Se Poate întampla Ca în Familie Să Mă Aflu Undeva La.docx

Se poate întampla ca în familie să mă aflu undeva la „nevoile de stimă”, iar la serviciu, să fiu undeva la „nevoile sociale”. Coexistența a două nivele în două medii diferite e ceva uzual. De exemplu, când schimbăm serviciul, “intrarea” în noul mediu se face, de obicei, între nivelul de siguranță și cel social, în timp ce în mediul familial ne putem poziționa fără probleme pe nivelul de auto-împlinire. În prima zi de muncă simțim câteva perechi de ochi în ceafă, nu înțelegem nimic din acronimele folosite și în general ne simțim siguri, ca o oaie între lupi. Trebuie să treacă câteva zile, pentru unii săptămâni, ca să ne dăm seama că (aproape) nimeni nu are nimic cu noi și să începem să ieșim la cafea și să intrăm în discuțiile despre noile idei neaplicabile ale managerului X sau despre atitudinea necooperantă a unui departament “inamic” care oricum nu face nimic. Mai mult, dependențele între cele 3 medii complică lucrurile. Un anumit context în familie, de exemplu, poate să influențeze nivelul nevoilor pe care mă poziționez la serviciu. Dacă avem probleme mari în familie, legate de „nevoile de siguranță”, se poate întampla ca „nevoile sociale” să fie mai pregnante la serviciu. Dacă la serviciu „nevoile de stimă” suferă, o nevoie de compensare la acest nivel pe celelalte 2 laturi ale piramidei (familia și prietenii) va fi foarte probabilă.

Există și cazuri în care unul dintre cele 3 medii să fie foarte slab reprezentat. Mental însă ele există reprezentate și lipsa unui mediu din cele 3 (familie, profesional și prieteni), influențează jocul. Câte exemple celebre nu avem în care „nevoia de auto-împlinire” în mediul profesional a venit ca un rezultat al unei slabe reprezentări a mediului familial? Interdependențele sunt mult mai variate, însă cu certitudine există și acest lucru nu poate decât să ne facă să ne întrebăm: „Triunghi sau Piramidă?” Articol preluat de pe pmcommunity.ro

Marile idealuri comune pot salva Romania Motto: ”Daca am face toate lucrurile de care suntem capabili ne-am uimi si pe noi insine.” (T.A.Edison)

Discutand cu prieteni, parinti, profesori despre ceea ce se intampla in invatamant, atatea reforme, atatea materii care nu mai sunt utile azi, m-am gandit sa va intreb cum vi s-ar parea daca in gimnaziu s-ar introduce ca disciplina de studiu „Arta succesului personal si social”.

Eu cred ca merita copiii nostri sa fie pregatiti in acest sens adica sa fie pregatiti pentru intrarea in viata la 16 ani. Am lansat o idee pentru a fi dezbatuta pe toate forumurile de socializare. Astept pareri argumentate pro si contra. Am primit mesaje si telefoane de incurajare, am primit critici. Ultima critica primita m-a determinat sa va spun ca nu sunt un Donald Trump ori un autor motivational precum Zig Ziglar, John Maxwell, Anthony Robins, etc.

Eu ma gandisem ca in clasele a VIII-a si a IX-a sa se predea o noua materie, care sa-i pregateasca pe tineri pentru viata si o numisem “Arta succesului personal si social”. Primind multe raspunsuri la aceasta propunere miam dat seama ca multi au pus acest nou obiect de studiu “Arta succesului personal si social” in relatie cu propriile expectante. Au fost desigur si mesaje de la persoane care au inteles foarte bine la ce ma refer.

Proiectul Legii Educatiei Nationale, in noua formula prevede: invatamantul obligator va incepe la 6 ani si se va sfarsi la 16 ani, varsta la care tinerii se vor putea angaja, cum se intampla in unele tari UE.

Lucrez cu copii si adolescenti, ii observ zi de zi si, constat ca nu sunt pregatiti pentru intrarea in viata. Societatea, scoala, familia au datoria morala sa-i pregateasca pentru viata; tocmai de aceea eu propun sa se introduca studiul acestui nou obiect de studiu in clasele a VIII-a si a IX-a.

Noi, cei care am crescut in Romania, am fost educati ca suntem egali, ca avem drepturi egale, realitatea, insa, ne arata o alta fateta .Nu suntem egali nici fizic, nici psihic, nici socio-economic. Descurajarea, delasarea, suferinta si revolta celor defavorizati vin tocmai din aceste inegalitati, pe care nu le constientizam, mai ales la 16 ani, insa, le simtim din plin efectele.

Este o datorie morala sa pregatim pentru viata elevii de 14-16 ani? Eu cred ca da. Cunoasterea o dobandim invatand . Nu poti avea o viata buna fara sa inveti , nici fara munca nu se poate. Evident nu toti copiii vor ajunge sa lucreze intr-o multinationala sau intr-o banca. Nu toti copiii vor ajunge inventatori precum Edison, care, desi avea numai trei clase , ne-a lasat becul electric, sistemul telegrafic duplex, etc. Edison, inventatorul autodidact, a introdus in lumea industriei notiunea Cred ca si noi putem introduce o noua materie de studiu.

de

productie

de

serie.

