Senzatiile Cutanate 207 - Great
This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA
Overview
Download & View Senzatiile Cutanate 207 - Great as PDF for free.
More details
- Words: 1,228
- Pages: 17
Senzatiile cutanate
Fac parte din categoria senzatiilor exteroceptive sau extero-informative, furnizandu-ne informatii despre diferite insusiri ale obiectelor si fenomenelor din lumea externa.
In ordine filogenetica, sensibilitatea cutanata este prima care se constituie Sta la baza inceputului comunicarii informationale a organismelor animale cu lumea externa Din senzoriumul comun de natura cutanata, se vor desprinde, treptat, pe parcursul evolutiei, toate celelalte forme ale exteroceptiei
Pe masura desprinderii si individualizari acestora, se va produce si individualizarea, deci si specializarea in interiorul sensibilitatii cutanate insasi. Acest proces se va desfasura pe 2 planuri corelate: 1. formarea structurilor specifice ale analizatorului cutano-tactil (de la veriga periferica receptoare si pana la reprezentanta corticala integrativa). 2. diversificarea si perfectionarea rezolutiva ( largirea registrului insusirilor obiective perceptibile si cresterea valorii informationale a senzatilor ).
Datele comparative arata ca la om, sensibilitatea cutanata atinge un nivel de dezvoltare net superior fata de nivelul atins de celelalte animale.
Explicatia: sensibilitatea cutanata joaca un rol functional–instrumental in activitatea de munca si cunoastere
Stimulii specifici sub a caror actiune s-au strucurat functile sensibilitati cutanate sunt cei mecano – fizici Senzatiile cutanate reflecta proprietatile legate de materialitatea si substantialitatea obiectelor externe Consistenta ( solid, vascos, lichid ) Duritatea ( pentru corpurile solide ) Substantialitatea (lemn, metal, piatra etc ) Rugozitatea ( aspru, neted ) Greutatea ( intensitatea apasarii ) Temperatura
In interiorul complexului cutanat se diferentiaza 3 grupe principale de senzatii:
1.Tactile
2.Termice
3. Algice (de durere) – propri nu doar pielii ci si altor organe.
Senzatiile tactile
Se produc prin simpla atingere sau prin presiune a unui stimul pe o anumita zona sau un punct al pielii
Excitantul lor este reprezentat de factura suprafetelor obiectelor cu care intram in contact
Permit cunoasterea unor insusiri ale obiectelor de genul : netezimea, asperitatea, duritatea, etc
Impreuna cu senzatiile chinestezice contribuie la perceperea intinderii si formei obiectelor. Activitatea manuala, inclusiv scrierea, fiind imposibila fara ele.
Proiectie corticala: lobul parietal aria somatoestezica I
Sensibilitatea tactila are ca receptori urmatoarele structuri:
1. Corpusculii lui Meissner – situati in structurile superioare, de suprafata, ale pielii (derm) si raspund la atingerea usoara a zonelor lipsite de par.
2. Discurile lui Merkel – situati mai in profunzime si raspund la excitarea prin apasare.
3. Corpusculi lui Paccini - situati in tesutul subcutanat, reactioneaza la o pasare mai puternica, atunci cand survine o deformare a pielii.
4. Terminatile nervoase libere – din derm si epiderm, raspund la atingerea firelor de par de pe suprafata pielii.
Densitatea receptorilor tactili variaza mult intre diferitele segmente ale invelisului cutanat ceea ce face ca senzibilitatea tactila sa varieze.
Pe baza cercetarilor cu metoda stimularii punctiforme M. Frey demonstreaza ca valorile pragurilor absolute inferioare exprimte in gr/mm variaza dupa cum urmeaza: Varful limbii – 2 Varful degetelor de la mana 3 Segmentele poterioare ale degetelor mainii – 5 Portiunea interna a antebratului – 8 Dosul palmei – 12 Gamba piciorului – 15 Zona abdominala – 26 Portiunea externa a antebratului – 35 Linia mediana a pielii spatelui – 48 Zona plantara a calcaiului - 250
Aceeasi variatie se constata si in valorile pragurilor diferentiale (determinate cu esteziometrul compas si exprimate in mm) :
Varful limbii – 1 Varful degetelor maini – 2 Buzele – 4 Palma si dosul degetelor – 6 Frunte, dosul palmei, gatul – 22-36 Piept – 45 Ceafa – 54 Spate si umar – 67, 7 mm Aceste valori au fost insa obtinute prin metoda pasiva, ce exclude posibilitatea de miscare- palpare a obiectelor de catre subiect. Folosirea metodei active (tactul activ) a dus la scaderea pragurilor diferentiale, mai ales in zonele palmare! In concluzie, cand mana este in repaus, ea ne furnizeaza putine informatii. I.P.Pavlov a surprins foarte bine intr-un studiu, rolul motricitatii in realizarea senzatiilor!
