Traditii De Inviere.docx

Schiță Paști traditii Sfintele Paşti sunt celebrate la nivel mondial în lumea creştină. Totuşi, fiecare ţară are propriile sale tradiţii, ritualuri si credinţe. În România, oamenii au şi ei obiceiuri diferite, în funcţie de regiune. Încărcat cu tradiţii, în ţara noastră Paştele este sărbătorit cu mare respect si evlavie pentru Hristos, deoarece aproape toţi românii sunt creştini. În biserica ortodoxă oamenii se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorilor de Paşti prin „Postul Paştelui”, numit şi „Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. În mod oficial, postul începe după „Duminica iertării”, în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea sărbătorii de Paşti. Ultima săptămână din Postul Paştelui se numeşte „Săptămâna Patimilor” şi începe în duminica Floriilor, duminică în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. În această săptămână Iisus Hristos a fost vândut de Iuda, a pătimit dureri cumplite şi a murit pentru iertarea păcatelor oamenilor. În primele două zile ale acestei săptămâni, luni şi marţi, se citesc Evangheliile legate de învăţăturile Domnului. A treia zi, numită Miercurea Mare este menită să ne aducă aminte de pocăinţa femeii desfrânate şi de transformarea lui Iuda din ucenicul Domnului în însuşi vânzătorul. Trădarea lui Iuda a făcut ca ziua de miercuri şi cea de vineri să devină zile de post. Joia Mare este reprezentată prin patru caracteristici: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Cea de Taină, la care s-a instituit Taina Împartăşaniei, rugăciunea lui Iisus din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. În Joia Mare se vopsesc ouăle, iar sâmbăta se face cozonacul, pasca şi drobul care vor fi duse la biserică în noaptea de Înviere (sâmbătă spre duminică). În această zi, în biserică, preotul citeşte cele 12 Evanghelii. Vinerea Mare este ziua în care Iisus a fost jertfit şi de aceea în biserică nu se cântă Sfânta Liturghie, iar oamenii ţin post negru. Seara se cântă Prohodul Domnului, iar la sfârşit preotul împarte oamenilor florile aduse de-a lungul acestei săptămâni la biserică. La sfârşitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, pe sub care trec apoi toţi credincioşii. De la moarte până la Înviere, trupul lui Iisus a fost ţinut în mormânt pentru a le arăta oamenilor că acesta a murit cu adevarat. Sâmbata este ultima zi de post şi în acelaşi timp ultima zi a pregătirilor pentru ziua de Înviere a Domnului. În noaptea de sâmbătă spre duminică se fac slujbe în cinstea Învierii Domnului. În zilele marii sărbători a Învierii Domnului, orice masă românească începe cu ouăle roşii. Acestea constituie un simbol important al Sărbătorilor Pascale. Ouăle vopsite reprezintă simbolistic mormântul purtător de viaţă al lui Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa. Culoarea roşie cu care sunt vopsite ouăle simbolizează sângele lui Iisus vărsat pe cruce pentru iertarea păcatelor şi mântuirea oamenilor. Arta vopsirii ouălor de Paşte este destul de dezvoltată în anumite regiuni din ţară. „Udatul” sau „stropitul” fetelor este o altă tradiţie ce încă se păstrează în unele zone. Acesta reprezintă un obicei prin care feciorii urează fetelor sănătate şi prosperitate, iar ele îi răsplătesc cu ouă „muncite”, care simbolizează afecţiunea reciprocă. Totodată, oul exprimă atât sentimentele fetei, cât şi talentul său de a reda aceste trăiri. Există o mulţime de motive în vopsirea ouălor, fiecare dintre ele având mai multe versiuni, în funcţie de regiunea specifică. Printre motivele cele mai frecvente ale vopsirii ouălor de Paşti se numără reprezentări animale: albine, broaşte, şerpi, miei; motive vegetale: frunze de brad, garoafe, spice de grâu, instrumente de casă şi teren: greble, cazmale, pluguri, ornamente industriale, cruce, etc. Crucea, un simbol al creştinismului, este reprezentată în tradiţia românească la fel ca în cea rusă sau moldovenească, de o cruce cu alte cruci mici la

