Zidini Final

Ovidiu MăntăluŃă

Zidini

Editura Calliope Bucureşti

DTP: ServSistem s.r.l. Redactor: Ruxandra ChiricuŃă Coperta: Vera Davidescu Lector: Dorina Oprea

Editura Calliope Bucureşti

Tel./Fax: 0216675278

Zidini

era o prinŃesă persană, care se amesteca

printre oameni, la mult timp după ce murise. Am întâlnit-o pe când se destrăma, Ńesătură uscată şi fragilă de vis cu realitate. Am mai Ńinut-o un timp, întrebând-o cum e acolo, de unde vine. Din frânturile pe care le-am aflat de la ea, de neînŃeles pentru mine, vă împărtăşesc şi vouă. Poate veŃi pricepe cumva, şi-mi veŃi spune şi mie.

Ovidiu

Djin

Zidini

O floare uscată De baltă Pluteşti, tu, pierdută În gând

O caldă uitare, înaltă Mă cheamă pe cale Urcând

Din văluri de raze, văd ochii Smaralde cu aripi Lucind

În valea tăcerii,Ya Wadi Aud muezinul Chemând

Allah, dă-mi putere şi astăzi Să scriu o poveste, Cântând

Povestea prinŃesei Zidini Începe, acum, şi Oricând...

7

Ovidiu MăntăluŃă

8

Vino Şi ochii, de vară AmeŃeşte-mă cu ei Că vreau Să iau Ce-i al meu Din ei...

Ceai Arabii beau ceai Şi au cai Arabi Din lipsă de nisip, În ceaşcă îmi torn Un pumn de timp Amar Şi te beau, deşert, Pe tine În ceasuri pline De dor

Reciprocitate 2

Zidini

Rubrica patimii, Sânge fluid – simun şi deşert… Setea Irisului ucigaş – qanat limpede, Eufrat….

Şi aşa, se scriu, Papirus după papirus, VieŃile noastre Înfăşurate, rugăciuni Pentru Ra…

Mesterul

Am ascuŃit o femeie, netedă, arcuită Precum o sabie de Damasc Am mângâiat nopŃi întregi, cu sufletul gol, Fulgerul cald din ochii ei Acum, cu o privire, cad geamurile Ńăndări Şi taie Cugete tari, împietrite, De ucigaşi cu simbrie Mă-ncearcă o ispită Sinucigaşă Să mi-o împlânt, adânc, în inimă Şi să trăiesc

9

Ovidiu MăntăluŃă

10

Mă Ńine treaz, ziua, Când te visez, Deschişi ochii Tăi…

Lumina

Inot

Aici, Nu sunt, Vreau cu tine Nu am, şi iau Pe cuvânt De la tine…

Nu am fost Vreau cu tine

Dincolo

La Ńărmul tainic, Tu şi eu, La tine –mine Să ajung… Se poate!

Prin apă, ierburi putrede şi cioate, Tu eşti ieşirea, Eşti odihna… Şi mă lupt cu toate

S-a rupt zăgazul De la iazul vechi, s-a rupt Acum mă tem, şi mâlul greu Mă-neacă… Dar, îndârjit, Mă lupt…

Lumină noaptea, Ochi de ghepard Verde, şerpuitor Şi cald În viaŃa mea Este Cer… te-am primit, Şi te trăiesc

Lucruri nevazute DinŃii de oŃel Ai castorului, rozând Sub apă… Dorul nevăzut Al umbrei mele De umbra ta Adânc şi umbră, Iubito, E sufletul meu Însorit

Zidini

11

Ovidiu MăntăluŃă

12

Mi-e frig De viaŃă Soarele cald Departe, acolo E rece Vremea, e timp Timpul, e ceas A intrat în oameni, iar oamenii Nu-s

Rugaciune la balta Calea E crucea Lui, Îndreptată, Sprijinită de vis Şi luptă. Diavolul Cu ochii Plini De albastru Cu faŃă de înger Şi colŃii rânjiŃi În stânga ta. Te spargi, Satana, În mii de cioburi

De apă Udate cu sângele meu, Curs Pe apă.

ScaieŃii mândri, Cu flori frumoase, Stuful puternic, Adunat în mănunchiuri Şi furnicile toate Vorbesc, şi, Mai ales, Ascultă.

Iubire Bibeloul De diamant Poetul

Pe raftul lui Cu ranga Să-l spargăPraf L-a vrut

Sar stele Printre stele Şi raftul łăndări Aşchii...

Zidini

13

Ovidiu MăntăluŃă

Iubire Praf de stele Eşti nou Şi ne-nceput...

Negustorul Avere de plumb, poleită cu patimi, Brocarturi celeste, Ńesute nebun Fecioare bătrâne le-au brodat printre lacrimi Şi eu, la picioare, umil, Ńi le pun Acestea mi-s toate, şi-o viaŃă pustie Năluci sclipitoare, cusute-n tafta Pe toate le dau, vreau în târg să se ştie Pe toate le dau, pentr-o clipă De-a ta

Nu poti pleca În braŃele mele, Urma ta… Nu poŃi pleca În gândurile arse, Cenuşa ta Nu poŃi pleca… Ce am schimbat în tine Doar pentru noi Rămâne

Şi nu mai poŃi, Să pleci,de-acum, Din mine…

Numai

Astăzi, dacă Învie lumina Şi tot e o zi

Numai astăzi Dacă învie Şi ea Şi tot e o lume

Numai astăzi, noi De rostim, Şi tot o fericire Goală, perfectă, Tu...

O stiu,

Şi fericirea Cât lumânarea A Ńinut

PereŃii reci, de-acum, în iarnă, Mi-or Ńine, singuri, De urât…

Zidini

15

Ovidiu MăntăluŃă

16

De ce huleşti acum, sărmane, Că focul tău, vremelnic, n-a venit… Un foc, vârtos, cel veşnic, Te aşteaptă… Răbdare… şi vei fi primit!

Anotimp Unei artiste

O ninsoare de mai Şterge drumul spre tine Vară, tu, fulgul, eu Vântul, iarna Cu mine… Doar în viscol sunt eu Parte rece de vis Floarea caldă, pe ram Zâmbet pal De nicicând, Neatins… Aş gândi despre nori Dar tristeŃea-i cu mine În zăpadă sunt flori Şi zâmbesc, Pentru tine…

Oare

O flacără, ce am aprins, păleşte Din ceara dulce, lacrimi de opal… În flacăra cea vie, vlaga se-ofileşte Cu visuri arse, smirnă şi santal…

Altar nebun, cu jarul cît e zarea, Mă rog, fanatic, la scânteie, Aprinde, iarăşi, alinarea, Şi oi sufla, să te aprind, femeie!!

Zidini

Femeia mea, o flacără domoală, Te-oi Ńine, cât mi-o fi puterea Şi ars de foc, în palma goală, Mo-i bucura, din nou, să simt durerea…

Oare!

Te uiŃi în ani… nimic nu este Să-Ńi amintească de trecut… Decât vreo două, Trei, Neveste… de-a altora… Şi-un veac pierdut…

17

Ovidiu MăntăluŃă

18

Un veac de teamă… Poate vine A mea sortită, de demult… Dar teama vine, dar şi trece… Acum, tovarăşi, vreau să uit…

Pastila de sanatate Zidini: Ia în visele tale O clipă din mine Şi trăieşte-o! Eu: Umbra ta zveltă E atlaz şi dantelă Pentru visele mele Regale, Iar clipele, perle Dar, cum aş trăi, oare O perlă? Mai bine aş bea-o Într-o cupă de vin Rotundă, şi tainică, Otravă dulce Şi chin E perla ta

Poarta

O poartă închisă pare închisă, Nu-i aşa? Scrâşneşte şi tace Atunci când fugarul… Adăpost şi uitare, de lupul Flămând…dinlăuntrul Lui

Poartă neunsă, poartă neunsă, Încet, te descânt… Poartă neunsă, poartă neunsă, O vrajă mai cânt…

Podul de miresme

Unui cântăreŃ din Baghdad…

Clădit din visul iasomiei Şi al macilor ameŃitori, Cu stâlpi adânc înfipŃi În stânca păcatului De-a te şti….

NăzuinŃele noastre, BraŃe întinse Prin fum de santal, Seara, pe pod… Se-ntâlnesc

Zidini

19

Ovidiu MăntăluŃă

20

Reciprocitate Ne câştigăm, Din greu, zilnic, Pâinea: Unul pe altul Nu plângem Stăpânului Rău Liniştea Visarea vreodată În preŃ, şi-n Răsplată Mereu

Rugaciunea florii Crescută-n calea Largă, SămânŃă De alint Se roagă Fără vorbe La ploaie, Şi la vânt

De vite Umblătoare Strivită La pământ De lumea Fără lume Ştiută Neştiind

Se roagă Fără ură Spre viaŃă Înflorind De ploaie, vânt, Şi soare Copita Îndurând

Pe mine

Mă ai, O piatră de gât Albastră, şi grea De gânduri prea grele

Şi credem că astăzi, Şi mâine - mărgele De zile şi nopŃi De vis şi de stele De mine...