Visele se implinesc actionand

Viata ne poate sfarama visele lovindu-ne de tarmurile stancoase ale realitatii.

Ce putem face? Sa renuntam la visele noastre? Nu, nu cred ca ar fi bine. Sa visam mai departe, sperand ca visele se vor implini de la sine? Nerealist. Visele nu se implinesc visand. Visele se implinesc actionand . Cam asta incerc eu ,aici si acum , incerc sa formez un grup de discutii,care sa ma ajute sa animam in sufletul si mintea romanilor un ideal Sa ne pregatim adolescentii pentru viata.

Dupa ce am avansat ideea introducerii unui nou obiect de studiu Arta succesului personal si social, din raspunsurile primite am inteles ca e necesar sa precizez urmatoarele: succesul are nuante si trepte ca si saracia de altfel. Actionand pentru implinirea unui ideal fiinta se anima, omul incepe sa caute solutii, sa interactioneze.

Lipsa unui ideal conduce la ruina ,iar pentru a constata acest trist adevar va propun doar sa priviti in jur. Idealuri individuale avem fiecare dintre noi, unii ni le atingem, altii nu . Idealuri comune mai avem oare? Vremurile se schimba, oamenii se schimba, iar aceasta schimbare ne-a adus instrainare sau grupare pe mici (F MARI) interese personale.

Poate fi pregatirea adolescentilor pentru viata un ideal mobilizator si colectiv? Putem trezi in fiecare parinte, in fiecare educator, in fiecare politician idealul sa ne pregatim tinerii pentru viata reala, incurajand munca, studiul si creativitatea? “Ideile mari au nevoie de dezvoltare.” (Scott Thorpe)

Am o potentiala solutie pentru pregatirea adolescentilor pentru intrarea in viata - introducerea ca disciplina de studiu Arta succesului personal si social ,in gimnaziu -si ma confrunt cu cateva mici probleme- solutia mea nu functioneaza si multi cred ca este o prostie. Dar nu-mi fac griji. Marile realizari se obtin rareori din prima incercare. Este limpede ca trebuie sa lucrez mult la ideea mea pana cand va deveni robusta.

La romani spiritul civic este o pasare rara.

Spiritul civic ar trebui declarat bogatie nationala, dar e la indemana oricui asa ca nu e interesant, nici sexi, nici de import de peste ocean.

Am sperat in sprijinul carismaticei Teo Trandafir si inca mai sper precum fratii Wright dupa primul lor zbor reusit. Ideea lor a schimbat lumea in care traiau, dar pana cand cineva a fost interesat de ideea lor au trecut mai multi ani.

Sper de asemeni in sprijinul Altetei Sale Regale- Principele Radu, sper in sprijinul fiecarui parinte si educator din Romania.

Sper in sprijinul Bisericii Ortodoxe Romane si in sprijinul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Sper! “Este mult mai usor sa fii critic decat sa fii corect.” (Benjamin Disraeli)

Noi, oamenii, suntem creatori. Lumea este creatia oamenilor , a tuturor oamenilor. Aceasta lume este aspectul ei fizic . Aspectul moral? S-a pierdut odata cu valorile fundamentale. In marea majoritate, oamenii asteapta sa primeasca, asteapta ca cineva sa le rezolve problemele. Cat timp fiinta romaneasca nu va fi animata de un mare ideal comun, nu se va schimba nimic in bine in aceasta tara. Ne-am obisnuit sa criticam actiunile celorlalti. Dar ce fac oamenii in afara de a critica si a carcoti? Critica constructiva este necesara, dar aceasta nu exista la noi.

Cautam vinovati si mereu ii invinovatim pe altii de ceea ce ni se intampla, este cel mai la indemana. Poate ca ar fi momentul sa ne asumam responsabilitatea pentru lipsa noastra de implicare, pentru tendinta noastra de a lasa in seama altuia sa se ocupe de problemele romanilor si a tarii. Poate ca a venit vremea sa ne asumam lipsa de simt civic si lipsa de educatie . Prin lipsa de educatie nu ma refer la instruire, ci la faptul ca marele merit al educatiei nu este stiinta ci ACTIUNEA.

Educatia este solutia necesara pentru a face fata oricarei situatii de viata. In tara domneste indiferenta cetateanului pentru tot ce nu este bun personal, dar emitem pretentii ca altii sa fie corecti si sa le pese de noi .” Legile oglinzii” functioneaza in aceasta lume si reflecta exact ceea ce punem in fata „ oglinzii”. E necesar sa ne aplecam cu responsabilitate asupra noastra si sa ne schimbam atitudinea.”Omul va lupta mai bine pentru interesele sale decat pentru drepturile sale” - spunea Napoleon Bonaparte.

Putem face din EDUCATIE un interes comun sau cel putin asa cred.

Romani faceti din interesul vostru un mare ideal comun si luptati pentru el impreuna si alaturi de ceilalti daca va doriti o alta Romanie.