Untitled.fr11.pdf

PREOT DRD. DUMITRU CIOBAN

ROLUL RELIGIEI ÎN EDUCAŢIA MORALA DIN ROMÂNIA CONTEMPORANA ÎN VIZIUNE SOCIOLOGICĂ

Editura ”Samia” laşi, 2009

3. Retrospectivă privind conştiinţei religioase în istoria româneşti. Atitudinea oamenilor preceptele religioase

valorile societăţii faţă de

Pentru a putea demonstra dimensiunile şi valenţele, precum şi virtuţile conştiinţei religioase în actuala societate românească postdecembristă, considerăm că, ab initio, se impune să facem o incursiune, fie şi succintă în istorie, pentru a marca rădăcinile seculare ale acestui fenomen, caracterul sui generis, specific al acestuia la poporul român. Vom anticipa şi sublinia faptul că forţa, reverberaţia, dimensiunile şi caracterul, specificitatea conştiinţei religioase la români vine de departe din istoria acestui popor. In primul rând este important să subliniem faptul că, poporul român a adoptat religia creştină, încă de la formarea sa, deci în urmă cu peste două mii de ani, fiind creştinat, după cum se ştie, de Sfântul Apostol Andrei, care şi-a exercitat misiunea sa pentru Domnul Iisus Hristos, pe meleagurile Dobrogei de azi (Scitia Minor). Puţine popoare, precum poporul român, dispun de o asemenea zestre spirituală, ceea ce explică receptivitatea sa faţă de valorile, preceptele, învăţăturile creştinismului ortodox. Nu numai poporul român ci şi conducătorii săi, clasa politică şi domnitorii au manifestat o

aplecare şi un devotament excepţional faţă Biserică, de creştinism, de valorile şi tradiţiile sale. e I Domnitorii din toate Principatele Române ail I fost principalii ctitori de biserici şi mănăstiri I principalii garanţi şi apărători nu numai ¡¡j I Creştinismului ortodox românesc, ci ai creştinismului I în genere, atunci când acesta era ameninţat de I invaziile otomare în ţările vecine. Se cunoaşte faptul că domnitori precum Ştefan I cel Mare1, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul şi mulţi I alţii au purtat numeroase războaie cu armatele turceşti I nu numai pentru salvgardarea independenţei şi I suveranităţii Principatelor lor, a integrităţii teritoriale I naţionale, ci şi pentru apărarea Creştinismului în plan I european, grav ameninţat de invaziile otomane. Numeroşi şefi de state şi alte personalităţi I europene, inclusiv Vaticanul, îl numea pe Mihai Viteazul pentru aceleaşi războaie duse împotriva I invadatorilor turci, “Hanibal al românilor”, salvatorul creştinilor ortodocşi din zona Balcanilor. Dovada cea mai elocventă, în acest sens, este scrisoarea - document trimisă de Papa Sixt al IV-lea lui Ştefan cel Mare, căruia mulţumindu-i pentru aportul armatelor Moldovei în înfrângerea păgânismului islamic şi oprirea expansiunii Porţii

I

1 Nicolae Negru, Lucian Blaga despre personalitatea istorică a lui Ştefaţt cel Mare, în voi. "Individul, Personalitatea şi Societatea Demcratică| Editura “Grqfena Libris", Chişinău, 2005, pp.96-98.

Otomane în vestul Europei, îl numea “Atlet al lui Hristos ” şi “Salvator al creştinătăţii ” .

Marele domnitor creştin Ştefan cel Mare are meritul de a fi construit peste 47 de biserici şi mănăstiri, pe meleagurile Moldovei, dar şi-n celelalte principate Româneşti, îndeosebi în Transilvania2. Fiecare bătălie, împotriva cotropitorilor turci sau tătari, începea printr-o impresionantă slujbă religioasă în frunte cu Mitropolitul Moldovei şi se încheia printr-o ceremonie religioasă de amploare impresionantă, de Mulţumire Celui Atotputernic, pentru biruirea duşmanilor, la care participa întregul Divan, domnitorii de toate rangurile, Armata şi mii de ţărani şi târgoveţii Timp de 47 de ani (1457-1504), “luându-şi nădejdea în Dumnezeu cu sine”, Binecredinciosul Domnitor a rectitorit şi consolidat, a promovat cultura creştină şi a ajutat Biserica pentru veacurile viitoare. Acest zid al creştinătăţii, numit Moldova, a rezistat decenii, sute de ani la rând, ocrotind şi Europa Apuseană, mănăstirile şi bisericile, preoţii, călugării şi credincioşii lor. 1Cf. Boris Crăcun, Ştefan cel Mare, Viata legendara si faptele sale. Editura “Porţile Orientului”, Iaşi, 2003; C. Gh. Marinescu, Dimensiunea europeana a personalitâfii domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, în voi. Individul, Personalitatea şi Societatea democratica , Editura “Grafema Libris”, Chişinău, 2005, pp.25-32; Boris Crăciun (coordonator), Pe urme de domnitori şi doamne , regi şi regine, Editura Porţile Orientului, laşi, p.6; Idem, Povestiri şi legende din

