Orto 6

Cãrþile pe care le cauþi!

Despre blestemul pãrintesc Sã ne temem de blestemul pãrintesc, cãci cumplit lucru este blestemul pãrinþilor. Sã preþuim ºi sã cãutãm binecuvântarea pãrinþilor, cãci ea ne va ajuta de-a lungul întregii vieþi, înþeleptul Sirah grãieºte astfel: Binecuvântarea tatãlui întãreºte casele fiilor, iar blestemul mamei le dãrâmã pânã în temelie (Înþelepciunea lui Isus Sirah 3, 9). Blestemul lui Noe cu care a blestemat seminþia lui Ham i-a urmãrit de-a lungul veacurilor pe nenorociþii hamiþi, pe când fiii lui lacov au fost binecuvântaþi în toatã viaþa lor, prin harul binecuvântãrii tatãlui lor. Tânãr fiind, Sfântul Serghie a cerut binecuvântarea pãrinþilor lui ca sã se facã monah. Pãrinþii lui însã erau foarte vârstnici ºi l-au rugat pe fiul lor sã aºtepte pânã când vor muri ei, ºi apoi sã se tundã monah. Serghie s-a supus pãrinþilor lui, ºi a avut parte de binecuvântare în toatã viaþa lui, pânã la moarte. Episcopul Ermoghen povesteºte cum un bãrbat se purta rãu cu femeia lui. Când mama bãrbatului ºi-a mustrat fiul pentru urâta lui purtare cu soþia lui, acesta a lovit-o pe propria lui mamã cu multã sãlbãticie. Atunci nenorocita mamã a strigat: “Doamne, blestemat sã fie fiul meu, ºi în veac sã nu aibã parte nici de binecuvântarea mea, nici de a Ta!” întru aceeaºi zi fiul a cãpãtat un tremur cumplit în tot trupul, nefiind în stare nici mãcar sã-ºi ducã la gurã lingura de mâncare. În cele din urmã, el ºi-a mãrturisit pãcatul la preot, i-a pãrut rãu de el, ºi a luat Sfânta Împãrtãºanie, ceea ce i-a mai uºurat întrucâtva starea. La scurt timp dupã aceea, a murit.

Sfântul Nicolae Velimirovici

GRUPAREA REVISTEI Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie Benea, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu, Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu, Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea, Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

2

Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.

Editorial An de an, Sfânta Luminã apare în chip minunat, în Sâmbãta Mare dinaintea Paºtelui ortodox, la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Întotdeauna, vestea se transmite repede printre credincioºi, iar în ultimii ani cu atât mai mult, pentru cã sunt câteva agenþii de presã care transmit de la faþa locului. De-a lungul anilor, am ascultat diverse ºtiri, am citit articole ºi cãrþi, am urmãrit dezbateri, am vãzut înregistrãri video cu minunea coborârii Sfintei Lumini (care timp de câteva minute nu arde!!!), am vorbit cu oameni care au vãzut minunea cu ochii lor. M-am încredinþat astfel, pe deplin, cã minunea e de necontestat. Sunt mulþi însã cei care contestã minunea apariþiei Sfintei Lumini în Sâmbãta Mare la Biserica Sfântului Mormânt. Unii sceptici au ºi contra-argumente de-a dreptul hilare. Aceºtia spun cã e posibil ca prin anumite procedee tehnice de ultimã generaþie sã poþi crea diverse „fulgere de luminã” pe care credincioºii vãzându-le sã creadã cã-i Sfânta Luminã. Pentru aceºtia vom pomeni mãrturii mai vechi despre apariþia Sfintei lumini consemnate în Istoria bisericeascã pentru a contracara, într-o oarecare mãsurã, necredinþa în minunea cea mai presus de minte. Eusebiu de Cezareea, în Istoria bisericeascã, relateazã despre un anume Narcis, episcop al Ierusalimului în sec. II, care, neavând ulei în candele, a turnat apã, apoi s-a rugat, iar candele sau aprins de Sfânta Luminã, arzând pe toatã perioada Paºtilor. Egeria, o cãlugãriþã spaniolã, a fost martorã ºi a relatat în documente evenimentele Sãptãmânii Mari

Laurenþiu Dumitru ºi ale Sfintei Lumini din Ierusalimul anului 384. Sfântul Ioan Damaschin (675-749), în opera sa poeticã, face referire clarã la Sfânta Luminã. Barnard, un cãlugãr occidental, scrie în lucrarea sa Itinerar cã a fost martor al Luminii Sfinte în anul 870. Ahmed ibn al-Kassa, un jurist arab († 936), face una din primele referiri la proprietãþile miraculoase ale Sfintei Lumini: „Deºi e aprinsã, lumânarea nu te arde”. Papa Urban al II-lea, în anul 1095, cu un an înaintea celei dintâi mari cruciade pentru eliberarea Locurilor Sfinte, pomeneºte într-un discurs scris cã, la Ierusalim, în Vinerea Patimilor „toate luminile din Sfântul Mormânt ºi dimprejur, care au fost stinse, se reaprind la poruncã divinã”. Procedee tehnice „de ultimã generaþie” cu care sã poþi crea diverse „fulgere de luminã” bãnuiesc cã nu apãruserã în primul mileniu creºtin, aºadar, fiþi credincioºi, ºi nu necredincioºi! Altminterea, vã doresc zile bune, note bune ºi vã mulþumesc pentru toate veºtile ºi „poveºtile” pe care mi le trimiteþi ºi mie pe mail. Îndrãzniþi, prieteni!

Hristos a Înviat!

3

ATITUDINE

Am locuit în Anglia vreme de 22 de ani, dupã care, acum vreo 3 ani, m-am mutat în sudul Franþei. Deºi a trecut ceva timp, sunt încã multe lucruri care mã ºocheazã aici. Unul dintre ele este atitudinea francezilor faþã de animale. Aº începe precizând cã sunt singura persoanã de la mine de pe stradã care nu are câine. Mulþi au încercat sã-mi propunã câte un pui de ciobãnesc alsacian sau pirinean pe care întotdeauna îl refuz politicos. „Dar de ce?” sunt întrebatã. „Pentru cã nu cresc oi” le rãspund. Asta îi pune pe gânduri. Rolul animalului, dupã mentalitatea francezã, nu e acela de a-ºi îndeplini rolul sãu ancestral: paza casei sau bunurilor, ci acela de a amuza, de a fi o companie, de a oferi „dragoste” necondiþionatã. Adicã, sã dea proprietarului iluzia cã este iubit (fãrã a se merita sau câºtiga aceastã iubire – o senzaþie fãrã substrat). Un proprietar de câine se considerã iubitor de animale, fãrã sã-ºi punã problema dacã un adevãrat iubitor de animale ar þine câini ciobãneºti sau câini de sanie întrun mic apartament din sudul Franþei, unde e cald ºi soare cam tot timpul. Aceste animale, lãsate singure toatã ziua, cad pradã anxietãþii, urlând ºi chelãlãind ore în ºir. Vecinii se plâng – ºi atunci este gãsitã soluþia, câinele va primi un drog care sã-l facã somnolent pe perioada programului de birou al stãpânului. La urma urmei, ºi stãpânul ia o pilula de câte ori are cea mai micã anxietate. Vieþile oamenilor se învârt în jurul câinelui, în familie se discutã despre câine ºi la fel la birou; în magazine, în baruri ºi restaurante, ºi – da, chiar în cimitire, unde patrupedul este dus sã vadã mormântul lui „papa”, în toate aceste locuri se intrã cu câine fie cã e voie sau nu. Fiecare parc, fiecare facilitate nouã, devine mai devreme sau mai târziu o latrinã pentru simpaticele animale. Orãºelul meu, Perpignan, e frumos din punct de vedere arhitectural, cu magazine elegante ºi vitrine originale. Din pãcate, nu poþi sã mergi ºi sã priveºti în acelaºi timp. Un moment de neatenþie ºi ai pus piciorul în… Nimeni nu strânge dejecþiile în punguliþe speciale ca în alte oraºe ceva mai civilizate, chiar din Franþa. E drept, miam ales domiciliul în regiunea cea mai sãracã, cu numãrul cel mai mare de ºomeri. Aici, cetãþenii ce se considerã „civilizaþi” sunt cei care-ºi învaþã cãþeii sã „facã” pe spaþiile verzi, printre flori,

4

ªi câinii se drogheazã, nu-i aºa? ºi nu pe trotuar. Bineînþeles, cei care întreþin spaþiile verzi trebuie sã poarte mãnuºi lungi de cauciuc cu folosinþã unicã. Nu îi invidiez, deºi grãdinãritul ar trebui sã fie o meserie plãcutã… Cãþeii au bandane, tricouaºe ºi pulovere, li se serbeazã ziua de naºtere ºi merg la „education”, la un fel de tutore care îi dreseazã cum sã se poarte în societate. Între timp, copiii ºi nepoþii stãpânilor care ar avea nevoie de un „tutore” ca sã le explice ortografia de bazã a limbii materne, sunt lãsaþi la televizor sau la jocurile de ordinator atunci când nu se fac utili scoþând câinele la plimbare. Familiile sãrace, ºomerii, mamele necãsãtorite ce trãiesc din ajutor social ºi cerºetorii fãrã adãpost au cei mai mulþi câini. Doi, trei, patru, cinci câini într-un apartament strâmt ºi igrasios nu reprezintã un caz excepþional în oraºul meu. Cãþeii mãnâncã cot la cot cu stãpânii, pe canapea în faþa televizorului, din aceleaºi blide ºi dorm în aceleaºi paturi. Toþi cãþeii sunt mult prea graºi pentru rasa lor ºi au început sã sufere de boli umane: artrozã, cancere, astm etc., ºi viaþa lor de eunuci alintaþi e mai scurtã decât cea a confraþilor lor, câinii de muncã de la þarã. Multe rase sunt produse de om, aºa, pentru distracþie, iar animalele rezultate prin diferite tipuri de selecþie artificialã prezintã grave probleme de temperament ºi sãnãtate. Ultimul rãcnet în mahalaua mea este un câine ce seamãnã cu un liliac (guzganul zburãtor, nu floarea), achiziþionat contra 1.000 euro bucata de cei ce vor sã þinã pasul cu moda – în

general tineri ºi tinere cu tatuaje ºi piercing. Câinii vin ºi la plajã (unde accesul lor e interzis de lege) ºi îºi fac nevoile sub privirile galeºe ale „prietenilor” lor umani. Mania câinilor este promovatã subliminal în massmedia de cãtre stat. Fãrã niciun fel de studiu ºtiinþific, se afirmã prin reviste cã e bine ca familiile sã aibã câini pentru cã îi responsabilizeazã pe copii. În primul rând, nu mi-a fost dat sã vãd niciodatã, în nicio þarã, un copil curãþând dupã un câine, în al doilea rând, nu ar fi preferabil ca cei mici sã devinã responsabili faþã de familie, prieteni, ºcoalã, mediu etc.? De fapt, se urmãreºte desocializarea cetãþenilor încã de mici pentru ca, maturi, sã fie mai uºor de controlat. Statul ºtie cã o persoanã care are câine sau câini, va avea mai puþin timp ºi mai puþinã înclinaþie spre a reflecta asupra propriei condiþii ºi spre a gândi radical. Un bãtrân cu un câine va ezita sã intre în spital sau într-o

* Autoarea materialului, Mariana Bell, este cetãþean britanic de origine românã, fost candidat pentru Parlamentul britanic din partea UKIP (United Kingdom Independence Party) partid britanic ce se opune Uniunii Europene. Doamna Bell este rezidentã în acest moment in Franþa. Redacþia îi mulþumeºte pe aceastã cale pentru îngãduinþa de a publica materialul în paginile revistei noastre.

Mariana Bell

O poveste de viaþã Doi bãrbaþi, ambii grav bolnavi, ocupau aceeaºi încãpere într-un spital. Unuia dintre ei i se îngãduise sã se ridice din pat timp de o orã în fiecare dupã-amiazã. Patul lui era alãturi de unica fereastrã din camerã. Celãlalt trebuia sã stea tot timpul întins în pat. Cei doi au stat de vorbã ore în ºir. Au vorbit despre soþiile ºi familiile lor, despre casele lor, despre munca lor, au depãnat amintiri din armatã sau din vacanþele petrecute.

În fiecare dupã-amiazã, când cel de lângã fereastrã se ridica, îºi petrecea timpul descriindu-i celuilalt ceea ce vedea cã se întâmplã dincolo de geamul ferestrei. Celãlalt începu astfel sã trãiascã pentru acea scurtã orã zilnicã, în care lumea lui era în funcþie de culoarea ºi de ceea ce se întâmpla în lumea din afarã. Fereastra dãdea într-un parc cu un lac. Raþe ºi lebede se jucau în apã, în timp ce copii se jucau cu bãrcuþele. Tineri îndrãgostiþi mergeau mânã în mânã printre flori de toate culorile, în timp ce în depãrtare se ghicea prezenþa oraºului. Pe mãsurã ce omul de lângã fereastrã descria cu deamãnuntul toate acestea, cel din pat

POVESTE

casã de bãtrâni, fãcând astfel economie statului. La fel ca educaþia sexualã a copiilor din ºcolile primare (unde actul sexual este prezentat ca o activitate de agrement pe care oricine trebuie s-o facã atunci când are chef), câinele este o altã gãselniþã a unui guvern care vrea sã corupã pentru a conduce. Big-business-ul nu se poate plânge, pentru cã aceastã manie genereazã profituri uriaºe ºi uºor de obþinut. Nu intereseazã pe nimeni cã aceºti bani cheltuiþi cu precãdere de familiile sãrace sunt deturnaþi de la alte scopuri: o hranã mai bunã sau o educaþie mai bunã pentru copii. Ca sã nu mai vorbim de efectul asupra mediului înconjurãtor. Nu sunt numai excrementele, ci ºi cantitãþile uriaºe de produse chimice, dezinfectante, ºampoane speciale pentru spãlat ºi deparazitat, cantitãþi mari de apã pentru spãlarea câinilor acasã sau spãlarea strãzilor, consum mãrit de energie (la care nu protesteazã nimeni, având în vedere cã francezii sar ca muºcaþi de ºarpe de câte ori se doreºte instalarea unor linii de înaltã tensiune). Nimeni nu protesteazã faþã de infestarea parcurilor publice, a strãzilor ºi a plajelor, pentru cã în Franþa singura valoare sacrosantã este capriciul, moftul ºi autogratificarea. Franþa este poate singura þarã occidentalã unde circurile cu animale se bucurã încã de succes. Hipopotami, tigri rari, urºi, lei ºi multe animale pe cale de dispariþie sunt þinute în rulote ºi exhibate pentru hlizirea publicului. Se moare de râs când apare o zebrã cãlãritã de un cimpanzeu în livrea. Spectacolul cel mai trist este cel al oamenilor care gãsesc amuzantã aceastã degradare. Bizar este cã aceiaºi oameni sunt indignaþi de coridele spaniolilor. Câinele este o altã componentã a vieþii virtuale pe care ne-au hotãrât-o stãpânii noºtri alãturi de „compania” ºi „viaþa emoþionalã” pe care ne-o oferã televizorul, alãturi de izolarea de simþire pe care ne-o oferã statul-providenþa ºi de abundenþa de analgezice ºi calmante de la fiecare colþ de stradã. Cei ce ne conduc urmãresc cu bunã ºtiinþã infantilizarea ºi desocializarea populaþiei, pentru cã un om a cãrui bunãstare emoþionalã depinde de un câine, nu va ieºi niciodatã în stradã sã facã o revoluþie.

