Efectuat De: Pînzărean Daniela Profesor: Guja Aurelia

efectuat de: Pînzărean Daniela profesor: Guja Aurelia

Biografie: Gregor Mendel s-a născut la Heizendorf bei Odrau, Cehia, într-o familie vorbitoare de limbă germană. Încă de mic, ajută pe părinţii săi la grădinărit şi apicultură. Înclinaţiile sale pentru studii sunt remarcate de preotul satului, care îl încurajează să urmeze studiile superioare. Astfel, după absolvirea gimnaziului din Troppau, în 1840, Mendel intră la Institutul de Filozofie din Olmütz. În 1843, la recomandarea profesorului de fizică, Friedrich Franz, Mendel intră la abaţia augustină St. Thomas din Brünn. Intrând în viaţa monahală, îşi schimbă numele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici studiază fizica, botanica, entomologia, paleontologia. Peste doi ani, se reîntoarce la abaţie ca profesor de fizică. În cadrul mănăstirii, beneficiind de un mediu favorabil aspiraţiilor sale ştiinţifice, îşi continuă cercetările începute la Viena, privind hibridizarea plantelor.

In anul 1865, Gregor Mendel, calugar la manastirea din Brno si profesor de stiinte naturale si matematica la liceul din acelasi oras, comunica rezultatele obtinute de el in urma experientelor de hibridare a diferitelor soiuri de mazare. In experientele sale, utilizeaza la incrucisare diferite soiuri de mazare, deosebite intre ele printr-un numar mic de carctere , ceea ce i-a permis sa urmareasca cu mai multa exactitate comportamntul fiecarui caracter in pocesul de transmitere ereditara. Rezultatele obtinute in aceste experimente i-au permis lui Gregor Mendel sa formuleze unele particularitati ale modului de transmitere a caracterelor, cunoscute, in general, sub denumirea de legile mendeliene ale ereditatii.

Legile mendeliene ale ereditatii:  legea uniormitatii hibrizilor in prima generatie; legea segregarii sau disjunctiei intr-un rapotr determinant la hibrizii din generatia a doua;  legea liberei combinari a factorilor ereditari si a transmiterii independente a caracterelor.

Acest studiu a arătat că una din patru plante de mazăre aveau alele de rasă pură, două din patru erau hibrizi, iar cealaltă era în mare parte de rasă pură.

După ce Mendel şi-a completat lucrarea despre plantele de mazăre, el a revenit la experienţele cu albinele în scopul dezvoltării lucrării sale asupra animalelor. El a produs o rasa de hibrid, dar nu a reuşit să redea un tablou clar despre transmiterea caracterelor ereditare la albini, din cauza dificultăţilor controlului complicat a comportării reginei albinelor.

Lumea vie in conceptia mendeliana: Ca urmare, a existat intotdeauna tendinta de a considera ca omul se deosebeste de orice alta fiinta prin ceva special. Aceasta convingere si-a gasit expresia in diferitele religii, prin care omul incerca sa-si explice originea existentei sale si, totodata, sa-si faureasca reguli si principii dupa care sa se conduca in viata. Faptul ca existenta fiecarui om incepe si se sfarseste la o anumita data a dus in mod firesc la aparitia credin-tei ca omul nu a existat dintotdeauna, ca el a fost creat la un moment precis, poate concomitent cu toate celelalte forme de viata. Cea mai remarcabila proprietate a celulelor vii este capacitatea de a transmite proprietatile lor ereditare de la o generatie celulara la alta. Existanta ereditatii a fost, desigur, remarcata de multa vreme de catre un om, care a observat ca anumite trasaturi - cum ar fi culoarea ochilor sau a parului - se transmit de la parinti la urmasi. Dar baza materiala a acestui proces nu a putut fi inteleasa decat in primii ani ai secolului al XX-lea, cand a fost elaborata teoria cromozomala a ereditatii, rod al unei remarcabile perioade de activitate creatoare. Confirmarea a venit la sfarsitul secolului trecut, o data cu descoperirea legilor fundamentale ale ereditatii. Aceste legi, care poarta numele descoperitorului lor, Mendel, au fost enuntate de fapt in 1865, dar opinia stiintifica din acea vreme nu era inca pregatita pentru a le accepta. Ele au fost complet ignorate pana in 1900, in ciuda eforturilor depuse de Mendel pentru a trezi interesul biologilor de vaza ai timpului sau.

El de asemenea a descris noi specii de plante care au fost numite cu abrevierea „Mendel”. Promovat ca abate în 1866, lucrul său ştiinţific, în mare parte a luat sfârşit, deoarece Mendel era preocupat cu responsabilităţile administrative mari, în special cu disputa dintre guvernul civil asupra impunerii unor taxe speciale pentru instituţiile religioase. În primul rând lucrul lui a fost respins şi nu a fost acceptat de mulţi decât după moartea sa. În acel timp se credea că teoria lui Darwin despre mecanismul ipotetic de ereditate era responsabilă pentru ereditate. Sinteza modernă foloseşte genetica Mendeliană. Mendel a murit pe 6 ianuarie 1884, la vârsta de 61 ani în Brünn, Cehia de nefrită cronică. După moartea sa, abatele următor a ars lucrările din biblioteca lui Gregor Mendel.