viufa româniloryEditura "‘Porţile Orientului”, laşi, p.46 Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2004, PP.4-S

Otomane în vestul Europei, îl numea “Atlet al lui llristos” şi "Salvator al creştinătăţii” . Marele domnitor creştin Ştefan cel Mare are meritul de a fi construit peste 47 de biserici şi mănăstiri, pe meleagurile Moldovei, dar şi-n celelalte principate Româneşti, îndeosebi în Transilvania2. Fiecare bătălie, împotriva cotropitorilor turci sau tătari, începea printr-o impresionantă slujbă religioasă în frunte cu Mitropolitul Moldovei şi se încheia printr-o ceremonie religioasă de amploare impresionantă, de Mulţumire Celui Atotputernic, pentru biruirea duşmanilor, la care participa întregul Divan, domnitorii de toate rangurile, Armata şi mii de ţărani şi târgoveţi3. Timp de 47 de ani (1457-1504), “luându-şi nădejdea în Dumnezeu cu sin e”, Binecredinciosul Domnitor a rectitorit şi consolidat, a promovat cultura creştină şi a ajutat Biserica pentru veacurile viitoare. Acest zid al creştinătăţii, numit Moldova, a rezistat decenii, sute de ani la rând, ocrotind şi Europa Apuseană, mănăstirile şi bisericile, preoţii, călugării şi credincioşii lor. 1Cf. Boris Crăcun, Ştefan cel Mare, Viata legendară si faptele sale. Editura “Porţile Orientului", Iaşi, 2003; C. Gh. Marinescu, Dimensiunea europeană a personalităţii domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânty în voi. Individul, Personalitatea şi Societatea democratică, Editura “Grafema Libris”, Chişinău, 2005, pp.25-32; 'Boris Crăciun (coordonator), Pe urme de domnitori şi doamne, regi şi regine, Editura Porţile Orientului, Iaşi, p.6; Idem, Povestiri şi legende din viaţa românilor, Editura “Porţile Orientului”, laşi, p.46 Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2004, PP-4-5. 49

Toate acestea ne îndreptăţesc să remarcăm graţie operei strălucite, militare şi strategice ’ Domnitorului Ştefan cel Mare, care a reuşit s* stăvilească invazia otomană şi să slăbească f0rta Imperiului expansionist, Europa a rămas creştină, că “Europa este un dar al creştinismului” , de Pe meleagurile Moldovei ştefaniene. Voievodul moldovean întreţinea o amplă corespondenţă diplomatică cu principalele cuni domneşti şi regale europene. In nenumăerate rânduri, atrăgea atenţia în scrisorile sale diplomatice asupra importanţei cruciale a unor alianţe durabile şi eficace ale statelor, popoarelor creştine europene, pentru a stăvili puhoiul otoman, înainte de a le transforma în paşalâcurr. v Ştefan cel Mare avea conştiinţa misiunii politico-diplomatice şi militare a Moldovei, în spaţiul estului Europei, a răspunderii pentru salvgardarea independenţei ţării sale şi prin aceasta a Europei creştine. J Elocventă este, în acest sens, Scrisoarea lui Ştefan cel Mare către Principii creştini ai Europei, din 25 ianuarie 1475, în care, între altele, subliniază:

1 C.Gh. Marinescu, Dimensiunea europeană a personalităţii lui Ştefan cel Mare, Op.cit.. 2 FI J Ibidem.

“Noi Ştefan-voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, ne adresăm cu prietenie vouă tuturor cărora le scriem şi vă dorim tot binele şi vă spunem domniilor-voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinităţi şi, în fiece zi, se gândeşte cum ar putea să supună şi să nimicească toată creştinătatea. De aceea, facem cunoscut domniilor-voastre că în zilele Bobotezei care a trecut, mai sus numitul turc, a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte este SolimanPaşa” 1. Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru atotputernic am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul săbiei noastre; pentru care lucrau, lăudat să fie Domnul Dumnzeul nostru. Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor şia pus în gând să se răzbune şi să vină în luna mai cu capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să supună ţara noastră, care e Poarta Creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar, dacă această Poartă [a creştinătăţii], care e ţara noastră, va fi pierdută - Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva - atunci toată creştinătatea va f i în mare primejdie ” 2. 1C. Esarcu, Ştefan cel Mare. Documente descoperite în arhivele Veneţiei, 1874. 2Ibidem. 51

noastre, în epoca premodernă, modernă şi contemporană. La români, Biserica, Clerul nu au alunecat niciodată pe tărâmul exceselor, a suprapunerii faţă de popor sau a impunerii prin măsuri punitive a unor dogme, cum s-a întâmplat în istorie, cu unele Culte influente, precum cel Romano-Catolic, excese care au culminat cu nefasta perioadă istorică a | Inchiziţiei. Dimpotrivă, poate datorită vicisitudinilor istorice cu care s-au confruntat atât poporul român cât şi Bissrica, datorită faptului că am fost postaţi geografic fară voia noastră, “în calea răutăţilor”, cum subliniau cronicarii, s-a produs o osmoză benefică, o unitate indisolubilă, în cuget şi-n simţiri, a celor două entităţi, iar puntea de legătură, filonul de aur l-a constituit Conştiinţa religioasă. Credinţa r nestrămutată în învăţăturile Crestin-Ortodoxe.

y i ii

4. Dimensiuni ale conştiinţei religioase In România contemporană

rd în ceea ce priveşte situaţia actuală a L Conştiinţei religioase din România, problema poate fi I abordată din mai multe puncte de vedere, şi, totodată, , ea poate fi demonstrată prin expunerea a numeroase. 1 argumente, privind nu numai gradul de cunoaştere de către demos a dogmelor, învăţăturilor Bisericii Ortodoxe Române, ci mai ales a modului cum simt

rM rl

65

respectate şi aplicate în practică, în viaţa cotidiană de către fiecare creştin. înainte de a prezenta această analiza privind dimensiunea teoretică şi practică— a_—conştiintej religioase, cunoaşterea preceptelor Sfintei Scripturi^ preocuparea de a se călăuzi de_acestea în vj^ individuală, de familie sau în societate, vom înfăţişa câteva direcţii majore, câteva repere fundamentale şi relevante, edificatoare pentru subiectul abordat: 1. în primul rând trebuie să relevăm faptul ca peste 89% din populaţia ţării se declară de cult creştin I ortodox. j 2. De asemenea, conform ultimelor sondaieJ 83% din populaţia ţării îşi manifestă încrederea î ceea ce priveşte starea actuală şi destinul ei k Biserică şi numai apoi în Armată, Parlament etc. \ i 3. După Evenimentele din luna decernbrie 1989 se înregistrează cel mai dinamic proci: constructiv de edificii de cult din istoria poporului român şi anume: Biserici, Mănăstiri, Paracfcj Lumânărare, Clopotniţe etc. | Conform statisticilor, între anii 1989-2J s-au construit din bani publici, respectiv cu ap<4 material al enoriaşilor creştin ortodocşi, Peste biserici şi mănăstiri, precum şi auxiliare ale ac în aproape toate judeţele ţării şi prevalent

rural.