închidea ochii, imaginându-ºi aceastã scenã pitoreascã. Întro dupã-amiazã caldã, omul de lângã fereastrã descrise o paradã trecând. Deºi celãlalt nu putea auzi orchestra, putea însã, cu ochii minþii, sã vadã ceea ce celãlalt descria cu atât de multe detalii sugestive. ªi aºa trecurã zile, sãptãmâni ºi luni… Într-o dimineaþã, când a venit asistenta de serviciu sã le aducã apa pentru a se spãla, a gãsit trupul lipsit de viaþã al omului de lângã fereastrã, care se sãvârºise în pace, în timpul somnului. Femeia s-a întristat ºi a chemat personalul pentru a lua trupul neînsufleþit. La vremea la care a considerat cã este potrivit, celãlalt a cerut ca, dacã se poate, sã fie mutat lângã fereastrã. Asistenta a fost bucuroasã sã îi îndeplineascã dorinþa ºi, dupã ce s-a asigurat cã totul este cum se cuvine, l-a lãsat singur. Încet, greu ºi dureros, acesta a reuºit sã se ridice în capul oaselor pentru a vedea, pentru prima datã cu ochii lui, lumea de afarã. Încordându-se, se întoarse apoi spre fereastra de lângã pat. ªi în faþa ochilor a vãzut un zid gol. Omul a întrebat-o pe asistentã cum a putut vedea fostul sãu coleg de camerã, care-i descrisese atât de multe minunãþii vãzute pe fereastrã. Asistenta i-a rãspuns cã omul era orb ºi nu a putut sã vadã nici mãcar zidul gol… ªi, adãugã ea, poate cã „a vrut doar sã vã încurajeze pe dumneavoastrã”. Este o mare bucurie sã poþi sã-i faci fericiþi pe ceilalþi, în ciuda greutãþilor propriei existenþe. Împãrþite cu alþii, supãrãrile se înjumãtãþesc, în timp ce bucuriile se dubleazã. Dacã vrei sã te simþi bogat, atunci ia aminte la lucrurile pe care le ai ºi pe care nu le poþi cumpãra cu bani. Autor necunoscut

5

GRAFFITI ORTHODOXE

Un cunoscut universitar creºtin, întrebat odatã de ce susþine cu atâta tãrie creºtinismul, a mãrturisit: „Pentru un motiv foarte simplu: nu pot justifica în alt mod un anumit eveniment din istorie – Învierea lui Iisus Hristos din morþi. Dupã sute de ore de cercetare amãnunþitã a bazelor acestui subiect, am ajuns la concluzia cã Învierea lui Iisus este fie una dintre cele mai dãunãtoare farse care au fost jucate vreodatã minþii omeneºti, fie cel mai important eveniment din întreaga istorie a lumii. La trei zile de la moartea ºi îngroparea Celui Care a pretins a fi Hristosul profeþit în Scripturile ebraice, Iisus Nazarineanul arestat, judecat ca ºi criminal politic, apoi rãstignit, femeile care au mers la mormânt au descoperit cã trupul Lui dispãruse. Ce ne indicã mormântul gol?”. Conform obiceiului evreiesc de îngropare, trupului lui Iisus a fost înfãºurat în pânzã de in. O sutã de mãsuri de uleiuri ºi mirodenii au fost amestecate sub forma unei substanþe vâscoase, care a fost aplicatã apoi pe fâºiile de pânzã, în jurul trupului (Ioan 19, 39-40). Dupã ce trupul a fost aºezat într-un mormânt sãpat în stâncã, o piatrã de dimensiuni considerabile (2 tone) a fost rostogolitã de-a lungul unui ºanþ, la intrarea în mormânt. O unitate de gardã romanã, formatã din bãrbaþi obiºnuiþi cu cea mai severã disciplinã, a primit ordin sã pãzeascã mormântul. Frica de pedeapsã asigura o atenþie impecabilã în executarea datoriei, în special în timpul gãrzii de noapte. Gardienii au aplicat la intrarea mormântului sigiliul roman – pecetea puterii ºi a autoritãþii imperiale – cu rolul de a preveni orice atac profanator. Oricine ar fi încercat sã miºte piatra tombalã ar fi trebuit sã rupã sigiliul, riscând astfel primirea pedepsei nemiloase a legii romane. Dar mormântul a fost aflat gol. Urmaºii Celui aºezat în mormântul din grãdina arimatianului Iosif au pretins cã El înviase ºi cã li S-a arãtat viu prin multe dovezi, timp de 40 de zile. Convertitul de întâlnirea cu Iisus Înviat, marele Pavel, certificã arãtarea Celui viu la mai mult de 500 de ucenici deodatã, cei mai mulþi fiind încã în viaþã ºi putând confirma spusele apostolului la data consemnãrii descoperirii (I Corinteni 15, 3-8). Un apreciat cercetãtor al temei, istoricul Arthur Ramsay, nota cã mormântul gol a fost un fapt prea bine cunoscut ca sã fie renegat, iar teologul citat de Pãrintele Stãniloae, Paul Alhaus, afirma cã povestea Învierii n-ar fi putut circula în Ierusalim nici mãcar pentru o zi sau o orã, dacã

6

Mormântul gol

„Pentru ce cãutaþi pe cel viu între cei morþi?” mormântul gol n-ar fi reprezentat un adevãr unanim recunoscut. Situaþia de la mormânt dupã Înviere este semnificativã. Sigiliul roman fusese violat, ceea ce presupunea în mod automat pedepsirea cruntã a celor vinovaþi. Masiva piatrã a fost nu numai datã la o parte de la intrare, dar chiar mutatã în lãturi (ca ºi când cineva ar fi ridicato ºi ar fi pus-o în altã parte!) (...). Iustinian enumera 18 motive pentru care un soldat roman putea fi pedepsit cu moartea. Printre acestea se afla ºi adormirea în post, precum ºi pãrãsirea poziþiei de pazã. Mironosiþele, lãsând mormântul gol, s-au speriat ºi au dus vestea apostolilor. Apropiaþii Petru ºi Ioan au alergat la mormânt: Ioan, ucenicul iubit, s-a uitat înãuntru ºi a vãzut fâºiile de pânzã. Sã fi greºit ei mormântul? O teorie propagatã de Kirsop Lake presupune cã martorii care au relatat dispariþia trupului ar fi mers la un alt mormânt. Putem fi siguri cã autoritãþile evreieºti, care ceruserã garda romanã staþionatã la mormânt pentru prevenirea furtului trupului, nu s-ar fi înºelat cu privire la locul exact. Ele n-ar fi pierdut nicio clipã pentru a scoate la ivealã trupul din mormântul adevãrat, eradicând pentru totdeauna orice zvon cu privire la Înviere. Este cunoscutã netemeinicia teoriei

furtului trupului de cãtre apostoli, a teoriei leºinului (formulatã iniþial de cãtre Venturini) sau a ipotezei halucinaþiilor celor care au fost martori ai apariþiilor lui Hristos dupã Înviere. Demontate uneori chiar de sceptici sinceri (vezi David Frederich Strauss), astfel de teorii vin în contradicþie cu condiþia mentalã absolut normalã doveditã de ucenici, cu împrejurãrile istorice existente, fiind în acelaºi timp în total dezacord cu principiile psihologice care declanºeazã apariþia acestor manifestãri. Lordul Darling, fost Preºedinte al Curþii de Justiþie a Angliei, examinând argumentele privitoare la mormântul gol din perspectivã juridicã, a tras concluzia cã existã o varietate atât de mare de dovezi factuale ºi circumstanþiale, încât nicio curte de juraþi din lume n-ar putea evita verdictul care se impune: Învierea lui Hristos este un fapt real. Dincolo de orice controversã, creºtinii zilelor noastre pot avea deplinã siguranþã, ca ºi primii creºtini, cã credinþa lor se întemeiazã nu pe vreun mit sau vreo legendã (noi teorii fãrã bazã), ci pe faptul istoric al Învierii Mântuitorului (supra-istoricã ºi istoricã) ºi pe mormântul gol, izvorul luminii orbitoare a Biruitorului morþii ºi al Domnului vieþii.

Diacon Cornel Dragoº

Zilele trecute, în timp ce beam ceai, veriºoara mea, femeie în toatã firea, a început a plânge, zicând cã vrea sã-mi punã o întrebare pe care nu a mai pus-o nimãnui. În sfârºit, dupã ce s-a scuzat de multe ori: „cã este o hulã”, „cã îi este ruºine cã are astfel de gânduri” ºi-a luat inima în dinþi ºi a vorbit. „De ce – zice ea plângând –, Iisus s-a speriat în grãdinã? El era de la Dumnezeu, El ºtia toate – ºtia cã va muri, cã va învia, ºtia cã prin jertfa Lui El va aduce atâta bine omenirii! De ce, dar, s-a temut? Orice om, dacã ar ºti dinainte cã el va învia, ar accepta cu bucurie sã moarã pentru semenii sãi. De ce tocmai El s-a temut?” Nu ºtiu în ce mãsurã creºtinii de azi sunt obsedaþi de moartea lui Hristos, dar mie mi se pare cã moartea Lui stârneºte mai multe neînþelegeri decât Învierea. Dacã toate denominaþiunile creºtine, inclusiv sectele, sunt de acord în ceea ce priveºte învierea Lui, în ceea ce priveºte moartea, mulþi se contrazic. De exemplu, iehoviºtii au hotãrât cã, de vreme ce Iisus s-a speriat în grãdinã ºi a murit pe cruce, înseamnã cã El nu este Dumnezeu. Monofiziþii au cãzut în extrema cealaltã, zicând cã, de vreme ce Iisus este Dumnezeu, înseamnã cã El nu a murit, cãci Dumnezeu nu moare. Adevãrul este cã Iisus a murit în firea Sa omeneascã, rãmânând nestrãmutat în firea Sa dumnezeiascã. Dar ce este cu spaima lui Iisus din grãdinã? Mãrturisesc cã ºi eu am avut aceleaºi frãmântãri ca ºi veriºoara mea. „Ce mare lucru a fãcut Hristos? ªtia dinainte cã va învia, era Dumnezeu, iar noi petrecem în iadul incertitudinii pânã la sfârºitul zilelor noastre”. Gândeam cã dacã aº avea certitudinea învierii mele, astãzi aº muri ºi nu mi-ar pãrea rãu de nimic. Nu ºtiu în ce mãsurã aceste gânduri vin ºi celorlalþi oameni, poate cã ele sunt o urmare fireascã a educaþiei comuniste cu pionieri care îºi puneau atât de uºor sufletul pentru patrie. E adevãrat cã pentru a merge la moarte cu seninãtate trebuie sã fii sau convins de învierea ta sau sã fii un ateu desãvârºit. Hristos ºtia cã va învia ºi, totuºi, S-a temut. Da, Hristos s-a temut într-adevãr în grãdinã, atunci când S-a rugat Tatãlui ca, de este cu putinþã, sã se îndepãrteze paharul acesta de la Dânsul. Ucenicii au vãzut aceastã fricã a lui Iisus, au vãzut-o ºi au adormit. Se pare cã în clipele acelea de pãrãsire pe care le trãia Iisus, ucenicii au fost pãrãsiþi ºi ei de orice putere, de aceea au ºi adormit, chiar dacã

GRAFFITI ORTHODOXE

De ce s-a speriat Hristos? Hristos a ieºit de trei ori la ei îndemnându-i sã privegheze cu El mãcar un ceas. Aceasta aratã atât de bine cã ucenicii îºi aveau toatã puterea ºi credinþa lor de la Hristos, iar atunci când El a slãbit, când s-a întristat de moarte în grãdinã, ucenicii au slãbit ºi ei ºi, pierzându-ºi credinþa, au adormit. În Imnele Sfântului Efrem Sirul, gãsim un minunat pasaj despre spaima lui Hristos din Grãdina Ghetsimani. Sfântul Efrem crede cã spaima aceasta a fost adevãratã ºi a fost profundã, mai profundã decât putem gândi noi, ºi nu întâmplãtor ucenicii au fost martorii ei. Hristos ºi-a descoperit înaintea ucenicilor spaima Sa omeneascã în faþa morþii ca ucenicii, atunci când vor ajunge sã fie daþi în mâinile cãlãilor lor, simþind aceastã spaimã, sã-ºi aminteascã de spaima Învãþãtorului lor, cã e fireascã, ºi sã nu dea înapoi, aºa cum nici El nu a dat, deºi, zice Sfântul Efrem, ar fi

avem noi azi, dacã mã pot exprima astfel, nu mai este moartea cu care a murit Iisus. Noi suntem curajoºi în faþa morþii deoarece nimeni din noi nu moare singur, deoarece Hristos a luat în Sine toatã spaima ºi durerea morþii. ªi aceasta o vedem foarte bine din cazul lui Petru. În zilele patimii lui Hristos, când a fost întrebat dacã Îl cunoaºte pe Iisus, cã a fost vãzut cu El, cã graiul îl vãdeºte, Petru s-a lepãdat de trei ori de Învãþãtorul sãu pentru cã se temea de moarte. Dar acelaºi Petru, care sa speriat de o babã în zilele patimii, le-a vorbit cu îndrãznealã ostaºilor romani care îl rãstigneau, rugându-i sã-l rãstigneascã cu capul în jos, cã nu este vrednic sã moarã în acelaºi fel ca ºi Învãþãtorul Sãu. Moartea lui Hristos ne-a adus curajul în faþa morþii, dar pânã atunci acest curaj era cu neputinþã. Iatã

vrut. Mai era nevoie de aceastã spaimã pentru ca moartea sã îndrãzneascã sã-ºi înghitã Stãpânul. Aceastã fricã a încurajat moartea care, „ca o slugã la poruncã, s-a apropiat”, cum cântãm la Utrenia Învierii (Gl. 6) ºi L-a înghiþit pe Dãtãtorul de viaþã, ca dupã trei zile sã-L vomite, zice Sfântul Efrem. Hristos a fost primul om care a ieºit singur în faþa morþii. Doar El, dintre oameni, a fost pãrãsit cu desãvârºire, astfel cã a strigat pe cruce: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit!?”. A fost nevoie ca omul Iisus sã cunoascã pãrãsirea lui Dumnezeu – singura pricinã a morþii, pentru cã altfel El nu ar fi putut muri. Astãzi noi nu putem înþelege spaima Lui, cãci Hristos a zdrobit puterea morþii ºi moartea pe care o

de ce Hristos S-a temut, iar noi nu. Pentru cã noi murim cu Hristos, iar Hristos a murit singur, pãrãsit de oameni ºi de Dumnezeu. Paradoxul morþii lui Hristos este surprins în rugãciunea pe care o rosteºte preotul la sfârºitul proscomidiei: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul ºi pe Scaun împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul ai fost, Hristoase, pe toate umplându-le, Cela ce eºti necuprins”. De altfel, aceasta este starea omului nou, a omului rãscumpãrat, a omului întreg, ca, în Hristos, sã înþeleagã aceste cuvinte ºi sã le trãiascã, pe cât se poate, în toatã durerea ºi în toatã bucuria lor.

Ieromonah Savatie Baºtovoi

7

ESEU

Vârsta adolescenþei

Dacã ar fi sã definesc starea afectivã pe care fiecare om o simte la vârsta adolescenþei, aº spune cã trebuie sã înfruntãm un dezechilibru în sufletul nostru: avem o energie tumultoasã pe care trebuie sã o canalizãm cãtre o þintã. Adolescentul mi se pare a fi acea fiinþã deschisã unui orizont aproape infinit de posibilitãþi. Adolescentul poate fi, în principiu, orice: aventurier, sportiv de performanþã, intelectual, fotomodel. Mai nou, societatea de consum le propune tinerilor idealuri profesionale noi: angajat într-o bancã sau într-o firmã, copywriter, agent de vânzãri, prezentator de emisiuni Can-Can. Multitudinea posibilitãþilor din sufletul nostru ne creeazã o stare de neliniºte. Ne temem sã nu ratãm proiectul nostru existenþial. Uneori, dãm naºtere unor noi obstacole ca sã ne confirmãm credinþa inconºtientã cã nu vom reuºi ceea ce neam propus. Dincolo de idealul profesional al tânãrului, pe care preferabil ar fi ca fiecare sã ºi-l aleagã pornind de la talentele – talanþii cu care l-a înzestrat Dumnezeu, societatea îi cere adolescentului sã îi înapoieze creditul pe care ea i l-a dat pânã acum. Îi cere sã fie din ce în ce mai responsabil. „Responsabilitate” este un cuvânt foarte enervant pentru un adolescent. În societãþile arhaice de demult, trecerea de la pubertate la vârsta maturã se fãcea printr-un ritual iniþiatic. Tinerii nãscuþi într-un trib deveneau bãrbaþi – adicã îºi câºtigau dreptul de a vâna, de a purta rãzboaie ºi de a se cãsãtori – fiind iniþiaþi într-un loc anume, de regulã la marginea comunitãþii, într-un mediu sãlbatic, în pãdure. Timp de câteva zile, suportau izolarea, singurãtatea, abandonul, foamea, setea, frica. Uneori, îndurau torturi fizice rituale. Preþul era destul de mare, dar ºi statutul de om matur era un câºtig important. Odatã încheiatã perioada de iniþiere, ceilalþi îi priveau pe bãieþi ca pe niºte maturi în toatã regula. Iniþierea era, de fapt, moartea simbolicã a puberului, care renãºtea sub forma unui om matur. Ce sãlbatici!, poate fi

8

reacþia voastrã. Adolescenþa este ºi vârsta la care omul simte cã trebuie sã reacþioneze imediat, privind viteza de reacþie, „spontaneitatea” ca pe o valoare supremã. Aºa sãlbatici cum îi considerãm, ei dispuneau de o calitate pe care noi, modernii, datoritã curentelor intelectuale ºi intelectualiste care au stat ºi stau la baza educaþiei, am pierdut-o. În primul rând, aveau o viziune religioasã asupra lumii pe care o moºteneau de la strãbuni. Ritualurile iniþiatice din Australia, Africa sau America de Nord aveau ca model mitul fondator al tribului respectiv. Mai mult decât atât, fiecare ocupaþie a membrilor tribului era corespondentul uman al unui gest care, iniþial, fusese fãcut de Strãmoºul Mitic sau de zeul suprem. Pãstrând ca termen de comparaþie „primitivul” de demult, haideþi sã ne analizãm puþin pe noi, oamenii secolului XXI. Presupunând cã ne-am nãscut într-o societate creºtinã, suntem botezaþi la o vârstã foarte fragedã. Iniþierea botezului creºtin poate fi înþeleasã târziu, dacã fiecare dintre noi are interesul sã citeascã niºte cãrþi în care valoarea botezului ne este explicatã pas cu pas. Vã recomand cu cãldurã „Catehezele baptismale” ale Sfântului Ioan Gurã de Aur pentru a