Zidini

21

Ovidiu MăntăluŃă

22

De-ar fi doar cu tine Aproape De stat Mărgelele toate Ar fi... De-nşirat Doar soarta, de aŃă, SubŃire ca tine M-o Ńine M-oi Ńine Şi-om fi... Şi-om trăi... Nesperat

Sete de tine Sunt Ńintuit pe crucea nouă, A năzuinŃelor - ce dor, Iubirea ta, un vas, cu rouă E a dorinŃelor izvor… Nu vreau ca lumea să cunoască În mână, cupa când să vreau o iau Şi setea mea s-o huiduiască Atunci când vreau, şi eu, să beau

Cand dormi,

Printre gene Mă uit, ca să ştiu... Un tainic Ued

Prin ele Să văd, Ca prin gard de nuiele Culoarea de cer, de izvor Şi de stele:

Iubirea de jar Licărind printre pleoape

De tine, de mine, Aici şi aproape Să ştiu şi să pot Şi să fiu... Şi să cred

Abyaneh

Sunt părăsit Ca o fântână Seacă Mai sec, mai van E doar deşertul Mort

Zidini

23

Ovidiu MăntăluŃă

24

O umbră, un copac Un cort Un cântec trist De beduin Mă-neacă Privirea mi se-ntunecă, Şi iar Mă tot gândesc La mine Şi la noi Cum despletită Alergai prin ploi Şi eu, pe urma-Ńi Apa o sorbeam Ai fost... În soare Ochii Cu ura, mi-i ardeam Să-mi uit Privirea-Ńi verde Şi să-mi treacă

Iar Noaptea

E nouă, e gând - de curând... Cărarea Prin visul Neclar - a venit

Mirarea de tine, de noi Mă pătrunde Mai veche, mai vie, CuŃit ruginit...

Cărarea, mirarea, Şi frica de tine De tulburea vreme Ce ştii pentru mine

Din anii ce mintea łi-au scris Scrijelit

Rămâne doar visul De-a şti, în neştire De tine, de mine De noi De curând...

Zidini

25

Ovidiu MăntăluŃă

26

Provincie Largă E Toamna - părerea În care mă plimb, biet desculŃ, Sângerând În tălpi, reumatic Un gând fără gând DesculŃ şi prieten La greu - oarecând... O boală de Toamnă, Cu plânset de câine Flămând, pe la poartă Gonit - ea, e Doamnă. SperanŃă decentă – aş fi Doar cu tine... Provincie largă: DorinŃă - şi Toamnă...

Tu În palmele mele, Lovite de stânci, E marea ce-mi dai În suflet Lumină Rotundă, oranj Portocală deplină

Şi nimeni nu ştie, Şi nimeni nu vine Nici eu nu mai ştiu Şi-am uitat, Şi mi-e bine…

Rotund-portocală Şi aprig ca marea E visul ce-mi dă – O parte din tine…

Visul

Mă culc pe-un vis, Ca pe un Ńărm, De marea mare legănat, Foşnind a peşti, a stridii şi a perle Şi de-nceputuri De păcat

Iar visul meu, chemând chemare E doar în visul tău Oh, mare… Foşnind a amintiri, târzii... Oh, draga mea, chemând chemare Vii…

Zidini

27

Ovidiu MăntăluŃă

28

3 Vizita Sângele gândului Meu, te poartă prin lume… În cap, visul şi Soarele În inimă, puterea, Ta, şi neodihna Noastră În mâini, nervul cântecului Coarde, şi clape, Şi mângîierile Tale Glasul, apoi, spre chemare Şi umbletul, spre Căutare În ochi, ultimii Eşti Icoană, zâmbet şi Iris Otrăvit…

Vorbesc la perete

Nem as paredes confesso…

Şi el, îmi răspunde… Memoria pietrei, tezaur sublim… O piatră în suflet, Şi gânduri în pietre Perete, prieten, În braŃe te Ńin…

A nesti, plecare

Aşa se conjugă verbul AbsenŃei Tale…

A clădi, iubire, Este Când vii…

Te ştiu, nu pleca, Apoi clădesc, Iubeşte-mă…

Zidini

29

Ovidiu MăntăluŃă

30

Zodia calatorului Am ajuns dincolo De deşertul în care Sunt eu… şi tac Bucuros cǎ nu Mǎ alung şi de aici Ca pe-un câine. Fǎrǎ sǎ privesc în urmǎ Arunc o speranŃǎ, Eşti tu… Ai renǎscut din mine Şi mǎ scalzi în iubire. E amǎgire? Existǎm? Deşertul se-ngroapǎ În verdele ochilor tǎi. Am ajuns, ca sǎ nu Spun, cǎ nici N-am plecat….

Jocul cu scorpia În palmă Ńin o scorpie, Străvezie, delicată Şi letală… Mă joc cu ea, îmi place felul În care, brusc, Ucide…

Ucide-mă de trei ori, Ucide-mă de trei ori Eu o descânt, şi mor..

Cu palma muşcată, cu sufletul Otrăvit, de-al scorpiei Dor

Jocul cu serpii

Şarpele e o pacoste, Lumea crede că ispiteşte, Şi e trimisul Satanei, să şerpuiască Prin gândurile crânguri, Şi să ştie…

Ei, bine, aflaŃi, Şarpele, Nu ştie nimic, Ci doar Vă mângâie mâna Când îl prindeŃi

El, nu vă poate otrăvi Mai mult decât puteŃi voi Înşivă Nici ispiti Mai mulŃi decât Evele voastre

Zidini

31

Ovidiu MăntăluŃă

32

Mult mai mare, decât Pohti Puterea Mărirea, şi averea…. Nebunii le doresc!

E-o taina

Calatorul

Să vezi în ochi uitarea, De sine, şi iubirea Ce draga ta îŃi cată… Acesta dar regesc!

LăsaŃi şerpii în pace Şi vedeŃi-vă De păcatele Voastre Mortale

În arşiŃa de piatră, nu am teamă Privesc spre orizontul depărtat Fata Morgana dinspre el mă cheamă, Cu văluri nepătrunse, de păcat

Bogat vei fi, puternic În aspra astă lume, Te simŃi, iubit, iubeşte! Doar asta-i de râvnit!

PoŃi să umbli la mine în suflet Ca pe imaş Să alergi liberă, fără se te împiedici Sunt mândru că este atâta loc Liber Sunt bogat şi plin De paşii tăi dragi

Domeniul pasilor tai

Să-mi cânŃi, şi eu să văd cum creşte Livada de smochini, în vis Şi, rătăcind prin ea, orbeşte Să mor visând că te-am atins

Chemare Strămoşii mei, Şi ai tăi, Ne cheamă la dragoste Strămoşii mei, şi ai tăi Ne Ńin în braŃe, şi ne arată Unul altuia Strămoaşa mea, tu, Şi eu, strămoşul tău, Suntem aici…

Zidini

33

Ovidiu MăntăluŃă

34

Astă noapte m-a vizitat Moartea, şi în loc De bună noapte, mi-a mai dat Un timp, Să te iubesc

35

Zidini

Ascultă-mi gândul Nenăscut încă În el e cântec, e vânt Şi pietre de râu. Tu însăŃi curgi, clară, peste gândul meu Mă spăl întru tine şi nu Mă satur să te simt, Copleşindu-mă, clară, Izvor al meu.

Îmi picură vara în carne şi ard Mult mai repede Când m-oi isprăvi În loc de trup, voi fi O statuie de faraon Şi vă voi privi, de aur Din vară.

Te chem pe tine, Care eşti peste tot. Răsuni în mine Precum paşii singuratici Într-o sală de aşteptare Te chem, chiar dacă eşti Peste tot Şi nicăieri destul. Am să te-adun din pulberi Şi-am să te clădesc, femeia mea, Ca-n ziua dintîi.

Arte martiale

Pygmalion

Timp

Apa

În vara asta au trecut MulŃi ani Fiecare clipă cîntăreşte Greu, ca o picătură De aur topit

Cuvântul, ca o sabie De samurai. Odată, şi-apoi Tăcerea Din rană, sufletul curge, Încet, Pe pietre.

Ovidiu MăntăluŃă

36

Daca

M-ai consilia Matrimonial Aş lua stâlpii

Ploaia Hai, stai cu mine să aşteptăm Ploaia, care, după cum ştii Vine de sus, ca şi copacii. Când plouă, pot crede şi eu Că sunt o picătură Şi o să mă zdrobesc De gâtul tău.

Despre arheologie

De telegraf La rând O moschee Albă

Despre Sparta

Şi cerul În căsătorie De veci

Trecătorule, mergi şi spune Lumii Că eu m-am învins aici Neputând să trec De mine.

Acteon E ora la care Regretul Sună din corn Câinii muşcă Adânc Din vânatul zvâcnind Vino, vânătorule, Ai milă Ucide acest Sentiment

VedeŃi, Aceste ruine Datează încă De la naştere. Dacă săpăm Metodic Observăm perioade De avânt Şi invers. ToŃi jefuitorii Au pierdut Câte ceva: mereu Acelaşi Lucru.

Zidini

37

Ovidiu MăntăluŃă

38

Noapte Iubito, închide Fereastra din gând A intrat atâta frig Între noi. Sunt cu sufletul desculŃ Şi privesc Pe fereastră. Tu, de fapt, nu exişti. Este doar noapte Şi frig.

