) Să să prezinte informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi despre politicile contabile specifice selecţionate şi aplicate pentru tranzacţii şi evenimente semnificativefolosite în conformitate cu paragrafele 108 - 115; (b) Să să prezinte informaţiile cerute de Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-uri care nu sunt prezentate în bilanţ, în contul de profit şi pierdere, în declaraţia situaţia modificărilori capitalurilor proprii sau în declaraţia situaţia fluxurilor de numerar; şi (c) Să să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, în contul de profit şi pierdere, în declaraţia situaţia modificărilori capitalurilor proprii sau în declaraţia situaţia fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru o înţelegere a oricărora dintre eleacestea. 104. Notele trebuie prezentatela situaţiile financiare trebuie prezentate, în măsura în care este posibil,practicabil, într-un mod sistematic. Fiecare element din bilanţ, contul de profit şi pierdere, declaraţie situaţia privind modificărilore capitalurilor proprii şi din situaţie situaţiaa fluxurilor de numerar trebuie să facă trimitere la informaţiile aferente din note. 105. Notele sunt de obicei prezentate în următoarea ordine, care îi ajută pe utilizatori să înţeleagă situaţiile financiare şi să le compare cu situaţiile financiare ale altor entităţi: (a) declaraţie privind respectarea Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRSurilor (a se vedeavezi paragraful 14); (b) un rezumat al politicilor contabile semnificative aplicate (a se vedeavezi paragraful 108); (c) informaţii de susţinere pentru elementele prezentate în bilanţ, contul de profit si pierdere, declaraţia situaţia modificărilor în capitalurile proprii şi declaraţia situaţia fluxurilor de numerar, în ordinea în care este prezentată fiecare declaraţie situaţie şi fiecare elementrând; şi (d) alte prezentări, care includ: (i) datorii neprevăzute contingente (a se vedeavezi IAS 37) şi angajamentele contractuale nerecunoscute; şi (ii) evidenţieri prezentări nefinanciare, de spre exemplu obiectivele şi politicile de risc financiar şi politicile ale conduceriimanagementului (a se vedea vezi IAS 32). 106. În anumite condiţii, poate fi necesară sau de dorit schimbarea ordonăriiinii anumitor elemente din note. De exemplu, informaţiile despre rata dobânzii şi ajustările la modificările valorii area justăe pot fi combinate cu informaţiile asupra scadenţei instrumentelor financiare recunoscute în profit sau pierdere pot fi combinate cu alte informaţii privind scadenţele instrumentelor financiare, deşi primele sunt prezentări pentru aferente contului de profit şi pierdere, iar ultimele se referă la bilanţ. Totuşi, se poate menţine o structură sistematică a notelor atâta timp cât este posibilpracticabil. 107. Notele care oferă informaţii despre metoda baza de prezentare întocmire a situaţiilor financiare şi a politicilor contabile specifice pot fi prezentate ca o componentă separată a situaţiilor financiare. Prezentarea politicilor contabile 108. O entitate trebuie să evidenţieze în rezumatul politicilor contabile semnificative: (a) baza (bazele) de evaluare utilizate la întocmirea situaţiilor financiare; şi (b) celelalte politici contabile folosite care sunt relevante pentru o înţelegere a situaţiilor financiare.