înþelege mai bine cã atunci când ne cufundãm în cristelniþã murim cu Hristos de trei ori ºi înviem cu El. Moare omul vechi, pãtimaº, din noi ºi se naºte omul nou, sfinþit prin jertfa Lui. Bine, puteþi sã îmi replicaþi (replica este un alt bun de consum la mare cãutare în societãþile puºtilor), dar tu ne vorbeºti despre o identitate învechitã cu care noi nu suntem de acord pentru cã noi vrem sã ne construim propria identitate, preferabil a fi în dezacord cu vechea viziune despre lume a pãrinþilor noºtri. OK, o sã vã rãspund eu, aveþi dreptate, dar sã ºtiþi cã alegerile voastre vã vor satisface o singurã nevoie sau mai multe, în cel mai fericit caz. Un psiholog care a studiat nevoile umane a stabilit chiar o piramidã a lor. Omul, indiferent în ce epocã s-ar naºte, are întotdeauna aceleaºi necesitãþi. Cuvintele „nevoie” ºi „necesitate” au devenit cuvinte cheie în societatea de consum în care trãim. Prin urmare, nu avem decât sã le recunoaºtem ca atare ºi sã ne înþelegem unul cu altul respectânduni-le ºi satisfãcându-ni-le, pe cât posibil, reciproc. Deºi psihologii contemporani au descoperit importanþa conºtientizãrii nevoilor în cadrul interacþiunii umane, îndemnul „câte doriþi sã vã facã oamenii, faceþi-le voi lor” este vechi de douã mii de ani. Revin la piramida trebuinþelor ºi vã enumãr nevoile de jos în sus, de la cele mai grosiere pânã la cele mai elevate. Dacã neam nãscut oameni, manifestãm nevoi materiale, nevoia de a ne simþi în siguranþã, nevoia de a face parte dintr-un grup, nevoia de a fi recunoscuþi în cadrul unui grup (nevoia de stimã ºi statut) ºi, în fine, nevoia de a ne realiza. Ultima nevoie este una spiritualã în esenþã, foarte greu de definit. Chiar dacã îþi vei propune, de pildã, sã fii sportiv de performanþã, alegerea pe care o vei face este tot una spiritualã pentru cã, mai înainte de a o face, te-ai coborât în intimitatea fiinþei tale, ai cules piatra preþioasã ºi ai ieºit la suprafaþa ta vizibilã arãtând-o oamenilor spunându-le „eu m-am hotãrât sã devin sportiv de performanþã”! Dacã ai fãcut o alegere sincerã, vei deveni un sportiv de performanþã. A fi sinceri cu noi înºine înseamnã a ne cunoaºte bine înainte de a face o alegere. Când ne alegem identitatea, nu o putem face spontan, ci

printr-un efort continuu de introspecþie. „Cunoaºte-te pe tine însuþi!” este un îndemn pe care l-aþi auzit foarte des, de regulã din gura unora care prin felul lor de a fi v-au arãtat de nenumãrate ori cã nu se cunosc pe sine, cã vor sã parã ceea ce nu sunt ºi cã nu au ºtiut ce sã aleagã. Îndemnul de demult i-a aparþinut unui om care toatã viaþa lui ºi-a analizat sufletul fãrã milã. La sfârºitul vieþii, a trecut ºi ultimul examen pe care îl poate da un om: a preferat sã moarã pentru adevãrul pe care l-a descoperit, din care a trãit. Omul acesta a fost autentic în alegerea lui. A fost un model. Am ajuns, iatã, la problema modelului. Ne realizãm ca oameni imitând anumite modele. În adolescenþa mea, Jim Morrison, Mircea Eliade sau Gheorghe Hagi mi se pãreau modele absolute de realizare a sinelui. Am spus cã „mi se pãreau” modele, pentru cã mult mai târziu mi-am dat seama cã, de regulã, un model îºi realizeazã în mod exemplar un talent, o înclinaþie nativã lãsându-ºi nerealizate celelalte capacitãþi. Un culturist îºi poate desãvârºi muºchii, poate câºtiga concursul Mister Olimpia, dar, din punct de vedere intelectual sau afectiv, poate stagna sau regresa. Bun, ce este de fãcut? Când alegem un model, trebuie sã ne întrebãm dacã urmându-l ne vom realiza deplin (intelectual, afectiv, spiritual). De foarte multe ori, aþi auzit cã biografia unui creator trebuie tratatã separat de operã. Alcoolismul ºi homosexualitatea lui Rimbaud nu au sau nu ar trebui sã aibã nicio legãturã cu superbele „Iluminãri”. Necrofilia lui Edgar Allan Poe trebuie iertatã sau ignoratã pentru cã ne-a lãsat niºte poeme superbe ºi „Prãbuºirea casei Asher”. Unii creatori îºi justificã felul de a fi imoral crezând cu ardoare în ideea cã geniul este o fiinþã aparte care, prin natura lui, se comportã „dincolo de bine ºi de rãu”. Lumea în care trãim confundã, voluntar sau nu, talentul cu geniul. Amintiþi-vã de emisiunea TV „Genialii”, unde ne erau prezentate ca genii oameni deosebiþi de talentaþi, dau nu Genii. Geniul aduce ceva

radical nou într-un domeniu. Einstein a schimbat domeniul fizicii, Kant pe cel al filosofiei, Eminescu a modificat, dându-i o perspectivã de amploare, literatura românã. Eu nu cred cã geniul trebuie sã fie o fiinþã imoralã. Cred cã geniile sunt datoare umanitãþii ºi cã în lumea de apoi „cei din urmã vor fi cei dintâi”. Eminescu, fãrã adolescentul care îi recitã poeziile, nu ar putea fi Eminescu. Un fotbalist, fãrã microbiºtii care umplu stadioanele ºi citesc

zilnic „Gazeta Sporturilor” din dorinþa de a pãtrunde în culisele „idolului”, nu ar putea fi fotbalist. Revenind la ceea ce trãiþi, dacã v-aº întreba care au fost profesorii care v-au marcat, cu siguranþã cã o sa mi-i daþi ca exemple pe cei care pe lângã faptul cã îºi cunoºteau bine materia pe care o predau la clasã posedau ceva rar întâlnit în instituþiile de învãþãmânt: aveau ceea ce psihologii numesc „inteligenþã emoþionalã”, adicã puteau sã empatizeze cu elevul, sã se aºeze în miezul problemelor lui ºi sã îl înþeleagã. Dacã nu se va schimba nimic în sistemul de învãþãmânt ºi în mentalitatea oamenilor, imaginea extratereºtrilor din romanele SF va fi realizatã fidel de nimeni alþii decât

ESEU

ºi angoasa formãrii

noi, pãmântenii: în viitor vom avea un cap mare unde creierul nostru îndelung antrenat se va lãfãi în voie ºi o inimã micã în care nu vor încãpea prea mulþi oameni. Nu vi se pare ciudat faptul cã memoriei i se acordã o atât de mare importanþã în procesul formãrii personalitãþii noastre fãrã a þine cont de alte capacitãþi specific umane: creativitate, empatie, inteligenþã socialã? La sfârºitul anilor de ºcoalã, ne putem trezi cã ºtim o sumedenie de lucruri, dar cã nu avem instrumente ca sã rezistãm stresului cotidian, nu ºtim cum sã facem o alegere bunã, nu ºtim cum sã relaþionãm cu partenerul, nu ºtim cum sã gestionãm conflictele, nu putem sã ne punem în locul celuilalt ca sã îi înþelegem nevoile. Pericolele care apar în calea propriei noastre deveniri se înmulþesc astãzi pentru cã mass-media propune false modele, care aduc rating, dar care s-au „realizat” mergând pe calea largã a hedonismului. Puºtoaice care devin miliardare pentru cã aleg sã se cãsãtoreascã cu îmbogãþiþi dubioºi din punct de vedere moral, unii dintre ei având vârsta venerabilã a taþilor lor. Biºniþari deveniþi lideri de opinie. Patroni de firme de deratizare care ajung în parlament ca sã reprezinte „interesele poporului”. „Artiste” care îºi etaleazã bietul corp în detrimentul vocii handicapate de lipsa talentului. Oameni care îºi dau cu pãrerea despre tot ºi despre toate, ilustrând lipsa crasã de un minim respect profesional. Închei cu un îndemn drag mie pe care lam citit în adolescenþã ºi pe care vi-l adresez. Filosoful român Constantin Noica i-a dat binecuvântarea pãrinteascã fiului sãu – viitorul ieromonah Rafail – spunându-i „Fii împlinit ºi fã ce vrei!”. Aceste cuvinte sunt o parafrazã la îndemnul Fericitului Augustin: „Iubeºte-l pe Dumnezeu ºi fã ce vrei!”. Vã urez ºi eu sã Îl iubiþi pe Dumnezeu ºi sã vã împliniþi, pentru cã adevãrata realizare cred ca rezidã doar în iubire.

Ciprian Voicilã

9

INTERVIU

Mel Gibson ºi „Patimile lui Hristos” – dialog cu pãrintele Lucian Grigore –

Laurenþiu Dumitru: Pãrinte Grigore, atunci când se discutã despre filmul religios în genere, se naºte fireasca întrebarea: cât de moral este sã faci un film având ca personaj principal pe Fiul lui Dumnezeu, Care-I Om adevãrat ºi Dumnezeu adevãrat, dar fãrã de pãcat? Creatura „Îl joacã” pe Creator. E curaj, e nebunie? Oare nu-i hulã împotriva Duhului Sfânt o astfel de îndrãznealã? Pr. Lucian Grigore: Îmi pare cã un astfel de mijloc de exprimare, un mijloc pe care – de altfel – lumea veche nu l-a cunoscut, þine de simþuri, de capacitatea noastrã de a cuprinde cu simþurile un anumit mesaj. E firesc sã ne întrebãm dacã e potrivit sau nu sã-L punem în scenã pe Dumnezeu. Cred cã dificultatea unei astfel de lucrãri decurge în primul rând din aceea cã Dumnezeu nu poate fi amestecat în viaþa noastrã în chipul în care dorim noi, ci într-un chip în care alege El Însuºi, dupã a Sa sfântã voie ºi ºtire. Sã alegi în locul lui Dumnezeu scena în care El sã se descopere lumii – e o cutezanþã! Aº spune însã cã e o cutezanþã frumoasã, atâta vreme cât nu-L trãdezi pe Dumnezeu. De fiecare datã când eu însumi sunt chemat, potrivit naturii slujirii preoþeºti, sã-L arãt pe Dumnezeu în cuvânt, îmi stãruie în minte fãgãduinþa rostitã la pregãtirea pentru primirea Cuminecãturii, ºi anume: „nu voi spune vrãjmaºilor Tãi Taina Ta, nici sãrutare îþi voi da ca Iuda…”. E mare cumpãnã sã ºtii cui vorbeºti despre Dumnezeu ºi cum mijloceºti ca Dumnezeu sã ajungã la inima celui cãruia îi vorbeºti. Imaginea e o formã importantã de comunicare în lumea de astãzi, oamenii nici nu prea mai citesc ºi greu se dau prinºi în „mrejele” vreunei predici despre Dumnezeu – fie ea chiar o predicã bine aleasã ºi întocmitã. Iatã de ce mã gândesc cã nu e neliniºtitor lucru sã pui în imagini cuvântul, ca în orice chip sã ajungã Dumnezeu la inima omului. Ce zicea Mântuitorul despre epuizarea mijloacelor de propovãduire?! Dacã vor tãcea aceºtia, pietrele vor striga (Luca 19, 40). Iatã cã astãzi, mai mult decât orice predicã, pietrele grãiesc, strigã. ªi nu este

10

vorba numai de mãrturia cuvântului, aºa cum mãrturie este „piatra” pe care Mântuitorul avea sã zideascã Biserica Sa, adicã declaraþia lui Petru care-I spune Mântuitorului: Tu eºti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16); ci mãrturie sunt chiar pietrele de pe drumul Crucii, pietrele Golgotei, Piatra Învierii, Piatra Înãlþãrii Domnului pe care pânã astãzi se simt urmele paºilor Sãi. Ce poate fi un film despre Dumnezeu? O nouã mãrturie despre puterea ºi slava Lui, o nouã piatrã

„Un asemenea film nu trebuie vãzut în sãlile de cinema, el trebuie vãzut cu inima îngenuncheatã în cãmara ascunsã a rugãciunii!”

pe calea acestei înþelegeri, numai dacã nu este fãcut în batjocurã, nu huleºte ºi nu sluþeºte lumina ºi adevãrul Scripturilor. Cât de moral este sã faci un film despre Dumnezeu?! Eu cred cã este tot atât de moral, cum este sã faci o predicã despre Dumnezeu sau o icoanã cu Hristos. Din acest punct de vedere, îmi pare cã o astfel de întrebare ar deschide o falsã problemã – o nesfârºitã discuþie despre mijloacele propovãduirii, ºi mai cu seamã o discuþie ce ar reînvia controversele iconoclaste. Pentru mine, filmul religios (bine fãcut) este o

icoanã dinamicã – o icoanã în miºcare – ºi-mi este indiferent din ce culori ºi vopseluri este fãcut, pentru cã nu caut acolo decât pe Cel zugrãvit, ºi nu mâna iconarului. De ce sã mã vatãm din pricina „celui ce joacã” în „rolul” Fiului lui Dumnezeu? Oare nu suntem fiecare dintre noi zidiþi dupã chipul lui Dumnezeu, nu suntem îndemnaþi oare fiecare de chemarea noastrã creºtineascã sã vedem în chipul aproapelui chipul lui Hristos?! Multe din icoanele Domnului Hristos trimit la chipul vreunuia dintre cei ce ar fi putut sã-l inspire pe iconar într-o vreme sau alta. Impedimentul – în privinþa filmului – nu ar fi chipul, ci puterea sfinþeniei, adicã împãrtãºirea harului ºi a sfinþeniei. Distanþa fundamentalã dintre filmul religios ºi icoanã este tocmai aceastã calitate a sfinþeniei – numai ea detaºeazã icoana de film. Totuºi, mesajul filmului religios rãmâne un mesaj viu, dinamic, eficient nu în afarã, ci înlãuntrul lucrãrii mântuitoare. L.D.: Filmul regizat de Mel Gibson are nenumãraþi apãrãtori care laudã acurateþea mesajului, însã ºi critici fervenþi care spun cã producþia are „anumite erori sau devieri de la Scripturã”. Cum comentaþi acest aspect? Pr. L.G.: Filmul lui Mel Gibson este, dincolo de critici sau laude, un film despre Dumnezeu, ºi acest lucru constituie pentru mulþi – dar, mãrturisesc, ºi pentru mine – un motiv important pentru a încerca sã-i înþeleg mesajul. L.D.: Apãrãtorii entuziaºti ai Patimilor vorbesc de copleºitoarea inspiraþie divinã pe care a avut-o regizorul, inspiraþie care a cãpãtat, dupã mijloace specifice cinematografiei, expresie creatoare. Îndrãznesc sã vã întreb: Cât a pus omul (regizorul filmului, actorii) ºi cât a pus Dumnezeu prin lucrarea Sa în acest act creator? Pr. L.G.: Dacã împãrþim lumea în apãrãtori ºi în denigratori ai filmului acestuia, daþi-mi voie sã nu mã aºez în cea de-a doua tabãrã. Ar fi nedrept sã fiu în tabãra celor ce osândesc producþia lui Gibson ºi asta tocmai pentru cã, mai mult decât oricare alt film despre Iisus Hristos, acesta reuºeºte sã surprindã ceva ce n-au surprins nicicum celelalte, anume: chipul sfãrâmat, zdrobit al Fiului lui Dumnezeu, un chip în faþa cãruia cu

greu îþi poþi stãpâni lacrimile. Ce spune Hristos? Nu Mã plângeþi pe Mine, ci pe voi plângeþi-vã ºi pe copiii voºtri! (Luca 23, 28). Înþelegem cã nu numai în film, dar ºi în realitate, era o priveliºte de plâns. Este temeiul pentru care personal cred cã Gibson nu a exagerat întru nimic. Cruzimea anticilor ne sperie acum, deºi nici noi nu suntem prea departe de setea lor de sânge (ar fi de-ajuns sã luãm în calcul milioanele de avorturi sãvârºite de creºtini ºi de toatã lumea). Vindecarea noastrã de acest tip de abrutizare a naturii umane în faþa supliciului este tocmai mãsura în care percepem natura oripilantã a acestui supliciu. Tare mã tem cã acest fel de vindecare a dorit Iisus sã sãdeascã în propriile noastre resurse interioare, vindecarea noastrã de apetenþa pentru oripilant. E limpede cã focul nu se stinge cu foc, apa nu se stãvileºte cu apã, rãnile nu se tãmãduiesc cu crestãturi de cuþit, totuºi Hristos aratã lumii prin aceastã cumplitã suferinþã o mare minune – o tainicã lucrare – lucrarea tãmãduirii ororilor care sãlãºluiesc chiar în inima noastrã. Jertfa lui Hristos – aºa cum am înþeles eu din acest teribil film – este un foc mai presus de orice putere, care stinge flacãra învârtoºatei noastre firi; e toiagul Crucii care zãgãzuieºte apa botezului de amândouã pãrþile firii noastre pãcãtoºite, ca sã putem trece cu Hristos de pe pãmânt la Cer; este o ranã adâncã ce tãmãduieºte în chip tainic rãnile inimilor noastre. Ziceam mai devreme cã e de înþeles sã nu poþi stinge focul cu foc: în copilãrie, într-o toamnã, am aprins în curte un foc din frunze, fãrã sã ºtiu cã printre ele se afla ºi o dozã de spray aproape consumatã. Doza a explodat ºi focul s-a stins, s-a împrãºtiat. Un foc mai mare, izbitor, un foc cumplit stinsese focul de mai înainte. Acelaºi efect l-a avut în conºtiinþa mea filmul lui Mel Gibson. Am refuzat dupã filmul acesta orice violenþã, orice scenã oripilantã de la TV. Simþeam cã este destul, cã nu se mai poate sã-mi mai îngãdui sã vãd vreodatã sânge. Totuºi, înþeleg cã nu funcþionãm toþi la fel. Am avut nefericita ocazie sã revãd filmul într-o salã de cinema din Piteºti (aproape goalã), în prezenþa unor tineri care chicoteau ºi pufneau ºi hohoteau de râs chiar în momentele de mare încordare ºi de mare durere din timpul filmului. Nu sunt foarte sigur însã cã astfel de oameni erau creºtini. La noi, filmul a rulat exact în perioada în care s-a desfãºurat în Piteºti un festival al berii – sãlile erau pustii, în vreme ce piaþa gemea de lume – ºi nici bisericile nu erau prea pline. Mã aºteptam ca publicul argeºean – caracterizat adesea ca fiind sensibil ºi serios – sã aibã o altfel de prezenþã, o altfel de participare ºi un alt tip de reacþie în privinþa acestei producþii. Deºi, dacã vrei sã afli ce s-a petrecut cu Hristos în zilele Patimilor, nu te poate opri de la aceastã hotãrâre o halbã cu bere… Nu, ispita e altundeva decât în piaþã, e undeva mult mai adânc ºi mai discret

împlântatã în propria noastrã conºtiinþã, în propria fire, în modul nostru de viaþã, în zona aspiraþiilor noastre de fiecare zi. Am considerat dintru început, din primele secvenþe ale filmului, cã scenariul este susþinut din punct de vedere teologic, este un scenariu realist ºi concludent. Cred cã Mel Gibson a avut printre sfãtuitori preoþi ºi teologi ºi a surprins niºte detalii extrem de importante care definesc lucrarea ca pe o compoziþie unitarã, cu mare impact. Nu pot sã vã spun câtã strãdanie aºazã omul ºi cât har pune Dumnezeu în aceastã creaþie, simt însã cã e lucrare de mare forþã ºi cã poþi sã plângi în voie dacã te lasã spectatorii vecini. E foarte important lângã cine te aºezi. Eu cred cã un asemenea film nu trebuie vãzut în sãlile de cinema, el trebuie vãzut cu inimã îngenuncheatã în „cãmara” ascunsã a rugãciunii!