Linistea mea Din braŃele tale Va creşte ca pâinea, rotundă-n Cuptor Iar liniştea mea, neliniştea noastră Un jar de tăcere, de visuri, Şi dor Eu vreau să te am, şi nu pentru mine O lume întreagă să afle ce eşti Izvor de tăcere, de cântec şi viaŃă Tu eşti pentru mine, Ferice că eşti

Mangai cuvintele,

Şi Ńi le trimit, amorŃite De duioşia mea

La tine în braŃe, Încep să ceară, Precum copiii... şi plâng, Şi vor să le creşti Numai tu...

Mai sunt şi cuvintele sălbatice, Care-mi scapă Singure, după ce Mă sfâşie Pe mine...

Acelea, feline perfide, Trebuiesc mângâiate... Altfel, ele, Repede ucid

Tot Tu

M-ai născut… Am auzit-o Într-un cântec, Frumos, ca tine

Zidini

39

Ovidiu MăntăluŃă

40

Nu credeam în cântece, De fapt, în mai… Nimic important Nici acum nu prea cred, În orice cântec Ci numai În numele tău…

Catam azi in viata A noastră Precum calicii, la groapa De gunoi Cioburi, şi lucruri Deja sparte, De alŃi Ca noi… Ulcică măiastră, Cu flori de smarald, Cine-Ńi fu soartă Şi cine-Ńi fu Cald? N-o spune nimeni… La piept eu o strâng Să n-o ştie alŃii Şi plâng…

Ovidiu

Exilul dulce Gura Ta… Neştire De piatră Sânii tăi BeŃie Râsul tău, Secret…

Ardere de tot,

Şi jertfă Bine mirositoare E sufletul meu

De zei, primită Şi-n vis.

Zidini

41

ovestea

P

Arborele de vers

Plânsoare de vis Închegat Nu-s frunze, Nici flori

Curg, zilnic, ucis Pentru Pneu, pentru cizme

Eu nu ştiu CâŃi kilometri De viaŃă Vor purta Ale mele

Negru de fum Şi alte Chimicale trăite Vor da trăinicie Şi vă vor duce Neştiut

45

Ovidiu MăntăluŃă

46

Nu sunt, doar O aparenŃă de zile Ce curg

Marginile

Tinerete

Cu poale de Pind, De purpuri şi aur Vii – umblet De piatră, Şi vânt…

Armâncei feată…

Fara

Ne facem semn cu mâna, Şi înotăm, tot mai departe Şi tot mai tineri…

Ne scăldăm unul, în timpul Celuilalt Şi întinerim, pe zi Ce trece

Timpul meu, timpul Tău, Două râuri curate, curg În sens invers

Clipa imensă, una Şi nu încape În timp, E a ta.

Lumina lina Niciun sacrificiu… Doar ierburi, verzi Şi lumină Mielul de mine, Pasc Voi Paşti Fericit Lumina mea, Care nu eşti Dar vei fi

Carmin şi Olimp s-au Ńesut Pentru tine, CuŃite se-ascut, Fără gând...

Zidini

47

Ovidiu MăntăluŃă

48

Şi dorm, netihnite Armate străbune În deget, inel Strălucind…

În râsul tău tainic, un fir De la Argo Din lâna de aur Chemând…

Ce-n poveşti, Bunica O torcea Plângând

CăsuŃa vrăjitoarei De sânge e murdară -

Când eşti copil Şi zboară De zahăr şi de cântec De lumi de basm Cu stele, cu zâne Şi cu flori

Dorothy Land

Arde molcom vatra Cu poveşti Bunica M-a crescut Şi astăzi O sărut Tăcând

Ierburi vălurite Ape şi limanuri De smarald, smaralde De iubiri Iubind

Mate complicate Ardere De toate Fripte, de o toană Şi durere-n Cot Goale şi superbe ScârŃâind Hârtia Ale tale multe Bântuie Prin tot O fantomă vie Verde, O rusalcă

Zidini

49

Ovidiu MăntăluŃă

50

Frumoasă, şi de taină Şi plină de comori... Când eşti copil Mai mare Ucizi Şi scuturi Visul Copil Ucis, Amare Cireşele dobori Cireşele de Vorbe Taifunul, vrăjitoarea... Ajungi... Şi speri, speranŃa Dorothy Land... Cobori.

Erau, vreodata Lucruri nespuse În linişte, ele Sunt, aceleaşi Dintotdeauna Erau, vreodată, Lucruri Nefăcute În liniştea tăcerii, ele

Totuşi Se coc

Erau vreodată, Unii ca noi Tăcând, Nefăcînd, Noapte de noapte

Şi aşa, dragii Moşului A curs o parte Din neistoria Omenirii

Aroganta scorpiei

Neuronul meu, cel harnic Versuri pentru tine, Scrie În papuci, Şi dor năvalnic… Scriu, şi versul Mă mângâiie…

Stai cu mine, doar cu mine, Zise mândra, cu mândrie… Poezia lumii, toată Sunt doar eu… Şi tu, m-oi scrie…

Zidini

51

Ovidiu MăntăluŃă

52

Unei artiste Recitativ: Nimic nu mă sperie, decât Căldura elegantă, de foaier De teatru Din jurul tău Dantele scrobite şi rochii de seară Şi vile ce fug, levantine, pe drum, Visare străină - Bagdadul de ceară Gândesc în surdină - tăcere de fum… Şi plin de sfială pe tine plimb ochii, Căldură de teatru la tine-n foaier E seara cu tine, şi-n foşnet de rochii Iubirea mea plânge, mocnit şi stingher Căldură de teatru şi vals la spinetă DemenŃă deplină - să vreau să te ştiu Dantele de sârmă şi tuse discretă E iarnă, departe, demult şi târziu…

Poveste din piata Am adus acum din piaŃă Bradul, verde, lerui ler Mă prefac bărbat în casă, An de an, sărac, stingher.

Bradu-i verde, Hruşcă-i cântec, Curge vremea, giuvaer, Mă prefac bărbat în casă, Plâng şi beau, nimic nu cer.

Lume multă, târg bezmetic, Năvălesc, adună, vând, Pentr-o clipă de minŃire, De uitare şi colind.

Anu-i nou, omătul veşnic, Murdărit de roŃi în ger Suflet alb, copilărie, Roata vieŃii, pneu de fier.

Poveste de speriat copiii

Zidini

A bătut viaŃa la uşă TristeŃe de lut, eretică, arsă pe rug şi rugată La uşa unei cărŃi cu poveşti de adormit Copiii, copilul de mine A adormit, iar sfârşitul

Cu lacrimi albastre, de mări nevisate De alŃii, de viaŃă Se plânge Cântarea Din mine, bătrânul Matroz

53

Ovidiu MăntăluŃă

54

Şi când credeam că mi-e bine La uşă, şi bate, să spargă să mor O poveste, arsă pe rug şi rugată De mări nevisate de alŃii

Palarierul nebun Ceai, lângă Umbrela udă, Reală, În chip de Alice… łara minunilor Eu, ora, Oprite… Bea-mă… poate că vii! Ducesa face salată Cu piper Din sufletul meu

Perfuzie Cristale de vis, În vorbe Solide

ViaŃă curgătoare Tu

DrogaŃi de injecŃie Cădem Unul, peste Altul

Duminica-n targ

Flaşneta bizară PărinŃi şi copii Plimbare, şosea...

Pe bănci stau mirate Fecioare de piatră Cu ochi de metal Şi de smirnă, Ca ea...

Biserica vană, miros de tămâie Şi flori veştejite Jasmin şi santal.

Prin cânt de flaşnetă, Fecioare de piatră, Dansau despletite, Cu plete de piatră, De flori Şi de bal...

Zidini

55

Ovidiu MăntăluŃă

56

Singurului dor Omul verde şi femeia Albastră, din ochi, cameleonic, Îşi împrumută culorile... Omul-codru şi femeia ca marea, Îşi foşnesc, şi îşi freamătă Unul altuia, Liniştea Aşa îşi trăiesc, Unul Altuia: din culori, Şi din cer, Şi din floare…

Tot Tu M-ai născut… Am auzit-o Într-un cântec, Frumos, ca tine Nu credeam în cântece, De fapt, în mai… Nimic important

Nici acum nu prea cred, În orice cântec Ci numai În numele tău…

Un scaun gol

Un ceai aprins, şi o Ńigare stinsă… Atât rămăne, din absenŃa ta, De-o zi… Prieten rău şi crud cu mine, Timpul, Mi te-a luat de ieri, Şi cine-o şti…

Unda

Pe deal Apa se clatină Oare

Turmele pasc Vorbele mele De soare

Azi, în curând Merge trecutul La vale

Zidini

57

Ovidiu MăntăluŃă

58

Trist, eminesc Şi-Ńi doresc Tot ce vine Şi Ńine

Seara de iarna

Un lotus şi un iris Plutesc, şi mor Plutind

Zidini

Urata cea frumoasa

Şi macină albul morarul din nori, Zăpada-i curată şi gerul străbun Pe gard, înserarea atârnă comori Sclipiri de argint şi cântări de Crăciun.

