Primele Elemente De Arta

Costinkara

Primele elemente de arta crestina Începuturile artei creştine Arta creştină timpurie din vremea persecuţiei romane era extrem de circumspectă faţă de redările plastice, iar obiectele iconice utilizate, peştele sau păunul, de exemplu, aveau o funcţie strict simbolică. Reprezentarea paleocreştină s-a dezvoltat într-un imperiu care aproape că nu a cunoscut antiiudaismul[6], fiind tolerant atât pe plan social cât şi religios. Treptat, se pune din ce în ce mai acut problema operării unei distincţii clare între ecclesia şi sinagogé, pe un fundal de confuzii doctrinare dar şi de vădită rivalitate. Reprezentările iconografice, din ce în mai caracteristice pentru arta creştină, vizau cu prioritate ilustrarea textelor sacre, şi ca modalitate comodă de popularizare. Ilustrarea lor face parte, într-un fel, şi dintr-un demers exegetic, pentru că se urmărea o ”traducere”, o explicitare a respectivelor texte. În acest context intervine, absolut firesc, o raportare la sursele Vechiului Testament, deci la tradiţia iudaică. Treptat, arta reprezentativă s-a structurat, semantic, ca lectură dirijată a evangheliilor ca reflex al dezbaterilor teologice şi clişeelor populare, presupunând: detaşarea de iudaism, justificarea războaielor sfinte, lupta împotriva ereziilor, universalizarea creştinismului. Autorii diverselor artefacte operau în conformitate cu prescripţiile canonului oficial, practicând stereotipia. Din momentul în care era probată şi acceptată, imaginea era preluată, conservată în tipare cvasiidentice, cu unele detalii care adaptau mesajul la particularităţile zonale, la noile strategii teologice etc. Simbolul, fabula, alegoria se pliau pe teologia oficială pentru interpretarea dirijată a Bibliei, dar şi pe gândirea artistică a vremii. Rolul unei astfel de arte era cu precădere acela de a forma cultura săracilor. Ea trebuia să exprime identitatea religioasă, dar şi pe cea etnică a unei colectivităţi.

Aspecte ale ”problemei iudaice” în arta creştină a Europei

Arta bizantină se limitează în general la identificarea evreului, proces care însă nu presupune conotaţii infamante. Preocupările de identificare sunt ecoul unor dispute teologale [

Costinkara

purtate între părinţii bisericii şi rabbini şi chiar a unor pamflete ce datau din secolul al II-lea. Deoarece încercarea elitei teologice de a-i discredita pe evrei nu coincidea cu statutul lor socioeconomic din Bizanţ, aprecierile defavorabile nu au constituit o bază pentru delimitare, respectiv identificare. În Bizanţ nu sunt impuse semnele distinctive infamante, aşa cum nu se înregistrează nici devastări de sinagogi, expulzări sau pogromuri. În întreaga iconografie bizantină acele tefilim (două cutiuţe cubice de piele neagră, la care sunt ataşate, după prescripţiile tradiţionale, curele de piele numite reţios, care se purtau pe frunte şi pe braţul stâng în timpul slujbei de dimineaţă, în zilele de lucru), gluga cu ţitoth (ciucurii de la cele patru colţuri ale tales-ului, mantaua de rugăciune) apar ca semne pregnante de identificare religioasă. Arta Bizanţului foloseşte aşadar semnul de identificare iudaică conotat religios, cea medievală vest-europeană caricatural- infamant. Acest aspect desparte cele două arii culturale în privinţa receptării alterităţii evreieşti. André Grabar subliniază, ca o particularitate a iconografiei bizantine, faptul că evreul are o fizionomie accentuat semitic-siriană[7]. Această remarcă este valabilă şi pentru iconografia românească, rusească şi sârbească: Maria, Iisus, îngerii, apostolii, martirii, sfinţii părinţi, toţi sunt ilustraţi în acest mod. În vest se impune cu timpul o reprezentare caricaturizată şi hipercaricaturizată: nasul coroiat, barba ascuţită, ochiul uşor oblic şi cu tendinţă exoftalmică, o vizibilă rouelle. Se ajunge practic la o manipulare estetică a individului, care este integrat unor stereotipii fizionomice, alături de altele cromatice, cu efect propagandistic antisemit. Clişeele, adversitatea cultivată în mod deliberat şi care ajunge să constituie o veritabilă politică ecclesiastică, acţionează practic anamorfotic, contorsionând, până la a le face irecognoscibile, trăsăturile. Din perspectiva fizionomiei, evreul iconografiei răsăritene aparţine tipului semitic general: faţa măslinie, părul creţ, tuns scurt, ochii mari negri; nu poartă semne particulare ale răului. Lipsa elementelor antiiudaice se explică în bună parte şi printr-o estetică a identităţii fundamentată pe o preluare de motive verificate, canonizate, cu un mesaj bine structurat, iar aceste motive bizantine nu erau caricatural-infamante. Referirea la textul vetero-testamentar se face aşadar sub acţiunea coercitivă a canonului artistico-religios, impunându-se un mod de tratare consacrat, care face ca posibilităţile de imixtiune, de inovaţie să fie foarte reduse, cvasiinexistente. Astfel stând lucrurile, clişeele antiiudaice s-au strecurat mai greu, funcţionând o cenzură generată de prestigiul unei tradiţii tolerante, fără ca acel parti pris creştin să intervină în mod decisiv şi să determine o tratare în registru negativ. În Evul Mediu, imaginea s-a dovedit a fi de regulă aservită cuvântului în (răs)tălmăcirea Evangheliei. Nu se poate totuşi formula o acuză generală la adresa artei medievale în privinţa atitudinii faţă de evrei, întrucât, alături de nenumărate producţii ostile, s-au remarcat şi creaţii [

