Referat Semiologie.docx

Referat semiologie Sindromul febril

INTRODUCERE 1

Febra este este o reacţie de apărare nespecifică a organismului declanşată de factori exogeni şi endogeni, denumiţi pirogeni, care induc creşterea t°C interne peste valorile normale. Asocierea febrei cu alte simptome (cefalee, astenie, apatie, etc.) poartă numele de sindrom febril. Omul fiind homeoterm are o temperatură constantă care oscilează în jur de 37 C. Temperatura variază în funcţie de locul unde este măsurată. Astfel temperatura rectală, considerată a reprezenta temperatura centrală este cu 0,5-1°C mai ridicată decât temperatura axilară care reprezintă temperatura periferică. Cele mai reprezentative valori sunt: temperatura rectală 37,5°C; temperatura bucală 37°C; temperatura axilară 36,5°C.Temperatura centrală a corpului uman prezintă un ritm circadian, cu valori minime între orele 4-6 dimineaţa (36,4° C rectal) şi valori maxime (37,4°C seara) în jurul orei 18:00. De regulă temperatura se masoară de 2 ori pe zi, dimineaţa si seara, la orele la care se ating temperaturile extreme. Mecanismul de producere a febrei Centri termoreglatori sunt localizaţi la nivel hipotalamic: hipotalamusul anterior care reglează termoliza (pierderea de căldură) şi hipotalamusul posterior (“centru frisonului”) care reglează termogeneza (producerea de căldură).Conexiunile dintre cele 2 grupuri de neuroni se realizează prin intermediul unor mediatori chimici: serotonina şi catecolaminele.Centrii hipotalamici ai termoreglării primesc informaţii de la nivelul pielii (termoreceptorii cutanaţi diferenţiaţi pentru cald şi rece), de la nivelul mediului intern (termoreceptorii centrali stimulaţi de modificările temperaturii centrale). Căile eferente sunt asigurate pe cale nervoasă sau a glandelor endocrine.Calea nervoasă este reprezentată de sistemul nervos vegetativ care prin intermediul acetilcolinei, controlează activitatea glandelor sudoripare iar prin acţiunea exercitată asupra calibrului vaselor, redistribuţia sângelui, deci transportul de căldură.Glandele endocrine (tiroida, hipofiza,suprarenalele) intervin în anumite situaţii cum ar fi expunerea la frig determinând creşterea termogenezei. Termogeneza se realizează prin intensificarea proceselor metabolice: creşterea tonusului musculaturii striate şi prin frison. Termoliza se realizează prin pierderea de căldură la suprafaţa corpului prin următoarele procese fizice: radiaţie, convecţie, conductibilitate, evaporare. Mecanismele fiziologice cu rol important în termoliză sunt reprezentate de vasodilataţia periferică şi secreţia glandelor sudoripare respectiv transpiraţia. Cauza apariţiei febrei rezidă în ruperea echilibrului între termoliză şi termogeneză în favoarea celei din urmă, ca urmare a intervenţiei unor stimuli: bacterii sau endotoxinele acestora, viruşi, micelii, reacţii Ag/Ac, substanţe hormonale, medicamente. Aceşti stimuli numiţi pirogeni exogeni, nu acţionează direct pe centrii termoreglării, ei sunt fagocitaţi de leucocitele circulante sau de macrofagele tisulare.Fagocitoza pirogenilor exogeni are ca efect stimularea metabolică a acestor fagocite şi prin intermediul activării sintezei de ARN-mesager şi de proteine se eliberează în circulaţie un pirogen endogen (pirogen leucocitar).Pirogenul endogen acţionează la nivelul neuronilor termosensibili din hipotalamusul posterior determinând sinteza unor monoamine (serotonină, noradrenalină) şi a unor prostaglandine din grupa E. Aceste prostaglandine acţionează ca transmiţători centrali în iniţierea febrei.Febra mai poate fi produsă prin procese de termogeneză exagerată, secundară unei activităţi musculare intense (criză de convulsii, tahicardie paroxistică), unei tulburări metabolice (febră de deshidratare), unor reacţii 2

postmedicamentoase, unor boli neurologice care afectează centrul termoreglării (hemoragii, tumori, neuroinfecţii), hipertiroidie.Există şi cazuri în care febra este de cauză necunoscută.

