Proiect La Medicină Judiciară și Contravenții- Hodorogeanu Andreea.docx

UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI, FACULTATEA DE ZOOTEHNIE SPECIALIZAREA: CONTROLUL ŞI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

Intoxicația cu produse stupefiante

Prof. univ. dr., Vasile Maciuc Studentă: Andreea-Simona HODOROGEANU

Cuprins

Droguri, stupefiante, narcotice sunt numai cateva dintre cele mai cunoscute denumiri ale perfidului mesager al morții albe, flagelul demonic ce terorizează deopotrivă femei si bărbați, tineri si adulti, albi si negri, săraci si bogați, cu pentrabilitate in toate mediile sociale. Stupefiantele sunt substanțe care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosite mult timp, duc la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde[1]. Sunt cunoscute în limbajul popular sub denumirea de droguri. Ca mecanism de acțiune, stupefiantele acționează la nivelul neurotransmițătorilor din sistemul nervos, inhibând sau stimulând activitatea acestora. Pot altera starea de conștiență, iar unele stupefiante au efect halucinogen.

Unele stupefiante (morfina, codeina, cocaina, atropina etc.) sunt folosite în medicină în diverse situații: pentru tratamentul durerii de mare intensitate (de exemplu durerea din cancer), pentru efectul antispastic etc. În afara uzului medical, există și folosirea ilegală a stupefiantelor, pentru efectul euforizant și halucinogen (opiul, heroina, cocaina etc.). Regimul juridic al stupefiantelor, de la cultivarea plantelor de origine și până la consum, este supus unor reglementări legale foarte stricte.

In sens larg prin noțiunea de drog este definita orice substanță solidă, lichidă,m sau gazoasă, naturală (vegetală, animală, minerală) ori artificială, care prin acțiunile sale determină alterarea funcționalității organismului cu care a venit in contact. In sens restrâns drogul semnifică substanța care provoacă toleranță si dependență, făcându-se referire mai alea la substanțele psihoactive considerate ilegale.

Clasificare: I. Funcţie de calea de administrare: - injectate (ex. heroina, morfina); - ingerate - băuturi (de ex. cannabisul) - opiofagia- dulciuri, amestecate cu diverse mirodenii (ţările orientale); - fumate (opiul, heroina, cannabisul)- ierburi sau pudră amestecate cu tutunul, rulate sub formă de ţigări (“joint” sau “petarde”) - mestecate (ex. frunzele de coca, tutunul); - inhalate (ex. solvenţii volatili); - intrarectal (ex. barbiturice). II. Funcţie de efectul farmacodinamic principal (Ludwig Lewin, “Phantastica”, 1924) - Euphorica (euforice sau utopiacee)- stare de euforie- opiul şi derivaţii săi; cocaina. - Phantastica (fantastice, psihodisleptice, “agenţi de iluzii”)- viziuni despre a căror realitate consumatorul este convins- drogurile halucinogene: canabis, LSD etc. - Hipnotica- deprimarea activităţii sistemului nervos central- barbiturice, tranchilizante. - Inebriantia- stare de beţie sau asemănătoare cu beţia- alcoolul etilic, solvenţii volatili. - Excitantia- stimularea S.N.C., efecte psihotonice,diminuarea senzaţiei de obosealăexcitantele majore (amfetamine, cocaină), excitantele minore (cafea, ceai, tutun etc). III. Funcţie de efectele asupra S.N.C. (ONU, Interpol) - Psiholeptice (depresoare) - opiul şi derivaţii, hipnotice, neuroleptice, tranchilizante

- Psihoanaleptice (stimulante) - cocaina, crack, khat, amfetamine Psihodisleptice (perturbatoare SNC) - cannabis, mescalină, LSD, fencyclidină (PCP), psilocybină IV. Funcţie de atitudinea societăţii: droguri puternice - “hard drugs” (ex. opiacee şi derivaţii lor); droguri slabe - “soft drugs” (ex. barbiturice, amfetamine etc)

Opium-ul Se obține din sucul lăptos(latex), ce se scurge din capsulele de mac opioid (Papaver somniferum album). Din latexul albicios se obține o masă friabilă, negricioasă, filtrata si uscată , comercializându-se sub formă de turte, chifle, batoane. Opiul se poate consuma prin ingestie(opiofagie), sub formă de inhalații sau fumat , mai rar folosit ca medicament Opiul își datorează acțiunea toxică alcaloizilor pe care ii conține cu acțiune asupra sistemului nervos central- morfină, codeină ; cu acțiune asupra mușchilor netezi- papaverină, narcotică.