26

109. Este important pentru utilizatori să fie informaţi în legătură cu metoda baza sau metodele bazele de evaluare folosite în situaţiile financiare (prede exemplu, costul istoric, costul curent, valoarea realizabilă netă, valoarea justă sau valoarea recuperabilă) deoarece metoda baza în funcţie în baza căreia sunt de care întocmite situaţiile financiare afectează în mod semnificativ analiza lor. Atunci când sunt folosite mai multe metode baze de evaluare în situaţiile financiare, de exemplu, atunci când se reevaluează o clasă anumită de active, este suficient să se ofere o indicaţie în legătură cu a categoriilore de active şi datorii la care se aplică fiecare metodă bază de evaluare. 110. Pentru a decide dacă trebuie evidenţiată prezentată o anumită politică de contabilăitate, managementul conducerea ia în consideraţie dacă evidenţiereaprezentarea ar ajuta utilizatorii să înţeleagă modul în care sunt reflectate tranzacţiile, alte evenimente şi condiţii în performanţa financiară şi în poziţia financiară raportate. Evidenţierea Prezentarea unor anumite politici contabile este de folos utilizatorilor, în special, atunci când ele aceste politici sunt selectate dintre diverse alternative permise de Standarde şi Interpretări. Un exemplu îl reprezintă constituie evidenţierea prezentarea faptului dacă un participant într-o asociere în participaţiune asociat recunoaşte interesul său într-o entitate entitate controlată în comun folosind consolidarea proporţională sauă metoda capitalurilor proprii punerii în echivalenţă (a se vedeavezi IAS 31 Interese în asocieri în participaţiune). Unele Standarde cer în mod specific evidenţierea prezentarea unor anumite politici contabile, inclusiv alegerile făcute de management conducere între diferitele politici permise. Spre De exemplu, IAS 16 cere evidenţierea prezentarea metodei bazei de evaluare folosită pentru clasele de imobilizări corporale. IAS 23 Costurile Împrumuturilor îndatorării cere evidenţierea prezentarea faptului dacă aceste costuri ale împrumuturilor îndatorării sunt recunoscute imediat ca şi o cheltuială sau sunt capitalizate ca parte a costului activelor calificate. 111. Fiecare entitate ia în consideraţie natura operaţiunilor activităţilor sale şi a politicilor pe care utilizatorii situaţiilor sale financiare le-ar aştepta să fie prezentateevidenţiate pentru acel tip de entitate. Spre De exemplu, în cazul unei pentru o entitateăţi, care face obiectul impozitului pe venit profit, s-ar aştepta ca aceasta să evidenţieze prezinte politicile sale contabile pentru privind impozitul pe venitprofit, inclusiv pentru cele aplicate pentru activele creanţele şi datoriile cu privind impozitul amânat. Atunci când o entitate are operaţiuni în străinătate semnificative în străinătate sau tranzacţii valutare semnificative, se va aşteaptaă ca această să evidenţieze prezinte politicile contabile pentru recunoaşterea câştigurilor şi pierderilor din diferenţe de curs valutare. Atunci când apar combinări de întreprinderi, sunt evidenţiate prezentate politicile folosite pentru măsurarea evaluarea fondului comercial şi al interesului minoritar. 112. O politică de contabilăitate poate fi semnificativă datorită naturii activităţilor entităţii, chiar dacă sumele valorile pentru perioada curentă sau pentru perioadele precedente nu sunt semnificative. Este, de asemenea, adecvat să se evidenţieze prezinte fiecare politică de contabilăitate care nu este cerută în mod specific de Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-uri, dar care este selectată şi aplicată în conformitate cu IAS 8. 113. O entitate trebuie să evidenţiezeprezinte, în rezumatul politicilor contabile semnificative sau în alte note, (vezi paragraful 116), raţionamentele profesionale, separat de cele care implică estimări (a se vedea paragraful 116, pe care conducerea le-a făcut managementul în procesul aplicării politicilor contabile ale entităţii, care au efectul cel mai semnificativ asupra sumelor valorilor recunoscute în situaţiile financiare. 114. În procesul aplicării politicilor contabile ale entităţii, managementul conducerea face aplică diverse raţionamente profesionale, separat de cele care implică estimări, care pot afecta în mod semnificativ sumele valorile recunoscute în situaţiile financiare. Spre De exemplu, 27

