Teoria evolutiei Teoria evolutiei este una dintre cele mai importante teorii stiintifice, si totodata una dintre cele mai putin intelese. Teoria evolutiei nu numai ca explica diversitatea vietii pe pamant si aparitia unor specii noi, inclusiv aparitia omului, dar este singura teorie care face acest lucru. In limbajul de zi cu zi, prin „teorie” intelegem o banuiala care nu a fost inca verificata. In limbajul oamenilor de stiinta, lucrurile stau altfel. O astfel de banuiala se numeste ipoteza. Dar o teorie ia nastere prin „metoda stiintifica”.
S-a
putut
demonstra
formarea
universului, a galaxiilor si a planetelor, aparitia primelor forme de viata in „supa primordiala”. Elemente unicelulare precum bacteriile sau algele fara nucleu in atmosfera incarcata de metan. Teoria evolutiei este oarecum controversata. Iar pentru a elimina orice dubiu, ar trebui ca materia sa prinda viata. Toata industria alimentara se bazeaza pe acest fapt, ca materia ramane materie si nu capata viata. Evolutia, in sens biologic, poate fi descrisa ca procesul prin care speciile se schimba prin transformari succesive pornind de la alte organisme si nu prin generare spontana. Ideea evolutiei s-a dezvoltat incepand cu secolul XIX.
Doua
mecanisme
majore
dirijeaza
evolutia. Primul este selectia naturala, iar al doilea driftul genetic. Selectia naturala este procesul care face ca acele caracteristici ereditare care sunt mai eficace pentru supravietuire si reproducere sa devina mai raspandite in cadrul unei populatii. Indivizii cu caracteristici mai avantajoase se vor reproduce mai usor, astfel ca tot mai multi indivizi din generatiile urmatoare vor mosteni acele trasaturi.
Prin
acestea
se
realizeaza
adaptarea.
Driftul genetic este un proces independent care produce schimbari aleatorii ale trasaturilor la o populatie mica. Aici probabilitatea joaca un rol important. Desi diferentele prin mutatie genetica sunt mici, in timp acestea se pot acumula, producand adevarate schimbari la nivelul organismelor, astfel incat se poate ajunge la noi specii (speciatie). Similaritatile dintre organisme sugereaza faptul ca toate speciile cunoscute provin dintr-un stramos comun printr-un proces de divergenta graduala. Studiind fosilele si biodiversitatea formelor de viata existente, oamenii de stiinta si-au dat seama, mai ales pe la jumatatea secolului al XIX-lea ca speciile se modifica in timp. Acest mecanism a ramas necunoscut pana in 1859 cand Charles Darwin a publicat cartea „Originea speciilor”, explicand aceasta teorie prin intermediul conceptului de selectie naturala. Prin anii 1930 are loc combinarea dintre teoria selectiei naturale ale lui Darwin cu legile lui Mendel privind ereditatea si se obtine teoria sintetica a evolutiei, in cadrul careia se realizeaza legatura dintre unitatile evolutive (gene) si mecanismul evolutiei (selectia naturala).