L.D.: În Patimile…, Iisus a fost biciuit cât în toate celelalte filme despre viaþa Mântuitorului. Mulþi telespectatori au leºinat în cinematografe la aceste scene… Rãzvan Codrescu afirma întrun articol cã sãlbãticia slujitorilor lui Pilat nu prea reiese ca atare din textul evanghelic. Însã, Isaia, profeþind patimile, spune despre Fiul cã: nu avea nici chip, nici frumuseþe, ca sã ne uitãm la El, ºi nici o înfãþiºare, ca sã ne fie drag (Isaia 53, 2). În plus, un sfânt al Bisericii, Dimitrie al Rostovului, vorbeºte ºi el de îngrozitorul calvar al Crucii. Vã întreb pãrinte, credeþi cã s-a exagerat sau nu cu cele 16 minute de biciuire cruntã? Pr. L.G.: Cred cu tãrie cã nu s-a exagerat întru nimic. Dacã din momentul prinderii ºi pânã în momentul Rãstignirii trec mai bine de 12 ceasuri, cât ar însemna cele 16 minute din întregul acesta? Rostul biciuirii, aºa cum reiese atât din film, cât ºi din relatãrile evanghelice, ar fi fost tocmai acela de a înmuia inimile celor care îl doreau „pedepsit” pe Cel ce Se fãcea pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.

Pilat asta ar fi dorit: sã-i determine pe delatori sã renunþe la ideea de a-L omorî pe Iisus, tocmai pentru cã le-ar fi fost satisfãcutã dorinþa de a-L vedea pedepsit. Dar pentru ca „rãutatea sã nu fie fãrã de moarte”, Hristos, aºteptând sub voia Tatãlui sã primeascã moartea din mâinile lor, ascunde în moarte suferinþa ºi aduce în moarte pãcatul lor zicând: Pãrinte, iartã-le lor cã nu ºtiu ce fac! (Luca 23, 34). Astfel, împreunã cu Hristos „moare” orice posibilitate a morþii pentru cei ce cred în El, pentru cã El zice celui mântuit: Adevãrat grãiesc þie, astãzi vei fi cu Mine în rai (Luca 23, 43); ºi iarãºi zice: Eu sunt Învierea ºi viaþa; cel ce crede în Mine chiar dacã va muri, va trãi (Ioan 11, 25). L.D.: Pãrinte Grigore, mulþi au acuzat violenþa extremã a filmului, paroxisticã pe alocuri. În SUA, „Asociaþia pentru Filme” a clasificat filmul cu „R”, adicã „acces restricþionat”. ªi la noi s-a vorbit despre Patimile lui Hristos ca despre un fel de Rocky IV sau Filmul de la ora 5 (aluzie la ºtirile macabre transmise la acea orã de unele posturi TV). Ce rãspuns aveþi pentru aceºti „comentatori avizaþi”? Pr. L.G.: Nu pot sã am decât rãspunsul lui Isaia profetul! Aþi citat mai devreme cuvântul tulburãtor al acestui profet. Sã mergem mai departe ºi sã vedem ce zice despre Hristos: Om al durerilor era ºi rãbdãtor al suferinþelor, unul înaintea cãruia sã-þi acoperi faþa! (Isaia 53, 3). De ce credeþi cã spune proorocul Isaia despre Hristos cã era pãtruns de mare suferinþã încât se cuvenea sã-þi acoperi faþa ca sã nu priveºti?! Pentru cã nu puteai sã-I vezi chipul ºi sã rãmâi nevãtãmat de durere ºi de suferinþã. E nerealist sã spui cã jertfa lui Hristos ar fi trebuit sã fie într-aºa fel cosmetizatã încât sã o poatã privi ºi copiii. Iatã cã Isaia este cel dintâi care atrage atenþia asupra restricþionãrii accesului la aceastã priveliºte a groazei. Eu cred cã, vorbind despre acest film, aceia care au fãcut aluzie la Rocky IV sau la ºtirile de la ora 5 nu sunt oameni religioºi ºi nu au simþit nimic în faþa acestei priveliºti. De aceea, Însuºi Dumnezeu S-a ascuns de la ei – adicã, în cazul lor, chiar Dumnezeu ºi-a acoperit faþa ca ei sã nu-L cunoascã. Unii l-au vãzut în acest film doar pe James Caviezel, e lucru sigur. Cei mai mulþi dintre români au vãzut-o doar pe Maia Morgenstern… L.D.: Personal gândesc cã pentru a vedea „cum trebuie” filmul trebuie sã fii un bun cunoscãtor al filmului de artã ºi al teologiei, altfel poþi pierde din vedere anumite dimensiuni ale actului artistic ºi ale mesajului. Ca o parantezã, un iubitor de muzicã disco nu poate „pãtrunde” o simfonie, cu atât mai puþin n-o sã priceapã de ce un ascultãtor pasionat de muzica clasicã preferã, spre exemplu, interpretarea lui George

11

Enescu, faþã de cea a lui Ion Voicu. Cel avizat ajunge sã observe elementele de rafinament, profanul recepþioneazã superficial mesajul filmului. Care sunt din acest punct de vedere „riscurile” vizionãrii Patimilor? Pr. L.G.: Nu e nevoie sã fii teolog ca sã înþelegi cã Hristos e biciuit pentru tine ºi suferã în cuie pentru pãcatele tale. Închipuiþi-vã cã cei ce îºi zdrobeau în clipele acelea inimile de durere vãzând Omul durerilor nu fãceau aceasta pentru cã erau teologi, ci pentru cã sufereau împreunã cu Hristos chinurile acelei prefaceri a naturii umane pãcãtoºite. Vãzându-L pe Hristos zdrobit din pricina ta, ajungi cu Hristos la inima zdrobitã a înnoirii fãpturii tale, te schimbi, te cãieºti ºi hotãrãºti sã fii altfel ca sã placi lui Hristos; te smulgi din patimi ºi odatã cu tine se smulge din mreaja pãcatului întreaga lume care simte ca tine. L.D.: Pãrinte, cum poate ajuta acest film pe un tânãr neconvertit, debusolat, dar care cautã sincer? Are filmul o dimensiune pedagogicã? Pr. L.G.: Acel tânãr trebuie sã ajungã cu firea chiar la momentul în care Hristos urcã pietrele Calvarului. El trebuie sã se strecoare prin mulþimea care-l îmbulzeºte, sã-ºi facã loc spre Hristos ºi trebuie sã strige ca ºi orbul din Evanghelie: Doamne, vreau sã vãd (Luca 18, 41; Marcu 10, 51). În momentul acela, Hristos va face cu el minunea ºi orbul din el Îl va vedea pe Hristos pãtimind pentru ca el sã nu mai pãtimeascã. Îl va vedea pe Hristos ridicând de sub povara crucii ºi pãcatele sale – propriile sale pãcate de orb. Atunci orbul vindecat va încerca sã-I mulþumeascã lui Dumnezeu minunându-se ºi urcând la o înþelegere mai bunã sã poatã zice: Fericiþi cei ce n-au vãzut ºi au crezut! (Ioan 20, 29). L.D.: Mel Gibson mãrturisea într-un interviu: „Cuvintele Mântuitorului iartã-i Doamne cã nu ºtiu ce fac vor avea o altã greutate în urma acestei experienþe”. Putem spune cã regizorul ne-a dat o idee despre iubirea Domnului... Am aflat de curând cã ºi musulmanii ies din sãlile de cinematograf miºcaþi puternic de filmul Patimile lui Hristos. Yasser Arafat a ieºit ºi el în lacrimi de la vizionarea filmului. Vã întreb, credeþi cã acest film poate revoluþiona relaþiile dintre musulmani ºi creºtini? Dar între creºtini ºi evrei, având în vedere cã filmul dã un rãspuns acestora, cum cã Iisus Hristos a fost o persoanã istoricã? Iatã, „mai aude lumea”, vorba românului. Credeþi cã filmul e o ºansã de popularizare a mesajului hristic în spaþiul necreºtin, o chemare, o ºansã pentru aceºtia? Pr. L.G.: Vedeþi, aici stã minunea cã unii dintre ai noºtri creºtini plesnesc de râs în sãlile de cinema la vederea acestui film – spre a lor pieire –, iar musulmanii ies de la aceeaºi vizionare cu ochii în lacrimi. E vremea sã vedem dacã nu cumva se vor lua de la fiii Împãrãþiei

12

bunãtãþile veºnice ºi se vor da altora (cf. Matei 8, 12). Cred cã Dumnezeu va plini lucrarea Sa ºi la musulmani ºi la evrei. Ceea ce mã îngrijoreazã este însã starea cãldicicã a noastrã, a creºtinilor. Sã dea Dumnezeu sã ne întâlnim cu toþii înlãcrimaþi de bucurie ºi de cãinþã la poarta Raiului ºi Îngerul lui Dumnezeu sã zicã: „Intraþi, cã toate sunt gata!” ºi intrând sã vedem cele ce ochiul n-a vãzut ºi urechea n-a auzit, ºi la inima omului nu s-au suit (I Corinteni 2, 9). L.D.: Din cele 126 de minute cât are filmul, aproximativ 2 minute prezintã Învierea Mântuitorului din morþi. Telespectatorul este pus în faþa neputinþei, a Crucii Lui. Oamenii nu cred cã ies din cinematografe cu optimismul biruinþei, cu bucuria Învierii, ci cu starea datã de calvar. Ar putea crede spectatorul neavizat cã se închinã unui neputincios. Nu gãsiþi cã este riscantã o astfel de disproporþie între Patimi ºi Înviere? Pr. L.G.: Nu cred cã este importantã o anume proporþie. E importantã forþa cu care o anumitã

icoanã se descoperã. De pildã, eu am acasã o copie color (tipãritã) dupã o icoanã ruseascã a Mântuitorului Hristos binecuvântând. Mi-au trebuit vreo doi ani sã aflu privirea îndureratã a Domnului. Credeam cã este o icoanã obiºnuitã. Deºi am privit-o de sute de ori, nu mi-am dat seama de starea lãuntricã a acelei priviri. Am simþit durerea acestei priviri abia dupã ce am vãzut filmul lui Mel Gibson. Icoana de atunci nu s-a schimbat, mi-am schimbat doar eu „ochelarii” prin care o priveam. Gãsim, de asemenea, în finalul filmului o privire stãruitoare, limpede a Domnului Înviat – Hristos privind cãtre lumea care avea sã-i treacã pe dinainte ca ºi cum lumea s-ar fi miºcat spre El, deºi, e limpede ºi de înþeles, miºcarea Lui spre lume. Redescoperind acea privire limpede, înþelegi cã nu e nevoie de vreme îndelungatã ca sã-L afli pe Hristos Înviat. O clipã e ca o mie de ani ºi o mie de ani þine cât clipa Învierii din filmul

acesta. Eu nu gãsesc nicio disproporþie. Ar fi fost jalnic dacã filmul sfârºea cu un Hristos mort. Dar Hristos nu e mort, ci viu, ºi El Se strecoarã din moarte în viaþã aºa cum împresoarã lumina întunericul, El iese din moarte ca un Mire din „cãmara de nuntã”. L.D.: Filmul are un puternic impact senzorial. Regizorul ºi artiºtii folosesc diverse tertipuri ºi tehnici pentru a stimula reacþii ºi sentimente (soundtrack-ul adecvat, imagini în slow-motion). Cu siguranþã cã unii spectatori vor rãmâne doar la aceastã dimensiune, la nivelul afectivitãþii. Cred cã astfel de stãri repede vin, repede pleacã. Accentul pe senzorial credeþi cã este un minus al filmului, sau dimpotrivã, un câºtig? Pr. L.G.: Filmul este realizat mult mai bine decât s-a realizat oricare alt film despre Hristos. El nu are doar un acompaniament artistic de excepþie, ci ºi o idee de mare impact. Filmul nu transmite impulsuri senzoriale doar de dragul senzaþiei, ci ca efecte colaterale ale mesajului. Nu este un film la finalul cãruia sã pleci cu sentimentul cã regizorul a dorit sã-þi testeze capacitãþile de reacþie, rezistenþa la stres sau mai ºtiu eu ce altã disponibilitate. Este un film cu mesaj, un film care te pune pe gânduri, care te face sã-þi pui în inimã hotãrâri durabile, care îþi lasã mintea în lucrare ºi în frãmântare ºi care te ajutã sã-þi formulezi întrebãri despre tine ºi despre propriile-þi responsabilitãþi. L.D.: Pãrinte Grigore, filmul lui Mel Gibson accentueazã analogia Pâinii cu Trupul Mântuitorului Hristos ºi reuºeºte sã sublinieze importanþa Maicii Domnului ºi apropierea dintre Ea ºi Fiul Sãu. (Filmul Iisus din Nazaret al lui Franco Zeffirrelli gãsesc cã nu a reuºit acest lucru). Din perspectivã dogmaticã, vedeþi inadvertenþe între învãþãtura ortodoxã ºi viziunea regizoralã a lui Mel Gibson, care-i dintre vechii catolici? Pr. L.G.: The Passion of Christ este un eseu teologic care depãºeºte limitele artistice ºi tehnice ale unui film. Este actualizarea dramei cutremurãtoare a rãstignirii Domnului Iisus Hristos. The Passion of Christ este o rugãciune în timpul cãreia cazi, fãrã sã vrei, în genunchi. Imaginea te cheamã sã participi la un univers pe care teologia l-a golit în chip voit de tragism în favoarea sublimului Învierii, accentuând prin aceasta latura divinã a participãrii în detrimentul dimensiunii umane. Filmul aduce un echilibru între cele douã. Sublimul nu poate fi redat atât în abundenþa sângelui, cât în frãmântãrile momentului; contrastul între întunecare ºi luminã, depãºirea clipelor terifiante ºi plasarea acelora în planul vieþii luminoase ºi paºnice petrecute de Hristos odinioarã, revenirea în timpul sfintei lucrãri ºi propovãduiri constituind nu paralele, ci tâlcuiri ale diverselor momente din parcursul dramei mântuitoare. În acest parcurs al groazei în care ne introduce filmul, avem de-a face cu douã niveluri ale

