Cucură Cristina-maria.docx

MANAGEMENTUL SITUAȚIILOR CONFLICTUALE ÎN CADRUL RELAȚIEI PROFESOR-ELEV ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Student: Cucură Cristina-Maria

I. Titlul proiectului Managementul situațiilor conflictuale în cadrul relației profesor-elev în învățământul primar

II. Fundamentarea teoretică Relația profesor-elev a constituit mereu un obiect de reflecție și analiză, fiind una dintre relațiile tradiționale ce stă la rădăcina formării omului, deoarece ,,prin esența sa omul este o ființă socială, el este produsul împrejurărilor sociale și totodată, are capacitatea de a influența și determina împrejurările” (Neveanu P.P., 1991, p.184). Relația educator-educat, este o noțiune cu sferă largă, căreia i se subordonează o multitudine de aspecte, de forme de manifestare și de relații interdependente. Relația învățătorelev, precum și gestionarea situațiilor conflictuale ce pot să apară în cadrul acestei relații, constituie una dintre problemele majore ale învățământului contemporan. Sensul formativ al învățământului, mai mult ca oricând, necesită luarea în considerare a acestei relații, pe fondul căreia se realizează formarea personalității elevului, precum și gestionarea situațiilor conflictuale ce pot interveni în cadrul acestei relații. În școala modernă, procesul de învățământ în sine, se ridică deasupra simplei cunoașteri, a simplei transmiteri și asimilări de cunoștințe. Pedagogia modernă consideră că această relație este vitală dezvoltării omului deoarece ea implică dragoste pentru copii, capacitate de empatie, tact pedagogic, abilități de comunicare și management al clasei. De aceea, personalitatea profesorului trebuie să însumeze o serie de trăsături care sunt indispensabile în relația sa cu elevul și care îi conferă posibilitatea de personaliza această relație. Aptitudinile unui bun profesor au fost analizate de-a lungul timpului de numeroși teoreticieni. În monografia ,,Personalitatea profesorului român”, I. Surea Firu enumeră și împarte însușirile unui bun profesor în mai multe categorii. Potrivit acestuia, un bun învățător trebuie să dispună de normalitate, inteligență, moralitate, cinste, conștiinciozitate, dreptate, nepărtinire, seriozitate, deminitate, bunătate, generozitate, blândețe, modestie și sinceritate. În ceea ce privește puterea de muncă, creație și vocație, potrivit aceluiași autor, profesorul trebuie să fie ordonat, îndemânatic, înțelegător, capabil de a oferi copiilor o dragoste activă și cumpătată care nu exclude totuși autoritatea, severitatea și distanța (I. Sulea-Firu, 1939).

În relația profesor-elev, comunicarea este necesară, în primul rând pentru a consolida această relație, iar în al doilea rând pentru a se face educatorul înțeles. Cadrul didactic nu transmite doar informații sau cunoștințe, ci și atitudini, întărind caracterele elevilor săi. Așadar, 2

putem afirma că rolul educatorului este unul complex cu scopul de a elimina barierele ce țin de comunicare și de a urmări îndeaproape progresul și succesul tânărului în viață. Competența comunicativă a profesorului, deși este posibil ca ea să fie înnăscută, este dobândită prin voință și efort pedagogic. Această competență, facilitează comunicarea din cadrul relației profesor-elev și oferă acuratețe în ceea ce privește transmiterea informațiilor. Competența comunicativă din cadrul relației profesor-elev este manifestată prin inteligență ca instrument de cunoaștere, înțelegere, invenție, reușită și memorie manifestată în rapiditatea întipăririi și asimilării informațiilor. Această capacitate de comunicare a profesorului orientată către cel educat, se manifestă în: fluența vorbirii (bogăția vocabularului), fluența asociativă (asociere rapidă a ideilor, spontaneitate), fluență expresivă (de vorbire) și încărcarea emoțională. Între comunicare și conflict, există o relație strânsă, o relație de interdependență. Orice rezolvare a situațiilor conflictuale în cadrul unei clase, implică o mai bună comunicare cu elevii. Este necesară o comunicare corectă și atentă, o comunicare completă cu elevii pentru a se crea un climat de siguranță fizică și psihică, climat ce oferă posibilitatea remedierii cu ușurință a conflictelor. În ceea ce privește managementul corect al situațiilor conflictuale, este important în procesul de învățământ ca elevii să-și exprime emoțiile într-un mod constructiv. Ei trebuie să știe că pot câștiga ceea ce își doresc fără să fie agresivi; autocontrolul nu înseamnă suprimarea emoțiilor, ci un mod pozitiv de a le exprima printr-o comunicare eficientă cu profesorul. Pentru un management eficient al situațiilor conflictuale apărute la clasă este necesară utilizarea unor strategii și tehnici de prevenire sau combatere a acestor situații neplăcute sau chiar ameliorarea lor în cazul în care nu au fost stopate la timp, prin intermediul unei comunicări eficiente în relația profesor-elev. Strategiile de prevenire a situațiilor conflictuale se realizează, în general, pe două largi coordonate: prima este nespecifică și constă în respectarea normelor cunoscute ale vieții sociale, ale coexistenței pașnice și ajutorării reciproce. Astfel, impune o colaborare atentă pentru a se preveni orice formă de conflict în rândul elevilor. A doua coordonată a prevenției se referă direct la centrarea pe conflict – fiind structurată în două etape ale apariției și evoluției conflictelor: prevenirea apariției conflictelor și prevenirea escaladării conflictelor în curs (Bocoș M., Gavra R., Marcu S.D., 2008). Profesorii sunt principalii mediatori ai conflictelor ce apar la nivelul unei clase de elevi. Cunoscând esența și cauza conflictelor – în general – profesorii pot să orienteze gestionarea conflictelor în cadrul unor limite controlabile. Prevenirea conflictelor se poate realiza, în primul rând, printr-un dialog eficient între profesor și elevii săi. Acest lucru presupune o participare și o 3