Tu, pe-nserat Urlă şi lupii De jale

Frumosul cel Urât Odată, Pe o baltă

De-atunci, în balta Neagră De taină Şi alint

Plutind, S-a tot iubit

Neştirea m-adoarme sub gândul pustiu Mătănii de bine şi rău numărând În bradul cu daruri norocul îl ştiu Aştept o minune, cuminte, la rând

În geamuri de gheaŃă bunicii fac semn Şi umbră, trecutul, te poartă pe fum În sobe căldură cu suflet de lemn Omătul şi vântul se vaietă-n drum

Cu flori de lotus Albe Şi iris albăstrit În păr, pe sâni Pe buze Cei doi s-au Împletit

59

Ovidiu MăntăluŃă

60

Disectie Întâi, retina…observaŃi Tocită, se uita După femei… Profesorul îşi înghite Evaluarea, şi el… Inima Inflamată Coronarian Deh… Studentele îşi dau Coate…şi el Apoi, ficatul..mâncat De vultur Şi de nopŃi Cu ea în Gând…nimeni Nu râde…şi ei Alt Caz…e Comun Nani, măi Dormi cu mama dulce, Dorul îŃi alin Printre palme curge Şi de vorbă-l Ńin Iar din depărtare Somnul bun veni

Taina ta cea mare Lui i-oi povesti Ceasuri după ceasuri Mama te-o veghea Când de frig te-oi strânge Mama te-o-nfăşa Şi spre dimineaŃă Dorul s-o-mbuna Şi în braŃe calde El te-o legăna

Niciunde

Zidini

Nu poate, mai plin, şi mai larg... Ca la mine, în gând Chiar astăzi, şi-acuma, chiar mâine, Degeaba, mereu în zadar şi de-a pururi vibrând…

Dar, oare, s-or rupe Întinsele strune, Mereu, neştiut, nepăsarea Cântând?

Ecou în vioara de suflet Răsună Şi cere, cu râset, Şi plânset Nicicând…

61

Ovidiu MăntăluŃă

62

Linistea castanului Cu flori roşii, târzii… Frumoase, rănite de moarte, De viaŃă şi de Roşul lor, Inutil şi totuşi, al Lor… Tu, iubito… Rănită de moarte, Floarea mea roşie De toamnă…

Sufletul meu Din cuib, În mâinile tale Frunza de vie Crudă Nu are umbră Coji uscate De ou Ochi de tristeŃe Înalt, pasărea Cheamă A moarte

Transfer

ÎŃi dau, îmi iei, Mai mult, mereu Din mine, Ia!

N-am loc să trec De umbra, paşii tăi De tine Atâta doar,

Să-mi laşi Puterea De-a te vrea…

Viata-joc Letal, Nimeni Nu scapă

Credeam, şi nu Stăm Marginea Noastră În groapă, Dragostea De circ, Moare…

Zidini

63

Ovidiu MăntăluŃă

64

Voiculescu Un tată, al nostru, În vreme durere, Zdrobit pentru viaŃă Ai fost… De lebădă, cântec, De leac, şi mânie De dragoste, vatră Şi rost… Te chem, azi, la mine, Odată cu Tatăl Ce-n gând îmi clădi Adăpost Acum, doar cu tatăl Din Ńărnă şi crânguri Cu tine, cu El… Sunt un fost…

Certitudini S-o tai, se strică… Vom fi Flori, cu tulpină De oŃel viu

Ne vom răsuci după Soarele nostru Şi ne vom împleti Rădăcinile

S-o las, mi-e frică…

Nu te poŃi lăsa Pe tine Fără tine Teme-te!

Că vine altul…

Eu sunt Altul… În fiecare zi, Şi ne ridicăm Pe noi

Iubirile mele, Cosite, De somn Moale Înmiresmat łie

Acum ştiu! Toată viaŃa Să-mi dormi, Numai mie, Am vrut…

Zidini

65

Ovidiu MăntăluŃă

66

Iubire blanda , Marea, Şi clipocit de zări, Frumoase valuri, seara, Cu roşiile maluri Şi roşii aşteptări… În întuneric, plânge… Se zbate ca să iasă… Un freamăt şi un zbucium Şi-adorm, şi-aud Iubirea Cum se frânge… Visez, cum apa clară În faŃa-mi se despică, Toiagul evreimii Mi te-a ivit… Pe tine Şi vine dimineaŃa, Şi ceaŃa se ridică Tu nu eşti, iar pe valuri Un vânt, adie: Vine…

Asteptand pe Mosul

Zidini

În seara deplină, e cald şi înalt Afară e viscol, Decembrie iar Crăciunul mi-aduce o lume în dar Din tolba cu gânduri şi cântec de psalt

ÎngheaŃă pe sălcii argintul din ploi Zăpada luceşte pe frunze de-arŃar Lumina din sobă - o orgă de jar PereŃii se-nclină la umbrele moi

La cântec de vânturi tăciunii tresar Odaia călduŃă - palat de sultan Rubine, safire, topaz de Liban PereŃii de aur, Decembrie iar

Şi vântul de stepă mă ceartă amar Aşteaptă pe Moşul, copilul tăcut În gând este bine, frumos şi-n zadar Decembrie vine, un an a trecut.

Seara de iarna

Şi macină albul morarul din nori, Zăpada-i curată şi gerul străbun Pe gard, înserarea atârnă comori Sclipiri de argint şi cântări de Crăciun.

67

Ovidiu MăntăluŃă

68

În geamuri de gheaŃă bunicii fac semn Şi umbră, trecutul, te poartă pe fum În sobe căldură cu suflet de lemn Omătul şi vântul se vaietă-n drum Neştirea m-adoarme sub gândul pustiu Mătănii de bine şi rău numărând În bradul cu daruri norocul îl ştiu Aştept o minune, cuminte, la rând.

Amar

Apoi, să ştiu,măcar, O fărâmă Din ceva Sau cineva… Şi ai venit Tu

Singuratate

Sa ne jucam

Muzicant de plăceri, fugăritele, Ieri Ca mai an dondăneam Alăuta ciupeam Azi, prin crâşme, beteag, BeŃivan cu toiag Cu plânsori de senil şi nădejdi de copil Ca mai an, ca mai ieri, Izgonit de păreri.

Candva

Uite, vezi, sunt Cuminte. N- am dat foc

Plouă Şi nu-i nimeni care să m-audă Că plouă łi-aş spune Ńie Dar umbrele Nu aud Că plouă Atunci când plouă Cu adevărat. Îmi aud Ploile, şi nu-i nimeni Să m-audă Că plouă.

Eram o floare Apoi, am vrut Să ştiu, totul

Zidini

69

Ovidiu MăntăluŃă

70

La zăpadă, nici la Iarbă, şi nici N-am plecat. Sunt tot aici, laolaltă Cu rădăcinile şi, Dacă mă cauŃi puŃin, Mă găseşti. Dacă nu, ştiu eu Alt joc În care nimeni nu găseşte şi toŃi Caută E un joc simplu, ca o pedeapsă Pentru copiii maturi.

Somnul De ce să dorm, îmi spun Pe bună dreptate Somnul are partea lui Din mine Şi o să mi-o ceară Dacă mă doboară, o să-mi Ia chipurile Din geam şi mâine N-o să mai fii.

De adormit copilul

Aştept să vină seara Şi-n gândul tău Să viu Culcuşul tău, de tihnă Şi aşternut să fiu

Să-mi spui ce te frământă Şi nu Ńi-a dat azi pace Şi-apoi în sobă, focul L-o arde, scrum l-o face!

Şi când, în noapte, somnul Încet la tine vine, Să mulŃumesc lui Domnul Că te-a făcut, pe tine

Argatul Primăvara Are vară Şi munci De toamnă

An după an, Din nou, anii fiind Noi Te voi iubi, La fel, Din noi…

Zidini

71

Ovidiu MăntăluŃă

72

Iarna, ne vom preschimba În cristale De colind ceresc Şi ne vom iubi, Cu sufletul Zăpezii

R

ealul

73

Cant

Sunt Şi gata, aceste Toate Se ard încet, molcom, Cu mine

Frumos, duios, Şi foarte Tăios Vie aceea, ce lumea Că-i ViaŃă

Pleacă, la fel Lăsând, de la mine Frumos, important, Şi mai bine

Din gandul

(pentru Smaralda alu` Tanti) Grămadă Strânsură De pietre Răsai O nălucă Pe drumul Ascuns

75

Ovidiu MăntăluŃă

76

Achile şi broasca Împart drumul nostru În multe, prea multe Aproape-am ajuns La pravila simplă Bărbat şi femeie O apă de munte Şi gânduri Au curs La vechea durere, Să fii mângâiere De tot şi spre toate Nu este Răspuns

Inovatie Nichita, pe care sunt Gelos łi-a sărutat Talpa Eu, îŃi număr Pistruii, Fără soŃ, Şi ies În număr par.