suferinþei: o suferinþã asumatã de om, o durere omeneascã, la care se adaugã în chip firesc temerile, spaima, sfãrâmarea fizicã, ºi un alt fel de suferinþã – o suferinþã demnã, asumatã din compasiune de Însuºi Dumnezeu pentru lume. Dacã Iisus ar fi petrecut suferinþa acestei prefaceri a lumii doar ca Dumnezeu, dinafara vreunei implicaþii umane, iubirea Sa pentru om ar fi fost contestabilã, oarecum culpabilã. Ar fi iubit cu o iubire strãinã de orice asumare omeneascã. Iubirea Lui ar fi rãmas neîmpãrtãºitã, neºtiutã, nelucrãtoare. Dar El ne iubeºte desãvârºit tocmai pentru cã ne iubeºte pânã la moarte, ne iubeºte din moarte ºi de dincolo de moarte. Luând asuprã-ªi neputinþele noastre, suferind ca om ºi Dumnezeu, Hristos a petrecut în sine drama durerii omeneºti, fãcând pentru om posibilã îndumnezeirea. Jertfa Mântuitorului capãtã dimensiunea participãrii lumii întregi la ea, ne implicã ºi pe noi ºi ne cheamã spre plângere tocmai pentru cã în chipul sfãrâmat ºi bãtut al Domnului vedem, ca în oglindã, chipul nostru sfãrâmat de pãcat. Plângându-L pe Hristos, ne plângem pe noi înºine, plângere la care Însuºi Domnul ne îndeamnã zicând: Nu Mã plângeþi pe Mine, ci pe voi plângeþivã ºi pe copiii voºtri (Luca 23, 28). ªi asta nu pentru cã nu am avea motiv sã plângem pentru El, ci pentru cã, adunând pe chip lacrimi pentru El, adãugãm chipului nostru o altã înfãþiºare, o nouã motivaþie – dragostea de Dumnezeu care nu piere niciodatã. Durerile noastre sunt durerile Lui. Asumarea deplinã a acestei legãturi dumnezeieºti a durerii care înnoadã destinul Sãu cu al nostru este, de altfel, îmbrãcarea deplinã cu Hristos: Câþi în Hristos v-aþi botezat, în Hristos v-aþi ºi îmbrãcat! (Galateni 3, 27). Cred cã icoana Maicii Domnului în acest film este una reuºitã, o icoanã a durerii, a rãbdãrii, a suferinþei consimþite potrivit voii Fiului, o icoanã a înþelegerii depline a acestei drame. Inadvertenþe de ordin teologic ºi scripturistic putem gãsi, dacã ne intereseazã cu orice preþ aceasta, dar este cert cã sunt bine ascunse sub simboluri greu contestabile. L.D.: Decriptaþi-ne, vã rugãm, câteva simboluri ºi momente cheie din film! Cum ar fi chipul „umbrit” al Mântuitorului, diavolii care iau chipul pruncilor, lacrima din cer a Tatãlui, „potrivirea” braþelor Mântuitorului pe lemnul mai lung al Crucii, gestul regizorului de a bate primul cui în palma Mântuitorului, calvarul întretãiat de scene anterioare, zdrobirea capului ºarpelui în Ghetsimani. Pr. L.G.: În afarã de scena în care Hristos zdrobeºte capul ºarpelui – moment de altminteri anunþat încã din Cartea Facerii – întâlnim multe alunecãri evidente de la temeiul Scripturii în

aceste scene simbol. În scena spânzurãrii lui Iuda, regizorul romanþeazã inspirat întregul episod, dar sunt alte multe scene care ating accente fictive cum ar fi scenele în care prea des apare diavolul. Ar mai fi de vorbit ºi de scena în care Hristos este aruncat în lanþuri de pe zidul cetãþii – care face trimitere la ispitirea aruncãrii Domnului de pe aripa Templului; scena în care apare în braþele satanei pruncul hidos – adicã diavolul; scena în care omul Simon Cirineanul duce Crucea Domnului, iar Hristos – acoperind braþul acestuia ºi Crucea; îl apãrã pe el de loviturile ºtreangului ºi alte asemenea scene. Toate imaginile simbol pe care le-aþi consemnat ºi celelalte configureazã totuºi un înþeles teologic, motiveazã întreaga suferinþã ºi îi dã sens. În contextul acestora, drama se dezvãluie

ochilor nu pentru rostul absurd pe care l-ar avea orice vãrsare de sânge, ci pentru un rost mult diferit, acela de a aºeza istoria mântuirii neamului omenesc într-un mãnunchi profetic despre viaþã ºi despre moarte, o sãvârºire a unui „ceremonial” care avea sã cutremure din temelii istoria ºi religiile lumii. Filmul este, de fapt, o poveste despre prima Liturghie – de la Ghetsimani la Înviere – o Liturghie care se adreseazã timpului ºi veºniciei unde arhiereul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Cel ce aduce jertfa, este Cel ce Se aduce ca jertfã, este Cel ce Se împarte pe Sine lumii ºi niciodatã nu Se desparte. Pe scurt, dacã ar fi sã lãmurim calitatea fiecãrui simbol, am spune cã acel chip „umbrit” al Mântuitorului þine doar de contrastul pe care producãtorul îl va realiza îndatã ce Îl va arãta pe Hristos Înviat; imaginea diavolilor sub chipul pruncilor întãreºte ideea cã demonismul nu poate fi mai adânc decât atât atunci când ar transpãrea pânã ºi pe feþele pruncilor, întinând chiar ºi aceastã ultimã frontierã a puritãþii umane. „Nepotrivirea” dintre braþele Mântuitorului ºi braþele Crucii, deºi nu are un temei scripturistic (cum de altfel nu au temei nici celelalte simboluri despre care vorbim) ne trimite la înþelegerea cã sensul acestei frângeri este chiar acela de a pune în aceleaºi tipare mãsura lui Dumnezeu ºi mãsura

omului – ºi pentru cã mãsura noastrã nu se potrivea la mãsura lui Dumnezeu, L-am adus pe Dumnezeu la mãsura noastrã. Despre lacrima Tatãlui am mai scris (e vorba de un eseu publicat în presa localã – n.a.) ºi nu doresc sã reiau aici cele ce am spus – ideea mi se pare fascinantã. Ceea ce cred cã este sugestiv cu adevãrat e mesajul cã fiecare dintre noi am potrivit pe Hristos la mãsura nimicniciei noastre ºi fiecare dintre noi fãcând aceasta am bãtut, de altfel, cuiul în mâna Domnului. L.D.: Filmul se adreseazã, de bunã seamã, unor anumite mãsuri duhovniceºti. Nu suntem desãvârºiþi, cã dacã am fi n-am avea nevoie de el. Spunea pãrintele V. Sorescu cã: „O credinþã trãitã te absolvã în mare mãsurã de curiozitate. Mulþi dintre creºtinii noºtri nu doresc sã vadã Athosul sau Ierusalimul. Ei le au pe toate în Bisericã, în Liturghie”. Pânã la urmã cui putem recomanda filmul? Creºtinilor neduºi la bisericã, credincioºilor practicanþi, necreºtinilor? Cine are realmente nevoie de aceastã vizionare? Pr. L.G.: Filmul se adreseazã celor nedesãvârºiþi, ºi mie tocmai de aceea mi s-a potrivit, pentru cã simt cã mi s-a adresat mie. Vedeþi, unora li Se descoperã Hristos tocmai pentru cã printre cei ce strigã: „Ia-L, ia-L, rãstigneºte-L” se aflã ei înºiºi; alþii trebuie sã se „urce” pânã la al treilea Cer ca sã-L vadã. Iar altora, peste timp, prin iconomia dumnezeiascã, li se dã un chip al înþelegerii. Un astfel de „chip” este ºi filmul acesta. Biserica descoperã acest chip, Liturghia, de asemenea acest chip îl vesteºte, toate vestesc acest chip, adicã aceeaºi realitate – Hristos Mântuitorul rãstignit ºi înviat. Este foarte important pentru mântuirea noastrã sã înþelegem „chipul” în care Dumnezeu ne grãieºte! Altfel nu vom putea striga niciodatã cum a strigat Toma zicând: Domnul Meu ºi Dumnezeul Meu! (Ioan 20, 28). Filmul se adreseazã deci unuia ca Toma, dar ºi unuia precum tânãrul orb despre care am vorbit cu ceva timp în urmã. Fãrã jertfã nu putem sã-L înþelegem pe Hristos. Nu putem înþelege înãlþimea ºi sublimul Învierii, dacã nu ne îmbrãcãm cu Hristos încã de la primul pas spre Golgota. Mã întorc la Toma ºi vã întreb: oare ce a zis el înainte de Patimile Domnului?! Iatã ce a zis: Sã mergem ºi noi ºi sã murim cu El! (Ioan 11, 16). Sã mergem, aºadar, sã murim ºi sã Înviem împreunã cu El! Amin.

13

ªtergarul Costache Ioanid La Cina cea de Paºte, în camera de sus, Înconjurat de-apostoli, S-a aºezat Iisus. Se revãrsã din sfeºnic o galbenã luminã pe pâinile calde, pe mielul fãrã vinã... Era plãcut prilejul ºi toate pregãtite. Dar, vai, uitase gazda o slugã a trimite, un rob sau o copilã, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând sã le-o dezlege, sã le aline talpa de colbul de pe drum. ªi-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor ºedea la rugã? Sau cine îºi va pune ºtergarul cel de slugã? O, dar iatã-i cum se-ncruntã, privind cu tulburare când vasele cu apã, când praful pe picioare. ªi Duhul îi întreabã, cu ºoapta Lui uºoarã: - N-ai vrea sã-þi pui tu, Petre, ºtergarul astã searã? - Chiar eu?... Nu ºade bine. - Eu doar sunt mai bãtrân. - Dar tu? Tu cel mai tânãr? - Eu stau lângã Stãpân... - Dar tu? întreabã Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu?... Sunt cel din urmã la Domnul între ei? - Dar tu cel ce þii punga? - Eu am fãcut de-ajuns. Am cumpãrat merinde. ªi mielul l-am strãpuns... - Tu, Toma, nu vrei oare sã fii tu cel ce spalã? - Sunt trist. Se luptã-n mine o umbrã de-ndoialã... - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...? ªi-n fiecare cuget rãspunsul a fost: Nu. Atunci, lãsându-ªi brâul ºi haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stãpânul cel coborât din cer

14

ªi-a-nfãºurat ºtergarul, S-a aplecat uºor Sã-ºi spele ucenicii, ca rob al tuturor! De-atunci pe apa vremii, atâþia ani s-au dus. ªi-acum a câta oarã? - Se-aºeazã iar Iisus Prin Duhul Sfânt sã-ntrebe pe cei ce-L înconjoarã: - N-ai vrea sã-þi pui tu, Gheorghe, ºtergarul astã searã?... Tu, sorã Mãrioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?... Frumos va fi odatã acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmã. Nu vrei, în lumea asta, sã fii tu cel din urmã? E bun un vas de cinste, dar trebuie ºi-un ciob! Nu vrei sã fii tu, frate, al fraþilor tãi rob? Sunt rãni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, Batiste-n care lacrimi în tainã se preling, Sunt vãduve bolnave, bãtrâni fãrã putere, Sunt oameni singuratici, lipsiþi de mângâiere, Sunt prunci rãmaºi acasã, cu-o mamã în spital, Sunt suferinzi ce-aºteaptã al Cerului semnal. Se cere ostenealã si jertfã uneori. ªi nopþi de priveghere ºi iarãºi muncã-n zori. Nu mânui Cuvântul, când harul nu þi-e dat, Cât mãtura ºi acul ºi rufa de spãlat, Cât cratiþa, toporul ºi roata la fântânã, Ciocanu-n tabla casei ºi-n gard la vreo bãtrânã. Sã stai de veghe noaptea la câte-un cãpãtâi, Sã-ntorci cu greu bolnavul, sã rabzi ºi sã mângâi; Sã-l scoþi apoi la soare ºi sã-i alini amarul. Nu vrei cu Mine, frate, sã-þi înfãºori ºtergarul? - Chiar eu?... Nu ºade bine. Eu doar sunt mai bãtrân. - Chiar eu?... Eu sunt prea tânãr. Eu stau lângã Stãpân... - Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am fãcut de-ajuns. - Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaºi trist rãspuns. Atunci, lãsând sã-I cadã cununa Lui ºi haina, Iubirea fãrã margini trãindu-ºi iarãºi taina, Încet - a câta oarã? – S-a ridicat Iisus ªi, plin de-atâtea gânduri, ºtergarul iar ºi-a pus. Aºa cum o mlãdiþã se-apleacã lângã trunchi, Stãpânul omenirii Se-apleacã în genunchi. La jugul fãrã slavã Iisus din nou Se-njugã! El, Împãratul Vieþii, din nou e rob ºi slugã! Veniþi, leproºi ai lumii, murdari de-ai ei þãrânã! Iisus vã spalã astãzi cu propria Sa mânã! Veniþi, voi ce-n pãcate nãdejdea vi se frânge! Iisus vã spalã astãzi cu propriul Sãu sânge!... * Voi, fraþi, goniþi mândria, visãrile ºi somnul! Luaþi cu drag ºtergarul alãturea de Domnul! ªi nu uitaþi pe cale, orice lucrare-i bunã, Dar cine ia ºtergarul, acela ia cununã!

Aþi vrut sã ºtiþi înþelesul celor ºapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi? Prima: Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac. Prin aceste cuvinte, Domnul a arãtat în primul rând mila Sa faþã de ucigaºi, a cãror rãutate nu L-a lãsat nici în chinurile de pe Cruce; iar, în al doilea rând, a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevãr dovedit, dar niciodatã bãgat la cap – ºi anume: cã fãcãtorii de rele nu ºtiu niciodatã ce fac. Omorându-l pe cel drept, ei se omoarã în fapt pe sine înºiºi, în vreme ce pe drept îl proslãvesc. Cãlcând legea lui Dumnezeu, ei nu vãd piatra de moarã ce se pogoarã nevãzut asupra lor ca sã îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu vãd cum îºi preschimbã propria faþã în bot de animal. Îmbãtaþi de rãu, ei niciodatã nu ºtiu ce fac. A doua: Adevãrat zic þie: astãzi vei fi cu Mine în Rai. Aceastã spusã a fost îndreptatã cãtre tâlharul care s-a pocãit pe Cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru pãcãtoºii care se pocãiesc fie ºi în ultima clipã. Milostivirea lui Dumnezeu e negrãit de mare. Domnul îºi sãvârºeºte misiunea ºi pe Cruce. Pânã la ultima suflare, El mântuieºte pe cei care aratã fie ºi cea mai micã voinþã de a se mântui. A treia: Femeie, iatã fiul tãu. Aºa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care stãtea sub Crucea iubitului ei Fiu rãstignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iatã mama ta. Cuvintele acestea aratã grija de fiu, pe care oricine o datoreazã pãrinþilor. Iatã, Cel ce a dat porunca: sã cinsteºti pe tatãl tãu ºi pe mama ta împlineºte El însuºi porunca Sa pânã în ultima clipã. A patra: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit? Cuvintele acestea aratã pe câtã

Tâlharul cel bun Cei care fondeazã antisemitismul pe grozãvia crucificãrii Fiului lui Dumnezeu se pripesc: Hristos ar fi fost rãstignit de cãtre orice popor în care S-ar fi nãscut! Prea adusese foc ºi sabie, prea incomodase lejeritatea domesticã a omului vechi, „El, de care lumea nu era vrednicã”. Suntem datori Sfântului Evanghelist Luca pentru singura relatare a dialogului dintre cei trei osândiþi din dealul Golgotei: Hristos, „împãratul iudeilor”, Dismas (tâlharul cel bun) ºi Gestas (tâlharul nepocãit). Un dialog scurt, dar plin de greutatea trupurilor spânzurate pe lemn. Nimeni nu poate contrazice evidenþa comunitãþii de suferinþã a Domnului Hristos cu tâlharii de pe cruce. Aduºi pe cãrãri diferite, cei trei se întâlnesc în faþa cãlãilor comuni, iar aceºtia, cu o meticulozitate proprie romanilor, îi rãstignesc dupã aceleaºi reguli folosite odinioarã, în cazul sclavilor lui Spartacus. ªi

neputinþã a firii omeneºti, pe atâta clarviziune – fiindcã omul este cel care pãtimeºte. Aici, însã, sub suferinþa omeneascã, se ascunde o tainã. Iatã, fie ºi doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea sã cutremure mai târziu Biserica ºi care învãþa greºit cã Dumnezeirea a pãtimit pe Cruce. Însã Veºnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul ºi cu sufletul, în clipa rânduitã, sã pãtimeascã pentru om

ºi sã moarã pentru om; cãci dacã în Hristos a pãtimit Dumnezeirea, înseamnã cã Dumnezeirea a murit în El – iar acest lucru e de neconceput. Adânciþi-vã cât mai mult în aceste mari ºi înfricoºãtoare cuvinte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit? A cincea: Mi-e sete. I se scursese sângele. De aici, setea. Soarele care apunea îi bãtea în faþã, ºi una peste alta cu celelalte chinuri, setea îl ardea cumplit. Fireºte cã Îi era sete. Dar – o, Doamne! – oare chiar Þi-e sete de apã sau eºti, cumva, însetat de dragoste? Eºti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau ºi una ºi alta? Iatã, legionarul roman Îþi dã

iatã-le ridicate. Trei cruci pe Golgota, o horã tristã a nedreptãþii umane. Aflaþi acum la o cruntã altitudine, îºi repetã viaþa ºi cautã rãspunsuri printre spasmele durerii. Între ei, ia naºtere o atingere necunoscutã, venitã din consumarea aceluiaºi chin fizic. Scriptura n-o spune, dar ºi cei doi tâlhari s-au chinuit cumplit; numai cã Hristos atârna mai greu în cuie, costându-L scump pãcatul lumii – de aceea a ºi murit mai repede? În acest spectacol trist, când pãrea cã rãul îºi instalase definitiv puterea, cele trei cruci încep sã glãsuiascã. Cu toatã firea lui de precupeþ viclean, tâlharul cel rãu încearcã sã tragã foloasele unei eventuale smulgeri din cuie a lui Mesia cel rãzbunãtor, gãsind un ton ironic de necrezut la un om care trage sã moarã: „Nu eºti Tu Hristosul? Mântuieºte-Te pe Tine Însuþi ºi pe noi” (Luca 23, 39). La provocare de tâlhar, tot un tâlhar rãspunde: „Nu te temi tu de Dumnezeu, cã eºti în aceeaºi osândã? ªi noi pe drept, cãci noi primim cele cuvenite dupã faptele noastre; Acesta însã n-a fãcut niciun rãu. ªi zicea lui Iisus: Pomeneºte-mã

