Tnme.docx

Referat: Teatrul Național “Mihai Eminescu” Elaborat: Marcela Pînzărean Dan Cătălin Celan Doina Popan Dumitru Motroi

Teatrul Naţional din Chişinău „Mihai Eminescu” a fost inaugurat oficial la 6 octombrie 1921, fiind creat printr-o Hotărâre de guvern semnată de ministrul Cultelor şi Artelor, Octavian Goga, la inițiativa unui grup de fruntași ai vieții publice locale în frunte cu Sergiu T. Niţă, ministru al Basarabiei în guvernul României, Ștefan Ciobanu, membru al Academiei Române, scriitorii Nicolae N. Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici și regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu. În seara de 6 octombrie a avut loc premiera spectacolului „Răzvan şi Vidra” de Hasdeu. Actorilor bucureșteni Vasile Leonescu și Constantin Mărculescu li s-a încredințat reorganizarea Teatrului din Chișinău, care în noua sa componență a încercat să abordeze piese originale, precum și lucrări din dramaturgia franceză, italiană, norvegiană și cea rusă. Timp de un deceniu directoratul Teatrului Național din Chișinău a fost asigurat de personalități alese: George Topârceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume ca Emil Botta, Ștefan Braborescu, Sergiu Cujbă, Mișu Fotino au însuflețit chipuri și forme la rampa primului teatru românesc profesionist de la Chișinău. Legenda vorbește și de unele spectacole extraordinare, regia cărora a fost semnată de Aurel I. Maican. Din nefericire printr-un ordin ministerial, în anul 1935 a fost suspendată „din motive financiare" activitatea a trei teatre naționale din Craiova, Cernăuți, și ... Chișinău. Deși primul Teatru Național din Chișinău nu s-a bucurat de viață lungă, existența sa a fost de o enormă importanță pentru cultura Basarabiei. După anexarea, la 28 iunie 1940 a Basarabiei la URSS, la Chișinău s-a constituit Teatrul Moldovenesc de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (din 1954, Teatrul

Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat „Al.Puşkin"). În anii imediat postbelici repertoriul se rezuma în exclusivitate la piese traduse din rusă, tributare „realismului socialist" conservator, care a și marcat stilistica acestui colectiv artistic. Inițial, trupa era compusă din actorii basarabeni de formație românească și actori ai Teatrului Moldovenesc de Stat fondat în 1933, cu scopuri propagandistice, la Tiraspol, capitala RASSMoldoveneşti. Actorii teatrului din Tiraspol absolviseră în 1933 Studioul Moldovenesc al Institutului Muzical-Teatral din Odessa. În virtutea misiunii de promovare a propagandei sovietice în spațiul românesc, Teatrul Moldovenesc de Stat din Tiraspol avea un repertoriu cu tematică așa-zis revoluționară, ilustrare a celui mai sec realism socialist, condimentat cu piese din dramaturgia clasică rusă și universală: „Călătoria" de Nicolai Gogol, „George Dandin" de Moliere, „Pădurea" de Aleksandr Ostrovski, „Azilul de noapte" de Maxim Gorki; primul spectacol al teatrului, după piesa Biruința de S.Şehter, s-a jucat la 6 noiembrie 1933. În perioada 1937 – 1939, trupa teatrului se completează cu tinerii actori Chiril Ştirbu, Mefodie Apostolov, Constantin Constantinov, Domnica Darienco, Arcadie Plăcintă, Ecaterina Cazimirov. În 1952, Teatrul Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat „A.S.Puşkin" angajează un grup de actori de vocație, absolvenți ai Institutului de Teatru, Muzică și Cinematografie „Aleksandr Ostrovski" din Leningrad. Printre ei, viitoarele vedete teatrale: Valeriu Cupcea, Constanța Târţău, Gheorghe Hasso. La repertoriul național se revine abia la sfârșitul anilor 50 prin montarea unor piese din dramaturgia clasică: „Sânziana și Pepelea", „Fântâna Blanduziei”, “Ovidiu", „Iașii în carnaval"", „Soacra cu trei nurori", „O scrisoare pierdută”. Un act de demnitate și curaj civic, dar și un gest de restabilire a dreptății istorice, îl constituie montarea pieselor dramaturgilor contemporani: Aureliu Busuioc, Alexei Marinat, Ion Druță, Gheorghe Malarciuc, Dumitru Matcovschi. Regizorii care au asigurat succesul spectacolelor au fost: Valeriu Cupcea, Ion Bordeianu, Andrei Băleanu, Veniamin Apostol, Ion SandriŞcurea. Spectacolele: „Mihai Eminescu"(1966) cu Valeriu