Frustrare

AdolescenŃii Au coşuri, Eu, versuri Tu, Ai pistrui Pe spate, şi Doruri, Altele…

Dor de ducă Am şi eu, Hai…

Fericirea

E ca o lecŃie De geometrie Un cerc fără capăt – eşti tu, O linie dreaptă, Eu

Cînd linia dreaptă În cerc se învârte, Sunt fără de capăt, Într-una, Mereu

Zidini

77

Ovidiu MăntăluŃă

78

De mormânt Plângi

CV, piatra

Mining

Zidini

łi-e foame, mi-i sete De dulce amor Când dorul e foame, Iar setea e dor Mai tot ce începe cu tine-i sfârşit Sfârşit sunt de patimi, de dor şi iubit La tine în braŃe, la tine în gând Aş vrea să încep, să sfârşesc, fără rând

Eu Vacaresc

Sar arme din teacă De-or şti că te ştiu Cu unghia sânge La tine eu viu…

Urmez doar o urmă, E mult prea de-ajuns De-acum, văd filonul Şi sap pe ascuns

Despletită te vreau łărancă Bocind Sălbatic De soare, mândrie, A mea, Eşti

Motor termic Scriu versuri De cristal, Şi-n timp ce scriu, Arderea mea, toată, E a ta… Ajută-mă, Şi ia-o, Toată

79

Ovidiu MăntăluŃă

80

Mancare cu dragoste Pui dragostea, pe scaun, În faŃa ta Apoi, amesteci, îndelung, privind Pierdut, în ochii ei verzi De rosmarin, busuioc, pătrunjel şi mentă, Pui dragostea În braŃe, şi TradiŃia spune Că, în gând…îŃi pui O dorinŃă.

Lucrul judecat De mult prea DorinŃe Fireşti Înecate Un munte mutat Şi parale... Buldozer, beton Nevastă de om Cresc vile în loc Şi taclale

Cartofi şi răsfăŃ O viaŃă pe băŃ Un bâlci nesfârşit Geamparale...

CredinŃă, cu iz De putred şi vis Împinge trecutul La vale...

Avem

O Ńară, la Ńară O datorie La banca Din parc: Aceea, De sub castani...

Plătim din greu Floarea roşie De primăvară Dobâdă compusă e dorul Şi zborul De pasăre frântă

De multe ori, Simt Durerea în cot Şi-atunci,

Zidini

81

Ovidiu MăntăluŃă

82

Merg singur Printre lucruri, Lucrate Lucrătură de poartă Fier forjat de Ńigani Cu meşteşuguri Străvechi, Care închid

Lili Marlen Icoana pictată Pe sticlă Tu Un felinar Uitat aprins În plină zi Eu Lili Marlen A plecat Aseară Natasha, Kalinka Eva Braun Dorm Laolaltă Cu Anna Frank

Sudalma

Pe câmpul ce brazdă Un om luptă-n soare Cu lucrul netrebnic Şi gândul lui sec

E sec de nădejde, ar vrea Alinare Pe umeri şi şale O mână ar vrea

Să-l ştie, să-l Ńină Atunci când icneşte De istov şi muncă Doar dragostea – ea

E singur, şi trage La jugul ce-l arde În şale, în suflet Nici urmă – de ea.

Din greu, o sudalmă Ivită pe buze Se zbate să iasă Ajunge - la ea

Sudalma-iubirea Aiurea îngaimă La capătul Lumii Apune O stea

Zidini

83

Ovidiu MăntăluŃă

84

O Tanti De piatră În balta murdară Ascunde într-ânsa O alta, de preŃ Oh, tanti! – severă Cu trup de hetairă În turma băloasă Smaralde nutreŃ Smaralde, turcoaze, Şi Perla de Taină Prin mâna nervoasă Din gând şiruiesc Oh, piatră din piatră Ascunsă de lume Sclipeşte-Ńi în soare Adâncul ceresc

Tranzactie Vreau să iau Să dau Ce-am furat De la mine Pentru tine

Am neantul acum În buzunar Plătesc cu cardul Tăcerii

Vine,

Tăcerea, la mine Dans, cu femeia De piatră În vatră, mai ard, eu Şi scrumul, de piatră, E rău

Tot răul din lume, În vatră, adune Menirea, trăirea Să ardă, venirea

Femeia de piatră Dansează, nebun În vatră, eu însumi De scrum...

Zidini

85

Ovidiu MăntăluŃă

86

Injuraturile noast` Când Moaş`ta Pe GheaŃă Iubea Răstignită De duhul Zăpezii Urla, învăŃând Ea prima, în lume Văzuta-Ńi ursita Şi scâncetul viu Când veneai, Tu, la rând Iar mumă-ta Sfântă Ce-n chinuri Te dete Atinsă nu este De nimeni, Nicicând Cu patimă blândă De cele prea sfinte Odoare din strană Hulim, adorând

Nu vrem niciodată Decât ştim că ele Ne dor când noi, Oameni Dorim pe pământ

La Cel de pe Cruce La Cel din Adâncuri Strigăm cu mânie Şi ştim că ei sunt

Dovezi de credinŃă Sudalmele noastre Şi dorul de mamă

Ma uit

La o reclamă Femeie – o dulceaŃă Pe plaja însorită... La noapte, Te însori...

Cu preŃuri explozive, Un target fără vină Cu crini, cu lotuşi Iarna Ce-ai adunat Măsori...

Zidini

87

Ovidiu MăntăluŃă

88

N-ai minte O dulceaŃă În loc de creier, Mori... Un greiere de piaŃă Papirus, bani, valoare, DispreŃ şi vânt... Comori...

Ne-veste Beau un ceai Prea real Iasomie IasoŃie Iasonoi… Beau drumeŃii trifoi Patru foi De chindie Veresie Beau pe noi…

Pact sovietic

Un blid de mâncare, şi pace Pe sâni Un bocet de jale, Jelit, prin străini…

O viaŃă senină, cu cerul Comun Murind, doar o clipă Albastrul Nebun

Parastas

La trecutul meu Bocitoare, Te vreu…

Despletită de ploi Cuvântând despre Noi, Cei de azi, cei de mâine… Te voi…

Zidini

89

Ovidiu MăntăluŃă

90

Piata si pepenii Îmi râd în soare pepenii verzi şi celelalte specii, Botezate regional cantalupi, lubeniŃe, harbuji Şi pepeni galbeni. Eu nu râd în soare, e prea cald, şi apoi E prea recentă amintirea comunismului. De ce nu pot aduna, ca într-un portofoliu perfect Zăpada curată, aroma ameŃitoare de pepene crăpat Şi riscul nedefinit al dragostei, cum zicea maestrul Şi-aşa, am strâns toamnă după toamnă, Aştept mahalaua veacului care va să vină, Iar veacul a venit, a venit şi mileniul: Eternă piaŃă, mişto castraveŃii...

Pustietatea profesorului Te-am învăŃat Dragostea Mea Pe care am învăŃat-o la frecvenŃă completă,

Ziua şi noaptea, pe brânci şi nesomn, Cu examene picate şi repetenŃie, Cu ruşine, regrete şi lacrimi

Ai înŃeles dragostea Ta Cu uşurinŃele specifice Vârstei şi lipsei de Lipsă prezentă

Zidini

La o viitoare angajare, vor conta: ReferinŃele (în străinătate) Pilele (acasă) Şi urmele de foc ale durerii (în practica de vîrf) Alege….

Se cladesc cladiri in parc

Şuieră sirenele - sau ce-or fi Tehnologic vorbind – la CET Sud Peste plămâni de tutun Se clădesc clădiri în parc Peste dudul vechi şi iarba udată de câini Noi marketuri răsar Vesele rânjind capitalist cu iz agramat De Ńuică falsă de prune false de fals

91

Ovidiu MăntăluŃă

92

CumpăraŃi, locuitori şi consumatori, O viaŃă aveŃi şi o gaură Lângă inimă Cu o inimă trecutul pe care l-am În inimă am casa Eficient cu preŃuri pentru fiecare bă nostalgic înapoiat... Şi corcoduşii lui Vanghele şi brazii dărâmaŃi de speculă Şi una şi alta nu se mai Se întoarce doar pământul sub buldozere Şi morŃii în morminte, măăăi...

Zidarul Tot ce este De trebuinŃă Şi de netrecere, ca la Mărăşeşti… Voi clădi vremea, Ceasul, Voi împleti cu migală Clipele tale Cu ale mele

Atelier

Mi-am înfipt un cui În inimă Nu doare atât de tare Ca lipsa ta De inimă Mi-am înfipt, apoi, un cui În cap Şi nu a atins toate gândurile Ce te cuprind, fiindcă în toate Eşti

Tâmplăria asta Nu e bună de nimic, O să încep Altă Meserie

Şi altă şi altă… Nu sunt destule pe lume, Şi tu o ştii Meseria mea, Eşti tu

Zidini

93

Ovidiu MăntăluŃă

94

Branding Un ceai Real Un Făr’ de tine Atâta pot Mi-e dor de mine Nici iasomie Vreau, în ceai Te beau… Mi-e dor de tine

Branza Burduful de câine Se zgârie Curge! Cu Dânsa… Belşug – oh, tu, scorpie, Tigru… Cu tine, te du… Umil,… Eu, patimii, mele Doar Tu Eu nu-nŃeleg multe, Durerea de tine Eşti tu…

Misiune

Fără vârstă, Cetate De tihnă, luptă Şi dor… De mine-i Doar Tine

Sara pe mall

Neam de Ńărani: Dealuri - malluri, Bucium - Internet Şi jale…

Echivalentul, azi – jalea… Tot ăia suntem, Cu Internet Cu tot!