Teoria sensibilitatii protopatice si epicritice:
Cercetatorul englez Head si-a sectionat un nerv tactil si a umarit cum decurge, treptat, refacerea sensibiliatatii paralela cu cea a nervului. El a deosebit 2 categorii de sensibilitate tactila: 1.Protopatica – prima aparuta si grosiera: ei iii corespund senzatiile de durere si cele termice puternice ( mai mari de 45 grade C si mai mici de 10 grade C ), care se localizeaza greu. 2.Epicritica – apare in partea finala a refacerii: se simt diferente termice mici, contactul usor si localizarea se fac cu precizie. Se presupune ca, aceste doua faze reflecta evolutia sensibilitatii tactile in istoria speciei.
Senzatiile termice
Reflecta si ne edifica asupra diferentei dintre temperatura propriului corp ( constanta biologica) si temperatura mediului ambiant sau a obiectelor cu care venim in contact. Permit cunoasterea propietatilor calorice ale obiectelor Se include in mecanismele de termoreglare Stimulii la care rapund sunt dati de temperatura diferita a corpurilor cu care pielea noastra vine in contact Proiectie: lobul parietal In anestezie senzatiile termice sunt primele care dispar si ultimele care reapar.
Receptorii specifici senzatiilor termice sunt:
1. Corpusculii lui Ruffini –pentru cald
2. corpusculii Krause – pentru rece
Diferenta de temperatura care nu genereaza nici o senzatie clara de rece sau de cald se situeaza in zona Zeroului Fiziologic. Acesta nu este un punct valoric absolut, ci o “fasie” cuprinsa intre limitele 20gradeC si 36gradeC. Pragurile absolute inferioare pentru sensibilitatea la cald sunt semnificativ mai scazute decat cele pentru sensibilitatea la rece: 0,2gradeC deviatie de la Zeroul Fiziologic, in primul caz si 0,4gradeC in al doilea (Wash,1949). In interiorul ambelor continuumuri, atat al celui de rece, cat si a celui de cald, fiecare individ poate diferentia un numar mai mare sau mai mic de trepte sau intensitati. Receptorii celor doua submodalitati alor sensibilitatii termice nu sunt egali nici ca numar nici ca repartitie zonala pe suprafata pielii. La om exista in jur de 280 000 de “puncte termice”; dintre acestea doar 30 000 sunt sensibile la caldura, celelalte 250 000 fiind sensibile la rece. Zonele pelii difera foarte mult dupa nivelul sensibilitatii termice: cele mai sensibile se dovedesc a fi zonele din portiunile ventrale interioare si extremitatile.
Fenomene de contrast si paradoxale
In sfera sensibilitatii termice apar fenomene de contrast si paradoxale. 1.Actiunea prealabila cu un stimul de un anumit gen ( cald ), face ca intensitatea stimulului de celalalt gen ( rece ) sa fie supraestimata si invers. 2.Avem de-a face cu inversarea semnelor: atingerea cu un stimul rece provoaca initial o senzatie de arsura, dupa cum contactul cu un stimul foarte fierbinte ( peste 100gradeC ) determina initial o senzatie de rece. Adaptarea in sfera sensibilitatii termice se realizeaza cu o amplitudine relativ mare, dar numai in raport cu intensitatile slabe si medii ale stimulilor. In registrul intensitatilor mari, efecul adaptarii este scazut, ceea ce are un sens adaptativ: organismul uman neprotejat nu poate tolera variatiile prea mari de temperatura ale mediului ambiant si implicit ale obiectelor care vin in atingere directa cu invelisul sau cutanat.
Pentru informatii suplimentare, va recomandam urmatoarele surse bibliografice:
Golu M. “Bazele psihologiei generale” (2004) Cosmovici A. “Psihologie generala” (2005) Zlate M. “Psihologia mecanismelor cognitive” (2006) Popescu-Neveanu P., Zlate M., Cretu Tinca, “Manual de psihologie” (1991)
Fac parte din categoria senzatiilor exteroceptive sau extero-informative, furnizandu-ne informatii despre diferite insusiri ale obiectelor si fenomenelor din lumea externa.