angajare activă (atât a elevilor, cât și a profesorului) într-o comunicare, atât pe orizontală – cât și pe verticală.

III. Designul proiectului de cercetare ►Întrebare de cercetare : 1. „Centrarea diminuării conflictelor pe schimbarea comportamentelor elevilor conduce la ameliorarea sau prevenirea situațiilor conflictuale existente în cadrul relației profesor-elev din învățământul primar la nivelul clasei a III-a ?” ►Scop: „Identificarea principalilor factori generatori de situații conflictuale, modul în care conflictul existent între profesor și elev poate fi gestionat prin intermediul unei comunicări eficiente și a utilizării unor strategii sau tehnici de rezolvare a acestor situații în contextul învățământului primar, la clasa a III-a.” ►Obiectivele: 1.

Identificarea principalilor factori care generează situații conflictuale în cadrul relației

profesor-elev la clasa a III-a; 3.

Identificarea măsurii în care relația defectuoasă existentă între profesor și elevi afectează

procesul instructiv-educativ; 4.

Analiza strategiilor și tehnicilor de rezolvare a situațiilor conflictuale utilizate la nivelul

clasei de către cadrul didactic din învățământul primar; 5.

Stabilirea unui plan de intervenție personalizat utilizat de către cadrul didactic pentru

ameliorarea comportamentelor dezadaptative ale unui elev, care generează situațiile conflictuale; ►Ipoteză: Ipoteza cercetării: „Utilizarea planului de intervenție personalizat în vederea formării și dezvoltării unor comportamente dezirabile la elevi în timpul activităților instructiv-educative conduce la gestionarea eficientă a situațiilor conflictuale apărute la clasa a III-a în învățământul primar.” În ceea ce privește variabilele proiectului de cercetare, acestea evidențiază modul în care comunicarea are un efect benefic în cadrul relației profesor elev. De altfel, vom avea o variabilă independentă care va manipula, influența variabila dependentă, variabila dependentă care se dorește a fi modificată de către variabila independentă, variabilele moderator și variabila externă. Variabila independentă: 4

„Utilizarea planului de intervenție personalizat în vederea formării și dezvoltării unor comportamente dezirabile la elevi în timpul activităților instructiv-educative” Variabila dependentă: „Gestionarea eficientă a situațiilor conflictuale” Variabila moderator: „apărute la clasa a III-a” Variabila externă: „în învățământul primar” ►Eșantion de participanți și eșantion de conținut: În ceea ce privește eșantionul de participanți, acesta va fi format dintr-un lot de subiecți cuprinzând elevi din clasa a III-a (vârsta de 9 ani), învățământ primar, cadrul didactic care predă la acea clasă. În ceea ce privește eșantionul de conținut, în etapa experimentală vom apela la câteva modalități și strategii de prevenire și/sau combatere a situațiilor conflictuale care vor fi aplicate la clasa a III-a, urmând ca în etapa postexperimentală să observăm dacă situațiile conflictuale de la clasă s-au redus sau ameliorat. ►Metode și instrumente utilizate în cercetare: Principalele metode de cercetare folosite:

 



 

 

Observația cu instrumental fișa de observație (Anexa 1 )



 Interviul → focus-group ( Anexa 2 )

Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare→ plan de  intervenție individualizat ( Anexa 3) Observația → fișa de observație ( Anexa 1)



►Procedura ●Etapa preexperimentală În etapa preexperimentală care se va desfășura în decursul a două săptămâni se dorește prelevarea a cât mai multor informații despre comportamentul dezadaptativ al elevilor și gestionarea situațiilor conflictuale apărute la clasă de către cadrele didactice. În acest proiect de cercetare, propunem ca principale metode de cercetare următoarele: observația cu instrumental fișa de observație (Anexa 1). Vom identifica principalii factori 5