Derivaţii de opiu Naturali- morfină, codeină, tebaină Semisintetici- heroină, hidromorfonă, oximorfonă, oxicodonă, buprenorfină Sintetici- petidină, pentazocină, metadonă, fentanil etc. Intoxicația acută se caracterizează prin alterarea stării de conștiență, depresie respiratorie (bradipnee uneori foarte severă), brahicardie, hipotensiune, mioză, grețuri și vărsături, constipație.

Moartea se poate produce prin insuficiență respiratorie sau, mai rar prin sincopă cardiacă. Doza letală la adult este de 1,5-3 g. Intoxicația cronică (opiomania) caracterizează individul hipoponderal, euforic, care nu suportă lumina, constipat, cu respirație rară și puls lent, ce acuză cefalee și stare de greaţă. Degradarea psihică și fizică se produce în timp, dar mai lent decât în cazul morfinei. Diferențierea intoxicației cu opiu de o intoxicație cu morfină se face prin identificarea acidului meconic, prezent în opiu, prin analiza urinei.

Morfina este un agonist opioid. Termenul provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor în mitologia greacă. Este principalul agent activ din opiu (sub formă de meconat), concentrația sa în extractul de opiu variind între 8 și 14%, cu o medie de

10%.

Este

un analgezic foarte

puternic,

face

parte

din

grupa alcaloizilor morfinanici propriu-ziși alături de codeină și tebaină. Are acțiune depresivă la nivelul sistemului nervos central, determinând, ca pricipal efect terapeutic, inhibarea percepției dureroase(efect antialgic), astfel încât durerea devine suportabilă (spre exemplu în boala canceroasă).

În doze terapeutice, produce somnolență, indiferență, scăderea performanțelor psihice, senzație de căldură, prin vasodilatație și o stare generală de bine(acțiune euforizantă). Intoxicaţia acută cu morfină se produce prin supradozare, involuntar, în condiţiile folosirii medicale sau voluntar, în scop suicidar. Cel mai mare risc de intoxicaţie îl prezintă persoanele ce au dezvoltat toleranţă la morfină şi s-au obişnuit cu doze mai

mari. La aceste persoane sensibilitatea revine după câteva zile de pauză, aceeaşi doză având

potenţial

letal.

După administrarea unei supradoze de morfină, apar primele simptome ale intoxicaţiei: greţuri, vărsături, convulsii, scade frecvenţa respiraţiilor până la apnee. La scurt timp urmează faza inhibitorie la nivel central: pacientul devine ostil, agresiv, memoria şi atenţia sunt afectate, apare somnolenţa, iar în cazuri mai grave intră în comă şi se produce decesul. Intoxicația cronică, ce se poate instala atât la toximan cât și la pacienți oferă aspectul unui individ cu deficit ponderal, cu privire fixă, care nu suportă lumina, constipat, cu buze vineții, cu ritm respirator rar, uneori neregulat, ce acuză cefalee și stare de greaţă, insomnie, inapetență.

Cocaina este un drog natural, energizant, euforizant, originar din America de Sud, fiind unul dintre cele mai raspândite droguri care produce o puternica dependenta psihica utilizatorului. Nivelul consumul actual a stârnit o mare ingrijorare datorita potentialului ridicat de a induce modificari de personalitate, alterari cognitive si fenomene psihotice. Din aceste motive, legislatia nationala si internationala incrimineaza consumul acestei substante, stabilind pedepse care incep de la privare de libertate câtiva ani, pâna la pedeapsa capitala in tari precum China sau Filipine. Denumiri : Coke, Zapada, Alba, Base, Crack, Regina Alba, Rocas, Praf de stele, Fulg, Piatra. Cocaina (benzoil-metil-ecgonină) este un alcaloid tropanic cristalin, care se obține din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Este un stupefiant cu efect stimulant puternic al sistemului nervos central, fiind unul dintre cele mai răspândite droguri care produc dependența consumatorului. Cocaina poate fi inghitita, inhalata pe nas (prizata), fumata sau injectata.

Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), in doze mici si fenomene de intoxicatii, in doze mai mari. Atunci când este inhalata pe nas, praful de cocaina ajunge prin nari la mucoasa nazala si de aici se absoarbe in sânge. Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor, fiind folosita in trecut ca anestezic local de suprafata. Astazi, in acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei ce prezinta risc mai redus de farmacodependenta. Efectele cocainei pot fi remarcate imediat dupa consum si dispar in 20-30 de minute de la folosire. Latenta pâna la aparitia efectului este minima la administrarea injectabila si maxima la cea orala. Dozele mici de cocaina (sub 100mg) provoaca un sentiment euforizant de fericire caracterizat prin: •

Energie crescuta cu siguranta de sine si senzatia de a fi apt pentru eforturi fizice

deosebite •

Hiperexcitabilitate

la

stimuli

sonori

si

vizuali

•

Hipertermie

•

Logoree

•

Intensificarea

•

Scaderea

•

Scaderea

•

Tahicardie

si

activitatii poftei

de

nevoii hipertensiune

mintale

pe

mâncare

de

somn

de

vasoconstrictie

fond

• Dilatarea anormala a pupilelor cu imobilizarea irisului Extazul (15-30 minute) este urmat de o depresie profunda manifestata prin: •

Irascibilitate,

•

panica,

senzatie

Agitatie

• •

agresivitate,

de

persecutie

si

anxietate

Oboseala Dorinta

de

administrare

psihica a

unei

noi

doze

Imediat dupa doza pot surveni uneori dureri de cap de circa o ora, tremuraturi, incapacitatea de a discrimina stimulii termici

(cald/rece). [1][3][4][15]

Efectele pe termen lung pot fi reprezentate de hepatita A, B, C sau SIDA (prin intrebuintarea in comun a seringilor de unica folosinta), paranoia, infarct cerebral sau miocardic, dureri abdominale, comportament agresiv, halucinatii (care pot provoaca acte de automutilare, suicid, omor), dependenta psihica greu reversibila. La consumatorii de crack, (cocaina care se fumeaza, având la baza hidrocloritul de cocaina si care se prezinta sub forma de bile sau bastonase albe) fata de cei care consuma pudra, depresia este semnificativ mai intensa si mai profunda iar starea de violenta este mai accentuata, in timp ce la consumatoarele gravide, efectele negative asupra sanatatii fatului sunt mult mai mari.

Halucinogele sunt droguri care acţionează asupra sistemului nervos central, producând modificări ale dispoziţiei şi percepţiei, care merg de la iluzii senzoriale până

la

halucinaţii.

Mai pot să declanşeze reacţii psihotice, cum ar fi pierderea contactului real, halucinaţii şi chiar schizofrenie. L.S.D (dietilamida

acidului

dextro-lisergic)

L.S.D. este un drog semisintetic, având proprietăţi halucinogene, tipul specific de drog

din

categoria

halucinogenelor

psihedelice.

L.S.D este una din substanţele halucinogene foarte active cunoscută până în prezent. Produsele ce au la bază L.S.D. sunt în prezent întâlnite pe piaţa ilicită şi sunt provenite

din

laboratoarele

clandestine.

L.S.D se prezintă, în mod obişnuit, sub forma unui lichid incolor, insipid şi inodor; poate apărea şi ca o pudră albă, casantă, sub formă de mici pilule sau mici comprimate, albe ori colorate. Administrarea se poate realiza pe cale digestivă, injectabilă,

prin

fumat

sau

transcutanată

ori

sublinguală.