In ordine filogenetica, sensibilitatea cutanata este prima care se constituie Sta la baza inceputului comunicarii informationale a organismelor animale cu lumea externa Din senzoriumul comun de natura cutanata, se vor desprinde, treptat, pe parcursul evolutiei, toate celelalte forme ale exteroceptiei
Pe masura desprinderii si individualizari acestora, se va produce si individualizarea, deci si specializarea in interiorul sensibilitatii cutanate insasi. Acest proces se va desfasura pe 2 planuri corelate: 1. formarea structurilor specifice ale analizatorului cutano-tactil (de la veriga periferica receptoare si pana la reprezentanta corticala integrativa). 2. diversificarea si perfectionarea rezolutiva ( largirea registrului insusirilor obiective perceptibile si cresterea valorii informationale a senzatilor ).
Datele comparative arata ca la om, sensibilitatea cutanata atinge un nivel de dezvoltare net superior fata de nivelul atins de celelalte animale.
Explicatia: sensibilitatea cutanata joaca un rol functional–instrumental in activitatea de munca si cunoastere
Stimulii specifici sub a caror actiune s-au strucurat functile sensibilitati cutanate sunt cei mecano – fizici Senzatiile cutanate reflecta proprietatile legate de materialitatea si substantialitatea obiectelor externe Consistenta ( solid, vascos, lichid ) Duritatea ( pentru corpurile solide ) Substantialitatea (lemn, metal, piatra etc ) Rugozitatea ( aspru, neted ) Greutatea ( intensitatea apasarii ) Temperatura
In interiorul complexului cutanat se diferentiaza 3 grupe principale de senzatii:
1.Tactile
2.Termice
3. Algice (de durere) – propri nu doar pielii ci si altor organe.
Senzatiile tactile
Se produc prin simpla atingere sau prin presiune a unui stimul pe o anumita zona sau un punct al pielii
Excitantul lor este reprezentat de factura suprafetelor obiectelor cu care intram in contact
Permit cunoasterea unor insusiri ale obiectelor de genul : netezimea, asperitatea, duritatea, etc
Impreuna cu senzatiile chinestezice contribuie la perceperea intinderii si formei obiectelor. Activitatea manuala, inclusiv scrierea, fiind imposibila fara ele.
Proiectie corticala: lobul parietal aria somatoestezica I
Sensibilitatea tactila are ca receptori urmatoarele structuri:
1. Corpusculii lui Meissner – situati in structurile superioare, de suprafata, ale pielii (derm) si raspund la atingerea usoara a zonelor lipsite de par.
2. Discurile lui Merkel – situati mai in profunzime si raspund la excitarea prin apasare.
3. Corpusculi lui Paccini - situati in tesutul subcutanat, reactioneaza la o pasare mai puternica, atunci cand survine o deformare a pielii.
4. Terminatile nervoase libere – din derm si epiderm, raspund la atingerea firelor de par de pe suprafata pielii.
Densitatea receptorilor tactili variaza mult intre diferitele segmente ale invelisului cutanat ceea ce face ca senzibilitatea tactila sa varieze.
Pe baza cercetarilor cu metoda stimularii punctiforme M. Frey demonstreaza ca valorile pragurilor absolute inferioare exprimte in gr/mm variaza dupa cum urmeaza: Varful limbii – 2 Varful degetelor de la mana 3 Segmentele poterioare ale degetelor mainii – 5 Portiunea interna a antebratului – 8 Dosul palmei – 12 Gamba piciorului – 15 Zona abdominala – 26 Portiunea externa a antebratului – 35 Linia mediana a pielii spatelui – 48 Zona plantara a calcaiului - 250
Aceeasi variatie se constata si in valorile pragurilor diferentiale (determinate cu esteziometrul compas si exprimate in mm) :
Varful limbii – 1 Varful degetelor maini – 2 Buzele – 4 Palma si dosul degetelor – 6 Frunte, dosul palmei, gatul – 22-36 Piept – 45 Ceafa – 54 Spate si umar – 67, 7 mm Aceste valori au fost insa obtinute prin metoda pasiva, ce exclude posibilitatea de miscare- palpare a obiectelor de catre subiect. Folosirea metodei active (tactul activ) a dus la scaderea pragurilor diferentiale, mai ales in zonele palmare! In concluzie, cand mana este in repaus, ea ne furnizeaza putine informatii. I.P.Pavlov a surprins foarte bine intr-un studiu, rolul motricitatii in realizarea senzatiilor!