managementul conducerea face aplică raţionamente profesionale pentru a determina: (a) dacă activele financiare sunt investiţii păstrate păstrate până la scadenţă; (b) sunt transferate în mod substanţial altor entităţi toate riscurile şi recompensele semnificative aferente deţinerii activelor financiare şi activelor închiriate; (c) dacă, în esenţă, anumite vânzări de bunuri sunt contracte de finanţare şi prin urmare nu dau naştere la venituri; şi (d) dacă substanţa fondul relaţiei dintre entitate şi o entitate cu scop special indică faptul că entitatea cu scop special este controlată de cealaltă entitate. 115. Unele dintre evidenţierile prezentările făcute în conformitate cu paragraful 113 sunt cerute de alte Standarde. Spre De exemplu, IAS 27 cere ca o entitate să evidenţieze motivele pentru care interesul participaţia în capitalurile proprietarilor proprii ale entităţii nu este considerat control, privind o entitate care a investit care nu este o filială, chiar dacă mai mult de jumătate din puterea drepturileor sale de vot, sau potenţială mai mult de jumătate, este deţinut direct sau indirect prin filiale. IAS 40 cere evidenţierea prezentarea criteriilor elaborate de entitate pentru a face diferenţa distincţia diîntrentre investiţiile în proprietăţi imobiliare şi proprietăţile ocupate de proprietarii entităţii şi de proprietăţile deţinute spre pentru vânzare în derularea obişnuităcursul normal al activităţii entităţii, atunci când este dificil de făcut clasificarea proprietăţilor. Surse cheie pentru estimarea incertitudinilor 116. O entitate trebuie să evidenţieze prezinte în note informaţii despre prezumţiile ipotezele cheie privind viitorul şi alte surse cheie de estimare a incertitudinilor la data bilanţului a incertitudinilor, care au un risc semnificativ de a provoca o ajustare semnificativă a valorilor contabile ale activelor şi pasivelor datoriilor în cursul anului financiar următor. Cu privire la aceste active şi pasive, notele trebuie să includă detalii despre: (a) natura lor; si (b) valoarea lor contabilă la data bilanţului. 117. Determinarea valorilori contabile ale unor active şi datorii necesită estimarea efectelor unor evenimente viitoare nesigure incerte la data bilanţului asupra acelor active şi datorii. Spre De exemplu, în absenţa unor preţuri ale pieţei evaluate urmărite recent folosite pentru a cuantifica evalua următoarele active şi datorii, sunt necesare estimări orientate spre pentru viitor pentru a cuantifica evalua valoarea recuperabilă a claselor de imobilizări corporale, efectul uzurii tehnologiceei învechite asupra stocurilor, provizioanele pentru acoperireacare fac obiectul rezultatului unui litigiu aflat în desfăşurare şi datoriile pe termen lung cu privind beneficiile angajaţilor, cum ar fi obligaţiile pentru privind pensiile. Aceste estimări implica prezumţii ipoteze în legătură cu acele elemente, cum ar fi ajustările pentru riscuri ale fluxurilor de numerar sau ale reducerilor ratelor de actualizare folosite, modificări viitoare ale salariilor şi modificări viitoare ale preturilor care afectează alte costuri. 118. Prezumţiile Ipotezele cheie şi alte surse cheie de estimare a incertitudinilor , evidenţiate prezentate în conformitate cu paragraful 116 116,se referă la estimările care necesită aplicarea de către managementconducere a celor mai dificile, subiective sau complexe raţionamente profesionale. Cu cât creste numărul de variabile şi prezumţiiipoteze care afectează posibila soluţionare în viitor a incertitudinilor, cu atât devin mai complexe şi mai subiective acele raţionamente, iar potenţialul unor ajustări semnificative rezultante a valorilor contabile ale activelor şi datoriilor creşte normal în mod corespunzătorîn consecinţă. 119. Evidenţierile Prezentările din paragraful 116 nu sunt cerute pentru activele şi datoriile cu un risc semnificativ că valorile area lor contabileă s-ar putea modifica în mod semnificativ în 28