4. Datorită afluxului mare de cre^°^oJ Iiţi H i slujbele religioase, provenind din toate ii

sociale, dar, îndeosebi femei, vârstnici şi tineri, bisericile actuale, mai ales duminica şi la slujbele consacrate altor sărbători sunt arhipline, ceea ce a determinat începerea construcţiei unor noi lăcaşuri de cult, din iniţiativa parohiilor şi cu sprijinul financiar al acestora. 5. O faţetă semnificativă a conştiinţei religioase o reprezintă şi implicarea creştinilor ortodocşi în reconstrucţia, repararea, consolidarea, extinderea şi respectarea unor vechi biserici, ce au suferit grave degradări datorită seismelor din ultimii ani sau refuzului autorităţilor comuniste, dinainte de anul 1989, de a autoriza aceste lucrări. 6. O altă dovadă elocventă a dezvoltării conştiinţei religioase a tineretului român o constituie dublarea şi chiar triplarea numărului seminariilor, a facultăţilor de teologie, respectiv al seminariştilor şi studenţilor teologi. Această expansiune nu numai cantitativă, dar şi calitativă a învăţământului teologic este determinată şi de înfiinţarea a numeroase facultăţi de profil cu caracter privat, cea care constituie un început de bun augur, care vine în întâmpinarea dorinţei a sute de tineri de a se forma pentru a-1 sluji pe Dumnezeu, din Sfântul Altar. Se remarcă, de asemenea, o opţiune amplă, puternică a tineretului nu numai pentru pregătirea teologică, ci şi pentru viata monahală, dovada cea mai elocventă, fiind prevalenţa acestuia în rândurile 67

Jfe A'*em\

■—- —— —

JK**

:4*e'

n n ^ e o s im ie j w*LW*w % ►

b

^.. 2 o n iz e n tii a a, ** re ^ e tic a yg^gD yglor S iiB lc i >asge a se c i m m \ i

c

vaduilă» vie familie sau *n societate» voin fwrPCtii HlâiOiVTtru ~ Câteva

P I J7 ?§j* K

S'-» n•' ir*,iu

V

pn M T

mroare

■

a

^3k V«JPC m n r.

de cult

tîS X W L X ,

popmma ţăru îşi manifestă ivesie S * •% >

din

M\Q

se înregistrează cel istoria ăstiri.

i-ti^_^rare, Clopomiţe etc. Coaibi ® statisticilor, între anii bani publici, res MViiq i -I oriaşiior creştin ortodocşi, peste î f*«serici si nL -rl ^w cum si auxiliare ale ş ’a ai

U&P-C tflSl #J» n id ^ tA iA t-o I v*LtCTi wI c arii

# S i IU f f t Lr Wt v i e

4 .

D

a t o r i t ă

r < a i* • r ^ i i o i n ^ c ^ V U ^ * V O X ,

*1 r î î i ^ c u Î m i d l î W \ V i 1 w ij.

pro

si prevalent ffl

1n i_i i i‘ii ir pV

V p r i i n . l k I v > C IIIIIU

^ ^

e re i

jiiic M F l c a t e f l

H in U til

lO vitC ^ v

arilor au al călugăriţelor din mănăstiri. De m "Văratec” ş\ “A g a p ia " din f o l 1' L e îşi duc viaţa monahală peste 1000 de călUg5? marea majoritate a acestora au varsta de până la 0

3

ani. 8. Dar, alte elemente persuasive cu privire i faptul că în ultimii 15 ani, conştiinţa religioasă românilor creştin ortodocşi se m anifestă în formei! , cele mai variate şi-n spiritul înaltelor tradiţii j p Bisericii noastre, sunt: a. respectarea datinelor creştine, confom»! Calendarului Bisericii Ortodoxe, a Sărbătorilor de Crăciun, a Sfintelor Paşti, comemorarea principalilor Sfinţi1, fie în familie, fie participând la slujbele religioase; b. o bună parte a populaţiei respectă posturile premergătoare acestor mari sărbători şi a devenit impresionant de mare numărul credincioşilor, care se spovedesc şi împărtăşesc. Dacă înainte de anul 1989, bisericile erau frecventate de un număr redus de credincioşi, w • îndeosebi femei şi vârstnici, pensionari, astazi locaşurile de cult sunt supraaglomerate, iar ® Sărbătoarea de înviere, slujbele se săvârşesc afara» datorită unei participări m asive, imense i credincioşilor. #

1 I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Acatistul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, E d itu ra^ ^ ^ ^ ^ ^ B

