Structura Morfo.docx

STRUCTURA MORFO-FUNCTIONALA A DINTELUI Totalitatea dintilor fixati pe cele doua arcade formeaza dentitia. In cursul vietii la om sunt doua dentitii: temporara, 'de lapte', alcatuita din 20 de dinti, apar intre 6 luni si 2 ani si jumatate de viata persistand pana la 6-13 ani;

permanenta, definitiva, alcatuita din 28-32 dinti ce apar intre 6-18 ani, al treilea molar (de minte) poate apare intre 17-35 ani. In practica morfogenetica dentatia se exprima prin 'formula dentara' ce reprezinta repartitia si numarul dintilor pe fiecare jumatate de maxilar si mandibula folosindu-se simbolurile: I = incisivi, C = canini, P = premolar, M = molar, numaratorul fractiilor indicand dintii superiori, iar numitorul pe cei inferiori. Formula dentara este pentru dentitia de la 919f52j pte: I = 2/2, C = 1/1, M = 2/2, iar pentru dentitia permanenta: I = 2/2, C = 1/1, P = 2/2, M = 3/3.

Dintii ca parte integranta a sistemului dento-maxilar intervin in prehensiunea, taierea, sfaramarea si masticarea alimentelor (in vederea realizarii bolului alimentar), cat si in actul fonatiei-vorbirii. Descriptiv dintele prezinta o portiune vizibila in cavitatea bucala (coroana) si o portiune fixata in alveola, ce se subtiaza spre profunzime (radacina). Intre coroana si radacina exista un sant limitat, coletul sau gatul dintelui (fig. 6). Alimentatia variata a determinat formarea de patru tipuri de dinti cu forme si functii particulare. Incisivii sunt monoradiculari, au coroana. in forma de dalta, realizeaza prin intalnirea suprafetelor ocluzale fragmentarea prin taierea alimentelor. Caninii sunt cei mai putenici dinti monoradiculari, forma ascutita a coroanei realizeaza perforarea si sfasierea hranei la miscarile de lateralitate. Premolarii si molarii care au suprafete mari de contact ale coroanei asigura strivirea si triturarea hranei intre cuspizi (proeminente ce patrund in adanciturile dintelui din partea opusa), prin miscarile de lateralitate si circumductie realizand transformarea mecanica a alimentelor. Functional dintele este format din tesuturi proprii dentare (odontiul) ce cuprinde emailul (smaltul dentar), dentina, cementul, pulpa si tesuturile de fixare in alveola (parodontiul).

1. Smaltul dentar (emailul) Smaltul dentar este produs de celulele epiteliale specializate numite amelo-blaste inainte de eruptia dintelui. Este cel mai dur tesut din organismul uman, contine substante anorganice 96%, substante organice 1,7%, apa 2,3%,. Din substantele anorganice 90% reprezinta fosfatul de calciu, 5% carbonatul de calciu, 2% fosfatul de magneziu, 3% microelemente (fluorul in principal). Fosfatul de calciu se afla cristalizat sub forma de hidroxiapatita fixata intr-o retea foarte fina de fibre proteice, complet insolubila, fibre care sunt similare cu keratina din par. Fibrele proteice din email sunt rezistente la acizi, enzime, alti agenti corozivi, fibrele de reticulina din smalt se continua cu cele din dentina, iar prelungirile dentinei (fibrele Tomes) se termina in smalt. Smaltul este lipsit de vase de sange si nervi. Are un metabolism propriu lent, este comparat cu o membrana semipermeabila ce opreste patrunderea florei microbiene bucale spre pulpa, dar are o capacitate de preluare din saliva a fluorului, calciului, fosforului imbogatindu-si astfel continutul cu 1% in 250 zile. 2. Dentina Dentina delimiteaza cavitatea pulpara, are duritate mai mica decat smaltul, contine 70% substante anorganice, 20% substante organice, 10% apa. Este formata din cristale de hidroxiapatita similare celor din os dar mult mai dense ce ii confera rezistenta la fortele de compresiune si din fibre de colagen ce ii confera rezistenta la fortele tensionale care pot rezulta cand dintii zdrobesc obiecte solide. Dentina este depusa si hranita de stratul de celule numite odontoblaste care au suprafata lor interna de-a lungul peretilor cavitatii pulpare. Dentina se depune continuu, are un metabolism lent, este strabatuta de numeroase canalicule radiare in care se gasesc prelungirile odontoblastelor din pulpa dentara. Intre prelungiri si canalicule circula limfa dentara care asigura nutritia dentinei.

3. Pulpa dentara Pulpa dentara este plasata in camera centrala a dintelui, este formata din tesut conjuctiv lax aderent la peretii cavitatii, are o bogata vascularizatie si inervatie. Tesutul conjunctiv lax cuprinde:  fibre de colagen si reticulina ce asigura: sustinerea componentelor pulpare, amortizarea fortelor exercitate din directia dentino-pulpara, suportul directional al mineralizarii dentinei in odontogeneza si al dentinei secundare;  elemente celulare reprezentate de: fibroblasti (au rol activ in procesele reparatorii pulpare, sintetizeaza precursorii mucopolizaharidelor si colagenului), celule mezenchinale nediferentiate (reprezinta elementul celular de rezerva si asigura apararea nespecifica prin fagocitoza), odontoblaste (principala functie a lor reprezinta producerea dentinei, isi trimit prelungiri in canaliculele radiare ale dentinei asigurand astfel nutritia si schimburile de saruri minerale la nivelul

