Tabel La Balode.docx

Nr

Denumirea Teoria în baza căruia Metoda de instrumentului a fost elaborată elaborare de evaluare

1

Chestionarul de personalitate 16 PF R.B. Cattell

2

Chestionarul NEO PI R Chestionar de personalitate Eysenck

3

Teoria personalitatii lui Raymond Cattell (care consta in predicttia comportamentului) Teoria lui Costa si MacCrae Teoria lui Eysenck privind structura personalităţii

Anul elaborată/anul actualizării

Metoda analizei factoriale

1950 –Cattell publica chestionarul. Specialistii francezi au adoptat testul lui Cattell,l-au tiparit si apoi l-au pus in circulatie in Europa

Metoda empirica Metoda analizei factoriale

construit şi prezentat anterior, în 1985 Primul chestionar din seria dezvoltată de Eysenck este Maudsley Medical Questionnaire (M.M.Q.- Eysenck, 1952)

şi măsurarea acesteia A urmat Maudsley Personality Inventory (M.P.I.- Eysenck, 1959),

4

5

Chestionarul de personalitate California (C.P.I.) Chestionul de personalitate MMPI

Teoria lui H. Gough privind Metoda dimensiunile interrelaţionale mixta:criteriu ale expert+intuitiva personalităţii.comportamentului) Metoda validarii empirice

1948- Gough publica primele scale 1987- actualizat cu 20 de scale si un total de 462 de itemi Autorii, Hathaway şi McKinley, prezintă prima variantă în 1943 Dacă prima publicare s-a produs în 1941, prima revizuire serioasă a fost publicată 11 ani mai târziu. Între timp, în 1943 este publicat oficial manualul şi

6

7

8

Chestionarul de tendinţe Accentuate Smiescheck

Chestionarul “ Big Five” McCrae şi C. Costa,

Chestionarul MBTI(Myers-Briggs Type Indicator (Indicatorul tipologic Myers-Briggs, MBTI))

Teoria lui K. Leonhard privind normalitatea şi condiţia de anormalitate

Metoda empirica

Teoria lui Costa si MacCrae.In viziunea lor personalitatea apare ca una dintre subdiviziunile fundamentale, alaturi de abilitatule fizice si cele cognitive

Analiza factoriala

Teoria lui C.G. Jung privind tipologia de personalitate

Metoda empirica

testul în forma primară. În anul 1946 apare un manual suplimentar prezentând scala K şi forma colectivă. În 1951 apare un nou manual, precum şi atlasul de interpretare. Karl Leonard, 1968, descrie aceste tipuri din datele empirice clinice şi este cel care introduce termenul de „personalitate accentuată”. Schmiescheck creează, în 1970, Chestionarul de tendinţe accentuate. Chestionarul este tradus şi experimentat în limba română de I. Nestor în 1975. 1985lansează prima variantă a inventarului de personalitate NEO, 1987-instrumentul era complet şi considerat ca sursă primară pentru obţinerea celor cinci factori.