Elena Niculiță.docx

Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, vol. II, București, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum I. O., 1998. Blestemele fetei lăsate/părăsite de ursit/iubit, care, mergând la târg, își găsește altă drăguță și trimite „ravaș pe soare” ca fata părăsită să-i vină „nașă să-i cunune. În schimbul vorbelor de binecuvântare ce se cuvin unei nașe, fata părăsită invocă blestemul. p. 10 „… amar l-oi blastama,/Cu blăstămul cel de foc,/Să n-aibă hrană, nici noroc,/ Să n-aibă hrană pe pământ,/ Nici cruciță la mormânt”. – lipsa crucii = lipsa familiei care să se îngrijească de el după moarte; M. Florian, Elena Niculița Voronca (despre cruce, vol . II, p. 189, („din pricină că avem cruce, dracul nu se poate apropia de noi); p. 248: dracu se teme de cruce: despre noroc, ibidem, p. 225, 384, 388) p. 11 „ Finule, finuțul meu,/ Să n-ajungi tu anul nou!/Finuță, finuța mea,/Să n-ajungi tu sâmbăta! Rămâi, fine sănătos,/Ca un măr putregăios,/Rămâi fină sănătoasă,/Ca o pară viermănoasă.” –ironie, formă de ai dori cuiva moartea p. 12 „Să te-nsori de nouă ori/Și să-ți faci nouă ficiori/ Ș-a zecea o copiliță,/Să-ți care apă la temniță.” – cântecele de cătănie în care bărbații își doresc să se fi născut fete p. 13 „De-i lua una ca mine/ Dumnezeu să-ți deie bine,/ De-i lua-o mai frumoasă,/Pice-ți carnea de pe oase…” – despre importanța frumuseții la curtare (Florian și Tudor Pamfilie p. 74 blestemul femeilor: „Dă Doamne să-ți fie ție traiul așa de dulce, cum mi-l faci mie…”