Nicolau ștefania.docx

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI Facultatea de geografie Domeniul : Geografie Program de studii : Geografia Turismului

PORTOFOLIU LA CLIMATOLOGIE

Profesor îndrumător : Constantin Dana

Portfoliu realizat de : Nicolau Ștefania

București 2017

CUPRINS

1. Descifrarea telegramei sinoptice……………3 1.1 Schema Bjerknes…………………………....4 2. Frecvența nebulozității……………………...5 3. Roza vânturilor……………………………...6 4. Harta sinoptică de bază……………….…….7 5. Atlasul norilor………………………………8

1. Descifrarea telegramei sinoptice folosind Codului Sinoptic Internațional

15083

31659

63515

10214

20145

39978

40145

15 - România 083 - Dej

3 - lipsă și în secțiunea 1 și în 3 ; nu au fost precipitații 1 - cu personal, grupa este inclusă 6 - înălțimea bazei norilor inferiori este între 1000 și 1500 m 59 - vizibilitatea 9 km

6 - 6/8 (7/10-8/10) ; grad de acoperire a cerului 35 - direcția vântului 345°-354° 15 - 15 m/s

1 - cifră de control 0 - temperatura este pozitivă 214 - +21,4°C

2 - cifră de control 0 - temperatura este pozitivă 145 - +14,5°C

3 - cifră de control 9978 - 1997,8 hPa

57045

71011

85830

4 - cifră de control 0145 - 1014,5 hPa

5 - cifră de control 7 - mai scăzută decât cu 3 ore mai înainte. În scădere (uniform sau neuniformă) 045 - 4,5 hPa 7 - cifră de control 10 - aer cețos (în bancuri, mai mult sau mai puțin continuu) 11 - ace de gheață

8 - cifră de control 5 - 5/8 grad de acoperire a cerului 8 - cumulus și stratocumului, alții decât cei formați prin etalarea norilor cumulus, baza norilor cumilis la nivel diferit celui al norilor stratocumulus 3 - altocumulus transclucidus la un singur nivel 0 - nu există nori superiori

1.1

Schema Bjerknes

2. Frecvența nebulozității

3. Roza vânturilor

4. Harta sinoptică de bază

Figura 2. Situația sinoptică la suprafața terenului, la ora 06 UTC pe 15 decembrie 1948, superimpusă pe câmpul geopotențial la nivel de 500 hPa și domeniul topografic relativ (H500-H1000 TR)

Analiza situației sinoptice a suprafeței terenului la ora 06 UTC, la 15 decembrie 1948. Contextul sinoptic la suprafața pământului în care a fost produs intensitatea maximă a răcirii prin aer în Oltenia (determinată de acest val intens rece) a fost ca Urmează: pe 15 decembrie 1948 la 06 ore UTC (08 OIR), jumătatea Europei de nord-vest a fost sub influența marelui ciclon islandez, centrat la est de Islanda, cu valori mai mici de 985 hPa în centru. Cea mai mare parte a Europei se afla sub influența centurii mari de anticoncole formate între anticolonele Azore, cu valori mai mari de 1025 hPa la centru și est-europene, cu valori foarte bine dezvoltate în centrul mai mult de 1045 hPa, centrate pe În Câmpia Rusă și se unesc spre est cu cel ruso-sibirian. Dorsalul anticiclonei esteuropene a fost extins spre vest (105 hPa - figura nr.2) asupra Italiei și a Mediteranei spre nordul Africii. În altitudine, la nivel de suprafață geopotențială de 500 hPa, cea mai mare parte a Europei continentale se afla sub influența unui câmp geopotențial ridicat, în timp ce circulația atmosferică era un blocaj (litera "Ω" a curbei de nivel 560 a barajului - Figura nr. 2).Ca urmare a acestui tip de mișcare sub forța Coriolis, talveaua geopotențială și miezul geopotențial redus situat deasupra Mării Negre și a României, au continuat mișcarea de retrogradare spre sud-vest, determinând continuarea și chiar intensificarea adveției cu aer foarte rece Peste România. La nivelul izobaric de 850 hPa, mișcarea est și nord-est a fost continuată, în timp ce aerul extrem de rece, cu valori sub -10.0 ° C (deasupra sud-estului României și a Mării Negre de Vest) are izotermia de -12.0 ° C Deasupra câmpiei sud-estice a Olteniei (Figura 3). Acestea explică minimul absolut de -28,5 ° C la Corabia, adăugând totodată efectul de inversare termică în aproape toată iarnă, care determină scurgerea aerului rece pe formele scăzute de relief și cea cu temperaturi mai ridicate pe formele superioare de relief .

5. Atlasul norilor

Familia norilor superiori Baza acestora se află la înălțimi cuprinse între 5000 și 13000 de metri (aproximativ 16.000 și 43.000 de picioare). Această familie cuprinde următoarele genuri: –

Cirrus (Ci)

–

Cirrocumulus (Cc)

–

Cirrostratus (Cs)

Norii cirrus Cirrus (abreviere Ci) sunt un gen de nori de altitudine mare separați cu aspect fibros în formă de filamente, bancuri sau benzi albe. Sunt constituiti din cristale de gheață si nu dau precipitații. Norii cirrus se formează când vaporii de apă îngheață în cristale de gheață la altitudini de peste 8000 de metri. Datorită umidității rare la o altitudine mare, ei tind să fie foarte subțiri. SPECII -

Cirrus fibratus (Ci fib) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de fibre drepte sau neregulate. Cirrus uncinus (Ci unc) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de fibre, asemeni unor cârlige Cirrus spissatus (Cc spi) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de pete albgri dense. Cirrus castellanus (Ci cas) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de creneluri. Cirrus floccus (Ci flo) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de pâlcuri.

(cirrus fibratus)

(cirrus fibratus)

Norii cirrocumulus Cirrocumulus (abreviere Cc) este un gen de nori de altitudine mare care se prezintă în bancuri sau pături, compuși din elemente mici în formă de granule, valuri sau riduri. Sunt constituiți din cristale de gheață și nu dau precipitații. Norii cirrocumulus prezintă atât caracteristici stratiforme cât și caracteristici cumuliforme și apar adesea sub formă de pete albe însoțite de smocuri cu margini vag definite. Acești nori sunt organizați de obicei în rânduri la fel ca alți nori stratiformi sau cumuliformi, dar fiind de dimensiuni mici au aspect foarte fin și dau cerului un aspect similar cu solzii unui pește. SPECII -

Cirrocumulus stratiformis (Cc str) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de pânză cumuliformă. Cirrocumulus lenticularis (Cc len) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de lentile alungite. Cirrocumulus castellanus (Cc cas) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de creneluri. Cirrocumulus floccus (Cc flo) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de pâlcuri.

Norii cirrostratus Cirrostratus (abreviere Cs) este un gen de nori, de altitudine mare, cu un aspect fibros sau neted acoperind parțial sau integral cerul ca un voal noros transparent și albicios. Sunt formați din cristale de gheață și produc fenomenul optic de halo. Nu dau precipitații. Norii Cirrostratus sunt localizați la peste 5,5 km înălțime în atmosferă și indică prezența umidității ridicate în straturile superioare ale atmosferei. SPECII -

Cirrostratus fibratus (Cs fib) - nori de altitudine joasă care se prezintă sub formă de fibre, dar mai puțin fragmentate decât norii cirrus. Cirrostratus nebulosus (Cs neb) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de văl și acoperă cerul în întregime.

Familia norilor mijlocii

Baza este situată între 2000 și 7000 de metri (aproximativ 6500 si 23.000 de picioare). Cuprinde următoarele genuri: –

Altocumulus (Ac)

–

Altostratus (As)

Norii altocumulus Altocumulus (abreviere Ac) este un gen de nori de altitudine medie care sunt grupați în bancuri, pături, grămezi sau șiruri de culoare albă sau gri. Norii altocumulus sunt constituiți, în general, din picături de apă, dar uneori pot conține și cristale de gheață. Nu dau precipitații. SPECII -

Altocumulus stratiformis (Ac str) - nori de altitudine medie care se prezintă sub formă de pânză cumuliformă. Altocumulus lenticularis (Ac len) - nori de altitudine medie care se prezintă sub formă de lentile alungite. Altocumulus castellanus (Ac cas) - nori de altitudine medie care se prezintă sub formă de creneluri. Altocumulus floccus (Ac flo) - nori de altitudine medie care se prezintă sub formă de pâlcuri.

(altocumulus perlucidus)

(altocumulus stratiformis)

(altocumulus stratiformis opacus)

Norii altostratus Altostratus (abreviere As) este un gen de nori de altitudine medie care se prezintă sub forma unui strat sau a unei păture de culoare albăstruie sau cenușie cu aspect striat, fibros sau uniform. Acoperă în întregime sau parțial cerul și au o întindere orizontală foarte mare, iar pe verticală grosimea lor atinge sute sau mii de metri. Din acest gen de nori pot cădea precipitații care se evaporă înainte de a atinge solul (virga) sau ploaie slabă.

(altostratus opacus)

(altostratus translucidus)

(altostratus translucidus)

Familia norilor inferiori Baza situată între 0 și 2000 de metri (aproximativ 6500 de picioare). Cuprinde următoarele genuri: –

Stratocumulus (Sc)

–

Stratus (St)

–

Nimbostratus (Ns)

Norii stratocumulus Stratocumulus (abreviere Sc) este un gen de nori sub formă de banc, gramadă sau pătura de culoare gri sau albicioși cu unele parți sumbre. Norii stratocumulus sunt constituiți din picături de apă sau zăpadă grăunțoasă. Prezintă precipitații continue sub formă de burniță, ploaie de intensitate slabă sau ninsoare de intensitate slabă. SPECII -

Stratocumulus stratiformis (Sc str) - nori de altitudine joasă care se prezintă sub formă de pânză cumuliformă. Stratocumulus lenticularis (Sc len) - nori de altitudine joasă care se prezintă sub formă de lentile alungite.