Anumiţi consumatori de L.S.D. pot experimenta fenomene neaşteptate de „călătorie”, în cursul cărora resimt efectele anterioare L.S.D.-ului, fără ca ei să fi absorbit vreo doză din acest drog. Acest fenomen poartă denumirea de „flashback”

şi este deosebit de periculos pentru consumatori (aceştia se simt ca nişte fiare hăituite). Efectele L.S.D. – ului şi a altor halucinogene conduc la creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale, senzația de părăsire a corpului, halucinații intens colorate cu imagini mișcătoare, dilatarea pupilelor, tremuratul mâinilor, răceala şi umezirea palmelor şi, uneori, frisoane şi greţuri. MESCALINA Mescalina, un derivat al feniletilaminei, este principalul alcaloid din cactusul Peyote. Mescalina este o substanţă halucinogenă tipică, ea este mai puţin puternică ca L.S.D. –ul.

Aceasta

poate

fi

uşor

sintetizată

în

laboratoarele

clandestine.

Aztecii numesc acest cactus „Peyote” (în traducere „părosul”) din cauza smocurilor de păr care mărginesc planta ajunsă la maturitate. Acest drog provoacă așa numitul peyotlism, un complex de manifestări cu o durată de 12-20 ore, ce constau inițial într-o stare de excitație și de mulțumire, cu creșterea forței musculare și logoree, urmată de faza senzorială (modificarea rețelei spațiu-timp, depersonalizare, halucinații geometrice), cu midriază, tahicardie și în final starea de deprimare a sistemului nervos, când se produce decesul prin colaps cardiovascular.

Particularităţile activităţii medico-legale în cercetarea la faţa locului În cazul în care se suspectează o intoxicaţie cu stupefiante, importante sunt următoarele elemente: Datele de istoric, atunci când se pot obţine: · consum anterior de stupefiante – tipul de consum (ocazional, cronic), tipul de substanţă şi calea de administrare; · eventuale internări în clinici de dezintoxicare, tratamentul de substituţie urmat, data şi doza ultimei administrări cunoscute de substanţe stupefiante; · anturaj cunoscut consumator de substanţe stupefiante; antecedente patologice documentate medical, cunoscute ca asociate consumului de stupefiante. Examinarea cadavrului: · Semne de puncţii venoase, inclusiv în zone mai puţin accesibile – sublingual, în fosa poplitee, în spaţiile interdigitale (în special

la picioare); estimarea vechimii acestora. · Sângerări nazale în urma consumului de cocaină. · Semne ale consumului cronic de stupefiante: scleroze vasculare întinse pe traiectele venoase superficiale; fisuri ale smalţului dinţilor frontali la consumatorii de crack; caşexie. · Semne ale afecţiunilor patologice asociate consumului de stupefiante. · Prezenţa de eventuale leziuni traumatice şi evaluarea gravităţii lor (eventual potenţial tanatogenerator). Evidenţierea corpurilor delicte în aria de cercetare: seringi, folii de staniol, lingurite, seringi, ace, brichete, fiole, ţigări golite parţial sau total de conţinut, pacheţele cu substanţe sub formă de pulbere, pacheţele cu plante uscate etc. Dacă la examenul extern se constată modificări datorate unei alte patologii decât traumatică (cianoză, icter, edeme, distensii abdominale, leziuni varicoase, tumorale etc.), acestea vor fi înregistrate. Medicul legist va comunica, unde este cazul, dacă afecţiunile cu expresie exterioară ar fi putut contribui şi în ce măsură la producerea decesului (de ex. sângerări masive în urma unor leziuni minore pe fondul unei insuficienţe hepatice severe, cu icter intens), dacă ar fi putut exista tulburări de motricitate şi sensibilitate anterioare (nedocumentate medical) care să altereze capacitatea de deplasare şi de autoapărare. De câte ori pe corpul unui cadavru se constată prezenţa de semne de tratament (incizii suturate sau nu, tuburi de dren, aparate de imobilizare, branule, catetere etc.), acestea se descriu, se localizează şi nu se îndepărtează, urmând să fie examinate amănunţit cu ocazia autopsiei.

Bibliografie

http://www.infogates.ro/campania_pretuieste_viata/Droguri%20halucinogene .html http://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/4140-intoxicatia-cumorfina.html https://www.researchgate.net/profile/Mihai_Marinescu/publication/290141696 _Forensic_aspects_in_crime_scene_investigation/links/5a3387460f7e9b2a288a 2c67/Forensic-aspects-in-crime-scene-investigation.pdf