Perioadele de evoluţie a febrei:  de instalare (stadium incrementi), de creştere, prin termogeneză;  de stare când atinge valoarea maximă (stadium fastigium);  de scadere pâna la temperatura normală (stadium decrementi), prin termoliză, brutală (în crisis) sau progresivă (in lisis). Odată cu scăderea temperaturii apar vasodilataţia si hipersudoraţia cutanată, ceea ce conduce la instalarea noului “reset”, la temperatura normală de 37ºC. Clasificare a)După cauze: Febra infecţioasă în infecţii locale şi sistemice Febra neinfecţioasă toxice endogene (febra de resorbţie) din necroze tisulare, hemoliză, hematoame; toxice exogene -inhalate (ex, gaze iritative), ingerate (ex, alimente, medicamente)perfuzii; imunologice-alergii, boli autoimune în episoadele de exacerbare (ex, LES, artrită reumatoidă); neoplazice-leucemii, carcinoame; neurogene (febra de tip central) -traumatisme craniene, hemoragii şi tumori cerebrale, insolaţie; psihice-şocuri emoţionale, psihoze; endocrine-hipertiroidism; metabolice-deshidratare, acidoză; febra factitia-febra falsă (simulată); b)După gradul de febră (tC axilară): subfebrilitate: 37-38C; febră moderată: 38-39C; febră înaltă: 39- 41C; hiperpirexie: > 41C; În funcţie de natura agentului etiologic, de calea de pătrundere şi de reactivitatea organismului, curba termică prezintă particularităţi distincte care sunt de o deosebită importanţă practică pentru clinician. a)Febra continuă(Febris continua continens) -la 38-39-40°C şi menţinându-se astfel fără a coborâ decât foarte puţin şi trecător, în oscilaţii mici, de aceea denumită şi "febra în platou". Este 3