GRAFFITI ORTHODOXE

Despre cele ºapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

buretele înmuiat în oþet. O singurã picãturã de milã pe care ai simþit-o de la oameni în trei ceasuri cât ai fost atârnat pe Cruce! Soldatul roman micºoreazã pãcatul lui Pilat – pãcatul împãrãþiei romane – faþã de Tine, fie ºi cu oþet. De aceea, Tu vei strica împãrãþia Romei, însã în locul ei vei zidi o împãrãþie nouã. A ºasea: Pãrinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. Fiul îºi dã duhul în mâinile Tatãlui Sãu. Ca sã se ºtie cã de la Tatãl a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, însã, ºi ca sã audã ºi sã priceapã budiºtii, pitagoreii, ocultiºtii ºi toþi acei filosofi care bãsmuiesc despre sãlãºluirea sufletelor celor morþi în alþi oameni sau în animale sau în plante sau în stele ºi minerale. Lepãdaþi toate aceste fantezii ºi priviþi încotro se îndreaptã duhul Dreptului mort: Pãrinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. A ºaptea: Sãvârºitu-s-a. Aceasta nu înseamnã: „S-a sãvârºit viaþa”. Nu; ci înseamnã: „S-a sãvârºit misiunea rãscumpãrãrii ºi mântuirii neamului omenesc”. Sãvârºitu-s-a ºi s-a pecetluit cu sânge ºi moarte pe pãmânt lucrarea cea dumnezeiascã a singurului Mesia adevãrat al oamenilor. Sãvârºitus-a chinul, dar viaþa de-abia apare. Sãvârºitu-s-a tragedia, însã nu drama. Urmeazã ultimul, mãreþul act: biruinþa asupra morþii, învierea, slava! (din lucrarea Rãspunsuri la întrebãri ale lumii de azi, Scrisoarea a 28-a, Editura Sophia, vol. I)

Sfântul Nicolae Velimirovici Doamne, când vei veni întru împãrãþia Ta” (Luca 23, 40-42). La o scurtã cercetare, observãm cã fiecare dintre tâlhari i-a cerut mântuirea, numai cã primul din batjocurã, al doilea din credinþã. Din aceastã pãrtãºie a suferinþei, numai Dismas s-a ales cu izbândã. Marele prinos de jertfã adus la picioarele þintuite ale Celuilalt Rãstignit a fost rândul lui cel bun, mila care l-a cuprins pentru soarta Lui tristã. În loc sã-ºi ducã tãcut asuprã-ºi pedeapsa, Dismas, cel mai apropiat martor al Patimilor lui Hristos, se vãdeºte a-I fi prieten, plângându-L ºi mãrturisindu-L, el, un tâlhar ordinar, dând pildã ucenicilor ascunºi prin ungherele cetãþii sfinte. Iar Cel din lemnul Crucii κi þine fãgãduinþa „Adevãrat grãiesc þie, astãzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23, 43). Speriaþi de furia naturii, iudeii se împrãºtie pe la casele lor, „bãtându-ºi pieptul” întristaþi, ca dupã o mare greºealã. Pierduserã pariul lui Pascal ºi o ºtiau prea bine...

Octavian Dãrmãnescu

15

GRAFFITI ORTHODOXE

Pentru evrei, semnificaþia Ierusalimului este evidentã. Numele Ierusalimului este pomenit de mai bine de 656 de ori în Sfânta Scripturã, iar Sionul este menþionat de 180 de ori. Cu timpul, Sionul a devenit sinonim cu Ierusalimul ºi cu naþiunea ebraicã în întregul ei. Evreii considerã cã cel mai sfânt loc ebraic este Zidul de Vest al Muntelui Templului, ulterior numit ºi Zidul Plângerii. Pentru musulmani, Ierusalimul este locaºul înãlþãrii spre rai a Profetului Mahomed de pe stânca es-Sakhra, dupã o miraculoasã cãlãtorie nocturnã de la Mecca pe legendarul sãu cal elBurek. Se spune cã urma copitei lui el-Burek poate fi vãzutã pe stâncã, acum încercuitã de Domul Stâncii. Aceastã magnificã moschee ºi moscheea Al-Aqsa din apropiere sunt principalele altare rãmase pe Muntele Templului, cunoscute în arabã ca elHaram-esh-Sharif („Sanctuarul Nobil”). Acesta este cel de-al treilea locaº sfânt al Islamului, dupã Kaaba din Mecca ºi mormântul Profetului din Medina. Pentru creºtini, Ierusalimul este scena principalelor evenimente din viaþa Mântuitorului Hristos, în mod special Rãstignirea ºi Învierea. Muntele Mãslinilor, Grãdina Ghetsimani, Via Dolorosa ºi Biserica Sfântului Mormânt sunt printre cele mai sfinte locuri ale creºtinãtãþii. Drumul Crucii începe din curtea lui Pilat, de la pretoriu, acolo unde Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte pe cruce ºi a primit pe umeri Sfânta Cruce, calea suferinþei, a vieþii ºi a mântuirii noastre, ºi se sfârºeºte cu Golgota (în aramaicã = Cãpãþânã), locul rãstignirii, acolo unde erau rãstigniþi cei condamnaþi la moarte. Calea Durerii sau Via Dolorosa ni se înfãþiºeazã astãzi ca fiind o stradã îngustã a cetãþii vechi a Ierusalimului, numitã chiar cu cuvintele latineºti Via Dolorosa, aceasta având aproximativ un kilometru ºi numãrând, dupã Sfânta Scripturã ºi tradiþie, 14 popasuri, opriri sau „staþii”, dupã cum mai sunt numite în Þara Sfântã. Staþiile sunt marcate pe zidurile strãzii cu numerele corespunzãtoare, în dreptul lor ridicându-se mici altare în amintirea ºi cinstirea Sfintelor Patimi. Aceastã cale a durerilor, pe care Domnul nostru Iisus Hristos a purtat Crucea spre Golgota ºi care este într-o continuã urcare, se deosebeºte prin dimensiunile sale înguste, dar ºi prin pietrele care o pardosesc, fiind uneori strãjuitã cu o boltã de zid. Mergând pe calea ce duce spre locul rãstignirii, întâlnim astãzi o mulþime de oameni, creºtini, evrei ºi arabi, alãturi de zgomotul negustorilor care încearcã sã vândã marfa ce abundã înaintea pelerinilor care rãmân pãtrunºi de emoþia sfântã a

Pe Drumul Crucii, ieri ºi azi

16

actualizãrii istoriei mântuirii noastre. Actualul drum al suferinþelor Mântuitorului nu se aseamãnã cu cel pe care a pãºit Domnul, nici ca înfãþiºare, nici ca atmosferã, lucru uºor de înþeles întrucât timpul ºi-a pus amprenta asupra locurilor, fãrã a împuþina credinþa ºi evlavia miilor de pelerini ce urcã pe „Via Dolorosa” în cãutarea Domnului, pânã la Golgota ºi Sfântul Mormânt, locul trecerii din moarte la viaþã prin Învierea din morþi. În Sfânta Scripturã, imediat dupã hotãrârea pedepsei cu moartea, se amintesc batjocurile pe care le-a îndurat Iisus. Este cunoscut faptul cã, în Rãsãritul antic, dupã hotãrârile de osândire aveau loc batjocurile ºi luarea în râs a celor osândiþi, ca exemplu pentru ceilalþi. Cruzimea ostaºilor romani este intensificatã de faptul cã Mântuitorul era acuzat cã S-ar fi declarat „regele iudeilor”. Titlul de rege le stimuleazã imaginaþia maladivã, care va duce la acea tragicã bufonerie: unii Îl îmbracã pe Domnul într-o mantie de purpurã, alþii Îi împletesc o cununã de spini ºi I-o pun pe cap, apoi Îi dau în mâna dreaptã o trestie care închipuie sceptrul regal ºi, îngenunchind înaintea Sa, Îl batjocoresc. Hlamida purpurie aminteºte de o mantie regalã, dar ºi de veºmântul pe care-l purta Marele preot al evreilor. Hristos, aºadar, este marele preot al Noului Legãmânt, Care Se aduce drept jertfã fãrã de prihanã pentru pãcatele oamenilor, dar ºi Împãratul cerurilor, care va nimici boldul morþii ºi va instaura Împãrãþia harului. Cununa de spini, care-L face de pe acum sã sângereze, semnificã atât coroana imperialã, cât ºi cununa de lauri acordatã biruitorilor. Spinii din care e fãcutã reamintesc neîncetat de pervertirea întregii lumi dupã cãderea în pãcat a omului, fiind totodatã ºi simbol al suferinþei. În sfârºit, trestia, care-I este înmânatã în bãtaie de

joc, semnificã atât însemnele puterii regeºti, cât ºi cârja arhiereascã. Batjocoritor era ºi modul în care avea sã moarã Domnul. Rãstignirea era o pedeapsã veche, pe care o foloseau babilonienii, perºii ºi alte popoare. Ea a fost adoptatã ºi de cãtre romani fiind aplicatã, de obicei, pentru sclavi ºi pentru cei pedepsiþi, care nu erau cetãþeni romani. Era cel mai batjocoritor ºi mai dureros fel de moarte. Cel care urma sã fie rãstignit era înãlþat pe cruce, unde i se þintuia corpul cu patru sau trei „piroane” sau era legat cu frânghii. Vinul amestecat cu smirnã care I se dã lui Iisus pe cruce ia locul anestezicului care se dãdea de obicei celui osândit, pentru a uºura executarea rãstignirii ºi ca cel rãstignit sã nu se împotriveascã din cauza durerilor. Hristos refuzã însã bãutura. El moare demn ºi conºtient, fãrã sã evite suferinþele la care este supus. Sfinþii Evangheliºti se dovedesc foarte conciºi în descrierea momentului rãstignirii. Mai mult decât oricând, se observã aici sobrietatea lor, teama de a se opri asupra unor amãnunte menite sã rãneascã sensibilitatea ºi sã creeze efecte dramatice. Ei evitã constant tot ce poate stimula imaginaþia ºi se limiteazã la ceea ce este esenþial ºi semnificativ din punct de vedere spiritual. Locul rãstignirii era o colinã în afara cetãþii, mai precis în nordul Ierusalimului, lângã Poarta Damascului. Sfântul Ioan Gurã de Aur spune cã Hristos a fost ucis în afara oraºului ºi a zidurilor acestuia, tocmai pentru cã jertfa Sa este universalã. Dacã astãzi se aflã în interiorul hotarelor cetãþii, aceasta se datoreazã faptului cã, puþin mai târziu, regele Agripa I a înconjurat Ierusalimul cu un zid nou, mai larg, ce cuprindea în interiorul cetãþii, pe lângã altele, ºi aceastã colinã. Colina se numea Golgota ºi i se spunea astfel din cauza formei sale, care seamãnã cu un

giulgiului ºi a ungerii cu smirnã ºi aloe pentru îngropare. Deasupra acestei pietre de marmurã, aflatã la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt, ard candele de diferite culori din aur ºi argint, numeroºi credincioºi plecând genunchii ºi închinându-se cu evlavie la locul pe care a fost aºezat Sfântul Trup al Domnului. Locul ultim al Drumului Crucii ºi cel mai sfânt pentru creºtini este mormântul Domnului, locul Învierii, plasat într-o capelã proprie aflatã în Biserica mare a Sfântului Mormânt. Sfântul Mormânt este format, ca toate mormintele iudaice, din douã încãperi (încãperea mortuarã – Sfântul Mormânt ºi anticamera – încãperea Îngerului) ºi închis cu o piatrã mare, rotunjitã. Sfântul Mormânt se aflã în partea de vest a Bisericii Sfintei Învieri ce aparþine Patriarhiei Ortodoxe de la Ierusalim, în mijlocul unei rotonde uriaºe, susþinutã de 18 coloane de piatrã. Golgota ºi Sfântul Mormânt sunt locuri de mare preþ pentru lumea creºtinã, odoare scumpe ale Bisericii primare ce rãmân pentru totdeauna în inima celor care pãºesc pe Via Dolorosa, devenind pãrtaºi ºi martori la întreaga viaþã, activitate, rãstignire ºi Înviere a Mântuitorului Hristos. Privind în istoria creºtinismului, observãm cã unii împãraþi romani, precum împãratul Hadrian în anul 135 d.Hr., i-au împiedicat pe creºtini sã se închine la Sfintele Locuri, ridicând temple închinate zeilor pãgânilor, cum ar fi cel al lui Venus pe Golgota sau al lui Jupiter deasupra Sfântului Mormânt. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea relateazã, în lucrarea Vita Constantini, ridicarea bisericii Sfântului Mormânt (între anii 326-335 d.Hr.), de cãtre împãratul Constantin cel Mare, pe binecuvântatul loc al Învierii Domnului. Dupã Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325, pe baza înþelegerii dintre Macarie, Patriarhul de Ierusalim ºi împãratul Constantin cel Mare privind scoaterea la luminã a stâncii pe care a fost rãstignit Mântuitorul, s-a ajuns la descoperirea acestor locuri sfinte de cãtre mama împãratului,

Sfânta Elena, icoana Sfinþilor Împãraþi aflându-se în sala tezaurului ºi având o parte din lemnul Sfintei Cruci. Jertfa de pe Golgota constituie starea supremã de smerenie a Mântuitorului. Moartea Sa se preface în trecere spre Înviere, tocmai pentru cã ea înceteazã a fi osândã pentru pãcate ºi devine mijlocul suprem prin care firea omeneascã se leapãdã de pãcat, trecând de la forma ce poartã urmãrile pãcatului la cea nestricãcioasã, sortitã vieþii veºnice. Dupã îndeplinirea întocmai a datinei iudaice a înmormântãrii, trupul lui Iisus a fost dus la un mormânt sãpat în stâncã, aflat într-o grãdinã, în imediata apropiere a locului în care fusese rãstignit. Era un mormânt nou, care îi aparþinea lui Iosif, în care nu mai fusese nimeni îngropat, cãci se cuvenea ca „Cel zãmislit de o Fecioarã sã Se odihneascã într-un mormânt ferit de orice atingere” (Fericitul Augustin). Dupã ce au aºezat trupul lui Iisus în mormânt, Iosif ºi Nicodim au prãvãlit o piatrã mare la uºa acestuia ºi au plecat. Martore ale îngropãrii au fost ºi sfintele femei care nu se înduraserã sã-L pãrãseascã pe Iisus nici dupã moarte ºi îi urmaserã din depãrtare pe cei doi ucenici. Dupã ce au vãzut unde L-au pus, au venit acasã, unde au pregãtit miresme ºi miruri, iar „sâmbãtã s-au odihnit, dupã Lege”. Aromatele aduse de Nicodim aveau drept scop sã întârzie putrezirea, iar cu miresmele se ungea trupul celui mort spre a rãspândi un miros plãcut cât mai multã vreme. Este frapant cã cei care L-au îngropat pe Domnul Iisus au fost un membru al Sinedriului ºi un fariseu, care – în tainã – erau ucenicii Lui. Iudeii Îl rãstignesc pe Hristos, iar primii ucenici ºi martiri creºtini vor proveni din rândurile lor. Mântuirea adusã de Hristos este adresatã tuturor, indiferent de poporul din care face parte. Sinedristul Iosif ºi fariseul Nicodim se alãturã Sfinþilor Apostoli, sfintelor femei ºi celorlalþi fii ai lui Israel care au crezut în Hristos ºi L-au însoþit pe când suferea pentru noi. Iisus este uns cu miresme ºi pus în mormântul pecetluit, însã nu este cu putinþã ca Începãtorul vieþii sã fie þinut acolo, „cãci nu poate mormântul sã înghitã pe Cel ce este însãºi Viaþa”. Prin multe cântãri deosebit de frumoase, Biserica accentueazã paradoxul îngropãrii, „biruinþa asupra iadului”, imposibilitatea circumscrierii Vieþii în mormânt, nemãrginita iubire a lui Dumnezeu care se extinde ºi asupra „celor adormiþi din veac”, care L-au primit pe Începãtorul vieþii: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul ºi pe scaun cu Tatãl ºi cu Duhul, toate umplându-le, Cela ce eºti necuprins” (Cântarea I a Canonului Învierii, Glasul al IV-lea).