dentinei). Cu varsta celulele ce delimiteaza cavitatea pulpara se extind micsorand astfel cavitatea. Vascularizatia extrem de complexa este asigurata de o arteriola ce strabate orificiul apical si formeaza o dubla retea de capilare, unele cu rol nutritiv, iar altele cu rol functional (actioneaza ca o supapa prin largirea lumenului, in caz de crestere a presiunii sangelui la marginea cavitatii). Presiunea hidrostatica din capilare, ce reprezinta un factor activ al schimburilor nutritive, este modulata prin raportul diametrelor vaselor aferent-eferent, de catre factorii metabolici locali si fibre nervoase vegetative. Inervatia pulpei este asigurata de fibre senzitive cu origine in ganglionul Gasser si de nervii mandibulari, maxilari ce patrund odata cu vasele si se ramifica formand un plex spre periferia pulpei. Din acest plex fibre amielinice patrund in canalele dentinare. Fibrele vegetative simpatice provin din plexul carotidian si cele parasimpatice din ganglionul sfenopalatin si otic. 4. Cementul Cementul reprezinta stratul de invelis al radacinii dintelui, este o varietate de tesut osos, este secretat de celulele membranei periodontale. Este puternic calcificat (55% substante minerale), contine geode in care se afla cementocitii este hranit de vasele periodontale si pulpare prin intermediul dentinei. Matricea organica cuprinde colagen tip I si proteoglicani. Colagenul din cement are doua surse: fibrele intrinseci sunt secretate de cementoblaste, iar fibrele extrinseci sunt capetele fibrelor ligamentului periodontal inserate in cement. Cementul celular contine cementocite (inglobate in structura sa) si se gaseste in prima treime inferioara pana la jumatatea radacinii dintelui, iar cementul acelular este localizat de la jonctiunea amelocementala pana la orificiul apical (fig. 7).

Cementogeneza: presupune diferentierea cementoblastelor care secreta precementul, fibre intrinseci de colagen, proteoglicani pe suprafata predentinei din radacina dintelui, iar pe masura ce predentina este mineralizata, cresterea cristalelor depaseste jonctiunea cementodentinala continuand in precement. Rata depunerii cementului variaza considerabil in functie de varsta dintelui sj locul de depunere. Cand depunerea cementului este lenta, se formeaza un strat fin de cement cu putine fibre intrinseci. In timpul depunerii rapide a cementului, in regiunea apicala, creste proportia de fibre intrinseci, cementul este mai neregulat si are o grosime mai mare, iar cementoblastele sunt complet inconjurate de matricea extracelulara secretata de celelalte cementoblaste, rezultand cementul celular.

Depunerea excesiva de cement se numeste hipercementoza si poate produce un apex al radacinii bulbos, globular. Aceasta neregularitate a apexului poate produce dificultati in extractia dintelui, cand este necesara aceasta. In unele situatii depunerea excesiva a cementului celular, poate duce la fuzionarea radacinii cu osul alveolar adiacent, determinand anchiloza. Anchiloza are urmatoarele consecinte: previne caderea dintilor de lapte, impiedica eruptia dintilor permanenti, cauzeaza dificultati la extractie. Hipercementoza se intalneste in boala Paget sau in cementom (tumora benigna a cementoblastelor). Functiile cementului: asigura insertia fibrelor ligamentului desmodontal, protejeaza radacina dintelui la stressurile anormale, mentine un spatiu periodontal constant prin depunerea permanenta de cement care compenseaza liza osoasa. Spatiul periodontal este spatiul dintre dinte si alveola. 5. Permeabilitatea tesuturilor dentare si modificarile cu varsta a tesuturilor dentare Smaltul si dentina desi au un metabolism scazut sunt inca tesuturi in activitate. Pentru studiul permeabilitatii dentinei s-au efectuat experiente pe dinti in situ, la care s-au plasat in pulpa, dentina, smalt, coloranti solubili si insolubili, (argirol, albastru tripan), substante marcate radioactiv. Rezultatele arata ca dentina este permeabila dinspre pulpa si dinspre jonctiunea amelo-dentinala, permeabilitatea tinde sa scada cu varsta, dentina este mai permeabila chiar decat emailul tanar. Calea majora de difuzie din pulpa spre dentina este prin intermediul odontoblastelor ce isi trimit prelungirile in dentina. Permeabilitatea smaltului este mai redusa decat a dentinei. Pentru studiul permeabilitatii smaltului s-au folosit substante administrate pe mai multe cai: albastru de metilen plasat in dentina la dintii umani, in situ, penetreaza rapid in pulpa dar patrunde putin in email acumulandu-se la jonctiunea amelodentinala. P32 administrat intravenos se regaseste in cantitati mici in smalt: caile de patrundere ar fi: pulpa prin intermediul dentinei, saliva, aportul sanguin in membrana periodontala si cement via jonctiunea cemento-dentinala si amelo-dentinala. Calciu, Zinc, Argint marcate radioactiv patrund in dinte prin smaltul defect dar nu si prin smaltul intact. Smaltul poate prelua din saliva substante (fluorul), crescandu-i astfel rezistenta la carii. Cu varsta apare o pigmentare gradata a dintilor, se reduce volumul pulpei dentare, scad odontoblastele, fibroblastii fiind inlocuiti cu tesut fibros, scade numarul de vase pulpare iar cele ramase prezinta fenomene de ateroscleroza cu diminuarea capacitatii de hranire a dintelui, pot apare mici calcifieri sau mineralizari difuze a pulpei.