Teoria sensibilitatii protopatice si epicritice:
Cercetatorul englez Head si-a sectionat un nerv tactil si a umarit cum decurge, treptat, refacerea sensibiliatatii paralela cu cea a nervului. El a deosebit 2 categorii de sensibilitate tactila: 1.Protopatica – prima aparuta si grosiera: ei iii corespund senzatiile de durere si cele termice puternice ( mai mari de 45 grade C si mai mici de 10 grade C ), care se localizeaza greu. 2.Epicritica – apare in partea finala a refacerii: se simt diferente termice mici, contactul usor si localizarea se fac cu precizie. Se presupune ca, aceste doua faze reflecta evolutia sensibilitatii tactile in istoria speciei.
Senzatiile termice
Reflecta si ne edifica asupra diferentei dintre temperatura propriului corp ( constanta biologica) si temperatura mediului ambiant sau a obiectelor cu care venim in contact. Permit cunoasterea propietatilor calorice ale obiectelor Se include in mecanismele de termoreglare Stimulii la care rapund sunt dati de temperatura diferita a corpurilor cu care pielea noastra vine in contact Proiectie: lobul parietal In anestezie senzatiile termice sunt primele care dispar si ultimele care reapar.
Receptorii specifici senzatiilor termice sunt:
1. Corpusculii lui Ruffini –pentru cald
2. corpusculii Krause – pentru rece
Diferenta de temperatura care nu genereaza nici o senzatie clara de rece sau de cald se situeaza in zona Zeroului Fiziologic. Acesta nu este un punct valoric absolut, ci o “fasie” cuprinsa intre limitele 20gradeC si 36gradeC. Pragurile absolute inferioare pentru sensibilitatea la cald sunt semnificativ mai scazute decat cele pentru sensibilitatea la rece: 0,2gradeC deviatie de la Zeroul Fiziologic, in primul caz si 0,4gradeC in al doilea (Wash,1949). In interiorul ambelor continuumuri, atat al celui de rece, cat si a celui de cald, fiecare individ poate diferentia un numar mai mare sau mai mic de trepte sau intensitati. Receptorii celor doua submodalitati alor sensibilitatii termice nu sunt egali nici ca numar nici ca repartitie zonala pe suprafata pielii. La om exista in jur de 280 000 de “puncte termice”; dintre acestea doar 30 000 sunt sensibile la caldura, celelalte 250 000 fiind sensibile la rece. Zonele pelii difera foarte mult dupa nivelul sensibilitatii termice: cele mai sensibile se dovedesc a fi zonele din portiunile ventrale interioare si extremitatile.
Fenomene de contrast si paradoxale
In sfera sensibilitatii termice apar fenomene de contrast si paradoxale. 1.Actiunea prealabila cu un stimul de un anumit gen ( cald ), face ca intensitatea stimulului de celalalt gen ( rece ) sa fie supraestimata si invers. 2.Avem de-a face cu inversarea semnelor: atingerea cu un stimul rece provoaca initial o senzatie de arsura, dupa cum contactul cu un stimul foarte fierbinte ( peste 100gradeC ) determina initial o senzatie de rece. Adaptarea in sfera sensibilitatii termice se realizeaza cu o amplitudine relativ mare, dar numai in raport cu intensitatile slabe si medii ale stimulilor. In registrul intensitatilor mari, efecul adaptarii este scazut, ceea ce are un sens adaptativ: organismul uman neprotejat nu poate tolera variatiile prea mari de temperatura ale mediului ambiant si implicit ale obiectelor care vin in atingere directa cu invelisul sau cutanat.
Pentru informatii suplimentare, va recomandam urmatoarele surse bibliografice:
Golu M. “Bazele psihologiei generale” (2004) Cosmovici A. “Psihologie generala” (2005) Zlate M. “Psihologia mecanismelor cognitive” (2006) Popescu-Neveanu P., Zlate M., Cretu Tinca, “Manual de psihologie” (1991)
Related Documents
Senzatiile Cutanate 207 - Great
June 2020 5
207
November 2019 52
207
November 2019 47
207
May 2020 38
207
May 2020 25
207
October 2019 41More Documents from ""
Senzatiile Cutanate 207 - Great
June 2020 5
Mecanisme Cognitive Procesarea Vizuala 2008 (1)
June 2020 9
Gorunul Lucian Blaga
August 2019 30