Mihai Valentin Vladimirescu

GRAFFITI ORTHODOXE

craniu. Dupã o veche tradiþie ebraicã, aici ar fi fost îngropate oasele ºi, mai ales, craniul lui Adam. Atunci când împãrãteasa Elena a zidit biserica mãreaþã a Sfântului Mormânt care cuprindea ºi Golgota, unde Mântuitorul a fost rãstignit, vârful Golgotei a trebuit sã fie retezat pentru a fi asemenea celorlalte locuri din bisericã, deºi se pãstreazã ºi astãzi ca cel mai înalt loc. În cadrul paraclisului ortodox grecesc de pe Golgota, se aflã un altar deschis, în jurisdicþia Patriarhiei de Ierusalim, închinat jertfei Domnului nostru Iisus Hristos, chiar pe locul rãstignirii. Sub Sfânta Masã de marmurã se aflã o gaurã adâncã în piatrã, marcatã de un disc. Aici este locul unde a fost înfiptã Sfânta Cruce, în stânga ºi în dreapta fiind rãstigniþi cei doi tâlhari, închinãtorii sãrutând plini de credinþã locul sfânt al rãstignirii. În spatele Sfintei Mese se aflã icoanele de argint, în mãrime naturalã, reprezentând pe Mântuitorul rãstignit, pe Maica Domnului îndureratã ºi pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Altarul este frumos împodobit cu lumini, cu podoabe scumpe ºi îmbrãcat cu marmurã. În mijlocul altarului se aflã icoana rãstignirii Domnului îmbrãcatã în aur, iar împrejurul altarului se impune o arcadã, ca un curcubeu în multe culori, din care parcã numeroase raze de luminã dau înfãþiºarea unui soare, „Soarelui Dreptãþii”, care lumineazã tuturor. Multe dintre podoabele existente aici au fost dãruite de þarii Rusiei. Candele din aur ºi argint împodobesc altarul, în faþa acestuia aflându-se un mare candelabru din aur, dãruit de þarul ruºilor. Coborând dealul Golgotei, în partea dreaptã se vede astãzi o icoanã de o frumuseþe rarã, lucratã în mozaic, iar în stânga, între Golgota ºi Sfântul Mormânt, se aflã o lespede de marmurã roºiaticã, la 8 metri de centrul bisericii, de forma unei pietre funerare, numitã „Piatra Ungerii”, pe care a fost aºezat Sfântul Trup al Domnului, dupã pogorârea de pe Cruce, în scopul punerii

17

Hristos Sãrbãtoare în a înviat realismul cotidian Vasile Militaru „Hristos a înviat”, Ce vorbã sfântã, Îþi simþi de lacrimi calde ochii uzi, ªi-n suflet parcã Serafimi îþi cântã, De câte ori, creºtine, îl auzi. Hristos a înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în adevãr, În poieniþa-n care zburdã cerbii, În florile de piersic ºi de mãr. În stupii de albine fãrã greº, În vântul care suflã mângâios, În ramura-nfloritã de cireº. Dar vai, în suflet þi-a-nviat Hristos? Ai cântãrit cu mintea ta creºtine Cât bine ai fãcut sub cer umblând? Te simþi mãcar acum pornit spre bine, Mãcar acum te simþi mai bun, mai blând? Simþi tu topitã-n suflet vechea-þi urã? Mai vrei pieirea celui plin de har? Þi-ai pus zãvor pe bârfitoarea-þi gurã? Iubirea pentru semeni o simþi jar? O, dacã aceste legi de-a pururi sfinte, În aur mãcar azi te-au îmbrãcat, Cu Serafimi în suflet imn fierbinte, Ai drept sã cânþi „Hristos a înviat”.

Cântece George Coºbuc Era în noaptea Învierii, Îngenuncheatului popor I se cânta legenda sfântã A marelui Mântuitor. Nepãsãtor eu stam de-alãturi Privind modernii cãrturari O copiliþã-ngenuncheatã Mã tot privea cu ochii mari. Vãzând cã singur în picioare Aºa nepãsãtor rãmân, Mi-a zis naiv ºi cu mustrare: Da ce? matale eºti pãgân? A fost un fulger mititica ªi în genunchi eu am cãzut Ca un fricos în faþa morþii; ªi-n clipa asta am crezut!

18

Obligaþiile zilnice reuºesc sã te supunã total ºi sã te deconecteze de evenimente. Afirm asta pe propria rãspundere. Plimb obligaþiile dupã mine, prin autobuze sufocante, pierdutã adânc în gânduri sau rumegând la vreo problemã zilnicã, detaºândumã încet, încet de ceea ce se întâmplã în jur. Sufocante? De ce sufocante? De unde vine cãldura asta? Situaþia actualã are un singur nume: primãvara. Soarele îºi revendicã drepturile termice, verdele ºi albul devin culori la modã pentru naturã, coºurile locuinþelor se lasã treptat de fumat, iar oraºul carbonizat regretã cã nu are niciun contract cu vreo instalaþie de aer condiþionat. Populaþia se dezmeticeºte ºi dã sedentarismul ºi hibernarea pe lungi plimbãri la pas lin sau agitat, dupã caz, pe „culoarele oraºului”. Dupã ce schimbãrile climatice sunt trecute prin filtrul interior al individului, se cautã ºi se gãseºte o specie de vinovat pentru toate stãrile nefavorabile. Acesta se numeºte astenie de primãvarã ºi pare a fi un „infractor” cu dosarul penal cât Paginile Aurii ale întreg mapamondului. Va fi, în cele din urmã, scos din bucluc ºi eliberat pe cauþiune peste câteva luni. Fiind vorba de o asemenea vreme, chiar ºi banii vor dori sã iasã din captivitate, din penitenciarul de maximã siguranþã al portmoneului ºi sã se rãspândeascã. Populaþia se concentreazã pe identificarea scopului, pe gãsirea motivului întemeiat al eliberãrii. Iar în amalgamul acesta însorit ºi proaspãt dã de Sãrbãtorile Pascale care devin instantaneu scopul eliberãrii monetare ºi cauza noilor achiziþii. Magazinele, buticurile ºi, mai nou, hypermarket-urile, imitã agitaþia specificã muºuroaielor de furnici. Pentru cã toate sãrbãtorile „comerciale” care se respectã îºi au un reprezentant de seamã, pentru cã pânã ºi Crãciunul geros îºi are un Moº Crãciun al lui, Paºtele nu se va dezice de un asemenea entuziasm. Iepuraºul, cu privire gingaºã ºi jucãuºã, este gata sã zâmbeascã ºtrengãreºte din figurine de ciocolatã sau din ambalajele de vopsea de ouã. El este îmbrãþiºat de vreun ou albastru verde, galben, nicidecum roºu, culoare destul de prãfuitã pentru a mai primi atenþie. Oul roºu va primi titlul de obiect decorativ, în timp ce masa va fi animatã de ouã viu

colorate sau de ouã de ciocolatã. Cozonacul pierde teren în faþa unui panettone, iar mielul rãmâne doar o simplã parte integrantã într-o imagine pascalã perfectã, retuºatã în PhotoShop. Individul se zbate, aleargã, colindã pentru a-ºi umple masa cu cât mai multe calorii ºi aditivi alimentari chimici meniþi sã-i aducã o fericire „desãvârºitã”. Vizualizez deja totul în format avi. Pot derula în mintea mea fericirea superficialã impusã de ceilalþi, dar refuz. Refuz sã mã predau oricãrui montaj ce þine de realismul cotidian. Eu vreau sã numesc Paºtele Înviere. Vreau

Picturã de Dana Ioana Manolache

sã îmbrac totul în haine sacre. Vreau sã ridic schimbãrile naturii la rang de înviere ºi sã numesc oul purtãtor de viaþã, simbol al regenerãrii, al purificãrii ºi al veºniciei, iar pentru mine e roºu, pentru cã e vopsit cu sânge pur. ªi voi þine cu dinþii de scânteia aprinsã, de licãrirea purã în noaptea sacrã. Atunci, mai mult ca oricând, viaþa are rol primordial pentru cã a învins orice altceva. Nimic nu-mi va eroda conºtiinþa. Voi proclama iubirea ºi toate grijile vor fi alienate. O sã-mi curãþ sufletul de noroi ºi voi încerca sãl pãstrez în starea asta. Îi voi strânge pe cei dragi în jurul unei mese ºi ne vom ciocni gândurile, trãirile, zâmbetele. Voi nutri sentimente curate ºi intenþionez sã le transmit tuturor. Rog seriozitate ºi bunã voinþã! Hristos a Înviat!

Andreea Bucur, elevã

e este cineva bun credincios ºi iubitor D de Dumnezeu, sã se îndulceascã de acest Praznic frumos ºi luminat. De este

cineva slugã înþeleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu. De s-a ostenit cineva postind, sã-ºi ia acum dinarul. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-ºi primeascã astãzi plata cea dreaptã. De a venit cineva dupã ceasul al treilea, mulþumind, sã prãznuiascã. De a ajuns cineva dupã ceasul al ºaselea, de nimic sã nu se îndoiascã, cãci de nimic nu se va pãgubi. De a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, de nimic îndoindu-se. De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã cã a zãbovit, cãci milostiv fiind Stãpânul, primeºte pe cel din urmã ca ºi pe cel dintâi, odihneºte pe cel din al unsprezecelea ceas ca ºi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; ºi pe cel din urmã miluieºte ºi pe cel dintâi mângâie; ºi aceluia plãteºte, ºi acestuia dãruieºte; ºi faptele le primeºte; ºi de voie se împacã, ºi lucrul îl cinsteºte, ºi socoteala o laudã. entru aceasta, intraþi toþi întru bucuria Domnului nostru: ºi cei dintâi ºi cei de-al doilea luaþi plata. Bogaþii ºi sãracii, împreunã dãnþuiþi. Cei ce v-aþi înfrânat ºi cei leneºi, cinstiþi ziua. Cei ce aþi postit ºi cei ce n-aþi postit, veseliþi-vã astãzi. Masa este plinã, ospãtaþi-vã toþi. Viþelul este mult, nimeni sã nu iasã flãmând. Gustaþi toþi din ospãþul credinþei: împãrtãºiþi-vã toþi din bogãþia bunãtãþii. Sã nu se plângã nimeni de lipsã, cã s-a arãtat împãrãþia cea de obºte. Nimeni sã nu se tânguiascã pentru pãcate, cãci din mormânt iertare a rãsãrit. Nimeni sã nu se teamã de moarte, cã ne-a izbãvit pe noi moartea Mântuitorului; ºi a stins-o pe ea Cel ce a fost þinut de ea. Prãdat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amãrãciune fiindcã a gustat din Trupul Lui. ªi aceasta mai înainte înþelegând-o Isaia, a strigat: Iadul s-a amãrât, întâmpinându-Te pe Tine jos. Amãrâtu-s-a cã s-a stricat; s-a amãrât cã a fost batjocorit; s-a amãrât cã a fost omorât, s-a amãrât cã s-a surpat, s-a amãrât cã a fost legat. A luat un trup ºi de Dumnezeu a fost lovit. A luat pãmânt ºi s-a întâlnit cu cerul. A luat ceea ce

vedea ºi a cãzut prin ceea ce nu vedea. Unde-þi este moarte, boldul? Unde-þi este iadule, biruinþa? Înviat-a Hristos ºi tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos ºi au cãzut dracii. Înviat-a Hristos ºi se bucurã îngerii. Înviat-a Hristos ºi viaþa stãpâneºte. Înviat-a Hristos ºi nici un mort nu este în groapã; cã Hristos, sculânduSe din morþi, începãturã celor adormiþi S-a fãcut. A Lui fie slava ºi stãpânirea, în vecii vecilor. Amin.

GRAFFITI ORTHODOXE

Omilia de Paºte a Sfântului Ioan Gurã de Aur / The Pascal Homily of Saint John Chrysostom

no loss. If anyone has delayed until the ninth hour, let him draw near without hesitation. If anyone has arrived even at the eleventh hour, let him not fear on account of his delay. For the Master is gracious and receives the last, even as the first; he gives rest to him that comes at the eleventh hour, just as to him who has labored from the first. He has mercy upon the last and cares for the first; to the one he gives, and to the other he is gracious. He both honors the work and praises the intention. Enter all of you, therefore, into the joy of our Lord, and, whether first or last, receive your reward. O rich and poor, one with another, dance for joy! O you ascetics and you negligent, celebrate the day! You that have fasted and you that have disregarded the fast, rejoice today! The table is rich-laden; feast royally, all of you! The calf is fatted; let no one go forth hungry! Let all partake of the feast of faith. Let all receive the riches of goodness. et no one lament his poverty, for the universal kingdom has been revealed. Let no one mourn his transgressions, for pardon has dawned from the grave. Let no one fear death, for the Saviour’s death has set us free. He that was taken by death has annihilated it! He descended into hades and took hades captive! He embittered it when it tasted his flesh! And anticipating this Isaiah exclaimed, „Hades was embittered when it encountered thee in the lower regions”. It was embittered, for it was abolished! It was embittered, for it was mocked! It was embittered, for it was purged! It was embittered, for it was despoiled! It was embittered, for it was bound in chains! It took a body and, face to face, met God! It took earth and encountered heaven! It took what it saw but crumbled before what it had not seen! „O death, where is thy sting? O hades, where is thy victory?” Christ is risen, and you are overthrown! Christ is risen, and the demons are fallen! Christ is risen, and the angels rejoice! Christ is risen, and life reigns! Christ is risen, and not one dead remains in a tomb! For Christ, being raised from the dead, has become the Firstfruits of them that slept. To him be glory and might unto ages of ages. Amen.

L

P

*** f anyone is devout and a lover of God, let him enjoy this beautiful and radiant feast. If anyone is a wise servant, let him, rejoicing, enter into the joy of his Lord. If anyone has wearied himself in fasting, let him now receive his recompense. If anyone has labored from the first hour, let him today receive his just reward. If anyone has come at the third hour, with thanksgiving let him keep the feast. If anyone has arrived at the sixth hour, let him have no misgivings; for he shall suffer

I

19

FUNNY

Jurnalism autohton. Pour les connaisseurs

Odatã, un om se plimba pe aleile strãjuite de cuºtile imense ale unei grãdini zoologice. Dintr-odatã, privind înspre cuºca leului, vãzu o fetiþã aplecând-se prea mult înspre fiorosul animal. În clipa urmãtoare, leul o prinse de hainã, trãgând-o cu putere înãuntru ca sã o devoreze. Pãrinþii începurã sã urle, oamenii din jur rãmaserã înmãrmuriþi. Nimeni nu îndrãzni, însã, sã se apropie de cuºcã pentru a salva fetiþa. Atunci, în starea de panicã generalã, omul nostru se îndreptã hotãrât spre cuºcã, îl lovi pe leu cu putere drept în bot ºi pânã ca leul sã-ºi revinã din ºocul loviturii, apucã fetiþa de haine, o scoase din ghearele leului ºi o lãsã în braþele pãrinþilor, care îi mulþumirã de nenumãrate ori pentru fapta sa de un curaj ieºit din comun. Din întâmplare, un reporter se afla la faþa locului. Dupã ce se calmarã spiritele, acesta se

îndreptã spre salvator ºi îi spuse: „Domnule, aceasta a fost cea mai curajoasã faptã pe care am vãzut-o în viaþa mea ºi am vãzut destule”. „Nu a fost mare lucru”, îi replicã celãlalt. „Leul se afla dupã gratii ºi am ºtiut cã Dumnezeu mã va apãra, la fel cum l-a apãrat pe proorocul Daniel, demult, în vremurile biblice. Nu am fãcut mare lucru…”. „Aºadar, credeþi în Dumnezeu…”, rosti reporterul. „Da, din toatã inima mea. Întotdeauna m-a ajutat când am avut nevoie”. „Ei bine, domnule, fapta dumneavoastrã nu va trece neobservatã. Voi scrie despre ea un articol care va apãrea mâine dimineaþã pe prima paginã”. *** A doua zi dimineaþã, omul nostru a cumpãrat ziarul ºi a vãzut pe prima paginã urmãtorul articol: „Fundamentalist creºtin de dreapta atacã un imigrant african pentru a-i fura mâncarea”.

Raport de rãzboi. Rãspunsul copilului la nebunia lumii

V-am scãpat de ipocriþi! Duminicã la bisericã începuse slujba. Era plin de lume. Preotul slujea, strana îngâna cântãrile dupã el… La un moment dat, au intrat în bisericã doi indivizi cu cagule pe faþã ºi cu automate în mâini, urlând ca descreieraþii: – Care este gata sã încaseze un glonþ pentru Hristos sã rãmânã în bisericã!!!! Panicã, þipete… În 20 de secunde biserica s-a golit, numai preotul ºi vreo trei mireni au rãmas pe loc. Dupã care, cei doi mascaþi ºi-au scos cagulele de pe faþã ºi i-au spus zâmbind preotului: – Gata pãrinte, v-am scãpat de ipocriþi, acum puteþi continua slujba liniºtit.

Milioanele evoluþioniste rezolvã orice 20

Dacã spui cã sãrutând un broscoi, acesta se transformã imediat în prinþ, orice om ar considera cã un lucrul ca acesta este absurd.

Dacã, însã, afirmi cã în milioane de ani, orice broscoi se poate transforma în prinþ, deja ne aflãm în prezenþa unui fapt ºtiinþific incontestabil!