-

Stratocumulus castellanus (Sc cas) - nori de altitudine joasă care se prezintă sub formă de creneluri.

(stratocumulus castellanus)

(stratocumulus perlucidus)

Norii stratus Stratus sunt nori de joasă altitudine caracterizați prin stratificarea orizontală și o bază joasă, uniformă. Termenul de stratus se referă la un nor plat fără caracteristici importante și de obicei de culoare albă sau gri. Numele de stratus vine din limba latină, prefixul strato- însemnând stratificat. Norii Stratus produc burniță sau ninsori slabe cantitativ sub formă de grăunțe de zăpadă. Acești nori se pot forma ca urmare a disipării ceții de dimineață. SPECII -

-

Stratus nebulosus (St neb) - Apar ca nori fără caracteristici notabile sau ca un văl alb sau gri. Se întâlnesc la altitudini joase și indică stabilitate în atmosferă și implicit o stabilitate a fenomenelor meteorologice asociate. Produc adesea burniță și grăunțe de zăpadă. Stratus fractus (St fra) - nor cu o aparență de pânză fracturată. Sunt produși deseori din specia stratus nebulosus, fiind frânți de vânt. Apar adesea asociați cu norii ce dau

precipitații moderate. Se pot forma și la poalele munților și pot fi asociați cu Nimbostratus.

Norii nimbostratus Nimbostratus (abreviere Ns) este un gen de nori care se prezintă cu grosime și întindere foarte mare. Norii nimbostratus sunt constituiți din picături de apă (deseori supraracită), uneori din cristale de gheață și fulgi de zăpadă, iar câteodată dintr-un amestec de particule lichide și solide.

Sub baza inferioară pot apărea nori deșirați, zdrențăroși care pot fi sudați de ei. Prezintă precipitații continue de ploaie sau ninsoare.

Familia norilor de dezvoltare verticala Baza pleacă de la 500 de metri iar vârful ajunge până la înălțimea norilor superiori. Cuprinde următoarele genuri: –

Cumulus (Cu)

–

Cumulonimbus (Cb)

Norii cumulus Cumulus (abreviere Cu) este un gen de nori separați sub forma de grămezi având un contur bine delimitat și cu dezvoltare mai mult pe verticală. Au un aspect de vată și culoare albstrălucitor. Sunt constituiți din picături de apă și se formează prin advecție asociată cu o expansiune rapidă pe vertical. SPECII -

-

Cumulus fractus (Cu fra) - nor cumuliform de dimensiuni mici cu forme neregulate, zdrențuite, forma fiind într-o permanentă schimbare. Cumulus humilis (Cu hum) - nor cumuliform mici, baza în general este plană cu umbre gri luminoase. Sunt denumiți nori de vreme bună. Cumulus mediocris (Cu med) - nor cumuliform cu o dezvoltare moderată pe verticală, prezintă umbre gri moderate la bază. Uneori din cumulus mediocris pot cădea precipitații de slabă intesitate. Cumulus congestus (Cu con), în aviație sunt abreviați Tcu de la termenul în limba engleză Towering Cumulus - nor cumulifor cu o dezvoltare mare pe verticală, cu o bază

de culoare gri închis. Pot produce vânt, turbulențe și averse cu o intensitate moderată spre puternică.

(cumulus congestus)

(cumulus congestus)

(cumulus congestus)

(cumulus fractus)

(cumulus mediocris)

(cumulus mediocris)

(cumulus tuba)

Norii cumulonimbus Cumulonimbus, din limba latină cumulus (grămadă) și nimbus (nor de furtună), este un nor dens, înalt, ascoiat cu furtuni și instabilitate atmosferică, format din vapori de apă sub acțiunea unui vânt ascendent. Norii Cumulonimbus se pot forma izolat, grupați sau de-a lungul unui front atmosferic rece sub forma liniilor de furtuni. Acești nori sunt capabili să formeze fulgere și alte fenomene severe cum ar fi tornadele. SPECII -

Cumulonimbus calvus (Cb cal) - nori de furtună foarte înalți cu un vârf sub forma unei căciuli similari cu Cumulonimbus congestus. Cumulonimbus capillatus (Cb cap) - nori de furtună foarte înalți cu vârful fibros, datorită prezenței cristalelor de gheață. Adeseori au aspectul unei nicovale. Cumulonimbus incus (Cb inc) - sunt similari cu speciile calvus și capilatus și prezinta de asemenea aspect de nicovală.

BIBLIOGRAFIE

1

Considerations upon the Air Temperature Characteristics in Oltenia in December ; Andreea Floriana Marinică1, Dana Maria (Oprea) Constantin2, Ion Marinică3, Victor Viorel Vătămanu4 1 Klimacampus, Germany, 2 University of Bucharest, Faculty of Geography, Romania, 3, 4 Regional Meteorological Center Craiova, Romania 2 https://ro.wikipedia.org