Poezie despre iarna de Ion Luca Caragiale Negresit ca, sus in ceruri Soarele fiind aprins, Nu se simte frigul, gerul Care astazi ne-a cuprins.
Negresit! Focul din soare Nu-l plateste Dumnezeu, Insa noi platim, sarmanii, Lemne si carbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte Pe pamantul inghetat Ca sa vezi cat e de jalnic Sa tot tremuri nencetat,
Tu, care-ti iubesti faptura, N-ai mai zice un cuvant Si-ai opri crivatul aspru Sa mai sufle pe pamant!