cele patru margini. Alte motive larg răspândite pentru vopsitul ouălor de Paşti sunt stelele si mănăstirile, memento-uri ale creştinismului. Ouăle încondeiate sunt menite să ofere sentimente de bucurie, uimire, smerenie, reconciliere, datorită decorării lor cu simboluri creştine sau motive naturale (soare, lună, plante, animale, unelte), împreună cu întreaga lor semnificaţie sacră. Încondeierea ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiţia românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească. Deoarece oul roşu este purtătorul unor semnificaţii profunde legate de Învierea lui Hristos şi de reînnoirea naturii, creştinii s-au ostenit să-l încondeieze, desenând cu ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumuseţe. Pasca, cea mai importantă mâncare a sărbătorii Paştelui, simbolizează mana cerească, deoarece este făcută din ou, ce provine de la pasăre, din brânză, provenită de la animal, din grâu, crescut din pământ, toate fiind daruri de la Dumnezeu pentru om. La mijloc, pasca se împodobeşte cu o cruce făcută din aluat, numită „Crucea Paştilor”, reprezentând crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul lumii şi în jurul căreia se face o cunună de stafide. Mielul este simbolul Domnului Iisus Hristos, care s-a jerfit pentru ieratarea păcatelor noastre. Este jertfa pe care creştinii o aduc de Sfintele Sărbători ale Paştelui, încă din antichitate. Mielul lui Dumnezeu reprezintă inocenţa, blândeţea, puritatea, supunerea şi calvarul. Cu invocarea acestuia se deschid şi se încheie Sfintele Cărţi ale Noului Testament. Mielul de pe masa de Paşti ne aminteşte şi de mielul jertfit şi mâncat de evrei la ieşirea din robia Egiptului, aşa cum poruncise Domnul, iar cu sângele mielului au însemnat tocurile uşilor şi astfel fiii lor au fost apăraţi de moarte în acea noapte. În noaptea de Înviere, potrivit obiceiurilor, credincioşii duc la biserică un coş plin de bucate, iar spre zorii zilei, aşezaţi în cerc şi cu lumânări în mâini, ei aşteaptă slujba de sfinţire şi de binecuvântare a bucatelor. Coşul este dus la biserică de către capul familiei şi tot ce conţine (ouă, pască, cozonac, sare, busuioc, slănină, hrean, ceapă, usturoi, făină, brânză, lumânare) este de mare folos şi trebuinţă pentru casa omului. Lumânarea din noaptea de Paşte (sâmbată spre duminică) reprezintă lumina Învierii Domnului, a biruinţei luminii lui Iisus asupra întunericului iadului, a binelui aupra răului şi a vieţii asupra morţii. Preotul aduce lumânarea aprinsă de la altar, iar creştinii se apropie şi aprind lumânările. Cei mai mulţi duc „lumină” în casele lor şi pastrează lumânările, uneori şi câte şapte ani, pentru a le aprinde în zilele în care sunt supăraţi sau au necazuri, ori când satul este ameninţat de grindină. Paştele sau Învierea Domnului este una dintre cele mai frumoase sărbători creştine. În perioada aceasta oamenii încearcă să fie mai buni şi mai plini de evlavie. Urările tradiţionale de Paşti ale creştinilor ortodocşi sunt „Hristos a Înviat”, iar răspunsul este „Adevărat a Înviat”. Aceste urări sunt adresate 40 de zile după Paşti, până la sărbătoarea „Înălţării la cer” a lui Iisus. De asemenea, aceste urări se rostesc atunci când are loc tradiţionala ciocnire a ouălor roşii. Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE: Alexandru, M., Barbu, G., (2005), Simboluri Pascale: semnificaţii, ritualuri, tradiţii, legende, Editura CallasPrint, Mangalia. Chivu, I., (1997), Cultul graiului şi al pâinii la români, Editura Minerva, Bucureşti.

Crăciun, B., (1994), Sfintele Paşti în datini şi credinţe, Editura Porţile Orientului, Iaşi. Florea, S., (1994), Sărbărorile la români, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti. Fochi, A., (1976), Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX lea, Editura Minerva, Bucureşti. Zahacinschi, M., Zahacinschi, N., (1992), Ouăle de Paşti, Editura SportTurism, Bucureşti.