Oda la Bobocica

Vânzătorul de ziare, din colŃ, Simpatizează cu România Mare Mai multă lume îl înjură pe primar C-a tăiat dudul, vechi de 50 de ani

Zidini

95

Ovidiu MăntăluŃă

96

Era, maică, de când viile – scrie staŃia drumul dintre vii, să ştii că erau Şi acum au făcut market – dar au făcut şi loc de joacă Pentru copii, dar au dărâmat copertina unde Îşi făceau veacul boschetarii, şi beau mereu, Acuma dorm mai mulŃi în scara blocului, O fi bine, o fi rău? Cine ştie, să vedem, or băga oare De alegeri Zahăr şi ulei cu reducere?

Bobocica În piaŃa cu nume de floare, De precupeaŃă şi de verdeaŃă Vând babele din împrejurimi, Intermediază romii, deh, Politically corect. Iau viaŃa în piept, îmi admir vecinii şi, Cu o ramură de busuioc la butonieră (Aşa se spune, dar n-am, nici lavalieră) Am pornit pe drumul de cale ferată Al vieŃii, prin Bucureşti.

Zidini

Precum celebrii înaintaşi, admir oborul, Apoi poporul, şi, îmbucurat de alegere, Aleg să fiu deputat. Ca deputat de Bobocica, dragi (eram să spun, tovarăşi...ptiu!) Vă doresc întru mulŃi ani, drepturile omului şi

La mai mare, care cui le are Prin Spania, Dania şi Germania Prin Creta, Helada, prin cimitir, Prin distilat din vin şi sictir.

Curand

Nu vom mai avea ceasuri Nici măcar Unul, standardul Românesc

Ne prefacem Clipele Dar ele dor De mici ce sunt, În pantofii tăi De sezon

97

Ovidiu MăntăluŃă

ViaŃa mea, viaŃa ta Cursuri cu frecvenŃă Redusă Online, e bine Ne vedem doar La organizare, şi la înmânarea Diplomelor

Cursuri ID

Fotogrammetrie

Mâini tandre, de tei Înflorit M-au prins de ochi În intersecŃie. Nu ştiu dacă e roşu Sau verde: Oricum, accidentul S-a produs.

Despre traficul rutier

Inima mea, privită de foarte De sus Pare un relief brăzdat De râuri-femei. Când cobori şi încerci Să bei Găseşti doar hăuri în care ÎŃi juleşti Genunchii.

Nu vom spune că ne-am uitat Unul la altul Şi că referatele noastre Sunt copiate, la greu, Din dragoste…

Surogate nocive Nu poŃi să arăŃi orbului Lumina, iat-o, Precum nu poŃi arăta Ologului Drumul prin oase PoŃi doar simula Lumina cu o lovitură Puternică În cap, Iar Drumul poate fi Povestit şi apoi Pipăit cu faŃa, Până la sânge.

Zidini

99

borul

Z

101

Cocorul

El Cântă Legenda Când moare, De stol DespărŃire Căzând

E glasul din zare Stăpân şi-ndreptare Diiată, îndemn Vajnic gând

Spre locul de unde Din ou se va naşte Un alt prinŃ cu aripi Zburând

Cocorul, când moare, Un gând îşi îndreaptă Şi cântă, şi-ndeamnă Murind

103

Ovidiu MăntăluŃă

104

Pasarea De stânca Are gheare Şi Ńine Valea Să nu cadă Pasărea Vis Are gheare De mâine łine calea Care urcă Păsările toate Vor ceva Zborul Dorul Şi cerul

Sufletul meu Din cuib, În mâinile tale Frunza de vie Crudă

Nu are umbră Coji uscate De ou Ochi de tristeŃe

Înalt, pasărea Cheamă A moarte

Vocabularul zborului

Pasărea, E o altă specie Ea scrie cu aripile şi vorbeşte Cu vântul

łipătul ei, pe înserat Nu seamănă a spaimă Ci a dor Iar Ńărâna fumurie Ce o doreşte în moartea ei Nu ştie să cânte Pre limba ei

Pasărea mea, fii mândră, Teme-te, dar zboară Zările te cheamă, şi cântă Cu vântul, alunecos şi parfumat De florile lumii largi

Zidini

105

Ovidiu MăntăluŃă

106

Despre gaini Te rog, nu fi Ridicol, Îmi spui. ÎŃi răspund: Ai văzut cum Moare O găină tăiată? În zbaterea ei nu-i Pic de decenŃă, Participă plenar La moarte. Sufletul nu-i decât Tot o pasăre.

ndoieli

Î

107

Betia

M-a cuprins N-am De ce vreau Să iau Ce nu e Încă Sau n-a fost Din nou

Vreau să mai iau De pe raftul Gol O femeie Goală Ca o sticlă S-o văd Şi s-o sparg În sărutări beŃive

Ceea ce sunt

Se cheamă, simplu, Nu Un nu pentru altele, Decât ştiam Nici unul,

109

Ovidiu MăntăluŃă

110

Nici una Pe tine Pe mine Pe noi

Abstractii AbstracŃia mare, AbstracŃia mică, Încet, pe cărare Trecea…

Cu maine

Eminescu, o zi Înnoadă Trist

Cu mine, zile Alte Cristal De ametist

Cu nodul de fiinŃă Ce credem Limpezi

O cale fără cale, Şi drum Fără hotar

O lină NeputinŃă Oh, cale De o zi

Ce vede, ce trece Oh, da! fiecare Alege, şi are Cerea…

Un an, Acum, o clipă: Nimicul Iau în dar

Durerea mai mare, AbsenŃa Mai mică Pe uliŃa mare, Vedea

Durerea mai mare, AbsenŃa mai mică La fel, fiecare Era

Zidini

111

Ovidiu MăntăluŃă

112

Adaptare BarbaŃii cred… da Femeile… poate, Zâmbind, maybe logic Tu crezi, şi e noapte Şi lumea e-a ta… Tu vrei să zici nu, Şi greşeşti, şi e noapte, Scrâşnind, te opreşti Sperând, totuşi… Poate…

Caine Flămând-sătul Tot Ce tot, E destul Alfel, poveşti Câine murind, Pentru gând

Indoiala

JudecăŃi de piatră, aşez, Pe tine, Ca pe-un mormânt…

Sper ca un nebun Să le ridici, elegant, Şi să mi le dai… de cap

Apoi, să-mi spui Zâmbind, ca de-o glumă Bună: Iubite, doare rău?

Şi pe mine… Şi să mă pedepseşti Cu-n sărut Ucigaş.

Luceafarul

Era problematic Erori strategice Lumina-gândul Sărutul razei

Nevoile-sâni, Coapse şi frunze… De-a binelea

Zidini

113

Ovidiu MăntăluŃă

114

Alocarea speranŃei Coş zilnic Măi… Nevoi Şi neamuri

Sunt multe Lucruri Fapte Şi sensuri Pe mine le scuturi Ca un scrum De Ńigară Iară, pe seară Am fost Dacă-i rost Va mai fi O zi Şi toate ca noi Voi

Logica moare

Prima, Dar nu se predă La şcoală Când însuŃi râzi Cu colegul În sinea noastră Silogismele curg Printre bănci

Asa si asa

Iubesc Iubirea mea Zidită-n fire

Şi dorul de smarald Şi vis De ea

S-a prăbuşit În lumea mea Trezire

Şi ochi, şi vis În praf Şi van Aşa...

Zidini

115

Ovidiu MăntăluŃă

116

M-oi aduna Din nou Ca totdeauna

Incert e mai mult Şi mai rar, Ca viaŃa Pietrelor

Ştirea nu Ştiu, nici voi Pe-a voastră

Nu dori coaja Altuia Precum nu Dori Muşcătura de câine Cuvenită Străinului

Are felii de pepene Copt Pentru fiecare

Noaptea

Milenii…

Şi drumul sec, Prin cele Care dor Mai azi mai ieri Ca sânu-Ńi Era Luna Mai azi Mai ieri Iubirile Ce mor...

Nici nu stiu Mai, Întâi… Moartea valsează Sublim, iar cerul Nu pleacă Tu, voi, sunteŃi Egali, mâine Ştire…

Fiecare, este În noapte O felie De singurătate De minciună

Zidini

117

Ovidiu MăntăluŃă

118

Şi de altfel De loc De trecere

EvoluŃia Stilului E parte din arta Contemporană

Ochii tăi, În palmă… senini şi miraŃi De ce mi se-ntâmplă

Mă uit peste gard La mine, cum ard Cămaşa lui Nessus Averea lui Cressus Iubirea, Tantal Şi suflet, Ńambal...

La crâşma din deal Nădejdile sar La uşi, născocind Uitarea, doinind...

