RECOLTAREA ŞI CONDIŢIONAREA LEGUMELOR
Recoltarea este operaţiunea care marchează trecerea legumelor din sfera producţiei în cea a circulaţiei şi consumului.
Recoltarea legumelor cuprinde două aspecte principale şi anume:
organizarea recoltării;
tehnologia de recoltare. Tehnologia recoltării se referă la:
Stabilirea gradului de maturare la care trebuie făcută recoltarea, în funcţie de destinaţia producţiei şi anumite caracteristici ale acesteia, cum ar fi capacitatea de a-şi desăvârşi maturarea după recoltare;
Momentul optim de executare a recoltării;
Tehnica de recoltare
Gradul de maturare constituie o anumită etapă în procesul creşterii şi maturării la care legumele întrunesc anumite proprietăţi ca: mărime, culoare, frăgezime, conţinut în apă, zaharuri, aciditate etc.
În funcţie de specificul creşterii şi dezvoltării fiecărei specii legumicole şi de destinaţia producţiei se utiliează următoarele noţiuni legate de gradul de maturare:
maturitatea fiziologică este dată de momentul când seminţele ajung la mărimea caracteristică şi sunt apte să germineze dacă sunt puse în condiţii optime de umiditate şi căldură;
maturitatea de consum corespunde momentului în care părţile comestibile ale legumelor au dobândit însuşirile caracteristice speciei şi soiului (mărime, formă, culoare, gust, aromă etc.), însuşiri care permit folosirea lor imediată.
Această noţiune se utilizează pentru legumele de la care se consumă părţile vegetative (salată, spanac, morcov, pătrunjel etc.) dar se poate folosi şi pentru cele de la care se utilizează fructele înainte de atingerea maturităţii fiziologice (castraveţi, dovlecei, mazăre etc.);
maturitatea comercială este maturitatea în cadrul căreia sunt întrunite caracteristicile cerute de beneficiari şi este condiţionată de scopul pentru care legumele se comercializează.
Pentru unele legume ca tomatele pentru export, pepenii galbeni destinaţi păstrării etc., aceasta corespunde cu stadiul de pârgă.
maturitatea tehnică sau industrială corespunde cu faza în care legumele întrunesc însuşirile cerute de unele operaţiuni tehnologice cum ar fi: păstrarea în stare proaspătă (ceapă, usturoi, etc.), diferite forme de prelucrare (pastă, bulion, conserve sterilizate, produse deshidratate, murate etc.).
La această maturitate legumele se găsesc în diferite grade ale maturării în funcţie de destinaţie (supramaturare, coacere deplină, pârgă, inflorescenţă complet formată, maximum de creştere vegetativă etc.).
În funcţie de specificul plantelor legumicole recoltarea se face selectiv sau integral.
Recoltarea selectivă se face prin mai multe treceri, pe măsură ce produsele legumicole ajung la maturitatea comercială (tomate, ardei, castraveţi, pepeni, dovlecei, fasole de grădină etc.). Intervalul dintre două recoltări diferă în funcţie de specie, faza de dezvoltare a plantei, tehnologia de cultură, condiţiile de mediu etc.
Recoltarea integrală la o singură trecere, se face culegând toate produsele existente în momentul recoltării. Apariţia simultană a producţiei este un caracter transmis genetic la tomate, ardei, pătlăgele vinete, fasole, mazăre etc., la care s-au creat soiuri şi hibrizi cu maturare grupată în proporţie de peste 85% şi o bună rezistenţă la loviri, şocuri, vibraţii etc
2. Condiţionarea produselor legumicole
Prin condiţionare se înţelege totalitatea operaţiilor de sortare, calibrare, periere, spălare, ceruire etc. cu ajutorul cărora produsele recoltate sunt aduse să îndeplinească condiţiile tehnice de calitate şi prezentare prevăzute în STAS, nomă internă, caiet de sarcini.
Presortarea este o operaţie care se efectuează după recoltare şi consă în eliminarea din masa produselor a exemplarelor evident necorespunzătoare calitativ, a resturilor de tulpini, bulgări de pământ etc
Sortarea este operaţia de condiţionare a produselor legumicole prin care se urmăreşte ca acestea să corespundă condiţiilor de calitate precizate în STAS, caiete de sarcini sau note de comandă.
Prin sortare se elimină din masa produselor exemplarele foarte mici, cele cu maturare complet diferită faţă de celelalte produse, exemplarele bolnave, vătămate, crăpate etc.
Sortarea selectivă se face manual, prin alegerea produselor cu defecte din masa produselor supuse sortării sau se pot folosi în acest scop dispozitive cu celulă fotoelectrică care analizează intensitatea coloraţiei. Aceste dispozitive se reglează pentru diferite nuanţe şi intensităţi de culoare cu ajutorul unei fise-program a filtrelor de culoare şi a fundalelor de reflecţie.
Sortarea în masă generală se execută tot manual şi se face prin examinarea tuturor exemplarelor şi aşezarea lor într-unul din ambalajele aşezate în jurul muncitorului. Sortarea în masă generală trebuie făcută pe mese de sortare pe care se aşază produsele care vor fi sortate şi lăzile goale în care se va face gruparea produselor pe mărimi, formă, culoare etc., realizându-se concomitent sortarea şi calibrarea produselor.
Calibrarea este operaţia prin care produsele sunt grupate după formă, mărime, greutate etc., conform prevederilor din actele normative. De obicei, calibrarea se face concomitent cu sortarea produselor sau după aceasta.
Perierea este operaţiunea complementară a procesului de condiţionare, care se aplică unor specii legumicole ca: tomatele, cartofii etc. Are ca scop înlăturarea şi curăţirea de praf şi o parte din reziduurile de substanţe chimice care se găsesc pe aceste produse
Spălarea legumelor se face cu maşini speciale de spălat şi are drept scop îndepărtarea totală a pământului de pe produsele legumicole şi a substanţelor fitosanitare, care se găsesc pe acestea. În acest scop, în ţara noastră, s-a realizat maşina de spălat rădăcinoase MSR care realizează spălarea legumelor într-un tambur rotativ, urmată de o spălare suplimentară cu jet de apă pe un transportor cu vergele.
Ceruirea este o altă lucrare care se aplică la unele legume şi se face cu emulsii de ceară sau parafină, având drept scop prelungirea perioadei de păstrare a însuşirilor calitative.
Legarea în snopi, funii, legături este operaţia de condiţionare şi ambalare specifică legumelor verdeţuri, sparanghelului, legumelor condimentare etc. Operaţiunea se execută manual şi constă în formarea unor legături de 4, 6, 10 sau 12 plante, frunze, peţioluri etc., care se leagă cu banderole din masă plastică sau alte materiale de le
Ambalarea produselor legumicole este operaţia de finalizare a fluxului tehnologic de condiţionare şi are ca scop protejarea produselor în timpul transportului, favorizarea unei manipulări mai uşoare a produselor, iar din punct de vedere comercial, o prezentare atrăgătoare. În funcţie de destinaţie produsele legumicole se ambalează în: ambalaje de manipulare, transport şi depozitare şi ambalaje de desfacere.