•

|i

] Cine vrea să cunoască, să ia pulsul Conştiinţei k’ Religioase a poporului nostru, să meargă în Biserici şi j Mănăstiri, în Săptămâna deniilor, în Joia şi Vinerea Mare şi, mai ales, în Noaptea de înviere a Domnului f lisus Hristos. în sărbători se trăieşte, de aceea, într-un mare grad, depăşirea succesiunii mişcătoare a timpului. f Pentru românii creştin-ortodocşi, un timp iară f sărbători ar fi im timp în care trecutul aproape că nu mai are ceva neschimbat în el. De aceea, oamenii ştiu ' de trecut prin sărbători, ştiu de anii trecuţi prin Crăciunurile, prin Paştile trăite în trecut de ei. “S-a petrecut cutare lucru cu noi la Crăciunul anului cutare”, zic oamenii ... Vom face cutare lucru la Crăciunul anului viitor”. Sărbătorile dau zilelor timpului o anumită permanenţă sau veşnicie. Căci, Hristos rămâne viu în veac şi sfinţii la fel. Anul sărbătorilor rămâne cu acelaşi Cer înstelat, copleşit de acelaşi Soare. De aceea, în cursul sărbătorilor oamenii uită, într-un anumit grad, de mişcarea timpului. Ei nu mai sunt preocupaţi în ele de grijile legate de timp. Ei se simt la Crăciun în Hristos, care nu s-a născut numai, ci se naşte acum. Ei se simt ridicaţi, într-un anumit grad, cu sfântul respectiv în veşnicia şi în plinătatea dumnezeiască, într-o lumină a sensului. O lumină deosebită se trăieşte în sărbătorile închinate lui Hristos în mod direct. Şi dacă ţinem seama de faptul că toate zilele sunt închinate sfinţilor, putem considera că 69

Lotru Bisenca şi pentru memk . primeşte- într-un anumit grad în l-eiiiiciei; adică nu mai este n

<

Se®sulI I 1

L 5^5. supunând şi omenirea"

şeasJ)arssfinte trăiesc ce/ moim IuiHristos1

■ I

»

M

ifeceri / ’

I

acceiJtuat ti ,pSi

M ii

I Oamenii şi-au sporit considerabil încred L şi speranţa lor în Rugăciunile Biri^ Realistele date preoţilor pentru a se ruga p Ucazurile lor, de toate felurile, în Altar. Aceste acatiste reflectă starea de jL problemele grele sociale, de familie sau de sănătate care se confruntă credincioşii, dar, totodată, şi mai lor evlavie, speranţa şi credinţa în M ila şi îndurări Tatălui, Fiului şi Sfanţului Duh, a Maicii Domnului Se remarcă în Bisericile noastre un altfel mod de a comunica al credincioşilor cu Iisus Hr de a se închina, de a-şi exprima stările sufli__ nădejdile şi deseori mulţumirile lor, pentru împlinii rugăciunilor. practicanţi, nu frecventează ad Ia' \ 3 16 c* rea^zează pe parcursul ei dialog cu Divinitatea, cu Sfinţii Părinţi, Apostoli, | subiecte participative alături de preotul paroh

derularea pnncmalelnr

M ta n i

- •

•

*"

.

ntgactunt, precum Crezul

—— Stăniloaie, Iisus Hristos, Apud. Preot Prof.Dr. Dumitru indumnezeitorul omului,

ju0 r';

Un observator atent, ar putea remarca şi ofrandele oferite de enoriaşi la Stiuitul Altar, iar la ieşirea de la slujbă ajutarea sărăcitor, a acelora care apelează la mila noastră, ceea ce reflectă altă latură a conştiinţei religioase. O semnificaţie deosebită în ceea ce priveşte virtuţile conştiinţei religioase din etapa actuală, o are taina Botezului şi a Cununiei religioase, care au revenit în buna tradiţie a poporului nostru, după o perioadă de frustrări, de reticenţă şi ocultism. Astăzi, atât Botezul cât şi Cununia religioasă au redevenit tradiţii de o valoare excepţională a fiecărei familii de creştini, momente cardinale ale destinului uman, evenimente nu numai cu semnificaţie religioasă, dar şi prilej de destindere în desfătare şi bună dispoziţie. Ce sunt, dacă nu expresii, dovezi ale unei puternice conştiinţe religioase, pelerinajul a mii de credincioşi la Hramul mănăstirilor şi bisericilor cu icoane făcătoare de minuni, cum este de exemplu: Mănăstirea Necula din Transilvania sau cele de la Mănăstirea Neamţ şi Sihăstrie. Sunt mănăstiri în care rugăciunea are o derulare specifică de mare ecvlavie şi chiar efort fizic, întrucât există tradiţia înconjurării acestora în genunchi, atunci când credincioşii doresc să li se împlinească o rugăciune, în situaţii critice, mai ales de boală.