Diversitatea reliefului și constituția geologică variată conferă regiunii din împrejurimile orașului Deva funcția de limită geografică între munții Poiana Ruscăi, situați la sud, și munții Apuseni, la nord. Formațiunile sedimentare, care ocupă suprafețe întinse, sunt alcătuite din conglomerate, gresii și marne. În partea de vest și de nord vest a orașului se află un sir de dealuri cunoscute sub numele de ,,Dealurile Devei”. . Depozitele sedimentare din partea de vest și de nord vest a orașului , cunoscute sub numele de ,,Strate de Deva” au fost străpunse de rozi andezitice ale vulcanilor neogeni, producându-se erupții vulcanice care au dat naștere la stânci eruptive andezitice. Aceste înălțimi – Dealul Cetății (371 m), Serhediu (563 m), Piatra Coziei (686 m), Bejan (376 m) – se înscriu în relief prin forme accidentate, specifice, care domină cu peste 300 m zona depresionară a culoarului Mureșului. Aceste înălțimi se întrepătrund cu ultimele ramificații ale Munților Poiana Ruscăi, formând o prispă piemontană formată din ochiurile de dejecție ale pârâielor Măgheruța, Bejan și Baia, coborând spre culoarul Mureșului. Sub aspect geomorfologic, Valea Mureșului prezintă o luncă ale cărei lățimi variază de la 1 km (la Șoimuș) până la 5 km (la Deva). În cadrul luncii sale, Mureșul prezintă despletiri și meandre, produse de eroziunea laterală și a acumulărilor din albia minoră. Cele mai importante dealuri din împrejurilile orașului Deva, de la est la vest sunt:
Dealul Paiului (330 m), Piciorul Plaiului (232 m), Paiul Urzicilor (279 m) , Dealul Archiei (351 m). Aceste dealuri nu sunt împădurite, ele fiind acoperite cu teren arabil, fiind foarte bune producătoare de cereale păioase. Dealul Serhediu (563 m) este acoperit în cea mai mare parte cu vii si pomi fructiferi
Solul din zona Devei poate fi împărțit în 3 zone, și anume: Zona dealurilor din partea de sud-vest și nord-vest a orașului sunt soluri gălbui, cu podzolire secundară în asociere cu soluri silvestre brun-roșcate de pădure și pseudorendzinice.Eroziunea afectează suprafețe însemnate de teren, de aceea se întâlnesc și unele soluri erodate. Pe aceste dealuri se cultivă vii și livezi, dar se găsesc și multe pajiști ierboase folosite ca pășuni și fânețe. Zona de terase situată în partea de sud și sud est a teritoriului conține soluri incipient podzolite, formate din marne și gresii, fiind folosită ca teren arabil și pășune. Zona de luncă acoperă aproximativ 50% din suprafața teritoriului și cuprinde la rândul ei 3 subzone: lunca riverană (184 m altitudine), inundabilă, cu aluviuni crude și soluri aluviale stratificate, folosită în special ca pășune, lunca centrală (190 m altitudine) cu soluri aluviale folosită ca teren arabil și lunca preterasică (200 m altitudine) cu soluri aluviale folosită ca teren arabil și pășune.1
1
Enciclopedia Orașului Deva