Orto 2 Final

„Concertul de Crãciun nu este un concert oarecare, el înnobiliazã sufletele…”

Pr. Florin Iordache

urmãtor ºi am aflat de impactul extraordinar pe care l-au avut colindele cântate de mine. Cred cã primul album s-a vândut în câteva milioane de exemplare… De unde au provenit primele colinde? Primele colinde le-am cules din locurile natale, „de acasã”, cum îmi place mie sã zic, de la Ieud. Dintru început am adunat colinde strãmoºeºti, creºtineºti, religioase, izvorâte din evlavia ºi credinþa poporului nostru. În 1991, am fãcut cel de al doilea album, „La sãvârºitu lumii”. Din 1995, colindele au apãrut în formatul C.D.-ului. Dupã colindele din zona mea am cules din mai multe pãrþi ale þãrii. Astfel, am mers ºi am ales colinde din Bihor, Alba-Iulia, Mureº ºi din alte pãrþi. Vreau sã menþionez cã am avut mereu alãturi de mine pe regretatul poet George Þãrnea. Am mai scos încã patru discuri de colinde, deci în total am ºase albume de colinde, numãrând 120 de piese. ªi nu vreau sã mã opresc aici. Am în plan sã mai scot încã ºase discuri de colinde… Pe bunã dreptate, nu cred cã existã casã de creºtin român în care de Crãciun sã nu se asculte colinde cântate de Hruºcã. Care credeþi cã este „secretul” prin care colindul dumneavoastrã v-a fãcut atât de iubit ºi de apreciat? Nu cred cã este niciun secret. Colindul nu este un cântec oarecare. Când susþin un concert de Crãciun sau când interpretez un colind, încerc sã transmit o stare, o vibraþie deosebitã prin care se creeazã o legãturã de suflet, o legãturã spiritualã, aº putea spune, între mine ºi publicul ascultãtor. O stare ce înnobileazã sufletele noastre, pentru cã, repet, concertul de Crãciun nu este un concert oarecare… ªtim cã la-nceput de decembrie este ºi ziua Dumneavoastrã de naºtere. Aºadar, vã urãm „La mulþi ani!” atât de ziua dumneavoastrã, cât ºi cu ocazia praznicului Naºterii Domnului care se apropie ºi în cãrui bucurie sfântã ne-aþi introdus aºa de frumos prin colinda de azi, motiv pentru care vã zicem „mulþam fain!”- aºa cum vã place sã spuneþi în dulcele grai maramureºean de care nu v-aþi despãrþit niciodatã!

Interviu cu ªtefan Hruºcã, „Dascãlul colindelor” ºcoalã ºi am ales scena pentru totdeauna… Ce a însemnat aceastã alegere pentru dumneavoastrã? Au urmat ani de creaþie, numeroase turnee, mii de spectacole. Dupã 1984, cu un an înainte ca cenaclul „Flacãra” sã se desfiinþeze, eu l-am pãrãsit ºi am cântat împreunã cu Vasile ªeicaru pânã în 1989.

Dupã acest an, am cunoscut toþi românii „colindele lui Hruºcã”. Povestiþi-ne cum s-a întâmplat sã îmbrãþiºaþi acest gen mirific, strãmoºesc, românesc ºi creºtinesc care este „colindul”? Dupã „marea îmbulzealã” din 1989, am avut norocul sã fiu contactat de directorul de atunci de la Casa de discuri Electrecord. Dumnealui ºtia de colindele pe care le aveam ºi mi-a propus sã le înregistrãm. În august 1990, a avut loc prima imprimare de colinde. În decembrie, a fost lansat. Eu eram plecat atunci, pentru prima datã, în America la niºte prieteni. În parantezã fie spus, tot atunci miam luat prima mea chitarã adevãratã, pe care o am ºi acum! M-am întors în aprilie anul

ªtefan Hruºcã

Foto: Florin Iordache

Mcdonaldizarea

aparenþe… Lumina de dincolo de nori… Deschide ochii. Nu pierde timpul… nu trãieºti o veºnicie”. Firmele de servicii funerare au tot felul de nume. „Casa albastrã”, „Nosferatum”, „Bellu ºi fiii”, „Angels”, „Grummberg Funerals Co”, „Vili Funerar SRL”, „Tar Tar Servicii Funerare”, „Onoranze Funebre Eternitatea”. Ultima oferã „înmormântãri în stil european”. Firma Grummberg are ca motto: „Noi luminãm ultimul drum”. Adicã „noi suntem lumina lumii”. Cu ani în urmã am vãzut într-un oraº de provincie o maºinã-dric pe care scria: „Numai cu Ivan ºi maºina lui veþi obþine cheile Raiului”. Ritualul funerar în societatea de consum sa modificat drastic. El nu mai are ca normã legãtura cu sacrul, ci rapiditatea ºi igiena. Personajele cele mai importante la o înmormântare sunt supravieþuitorii. Trebuie depuse toate eforturile ca sã îi eliberam de un cadavru