următorul an exerciţiu financiar dacă, la data bilanţului, ele sunt evaluate la valoarea justă pe baza unor preţuri ale pieţei recent observate (valoarea lor reală s-ar putea modificaă în mod semnificativ în cursul anului exerciţiului financiar următor, dar aceste modificări nu ar proveni din prezumţii ipoteze sau alte surse de estimare a incertitudinilor la data bilanţului). 120. Evidenţierile Descrierile din paragraful 116 sunt prezentate într-un mod care îi ajută pe utilizatorii situaţiilor financiare să înţeleagă raţionamentele profesionale pe care le face aplică managementul conducerea în legătură cu viitorul şi cu alte surse cheie de estimare a incertitudinilor. Natura şi măsura în care variază informaţiile oferite diferă variază în funcţie de natura prezumţiilor ipotezelor şi de alte împrejurări. Exemple de tipuri de evidenţieri descrieri făcute reprezintăsunt: (a) natura prezumţiilor ipotezelor şi sau a altor estimări ale incertitudinilor; (b) sensibilitatea valorilor contabile la metodele, prezumţiile ipotezele şi estimările care stau la baza calculării lor, inclusiv motivele acestei sensibilităţi; (c) soluţionarea estimată a unei incertitudini şi gama de posibile rezultate posibile rezonabilereale în cursul următorului anexerciţiului financiar următor cu privire la valorile contabile ale activelor şi datoriilor afectate; şi (d) o explicaţie a modificărilor efectuate asupra unor prezumţii dinipoteze trecute în legătură cu acele active şi datorii, dacă incertitudinea rămâne nesoluţionată. 121. Pentru a face evidenţierile prezentările cerute de paragraful 116 nu este necesar să fie evidenţiate descrise informaţii bugetare sau previziuni. 122. Atunci când este imposibil impracticabil să se evidenţieze prezinte la data bilanţului măsura efectelor posibile ale unei prezumţii ipoteze cheie sau a unei alte surse cheie de estimare a incertitudinii, entitatea evidenţiază prezintă faptul că este pe bună dreptaterezonabil posibil, pe baza unor cunoştinţe existente, ca rezultatele din anul exerciţiul financiar următor, care sunt diferite de prezumţii ipotezele care ar putea ceresă necesite o ajustare semnificativă a valorii contabile a activului sau datoriei afectate. Oricum, entitatea evidenţiază descrie natura şi valoarea contabilă ale activului sau datoriei specifice (sau a clasei de active sau datorii) afectate de acea prezumţieipoteză. 123. Evidenţierile Prezentările din paragraful 113 despre un anumite raţionamente profesionale, pe care le face managementul conducerea la de a aplicarea politicilorle contabile ale entităţii, nu se referă la evidenţierile prezentările privind sursele cheie de estimare a incertitudinilor din paragraful 116. 124. Alte Standarde cer evidenţierea descrierea unor anumite prezumţii ipoteze cheie care altfel ar fi cerute în conformitate cu paragraful 116 de alte Standarde. Spre De exemplu, IAS 37 cere evidenţierea, în anumite împrejurări circumstanţe specificate, a prezumţiilor ipotezelor majore privind evenimentele viitoare care afectează clasele de provizioane. IAS 32 cere evidenţierea descrierea prezumţiilor ipotezelor semnificative aplicate la estimarea valorilori juste ale activelor financiare şi datoriilor financiare care sunt înregistrate la valoarea justă. IAS 16 cere evidenţierea prezumţiilordescrierea ipotezelor semnificative aplicate la estimarea valorilor reale juste ale elementelor reevaluate de imobilizări corporale. Alte prezentări 125. O entitate trebuie să evidenţieze prezinte în note: (a) suma valoarea dividendelor propuse sau declarate înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru publicare, dar care nu au fost recunoscute ca o distribuţie către destinatorii deţinătorii capitalurilor proprii în cursul perioadeia respectivă, şi preţul 29

valoareaaferent aferentă per acţiune; si (b) suma valoarea oricăror dividende cumulative preferenţiale care nu au fost recunoscute. 126. Dacă nu sunt prezentate în altă parte în informaţiile publicate în cu situaţiile financiare, o entitate trebuie să prezinte următoarele: (a) rezidenţa domiciliul şi forma juridică a entităţii, ţara sa de înmatriculare şi adresa sediului său principal social (sau locul principal de activitate, dacă este diferit de sediul oficialsocial); (b) o descriere a naturii activităţii activităţilor entităţii şi a principalelor sale obiecte de activitate; şi (c) numele denumirea societăţii-mamă, precum şi al ultimei societăţii-mamă a întregului grupului. Data intrării în vigoare 127. O entitate trebuie să aplice acest Standard pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2005 sau după aceasta dată. Se încurajează aplicarea acestui Standard anterior acestei date. Dacă o entitate aplică acest Standard pentru o perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2005, atunci ea trebuie să evidenţieze prezinte acest lucru. Retragerea IAS 1 (revizuit în 1997) 128. Acest Standard Internaţional de Contabilitate înlocuieşte IAS 1 Prezentarea Situaţiilor situaţiilor Financiare financiare revizuit în 1997.

Anexa Modificările ale altor norme Modificările din această anexă trebuie aplicate pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2005 sau după această dată. Dacă o entitate aplică acest Standard pentru o perioadă anticipată, aceste modificări se aplică şi acestei perioade. ***** Modificările cuprinse în această anexă atunci când acest Standard a fost revizuit în 2003, au fost încorporate în prevederile relevante publicate în acest volum.

30

APROBAREA IAS 1 DE CĂTRE CONSILIU Standardul Internaţional de Contabilitate 1 Prezentarea situaţiilor financiare a fost aprobat pentru emitere de către cei paisprezece membri ai Consiliului pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate. Sir David Tweedie Thomas E Jones Mary E Barth Hans-Georg Bruns Anthony T Cope Robert P Garnett Gilbert Gélard James J Leisenring Warren J McGregor Patricia L O’Malley Harry K Schmid John T Smith Geoffrey Whittington Tatsumi Yamada

Preşedinte Vice-Preşedinte

31