caracteristică în: pneumonia acută pneumococică, perioada de stare a febrelor tifoide şi paratifoide, erizipel, TBC formă miliară etc. b)Febra intermitentă - cu oscilaţii mari astfel că în cursul aceleeasi zile urcă până la 39-40°C coborând apoi la 37°C şi chiar sub, constituind astfel accese febrile care încep deseori cu frison, se însoţesc de transpiraţii şi se termină cu o stare euforică de bine (temperatura este normală dimineaţa şi creşte după amiază-febra septică). Apare în: malarie, septicemie, supuratii pulmonare, angiocolită, infecţii urinare etc. c)Febra remitentă(Febris continua remittens) - caracterizată ca şi febra intermitentă prin oscilaţii diurne, dar mai mici (variază cu 1-2°C) şi nu ajunge la 37°C. Apare în: TBC pulmonară gravă, boli virale, boală de sânge (temperatura scade în fiecare zi dar niciodată la temperatura normală). d)Febra recurentă - caracterizată prin perioade cu debut brusc şi evoluţie în platou cu evoluţie de 4-5-6 zile întrerupte de perioade de apirexie de mai multe zile. Apare în: infecţia spirochetozică, leptospiră, infecţie urinară, infecţie biliară, limfom malign Hodgkin etc (febra ce apare la intervale de timp ce ţin de dezvoltarea ciclică a paraziţilor care o determină). e)Febra ondulantă - desfăşurându-se în cicluri ca şi febra recurentă dar cu debut şi sfârşit lent nu brusc. Apare în limfom malign Hodgkin, bruceloză. f)Febra difazică - după un episod febril de mai multe zile apare o perioadă de apirexie de câteva zile sau chiar săptămâni urmată apoi de un al doilea episod febril. Caracterizează o infecţie ce se desfăşoară în doi timpi sau este urmată de o complicaţie: pneumonie urmată de o pleurezie, otită urmată de o mastoidită, rinită urmată de o sinuzită etc. g)Febra de tip invers - în care vârful termic apare dimineaţa şi nu după amiază ca de obicei. Apare în TBC pulmonar grav, avansat, infecţie cavitară închisă sau cu drenaj insuficient, supuraţie viscerală profundă etc. h)Febra neregulată - anarhică, nu se încadrează în nici un tip de febră. Apare în: endocardită septică subacută sau acută, inflamaţie supurativă cu descărcări toxice sau microbiene anarhice, boală de sânge sau de sistem etc, Aspectul general al bolnavului  dacă pacientul este vioi, febra poate semnifica o infecţie virală banală  dacă pacientul este apatic, hipoton, febra prelungită poate semnifica o infecţie severă ceea ce impune efectuarea unor investigaţii suplimentare în special examen otic şi puncţia lombară Faciesul poate fi toxic, ceea ce sugerează o infecţie gravă, peritoneal - sugerează un sindrom peritoneal, rash-ul în fluture sugerează lupusul eritematos sistemic, palid, gălbui sugerează o infecţie de tract urinar. Tegumentele pot fi palide (anemii hemolitice, boli maligne, boli inflamatorii cronice), icterice - hepatită, endocardită, cu erupţii cutanate (bolile eruptive-rujeolă, rubeolă, scarlatină), pot fi prezente hemoragii cutanate (în leucemii, meningococcemie, CID). 4

Sistemul ganglionar superficial - adenopatia loco-regională este întâlnită în procesele infecţioase sau tumorale, adenopatia generalizată este întâlnită leucemii, boala Hodgkin, boli cronice inflamatorii. Adenopatiile dureroase sugerează o boală inflamatorie, iar cele nedureroase sugerează o boală malignă sau tuberculoză. Alte modificări ce pot fi întâlnite la nivelul altor aparate şi sisteme sunt reprezentate de: Semne neurologice de focar; Dureri lombare, disurie, polakiurie, hematurie în infecţiile de tract urinar; Semne meningiene în meningite; Dispnee sau polipnee în pneumonie, laringite; Hepatomegalie, splenomegalie în hepatite, mononucleoză, hemopatii maligne, infecţii parazitare; Rinoree purulentă, obstrucţie nazală; Artrită; Otoree. Semne asociate sindromului febril:  cefaleea: frontală în febra tifoidă, fronto-occipitală în gripă, occipitală în meningită, parieto-temporală în boala Horton;  frisonul poate orienta spre: pneumonie francă lombară, infecţii streptococice, osteomielită, leptospiroze, tularemie, gripă, neoplazii suprainfectate. Frisoane repetate se întâlnesc în: pielonefrită, angiocolită;  transpiraţiile abundente orientează spre bruceloză;  artralgiile orientează spre: bruceloză, hepatită virală, rubeolă;  mialgiile orientează spre: enteroviroze, leptospiroze;  curbatura orientează spre: gripă, colagenoze, sindroame paraneoplazice;

CONCLUZII Febra este un element semiologic important, ce atrage atenţia asupra afectarii stării de sănătate; Febra debutează din cauza apariţiei unor modificări in mecanismul nervos central de reglare a temperaturii corpului; Febra reprezintă linia de apărare a corpului împotriva bolii; Febra le creează bacteriilor și virusurilor un mediu nefavorabil, care nu le permite să se înmulțească.

5

Bibliografie www.sfatulmedicului.ro www.ceseintampladoctore.ro http://pathophysiology.umft.ro Fiziopatologie generală;Sorina Honţaru,Mihail Man,Cristina Stocheci,Editura Trialog,Piteşti,2010

6