Cupcea în rolul titular, „Tache, Ianche și Cadâr" (1960), „Păsările tinereții noastre" (1972), „Tata" și „Președintele" cu Victor Ciutac, au constituit adevărate evenimente, pregătind opera de renaștere națională. În anul 1988 teatrul este zguduit din temelii de conflicte cu suport divers (etic, social, dintre generații, dintre scoli și stiluri de joc, etc.) și cade într-un profund colaps, culminând cu închiderea sediului, sub pretextul reparației capitale ce a durat cinci ani. În acest răstimp, teatrul este, în fond, reorganizat. Până în 1994 a funcționat ca teatru-studio, sub conducerea lui Victor Ciutac. Numele lui Mihai Eminescu îi este atribuit în1988; din iulie 1994, în urma unui concurs de creație, este oficializat ca Teatru Național, titlu care onorează, dar și obligă. O epocă nouă a început odată cu revigorarea trupei teatrului cu forțe actoricești tinere formate din absolvenți ai prestigioaselor scoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iași și Chișinău. Timp de câțiva ani colectivul Teatrului Național a produs circa 30 de premiere: „Legături primejdioase" după Pierre Choderlos de Laclos, „Un veac de singurătate" după Gabriel Garcia Marquez, „Amadeus" după Peter Shaffer, „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „Anna Karenina" după Lev Tolstoi, toate în regia lui Alexandru Vasilache, „Cumetrele" de Michel Tremblay, regia – Pierre Bokor (Canada), „Hamlet" de Shakespeare, regia – Alexandru Vasilache, „Apus de soare" de Barbu-Ștefănescu Delavrancea, regia –Nicoleta Toia (București), „Şcoala nevestelor" de Moliere, regia – Aleksei Kiruşcenko (Moscova), „Fraţii Karamazov" după Fiodor Dostoevski, Regia –Alexandru Vasilache, „Cine are nevoie de teatru?" de Timberlake Wertenbaker, regia –Pierre Bokor (Canada). Spectacolele Teatrului Național au cucerit şi continuă să cucerească simpatia publicului şi elogiile criticii de specialitate la numeroase Festivaluri de prestigiu: Festivalul „I. L. Caragiale", București, din 1993 pînă în prezent; Festivalul Școlilor Europene de Teatru, Târgu-Mureș, 1994; Festivalul de Comedie, București 1995; Festivalul „Zolotoi Liv", Lvov,

Ucraina, 1998; Festivalul „A.P. Cehov", Moscova, mai 1998; Festivalul Divadelna Nitra, Slovacia, 1998; Festivalul de Comedie, Vaslui – 2000, 2005, 2008; Gala Teatrelor Naționale, Cluj-Napoca 2000; Festivalul de Teatru Experimental din Cairo, 1996, 2000, 2005, Festivalul Internațional de Teatru Clasic, Arad, 2010. Din 2015, Teatrul, la iniţiativa Directorului General Petru Hadârcă, a iniţiat Proiectul Reuniunea Teatrelor Naţionale la Chişinău.

Actorii TNME 1. Lilia Bejan 2. Ninela Caranfil 3. Viorica Chircă 4. Angela Ciobanu 5. Mihaela Damian 6. Nicolae Darie 7. Diana Decuseară 8. Ion Mocanu 9. Alexandru Pleșca 10. Petru Oistric 11. Anatol Durbală 12. Victor Drumi 13. Olga Cucu 14. Ghenadie Gâlcă 15. Angela Cărăuș 16. Victor Nofit și alții

Regizori TNME 1. Petru Hadârcă 2. Emil Gaju 3. Alexandru Cozub 4. Vitalie Drucec 5. Vitalie Rusu