Emanuela Iancu, Emi - cum îi spun prietenii –, este o tânãrã de douãzeci de ani, drãguþã, isteaþã, copilãroasã. Pasionatã de geografie, muzica de underground ºi streetbasket, Emi nu pare a se deosebi cu nimic de tinerii din generaþia ei. Însã inima ei ascunde o mare tainã: vrea sã se boteze ortodox! Am cunoscut-o pe messenger; m-a abordat, ca sã-mi punã câteva întrebãri despre credinþã. În timp, s-a legat o frumoasã prietenie în Domnul. Am rugat-o pe Emi sã dezvãluie câteva crâmpeie de suflet pentru cititorii revistei „OrthoGraffiti”, majoritatea tineri de-o vârstã cu ea. Aveþi mai jos mãrturia unui suflet care vrea sã vinã… acasã. (Laurenþiu Dumitru) Nu pot spune ca a fost un moment în viaþa mea când am început sã-L caut pe Dumnezeu. Acasã, în familie, s-a vorbit întotdeauna despre Biblie ºi Dumnezeu. Mama, în mod special, s-a ocupat de aceastã educaþie religioasã, luându-mã mereu la slujbele bisericii baptiste pe care o frecventeazã cu zel. Odatã cu trecerea timpului, mersul la slujbele baptiste devenise o obiºnuinþã plicticoasã. Nu mã mai simþeam în largul meu. Pereþii stãteau parcã sã cadã pe mine, oamenii îmi pãreau niºte strãini, iar predicile pe care le auzeam îmi lãsau inima rece. Am fost botezatã la baptiºti, însã îmi amintesc doar cã fusese un botez sec, nu simþisem nimic, în afarã doar de emoþiile fireºti, pentru cã o mulþime de persoane veniserã sã vadã evenimentul. Atunci nu L-am simþit pe Dumnezeu, am avut senzaþia cã mã aflu la un spectacol, situaþie care se repeta de altfel la fiecare program al bisericii baptiste. Mai apoi, peste timp, am înþeles cã fãrã icoane, fãrã privirile Sfinþilor ºi a Maicii Domnului cãtre mine, nu puteam medita, nu puteam sã mã rog în liniºte, parcã era pustiu, nu era culoare, nu era cãldurã. La baptiºti, nimic nu mã ducea cu gândul la Cele de Sus, era un lãcaº rece. Oricât m-aº fi forþat, n-aº fi reuºit sã vãd altfel lucrurile. Pe atunci nu credeam în iertare, ci mai degrabã în rãzbunare sau pedeapsã. Când greºeam, când alunecam, parcã rãmâneam paralizatã, rãmâneam blocatã, mã complãceam în noroi ºi ajunsesem sã nu mai disting binele de rãu. La baptiºi nu mã maturizam spiritual, eram blocatã mereu în acelaºi

stadiu. M-am hotãrât sã-L caut pe Dumnezeu ºi prin alte locuri, mergând, spre exemplu, o vreme, ºi la alte culte precum penticostalii harismatici. Aici am trãit o experienþã care m-a bulversat ºi m-a adus în pragul necredinþei. Am mers trei zile la munte cu grupul bisericii penticostale pentru a ne ruga „pentru vindecarea rãnilor din trecut ºi pentru chemarea Duhului Sfânt”. Treceam deja printr-o perioadã foarte grea, însã rugãciunea comunã „pentru chemarea Duhului Sfânt” în loc sã-mi aducã puþinã pace, m-a fãcut, dimpotrivã, sã cad într-o mare depresie, sã am gânduri sinucigaºe ºi sã mã îndoiesc de însãºi existenþa lui Dumnezeu. Dacã exista, El era un Dumnezeu strãin, fals, rece, sec, strãin faþã de mine ºi eu din ce în ce mai strãinã faþã de El. Dupã aceastã experienþã, am început sã hãlãduiesc pe cãi strãine, sã gândesc dupã capul meu, sã caut sensuri, rosturi ºi înþelesuri în cele ale ºtiinþei, ale filosofiei, am început sã cred cã sunt propriul meu Dumnezeu. Acum, Biblia îmi pãrea o poveste fantasticã, aburitoare. În vara anului 2008, am cunoscut o persoanã care a avut tactul ºi rãbdarea sã mã îndrume spre lectura unor cãrþi ortodoxe. La început eram suspicioasã, rezervatã, treptat, însã, în timp, am început sã înþeleg mai multe ºi sã prind esenþa – anume cã Dumnezeu mã iubeºte atât de mult încât cautã pe toate cãile sã vãd asta. Din discuþiile cu amicul meu, am înþeles cã Dumnezeu este gelos, care mã vrea cu totul pentru El, nu se mulþumeºte cu firimituri, ºi am început aºadar lupta cu mine pentru a-L aºeza pe primul loc în viaþa mea. Viaþa

Emanuela Iancu

MÃRTURIE

Drumul meu de la Baptism la Ortodoxie

mea îºi gãsise un rost, aflasem în sfârºit pe Dumnezeu ºi începusem timid sã frecventez viaþa bisericii ortodoxe. La ortodocºi, am gãsit valenþe noi ale verbului „a crede”, am înþeles cã trebuie sã merg pe urmele Lui, chiar sã ajung, dupã har, asemenea Lui. Am gãsit nenumãrate modele de urmat, sfinþi cuvioºi ºi mucenici, ale cãror vieþi m-au întãrit, m-au luminat, mi-au deschis porþile cãii spre cer, m-au fãcut sã-L gust pe Dumnezeu. Am început sã mã rog lor cu credinþã, ca sã mã ajute în umblarea mea cu Domnul, pe calea cea strâmtã. Acum, privind în urmã, mã întreb cum am ajuns sã descopãr Ortodoxia? Probabil cã cineva s-a rugat pentru mine ca sã fiu luminatã, îmi amintesc doar cã înainte de a începe sã citesc mai interesatã cãrþile unor Sfinþi, m-am trezit într-o dimineaþã cu gândul sã deschid Biblia, iar când am deschis, Dumnezeu îmi pusese înainte un verset din care sa mã trezesc din acest somn al morþii... un verset care mã îndemna sã ies din lumea asta adormitã ºi sã las lumina sã pãtrundã în mintea mea. Îmi puneam o sumedenie de întrebãri: de ce Bisericile ortodoxe au preoþi, ºi nu pastori, de ce atâþia Sfinþi? De ce Maica Domnului? De ce tãmâie? De ce semnul crucii? Treptat însã, Dumnezeu mi-a descoperit toate rãspunsurile. Aproape de fiecare datã când deschideam Biblia, ea se deschidea exact unde aveam eu nelãmuriri despre Sfinþi, Maica Domnului ori Sfânta Cruce, ºi acestea le-am luat ca pe semne ale purtãrii Lui de grijã faþã de mine... Mergând mai des la slujbe (recunosc cã am participat la întreaga Liturghie, deºi celor nebotezaþi nu li se îngãduie, însã voiam sã primesc ºi eu, împreunã cu ceilalþi, miruirea de la sfârºit), am descoperit de fiecare datã ceva nou, iar treptat mi-a încolþit în minte gândul sã primesc botezul ortodox, sã lepãd omul cel vechi ºi sã mã îmbrac în Hristos, pentru ca viaþa mea sã se schimbe din temelie, sã fiu curãþatã de pãcat. Mã gândeam deseori ºi mã frãmântam: „dacã mâine mor, unde mã voi duce eu nefiind botezatã?”. Cu mila Domnului, însã, am stabilit deja botezul, la început de mai, la Biserica Bucur din Capitalã. Nu sunt o tânãrã habotnicã, nu vreau sã fiu înþeleasã greºit. Sunt o tânãrã absolut normalã, am multe hobby-uri; joc basket, cânt ºi ascult muzicã, scriu versuri. Toate însã au o limitã ºi se încadreazã în anumite principii ferme, zic eu. Sunt o tânãrã ca oricare alta, sunt un simplu om, dar caut pe Dumnezeu ºi bucuria cea nepieritoare care numai de la El vine.

21

ESEU

La vânat de oameni De ce se urãsc oamenii? E atâta necunoscut ºi atâta suferinþã legatã de soarta noastrã, încât legea de toate zilele ar trebui sã fie numai dragostea ºi mângâierea. De ce se chinuiesc oamenii unii pe alþii? N-au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele pãcatele ce ne apasã încât ar trebui sã lucrãm pânã la cea din urmã fãrâmã de putere pentru a înlãtura urâtul ce ne desparte unii de alþii. E multã frumuseþe în lume, dar oamenii orbi nu o vãd. Înclinarea spre a face rãul e atât de puternicã, încât pentru a o învinge a fost

nevoie de marea dragoste ºi jertfã a Dumnezeului întrupat. Sunt oameni sinceri ºi sunt oameni vicleni. E sfâºietor de trist sã vezi cum între oameni, ca ºi între popoare, calea înºelãciunii dã pas înainte celor ce o folosesc. Viaþa ne dã foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmã nu poate trãi fãrã pradã. Morala publicã aduce laude ºi rãsplãteºte fapta acestuia, faptã care nu are nicio deosebire faþã de aceea a unui lup fugãrind o cãprioarã pe întinderile albe ale zãpezii.

Salvador Dali, The Face Of War

De ce stau oamenii la pândã ºi se vâneazã unii pe alþii ? De ce cred ei cã au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tãu, locul darurilor proprii nu þi-l poate lua nimeni; îl ai odatã cu viaþa.

Omul „civilizat”

Libertãþi ºi libertate

Omul „civilizat” este, în genere, înclinat sã trãiascã mai mult prezentul; prezentul care, fãrã un sens ºi o luptã a noastrã, nu reprezintã nimic ºi care fuge; sã-l trãiascã prin toate simþurile trupului atât de rafinat de civilizaþia aceasta de care sunt atât de mândri. A mânca bine, a îndrãgi femei frumoase, a fura ºi a exploata pe cei slabi, a dormi lenea unui trup obosit de senzaþii tari, a te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel adevãratul Dumnezeu fãcãtor de minuni, iatã expresia unei vieþi pentru care a trudit o lume întreagã de milenii. Ce va fi mâine nu-l intereseazã pe acest om; poate sã se frângã ºi osia cerului! Ce va fi mâine „vom trãi ºi vom vedea”. Totul trebuie consumat acum pe calea simþurilor Salvador Dali, Geopoliticus Child Watching însetate de puternice the Birth of the New Man zguduiri, trebuie îndrumat cãtre totala satisfacþie a pãmântului uscat ºi nerodit din noi. Gândurile mari, credinþele, dorul unei vieþi mai pure ºi mai frumoase sunt ale poeþilor, ale visãtorilor; „omul civilizat” n-are ce face cu ele, nu le cautã ºi nici nu le cultivã pentru cã „nu umblã dupã himere”. Acest om îndobitocit de binele material, acest om al prezentului stors de sensuri, acest om îºi duce viaþa numai cu perdelele trase, închis, apãsat, cãzut în propria sa întunecime. Drama începe acolo unde prezenþa sa este activã. El reteazã elanuri, compromite credinþe, îngenuncheazã frumuseþea ºi omoarã omenia. El nu poate suferi altceva dincolo de fiinþa sa înrãdãcinatã atât de puternic într-un pãmânt care ºi el refuzã sã-l primeascã. Omule mic, omule putred, omule dizolvant, de ce eºti uneori atât de puternic?!

De veacuri, omul suferã ºi luptã pentru libertate. Libertatea de cuget, de faptã, libertatea pentru darurile frumuseþii ºi ale credinþei. O zãdãrnicie cât muntele vieþii. Omul trãieºte mereu, trãieºte dezgustãtor de plin toate libertãþile fãpturii sale cãzute; trãieºte libertatea desfrâului, a minciunii, a lenei ºi a furtului; libertatea tuturor pãcatelor, libertatea care distruge, care schimbã viaþa într-o mlaºtinã unde cresc

22

numai plante otrãvitoare. Aceasta pentru cã omul nu a înþeles ºi nici nu a fãcut nimic pentru câºtigarea adevãratei libertãþi care este o condiþie absolutã a omeniei. Libertatea nu poate fi gãsitã decât în inima ta. Nu cãta în jurul tãu ceea ce ai în tine. Sfarmã piatra ce acoperã aurul. Libertatea este un dar al lui Dumnezeu. Libertatea nu poate fi decât interioarã, nu poate fi decât creaþie; libertatea este putere deschisã pajiºtilor înflorite ale lui Dumnezeu. Când omul apare, omul de conºtiinþã ºi misiune, apare ºi libertatea. În acest caz, libertatea nu este ceva formal ºi relativ, ci este ceva esenþial ºi absolut. Împrejurul omului adevãrat, în fapta ºi în cugetul sãu, în simþãmintele care îl strãbat, libertatea este o cale a vieþii ºi a desãvârºirii, este o condiþie a spiritualitãþii ºi un semn al omului în rosturile sale mari.

Ernest Bernea

În luna aprilie, Biserica Ortodoxã pomeneºte un sfânt mai puþin cunoscut în rãsãrit, însã foarte cinstit în pãrþile apusului. Este vorba despre Sfântul Ianuarie, episcopul oraºului Benevento din Italia. Despre viaþa sfântului nu se ºtie aproape nimic. Vechile Vieþi de sfinþi spun cã Ianuarie a fost episcop al oraºului Benevento, din provincia italianã Campania, în veacul al IIIlea, pe vremea împãratului Diocleþian. Acesta a dezlãnþuit una din cele mai sãlbatice prigoane din întreaga istorie a Bisericii, în care au murit pentru Hristos mulþi dintre marii mucenici pe care îi sãrbãtorim pânã astãzi: Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfântul Mina ºi alþii. În aceastã prigoanã, au ajuns în închisorile romane ºi mulþi dintre creºtinii din Benevento, îndurând o mulþime de chinuri. Fiind foarte milostiv, Ianuarie îi cerceta el însuºi în temniþã pe toþi cei închiºi, mângâindu-i, îmbãrbãtândui ºi aducându-le tot ce aveau nevoie. Nu a trecut însã mult pânã ce a fost el însuºi prins ºi, împreunã cu câþiva dintre diaconii sãi – Proclu, Faust, Soson, citeþul Desiderie ºi alþi credincioºi – a fost dat la chinuri. Viaþa Sfântului ne istoriseºte mai multe minuni sãvârºite de el în timpul acestor pãtimiri. La fel ca ºi prorocul Daniel ºi cei trei tineri din Babilon, episcopul Ianuarie a fost aruncat într-un cuptor încins ºi nu a pãþit nimic, iar apoi a fost dat la fiare sãlbatice, care nu s-au atins de el. În urma acestor minuni, mai mult de 5000 de pãgâni au crezut în Hristos. Guvernatorul l-a acuzat însã cã este vrãjitor ºi, pentru a opri minunile, i-a tãiat Sfântului capul. Dupã aceasta, moaºtele Sfântului au fost luate în tainã de creºtini ºi, dupã mai multe peripeþii, au ajuns în oraºul italian Napoli. Mulþime nenumãratã de minuni a avut loc, încât Sfântul Ianuarie a început sã fie cinstit ca ocrotitorul oraºului. Un copil a fost înviat de cãtre mama sa,

punând deasupra lui icoana sfântului. Apoi, de mai multe ori, la erupþiile vulcanului Vezuviu, când lava ameninþa sã înghitã oraºul, moaºtele Sfântului au fost scoase în procesiune în afara oraºului ºi lava fie s-a oprit, fie ºi-a schimbat direcþia. Însã cea mai cunoscutã minune a Sfântul Ianuarie, pentru care acesta a devenit faimos în întreaga lume, este minunea care are loc pânã azi în ziua pomenirii lui. Sângele sfântului, coagulat, pãstrat într-o fiolã închisã ermetic, se lichefiazã de ziua sfântului, în faþa privirilor a mii de credincioºi veniþi sã se roage ºi sã vadã marea minune. Deºi s-au scris cãrþi întregi despre acest lucru, minunea nu a putut fi nicicum explicatã prin mijloace ºtiinþifice. Interesante sunt, de asemenea, ºi asemãnãrile dintre minunea lichefierii sângelui Sfântului Ianuarie ºi marea minune a pogorârii Luminii Sfinte de Paºti de la Ierusalim. Astfel, de ziua Sfântului Ianuarie, moaºtele Sfântului ºi sângele lui sunt scoase în faþa mulþimii de credincioºi, care se roagã cu lacrimi pentru ca Sfântul sã arate din nou minunea lui. Tot la fel, la Ierusalim, mulþimea de pelerini se roagã

SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS

Viaþa Sfântului Ianuarie, episcop de Benevento

Domnului pentru trimiterea Luminii Sfinte. Apoi, la Napoli, un grup de femei sãrace din oraº, numite „mãtuºile Sfântului Ianuarie”, se roagã în chip deosebit pentru sãvârºirea minunii, iar când aceasta întârzie, rugãciunea lor ia forme de-a dreptul extravagante. Se spune cã dacã acestea lipsesc, minunea nu are loc. La fel, ºi la Ierusalim este cunoscut grupul de credincioºi arabi, care îºi manifestã cu entuziasm ºi înflãcãrare evlavia, uneori chiar foarte zgomotos, asemeni copiilor care l-au primit pe Mântuitorul la intrarea în Ierusalim. Se zice cã dacã aceºtia lipsesc, Sfânta Luminã întârzie. Deºi în unii ani minunea nu are loc de ziua Sfântului Ianuarie, de cele mai multe ori, pentru evlavia ºi simplitatea oamenilor, aceasta se sãvârºeºte. De asemenea, câteodatã lichefierea se petrece spontan, prevestind evenimente triste sau fericite pentru oraºul Napoli. Pentru aceasta, Sfântul Ianuarie a ajuns cunoscut ºi iubit în lumea întreagã ºi mulþi au fost întorºi la credinþa în Hristos prin minunea sãvârºitã cu sângele lui. În apus, Sfântul este sãrbãtorit, împreunã cu toþi cei ce au pãtimit cu el, la 19 septembrie, iar în rãsãrit la 21 aprilie. Fie ca pentru rugãciunile lui, Dumnezeu sã ne dãruiascã ºi nouã întãrire în credinþã, mântuire ºi iertare de pãcate. Amin!

Ierodiacon Grigorie Benea

23

Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L. ISSN 1844 - 9867 Adresa de corespondenþã: Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº [email protected] www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini www.laurentiudumitru.ro Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu , Corecturã: Florentina Stoica