Costinkara

nemarcate de iudeofobie, vădind un caracter just, obiectiv. Dar este incontestabil că ostilitatea prevalează. Arta plastică a contribuit la transformarea disputei teologale în adversitate interumană, vehiculând şi sfârşind prin a impune clişee. Ideea unei manipulări, ideologizări colective prin imagine s-a dovedit a fi o armă deosebit de eficientă. Simboluri animale si vegetale Agnus Dei (Mielul Domnului, Mielul bland): simbol al nevinovatiei si rabdarii lui Isus (Isaia 53,7, Ioan 1,29,36, Petru 1,19). Porumbel (Sf.Spirit): reprezentarile Bunei Vestiri, Botezului, Rusaliilor, incoronarii Sf.Maria. Pasarea Phoenix: simbolul autosacrificarii si invierii lui Isus. Pelican (pasare despre care in vechime se credea ca-si zmulge penele de pe piept, spre a-si hrani puii cu propriul sange): simbolul sacrificiului lui Isus si simbolul Comuniunii (sacrament catolic). Inorogul (faptura fabuloasa): simbolul Fiului incarnat si al Bunei Vestiri. Cei 4 Evanghelisti: Vulturul (ridicarea la cer a lui Ioan) Unicornul simbolul divin Biblia ofera si o explicatie la intrebarea de ce unicornul nu a fost vazut de atit timp. In timpul potopului care a zguduit lumea timp de 40 de zile si 40 de nopti, Noe a luat doua din fiecare specie de animale pentru a le proteja; dar unicornii nu s-au aflat printre acestea. O anecdota evreiasca mentioneaza ca, initial, inorogii s-au aflat in arca, dar ca aveau nevoie de atit de mult spatiu si necesitau o atentie deosebita incit Noe i-a aruncat in apa. Acestia fie s-au inecat fie au reusit sa se salveze si inca supravietuiesc undeva in lume, sau, asa cum cred unii, a evoluat in narval sau unicornul polar, o balena cu corn. In Vechiul Testament exista sapte referiri clare la unicorn, iar Talmudul de asemenea face referiri similare despre el. In mitologia evreiasca se spu ICHTUS - Semnul pestelui Ce semnificatie are? Simbolul pestelui este cel mai timpuriu dintre simbolurile crestine si a fost cea mai utilizata reprezentare a lui Iisus Christos incepand cu secolul al doilea pana in secolul al patrulea. De ce este acest simbol semnificativ pentru crestini? Biblia relateaza cateva ocazii in care pestele a fost un aspect semnificativ al lucrarii lui Christos. Cu una din aceste ocazii (Ev. Matei cap.14, v.19), Iisus a hranit cateva zeci de familii cu doar

Costinkara

doua paini si trei pesti. Cu alta ocazie (Ev Matei, cap.4, v.19), Iisus i-a chemat pe Petru si Andrei spunand: "Veniti dupa mine, si va voi face pescari de oameni." Multi din primii crestini au fost persecutati si astfel fortati sa se inchine in secret. Simbolul pestelui a servit ca o forma secreta de comunicare. Adesea crestinii persecutati schitau pe pamant acest simbol pentru a se identifica ca frati crestini. Curand, crestinii au inceput sa ataseze o semnificatie cuvantului "peste". In limba greaca, literele componente ale cuvantului ichtus (inseamna "peste") au devenit un acronim: I=Iisus; X=Christos; O=(al lui) Dumnezeu; Y=Fiu; E=Mantuitor. Astazi, persoana care foloseste simbolul pestelui a acceptat aceleasi invataturi ale Noului Testament pe care primii crestini le-au acceptat: ca Iisus Christos este Domnul si Mantuitorul lor. Printr-un act de credinta, aceasta persoana a intrat intr-o relatie personala cu Dumnezeu si cunoste realitatea iertarii Lui Dumnezeu. Simbol divin Biblia ofera si o explicatie la intrebarea de ce unicornul nu a fost vazut de atit timp. In timpul potopului care a zguduit lumea timp de 40 de zile si 40 de nopti, Noe a luat doua din fiecare specie de animale pentru a le proteja; dar unicornii nu s-au aflat printre acestea. O anecdota evreiasca mentioneaza ca, initial, inorogii s-au aflat in arca, dar ca aveau nevoie de atit de mult spatiu si necesitau o atentie deosebita incit Noe i-a aruncat in apa. Acestia fie s-au inecat fie au reusit sa se salveze si inca supravietuiesc undeva in lume, sau, asa cum cred unii, a evoluat in narval sau unicornul polar, o balena cu corn. In Vechiul Testament exista sapte referiri clare la unicorn, iar Talmudul de asemenea face referiri similare despre el. In mitologia evreiasca se spune ca inorogul este cel mai feroce dintre toate animalele si poate ucide un elefant numai cu o singura lovitura de corn. De-a lungul istoriei, biserica a interpretat inorogul in diferite feluri. In epoca medievala, el a devenit simbolul lui Christos, iar cornul sau simboliza uniunea dintre Christos si Dumnezeu. Pe de alta parte, in cartea lui Isaia se vorbeste despre unicorn ca despre simbolul diavolului. In general insa, inorogul este privit ca un animal pur si virtuos. Indiferent de pozitia unicornului in teoriile biblice, este evident ca exista credinta in existenta animalului, atit in vremurile biblice, cit si secole mai tirziu. Faptul ca apare in Biblie inseamna ca nici un crestin adevarat nu se poate indoi de existenta sa. Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate