Pesticide

Intoxicaţia acută cu pesticide organofosforate  Etiologie. Sunt derivaţi (esteri) ai acidului fosforic utilizaţi ca insecto-fungicide în

agricultură. Clasificare • extrem de toxice: o paration = ester al acidului tiofosforic (cel mai toxic). Ambalaje cu etichetă roşie (E605) = denumiri: ecatox, paratox, thiofos o etilparation + parafox 50E, selefos o metilparation (wofatox) • puternic toxice (ambalaje cu etichetă verde): Sytox, Epn, Tepp • moderat toxice (etichetă albastră): diazinon, fention, clor-pirifos • toxicitate redusă (etichetă neagră): malathion, clorthioin, bromofos Caracteristici generale o solubil în esteri şi majoritatea solvenţilor organici, insolubil în etil-ester, aproape insolubil în apă o stabil numai la pH acid sau neutru o lichid incolor sau galben; în forma comercială: maron închis sau verde o apare pe piaţă ca pulebre metalică 15-25%, lichid emulsifiabil 25-45%; în praf 12% sau în aerosoli 10%  Locuri de muncă cu risc de expunere profesională • fabricarea pesticidleor oragnofosforice (risc diminuat, personal foarte bine instruit) • aplicarea pesticidelor organofosforice (de obicei personal neinstruit, risc mare de contaminare): o manipulare - transport - depozitare o prepararea soluţiilor şi răspândirea lor (livezi, sere, vii) cu pompe de mână, aparate mecanizate o tratarea seminţelor o întreţinerea defectuoasă a aparaturii de lucru  Patogenie • pătrundere pe cale: o cutanată (şi prin mucoase intacte) - cea mia frecventă în itnoxicaţiile profesionale o respiratorie - pentru aerosolii de pesticide o orală - în ingestii accidentale sau suicid • metabolizare - prin ficat Paration: o paraoxon - metabolit mai toxic decât parationul o hidroxilare - paranitroferol eliminat prin urină o fosforilare - ion de fosfor care blochează centrul activ al colinesterazei ⇒ acetilcolinesterază fosforilată

1

Mod de acţiune









• inhibarea acetilcolinesterazei ↓ acetilcolina nu se mai transformă în colină şi acid acetic ↓ acumularea endogenă de colinesterază di nSNC, muşchi şi hematii şi a pseudocolinesterazei din plasmă ↓ intoxicaţie endogenă cu Ach cu stimulare permanentă a muşchilor şi glandelor până când viaţa nu mai este posibilă ↓ există o triplă acţiune: 1. pe ramura postganglionară a nervilor colinergici 2. pe ramura preganglionară a nervilor simpatici motori 3. în neuronii din SNC • toxice directe pe miocard ⇒ tulburări de ritm şi conducere • asfixiante şi cu rol direct în oprirea respiraţiei ⇒ exit prin insuficienţă respiratorie şi colaps vascular Tabloul clinic • gravitatea intoxicaţiei nu depinde doar de gradul de inhibiţie al acetilcolinesterazei, ci şi de utilizarea cu care această enzimă este inhibată • simptomele apar: o după 1/2 oră de la expunerea respiratorie o la o 1 oră după intoxicaţia pe cale orală o la 2-3 ore după expunerea cutanată Sindromul muscarinic: o mioză o dispnee o vedere dublă o vărsături o lăcrimare o crampe abdominale o rinoree o diaree o hipersalivaţie o incontinenţă urinară şi de materii o transpiraţii fecale o hipotensiune arterială reci, profuze o bronhoree o bradicardie o bronhospasm Sindromul nicotinic: o slăbiciune musculară o crampe, fasciculaţii şi fibrilaţii musculare o convulsii tonico-clonice o contractură generalizată o paralizii ale muşchilor respiratorii (paralizia diafragmului ⇒ exit) Sindromul sistemului nervos central: o anxietate o respiraţie Cheyne-Stokes o cefalee o comă cu abolirea reflexelor o aritmii ventriculare severe o vertij o tulburări de coagulare o tremor (hipercoagulabilitate, fibrinoliză) o dizartrie 2