generatori ai situațiilor conflictuale apărute la clasa a III-a în relația profesor-elev și măsura în care aceste situații conflictuale se desfășoară pe parcursul unei săptămâni. ●Etapa experimentală Etapa experimentală se va desfășura pe parcursul a două luni, timp în care se vor desfășura discuții cu elevii. Principalele metode utilizate sunt metoda interviului în cadrul căreia se utilizează instrumentul focus-group, metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare, iar instrumentul folosit este planul de intervenție individualizat. În urma celor observate la clasa a III-a, am identificat principalele chestiuni generatoare de situații conflictuale printre care se află comportamentul dezadaptativ al unor elevi de la clasă, astfel cu 10 dintre aceștia am realizat un focus-grup prin intermediul căruia am discutat diverse teme: prietenia, relația profesor-elev, conflictele . Instrumentul de cercetare focus-grup, este prevăzut ca fiind un interviu în cadrul căruia vor participa 10 elevi din clasa a III-a, spațiul de realizare este reprezentat de sala de clasă, scaunele sunt aranjate în cerc asigurându-se astfel o bună vizibilitate și facilitând discuția. Interviul durează o oră, 15 minute sunt pentru acomodarea elevilor și pentru facilitarea demersului de a se exprima în cadrul discuțiilor intentate de moderator. Discuția se focalizează pe tema managementul situațiilor conflictuale existente atât în relația profesor-elev, cât și în relația elev-elev din timpul activităților instructiv-educative realizate la clasă. Acest grup este moderat de către coordonator și încercă evitarea realizării unor intrebări și răspunsuri, ci să stimuleze o discuție liberă între participanți. Discuție pe tema aleasă unde fiecare are o părere și din care reușim să extragem diverse informații pe care să se bazeze planul de intervenție individualizat. Scopul interviului tip focus-grup este acela de colecta informații cu privire la opinia celor 10 elevii din clasa a III-a cu privire la situațiile conflictuale, aceștia fiind identificați ca având compotamente dezadaptative la clasă și fiind implicați în numeroase conflicte . În continuare un alt instrument utilizat în această etapă experimentală, este reprezentat de utilizarea unui plan de intervenție individualizat pentru elevii care au un comportament dezadaptativ generator de conflict. Planul de intervenție vizează principalele comportamente dezadaptative care generează conflict și urmărește diminuarea sau chiar dispariția acestora și înlocuirea cu comportamente dezirabile care să sporească performanța școlară a elevului în cauză. Totodată se bazează și pe sporirea performanțelor școlare ale elevului prin realizarea unor activități care să îl dezvolte din punct de vedere cognitiv.

6

Planul de intervenție personalizat este realizat pentru o durata de 2 luni în care se urmăresc câteva comportamente dezadaptative ale elevului. Fiind propuse activități prin intermediul cărora elevul să diminueze frecvența realizării comportamentului dezadaptativ. ●Etapa postexperimentală În cadrul acestei etape am aplicat aceeași metodă de cercetare ca și în etapa preexperimentală pentru a putea observa dacă există o diminuarea a frecvenței apariției situațiilor conflictuale la clasă și dacă au apărut modificări la nivelul gestionării acestor situații. Așadar în cadrul acestei etape am aplicat metoda observației cu instrumentul specific care este fișa de observație (Anexa 1). În cadrul fișei de observație am constatat faptul că spre deosebire de etapa preexperimentală se pot constata progrese în ceea ce privește frecvența apariției în cadrul procesului instructiveducativ a comportamenteleor dezadaptative. Astfel, constat faptul că unele comportamente nu se mai manifestă la clasă, sau se manifestă rar și foarte rar. Prin urmare metodele utilizate de către cadrul didactic pentru diminuarea comportamentelor indezirabile au dat rezultatele scontate. ► Concluzii și recomandări Prin cercetarea pe care am desfășurat-o ne-am propus să identificăm care sunt principalele cauze care stau la baza declanșării situațiilor problematice în relația profesor - elev, dar și a metodelor și tehnicilor prin care putem să le gestionăm în mod eficient. Dacă un cadru didactic este un bun manager, el va ști cum să comunice cu elevii, nu doar în ceea ce privește conținutul pe care îl predă, ci și din punct de vedere a relațiilor socio-afective care se instalează în cadrul clasei de elevi. Pe lângă o comunicare eficientă, identificarea cauzelor care stau la baza relațiilor defectuoase profesor-elev reprezintă o modalitate de a le rezolva. Astfel, prin intermediul focusgroupului și a planului de intervenție personalizat, ne-am propus să îi ajutăm atât pe elevi cât și pe cadrul didactic din clasa a III-a să-și identifice propriile neajunsuri comportamentale și a metodelor care îi pot ajuta să gestioneze în mod optim conflictele apărute. Considerăm că este mult mai util să evidențiem aspectele negative pentru a le diminua, decât să le lăsăm să mohnească ca mai apoi să se întețească și să nu le mai putem elimina.

7

►Bibliografie 1. Badiu, V. (2004). Metode de comunicare orală în învățământ. Târgoviște 2. Bocoș, M., et all. (2008). Comunicarea și managementul conflictului, Pitești: Editura Paralela 45. 3. Commarmond, G., Exiga, A. (2003). Arta de a comunica și de a convinge. Iași: Editura Polirom. 4. Neveanu, P.P. Psihologie (1991). București: Editura Didactică și Pedagogică 5. Popa, M. (2006). Comunicare – aspecte generale și particulare, București: Editura Paideia. 6. Sulea-Firu, I. (1939). Personalitatea profesorului român. București: Biblioteca Liceului Românesc