De - argint Calului meu, o bere Ungher de alint Gândului meu, Durere

Potcoava

Copitele porcilor Ale cailor Ale gândurilor Calcă prin nopŃile noastre De minciună Dor împrumutat De albastru, şi verde Şi de când Era, ca nicicând Nu dori să fi fost Nu dori să nu Şi nu uita Să vrei Răsăritul El singur, spală, Şi iartă

Picasso Te desenez din memorie… Nasul tău, Albastru, În locul sânului stâng Ce greu… şi drag… mai este

Zidini

119

Ovidiu MăntăluŃă

120

Nu-mi toci vieŃile mele, Microsecunde, Prin voia profesorului luminii

Tocilara

Totuna

Iată, eşti O bibliotecă a efortului Nostru La subsol

Tranzitie

Insectă, sunt prins De veacuri închis În dragostea ta O gâză, O stea...

Mai zic, văleu Gândului meu Un gând de râs Cu dinŃi de abis Mă-mpresură iar Preplin calendar De zâne poveşti Şi tu...chihlimbar

Am zis verde, Totuna Am zis, zău Sânului tău Zic într-una Poate şi luna Rotundă ca el

Tăioase, vieŃile mele Şi luciu cuantic SperanŃa

Totul se duce La Dumnezeu, până La urmă Este firesc, El Să aibă totul Fiindcă a făcut Totul, conform contractului IniŃial Cu lumea Noastră Care, după Autorii consacraŃi Este un cerc Al naibii de strâmt…

În cercul acesta, sunt eu Eşti tu Şi multe alte, Felurite, şi colorate VirtualităŃi, virtuale

Zidini

121

Ovidiu MăntăluŃă

122

Eu, ros De şoareci Tu, numai marmură Furată Şi aurul altora. Două investiŃii Neterminate

Vorbesc online Cu zero Parteneri Şi luna… Un cod binar Creează lumea Iar unul, una… Nu apar… online

Cassandra E prietena mea Cea mai bună, din Vecini Când mă aude mergând Pe drum, şi doinind, Ea tace, tăcând ÎncăpăŃânat…

Când mă aude fluierând, Pe luncă, Ea tace, tăcând Cu încăpăŃânare

Cassandra, dragă, De fapt, tu ce vrei? Se luminează, deodată, Şi râde: să ştii! Şi să taci, ca mine…

Ideal

Ceva, ce N-am mai Mâncat Consum exclusiv Ceva Ce n-am mai ştiut-văzut

InformaŃie Ceva ce nu ştie Nimeni… Noaptea Cu toŃii, În nopŃile rare, Murim de dor

Zidini

123

Ovidiu MăntăluŃă

124

Jocul cu Agni łiganii ştiu totul… Mai mult eu nu pot… Arsura, şi dorul, Mă lasă pe drumuri, Netot… Mă joc iar cu tine Real, şi cumplit Iasomie Din ceai... Nesfârşit La timp, soarta Vine Zâmbind… ... dar nu totul, Iubit…

Kaddish? Pentru ceea Ce-odată, N-a fost… Kaddish… Pentru schvnicSoldatul Din post… Kaddish

O părere De-a mea, Fără rost… Kaddish Pentru Cântul De raze Ce-a fost…

Ancheta

CredeŃi-mă V-am spus tot Ce ştiu Nu am inventat Nimic Din tot ce-am tăcut. Vă rog să-mi daŃi Drumul Cel bun Am să ies din cuvinte Şi-am să trăiesc Decent.

Zidini

125

Ovidiu MăntăluŃă

126

Vara noastra Şi iarăşi aud trenurile łipând Ca şi atunci, şi acum Alergând Într-un vas de cristal Am să sparg vara, să las Trenurile Slobode.

Cantec bastinas Am cântat la harfele iadului Şi-am scăpat, Mi-au mâncat peştii piranha inima Şi-am scăpat Mi-au ros termitele creierul, Şi-am scăpat Cine mai scapă aşa, să vină Că-i împrumut Bricheta.

Somnifer (reŃetă populară) Nani, nani, Puiule Uită-te la Reclame

Că asta Adoarme PoŃi dormi Pe canale Sau pe satelit Dacă ai plătit. Dormi pe televizor Că Ńi-o fi Mai uşor Vei uita mai bine Ce va fi, totuşi Mâine.

Despre terorism

Am încercat să captez Visele Să le îmbuteliez sub presiune Şi apoi Să Ńi le arunc În faŃă Cu un gest criminal. Însă, au explodat În mine. E un risc Permanent În această Meserie.

Zidini

127

Ovidiu MăntăluŃă

128

Demonstratie Dacă doare, Înseamnă Că este. De aici, lucrurile se complică Putem face apel La o altă teoremă Care explică Cum doare, Sau la o a doua Care admite ExistenŃa durerii, Fără a o nega. În final, Pentru a fi Riguros, Plângi.

Despre mine Îndoiala Ca un minereu Radioactiv M-a pătruns În gând, În calcul În păreri. Sunt ca o valiză

La verificare Vamală. Îndoiala M-a trădat.

Zidini

Despre relativitatea mai putin clasica

Creierul unui tâmpit Aflat în repaus Contractă lucrurile Pe direcŃia NeînŃelegerii Lui: Şi atunci Se bucură că MinŃile Ce se mişcă rapid Sunt în general Nesemnificative El, tâmpitul E mare.

Despre arheologie VedeŃi, Aceste ruine Datează încă De la naştere. Dacă săpăm Metodic

129

Ovidiu MăntăluŃă

130

Observăm perioade De avânt Şi invers. ToŃi jefuitorii Au pierdut Câte ceva: mereu Acelaşi Lucru.

Despre Sparta Trecătorule, mergi şi spune Lumii Că eu m-am învins aici Neputând să trec De mine.

Timp În vara asta au trecut MulŃi ani Fiecare clipă cîntăreşte Greu, ca o picătură De aur topit Îmi picură vara în carne şi ard Mult mai repede Când m-oi isprăvi În loc de trup, voi fi O statuie de faraon Şi vă voi privi, de aur Din vară.

Broadband

Viteza noastră Zilnică, De transfer, se târăşte Dial-up…

Şi nu, şi da, şi zero, Mult… zero şi unu... rar Hai să-l punem Pe Unu… chiar La început!

Zidini

Te iubesc, precum iubesc toate lucrurile, pietrele şi gardurile... nu glumesc

Solitudine

Eu, sunt mai mulŃi, şi nu ajung La ei Picături de Linişte, Acid sulfuric, În timpane Picături De univers În ochi Şi mă ustură

Alte locuri, ar mai fi Sufletul, Gol La soarele Copilăriei

131

Ovidiu MăntăluŃă

132

Tânjesc după o explozie Solară Şi după o mare Caldă, bună Şi fără Ştirea nimănui Vorbele mele, Goale şi ele, Inutile şi Reci Se usucă La soare La vânt Şi la întreg Universul Mi-am cerut iertare La dragoste, Şi nu m-a iertat Mi-am cerut iertare La duşmani Şi m-au uitat Mi-e dor de un duşman Prieten mi-e somnul Cu monştrii lui aspri Dar doarme fără mine Mi-e dor de moarte Soră scumpă Dar râde şi zice, Sarcastic: Nu-mi trebuieşti...

Dumnezeu e în week-end Chiar El a zis: Duminica nu-Ńi va Tihni A făcut lumea În lume sunt eu, Eli, Eli, Lama Sabahtani...

La noi...

Vine toamna, crasmatic Şi vag Precum Răsturnica, Pe-o coastă...

În lanul cu meandre, culese Cu drag Acum vine altul Şi-adastă...

Mă bucur de vie, Şi vinul fierbând Cum fierb amintirile-n Vine

Te văd iar, în vară, Prin gând Alergând Fierbinte şi dulce La mine

Zidini

133

Ovidiu MăntăluŃă

134

Mainile tale Sunt, pentru mine, Un semn... Al sufletului tău Care mă atinge Pe buzele arse Pe inima spartă Ca piatra Din carieră... Dragostea mâinilor tale Mă Ńine Şi vreau Să-mi mângâi Drumul, de inima spartă, Cu ele...

In loc de vis Eu am şi mare Şi nisip În suflet În loc de o femeie, Draga mie În loc de vis Eu am o cale Vie Şi vreau să vin Pe mare Pe nisip, Şi vânt...

Toamna

Se numără Frunzele Sărutate de vânt Cu aurul fals şi efigia ta Ştearsă

Le culeg, avar Şi sunt, pentru o clipă Printre îmbogăŃiŃii TranziŃiei Spre niciunde

Cinism

Am nevoie De tine Ca să mă Uit Am nevoie De mine Măcar Cu împrumut Cât despre Noi, La timpul Ştiut

Zidini

135

Ovidiu MăntăluŃă

136

Chiparosul De baltă Mândru în inima mea Creşti Ramuri şi fructe, Lumea Am avut un vis M-am rugat să-l am Şi să aflu Ce sunt Şi ce se întâmplă Am aflat Nu dispreŃui Un om Care Ńi-a dat acces La viaŃa lui Interioară Şi care a plătit Cu toată viaŃa lui Trecută Şi viitoare Timpul Pe care i l-ai dăruit, nu împrumutat Te voi iubi mereu pentru asta

Rugaciune

Unul este Dumnezeu Toată nădejdea mea În El este Pacea şi liniştea mea În El sunt Când nu am nimic Îl am pe El Şi în el sunt toate. Doamne, Iisuse Hristoase, Arată-mi calea Către Dumnezeu Şi Sfântul Gheorghe Amin

Pamant, ma iarta

Când gândul urcă Dinspre tălpi, în unghii Şi solul greu şi negru În locul inimii Mă Ńine O soartă, şi un vis, Apune

În gând, Şi în rărunchi Şi-n creştet Noaptea Vine

Zidini

137

Ovidiu MăntăluŃă

138

Pământ, mă iartă Bun cu mine Că m-ai lăsat, o vreme Şi mă Ńii Să fac, aici Doar o mulŃime de Prostii Dar, vin la tine...