•

•





De reţinut pentru diagnostic: • mioza • fasciculaţiile musculare • salivaţia abundentă şi hipersecreţie bronşică • transpiraţii profuze • lăcrimare • exhalarea unui miros asemănător usturoiului Forme clinice în raport cu gravitatea intoxicaţiei: o uşoare o medii - confuzie cu edemul pulmonar acut o grave - exit prin insuficienţă cardio-respiratorie după timpul de apariţie a simptomelor o intoxicaţia acută clasică - cea descrisă o intoxicaţia intermediară - după 24-96 ore de contact cu toxicul: sindrom paralitic localizat la muşchii gâtului, membrelor şi cei respiratori o intoxicaţia tardivă - după 10-14 zile de la contact prin degenerescenţă retrogradă a axonilor apare ataxie şi paralizie flască a extremităţilor Diagnostic pozitiv • stabilirea expunerii profesionale o detalii subiect sau anturaj o determinarea de toxic în aerul locului de muncă o indicatorii de expunere o vizita locului de muncă • tabloul clinic • examenele de laborator şi paraclinice o indicatori de expunere ⇒ dozarea paranitrofenolului în urină (în formele acute algice el este rapid metabolizat) o indicatori de efect biologic: determinarea activităţii colinesterazei serice: valori - < 10% în formele severe - între 20 şi 10% în formele medii - între 50 şi 20% în formele uşoare În practică se de termină activitatea colinesterazei plasmatice (metodă mai facilă). o proba terapeutică la atropină - i.v. sau subcutanat: 1-3 mg atropină - nu dispar mioza, transpiraţiile profuze, fasciculaţiile musculare, hipersecreţia bronşică =diagnostic de intoxicaţie cu organofosforate Tratament  Reanimare - în cazurile acute • oxigen + respiraţie artificială ± intubaţie orotraheală ± traheostomie • hidroxizin, furosemid  Întreruperea pătrunderii de toxic în organism • decontaminarea tegumentelor. părului, foselor nazale, conjunctivelor, conductului auditiv extern cu apă, săpun sau soluţie bicarbonat de sodiu 5% 3

• dacă a fost ingestie voluntară şi bolnavul este cooperant: provocare de vărsături şi spălături gastrice (bicarbonat de Na 4%). Nu se dau lapte, sulfat de magneziu.  Tratament antidotic: • atropină (pentru a combate efectele muscarinice) o 1-2 mg sulfat de atropină - forme uşoare o 2-4 mg sulfat de atropină - forme medii o 4-10 mg sulfat de atropină - forme grave până apar semnele de atropinizare: - midriază - uscăciunea tegumentelor şi mucoaselor bcuală şi nazală - tahicardie (> 120/min) Dozele se respectă din 10 în 10 minute funcţie de apariţia generală de atropinizare până la o doză totală de: o 20-30 mg sulfat de atropină în formele uşoare o 50-80 mg sulfat de atropină în formele medii o ≤ 100 mg sulfat de atropină în formele grave • obidoxin (toxogonin): 1 fiolă (250 mg) -2 fiole i.v. sau i.m. pentru a combate efectele nicotinice, apoi funcţie de gravitate 1 fiolă la 4-6 ore i.v. ! Se administrează la 5 min după prima injecţie de atropină. ! Niciodată înaitne de atropină. ! Este eficace administrată în primele 24 ore. Doze: 2-3 fiole în 24 h în formele uşoare 4 fiole în 24 h în formele medii 6 fiole în 24 h în formele grave Nu se supradozează, altfel bronhospasm, fibrilaţie ventriculară.  Tratament simptomatic • HHC, noradrenalină • xilină în bolus 80-100 mg + perfuzie lentă 1-2 mg/min. 24-49 h • masaj cardiac, defibrilare • calciu gluconat, sodiu lactat • antibiotice Contraindicaţii: morfină, miofilin, barbiturice, plegomazin, fenotiazine.  Profilaxie • măsuri tehnico-organizatorice o înlocuirea cu pesticide mai puţin toxice pentru om (malathion) o etichetarea vizibilă a ambalajelor o respectarea măsurilor de securitate la manipularea pesticidelor organofosforice o echipament de protecţie (combinezon de lucru, măsuri de protecţie, ochelari) corect utilizat şi întreţinut o pulverizarea dimineaţa sau seara, în direcţia vântului o instructaj de protecţia muncii • măsuri medicale o recunoaşterea riscului de intoxicaţie cu organofosforate o examen medical la încadrare cu stabilirea contraindicaţiilor: - boli SNC - boli cronice consumptive - dermatoze o control medical periodic: 4

-

examen clinic anual determinarea colinesterazei serice sau eritrocitelor înainte de expunere sau în cazul unei contaminări o educaţie sanitară

5