Ieri Era toamnă... Şi primavara Adăsta la uşa Lor Ei, cuminŃi, Păşeau pe stele Şi culegeau durerea Din tălpile sărutate Adesea În gând...

Descantec de tristete... Poarta viselor E deschisă Pentru noi Ca să fim acolo

Acolo unde noi, Mereu Ne retragem din calea Plânsului Şi a toamnelor noastre Adunate

Acolo, unde noi, Copii cuminŃi, Clădim, din nisipul mării O viaŃă Deschisă Viselor

O viaŃă, o poartă, Şi tu... Eu, călător, Tu, perpetuu miraj Toamnă...

Dar

Iubire, Gălbenuş de ou Curat, Şi lin Cu soare, viaŃă Şi alint, Te Ńin în palmă, Ca pe-un dar

Zidini

139

Ovidiu MăntăluŃă

140

Al meu: Căldura ta Şi gândul Cel senin

Singuratate Liniştea E singură Fără noi. Noi, singuri, Fără noi, Aşteptăm Liniştea.

De ce? De ce... întrebă Sorescu, prin glasul Lui Prometeu Eu, n-am adus Decât foc De paie. Tu, gaz pe foc Iar ceilalŃi, Restul de cenuşă

Spinos

Sunt în locul Meu Şi e-al meu Pe merit şi muncă Asiduă. E un loc privilegiat, Înconjurat de spini ÎnalŃi Şi zvelŃi Ca mersul tău.

Timpul meu

Eminescu Aştepta Ştia Tot timpul. Aştept şi eu Timpul, Oare, E-al meu?

Un fapt

E NU Un discurs E DA. Tragem linie Între da şi nu, Între eu şi tu.... Un fapt.

Zidini

Ovidiu MăntăluŃă

142

Unde Fiindcă pleci, Deşi nu ştii Unde, ce şi când?! Vreau să plec Şi eu, Tot acolo. Acolo a plecat Şi el Către niciunde.

Strigat Este ceva De ştiut Dar, N-am ştiut Este ceva De spus Şi răspuns Şi strigat Strigătul, totuşi Nu ştie Nu spune Nu răspunde.

Eu scriu zile si nopti

Tu, ştergi Soarta de argint Viu În sângele meu otrăvit De ochii tăi Vreau să curg şi eu Pe râu, Ca un cuib de barză Golit Şi uscat Vreau să curg şi eu Pe valea tăcerii Şi uitării De lume

Nu aştept, dar, parcă, Aş aştepta şi eu Să vină marea la mine Şi să-mi astupe Sufletul Cu valuri Cu nisip Şi Ńipăt de pasăre Albă

Sunt, eu şi cu mine, Locuri neumblate

Zidini

143

Ovidiu MăntăluŃă

144

Şi în care Paşii vieŃii Aşteaptă Ecou Dumneavoastră, voi Tu PuteŃi veni SunteŃi invitaŃii mei La căderea stelei Păstorului De cuvinte Nespuse

... de lux În lumea în care trăim A fi sărac e un păcat De moarte A fi cinstit E prostie Mortală Şi a fi OM E un lux Pentru care Se plăteşte Incredibil De scump Da face...

Întrebarea, jidovească, este... cât?

Gand

PereŃii peşterii Cu ocru Şi sânge De şopârlă

În zale grele, Dor Mă paşte Ascuns în grota Neagră De păcat

Cu ocru, roşu, negru, ViaŃa Fierbe Izvor de peşteră, Şi gând

Cusca de aur

Azi Fac greva foamei Pentru că vreau O cuşcă de aur Imaterială

În care să pot Uita de mine

Zidini

145

Ovidiu MăntăluŃă

146

De tine Şi de alŃii Să mă retrag Cu eu Zăpadă Roşu sângeriu Sufletul meu Încarcerat Pictură neolitică.

Ea, minciuna Vreau cugetări De puşcărie goală Din casa mea, cu gratii De argint De aur bare La viaŃa mea, să fie Le-aş da pe-o oră Deplină De alint Un snop de datini, ruşine Şi-mpăcare MinŃită fără milă Cu neamuri şi cu sfinŃi

De mi-am vândut, ca Iuda, Tot aleanul Pe-un adevăr al lumii, Acum, ori niciodată, Minciuna Vreau s-o mint...

Iubirea de altul sau alta

Începe, timid, Pe tăcute Şi cu spaima Redescoperiri de sine…

Şi atunci, cânŃi... La un instrument Uitat, prăfuit Şi pe care îl credeai Pierdut

În podul cu vechituri Ale bunicii În cărŃile de poveşti Şi în sărutul Liceenilor

Da, vezi şi simŃi Că n-ai murit Şi că eşti tânăr Aşa, sau...

Zidini

147

Ovidiu MăntăluŃă

148

Pur şi simplu, om Cu spaimă, Altul, alta, Văd... Şi atunci aleg: A ucide, sau, A pleca Cei tari, Pleacă... Cei tiranici, Ucid... Ceva de neucis Şi de neînŃeles Ceva ce au uitat Şi ei... Că exista În podul bunicii În care nu mai au loc Fiindcă Au uitat parola De acces, Şi, noapte de noapte, Au spart lacăte Au jefuit Şi au uitat să plângă

de

Crăciun

149

Uitare de Craciun

E seara... aceasta, Ce-i sfânt, pentru mine Nu ştiu Dacă ştiu Ce-i bun Şi e bine...

Spectacol Trecut Crăciun Al iertării Uitare, în dar În seara-nserării...

Crăciun Fericit... Urează Urarea IIsus cel Mărit În suflet, uitarea...

151

Ovidiu MăntăluŃă

152

Mai vino, Crăciune Şi apără Scrisul Ce Domnul ni-l dete S-avem ce-i mai bun...

Şi mîngâie visul Copil obidit Şi lacrimi Şi dor

Mai Vino, Craciune

Crăciunul Cu tine, Şi eu, ca şi tine, sunt eu...

Alb si mereu

Căldura şi vremea, Doar eu, pentru mine... Crăciunul, de taină, La noi şi la tine... Mereu...

Şi eu, ca şi alŃii Ninsoare pe gânduri, Şi frigul În lume Şi eu...

Cuvinte şi cântec Şi glasuri sfioase Aud la fereşti Şi mai văd Şi mai spun Niciunde, amarul Să n-aibă crezare Crăciune, Înscrisul Şi visul, străbun...

Zidini

153

Ovidiu MăntăluŃă

154

Mos Craciun Dă şi tace Din dar Viitorul Făcând... Un dar, Dat şi gata, Tăcut, construieşte, Lucrând... o zidire De gând... Un dar, Dat în noapte, Zideşte o cale Mergând... O cale, De aur Lichid, de poveste Să mergem, Crăciunul Urcând... Şi sus, Lângă stele, Miros

De plăcintă De poame, Şi dulciuri Colind...

Tăcut, dă şi iartă Greşalele noastre Crăciun, pe Hristos Dăruind...

Asta-i sara

De colinde, Lerui ler Şi lerui Doamne

Am venit, cântăm, A prinde, Glăsuim, voios Colind...

Dăruind Se face Raiul Lerui Ler, Şi lerui Doamne...

Am venit, Cu tot alaiul, Să vă dăm, Să vă-nnălŃăm...

Zidini

155

Ovidiu MăntăluŃă

156

Va darui O absenŃă, De vreŃi Să nu mai fiu... Iubire, ExistenŃă, Chemare, Şi rachiu... Din seară, către Uşă De vreŃi, Ca eu să ştiu RugaŃi la vânt, Mătuşă, Colaci de fum Să viu... Şi sara de colinde, Miros de lemn Pustiu... Să ştiŃi - de-acu, În noapte Să vin pe fum, Eu ştiu...

Colinde, Fără număr, Şi farmec Eu să fiu...

Un fel de Alb

Nu e doliu Nici plângere Ci gândire Cristal Şi absenŃă albă Zgomot alb, de fulgi Care sparg auzul Păsărilor Moarte

Giulgiu de an, Şi de viaŃă, Poate fi un Crăciun Giulgiu alb De uitare a uitării uitate-n Lanul de porumb

Nins, Mort pentru acum Şi mustind De viaŃa apei Albe... Cristale de existenŃă Latentă

Zidini

157

Cuprins

.......................................................................5

Zidini Djin

Realul

...................................................................101

................................................................73

Povestea ....................................................................43

Zborul

Indoieli .....................................................................107

De Craciun ...............................................................149

159

,,............... Paşii vieŃii Aşteaptă Ecou Dumneavoastră, Voi Tu PuteŃi veni SunteŃi invitaŃii mei“ email: [email protected]