13

inoportun. Asta este: mortul nu mai are nimic dintr-o persoanã. Este un cadavru care trebuie separat cât mai repede de societatea celor vii. Drumul pe care îl fãcea sufletul timp de 40 de zile dupã moarte, importanþa pe care o avea ajutorul celor vii în perspectiva unei judecãþi de apoi, tãrâmul celalalt, al strãmoºilor þin de un folclor vetust. Suntem mai evoluaþi, dar mai inumani. Am reprodus o fotografie pe care am descoperit-o pe un blog, „al-13-lea Weblog”. Ea exprimã cel mai bine atitudinea omului de consum faþã de moarte: 2 fast 2 Funerals. Pânã ºi moartea a devenit ceva cool. Pentru cei vii, desigur.

Ciprian Voicilã

ºi nu veþi regreta. Majoritatea au texte de autoprezentare în care þi se garanteazã promptitudinea, rapiditatea ºi eficienþa serviciilor. Citez: „De peste 10 ani, cu experienþã ºi profesionalism, noi am fost alãturi de cei care i-au pierdut pe: Corneliu Coposu, Dem Rãdulescu, Ion Raþiu, Vali Sterian…” Am dat ºi peste un videoclip care îþi livreazã un fel de filosofie de viaþã: „Deschide ochii; vezi frumuseþea vieþii, oportunitãþile vieþii, profunzimea dincolo de

„Previzibilitatea” este garanþia pe care o oferã McDonald’s cã „produsele ºi serviciile sunt aceleaºi indiferent de loc”. Mcdonaldizarea s-a extins la nivelul întregii vieþi a individului. McNaºterea face ca bebeluºii sã poatã fi proiectaþi. Exista o mcdonaldizare a fertilizãrii de pe urma cãreia pot beneficia ºi bunicile: ºi bunica poate sã mai nascã o datã. Mcdonaldizarea morþii se manifestã masiv ºi la noi. Serviciile de pompe funebre au siteuri. Daþi cãutare pe Google „servicii funerare”

MORÞII Cu ani în urmã, un sociolog american, George Ritzer, demonstra într-o carte care a devenit foarte prizatã în rândurile specialiºtilor cum McDonald’s-ul s-a depãºit pe sine transformându-se dintr-un simplu restaurant într-o paradigmã ale cãrei caracteristici au influenþat toate segmentele vieþii sociale. El stabilea patru dimensiuni ale mcdonaldizãrii: eficienþa, calculabilitatea, previzibilitatea ºi controlul prin tehnologii nonumane. Eficienþa este „metoda optimã de a trece de la o situaþie la alta”. Pentru clientela Mac-ului,

„restaurantul McDonald’s oferã cel mai confortabil mod de a trece de la starea de a-þi fi foame la aceea de a fi sãtul”. Când poþi sã faci douã lucruri în acelaºi timp, sã conduci maºina ºi sã iei masa, poþi spune cã ai atins o culme a eficienþei. A doua caracteristicã a mcdonaldizãrii este „calculabilitatea”, care înseamnã „punerea accentului pe aspectele cantitative ale produselor vândute (mãrimea porþiei, costul) ºi ale serviciilor oferite (timpul necesar pentru a obþine produsul)”.

LUMEA PE DOS

12

ªtefan Hruºcã, bine aþi revenit în þarã! Cu ce simþãminte reveniþi pe meleagurile noastre? De fiecare datã vin cu mare drag în þarã, aici ºtiind cã existã un public care aºteaptã cu mare dor cântecele ºi colindele noastre. Vã mai amintiþi când v-aþi lansat? V-am ruga sã evocaþi acele vremuri… Sigur cã-mi amintesc. În 1979, în Curtea de Argeº, a avut loc un festival-concurs „Dulce Românie”, eu venind cu un grup de prieteni tocmai de la Borºa. ªansa mea a fost ca în fruntea juriului sã se afle celebrul poet Adrian Pãunescu. De atunci, domnia sa m-a remarcat, am luat ºi un premiu ºi, mai mult, în 1981 m-a invitat sã fac parte din cenaclul „Flacãra”. Sincer, însã, la început am fost destul de indecis. Eu eram învãþãtor, în toamna acelui an luam clasa I ºi nu voiam sã nu-mi întâmpin micuþii în prima lor zi de ºcoalã… Dar, iar spun, destinul sau ºansa a fãcut sã treacã prin Borºa acelaºi Adrian Pãunescu cu cenaclul „Flacãra” în 1981. A insistat sã urc pe scenã ºi sã cânt. ªi au urmat primele cântece interpretate de dumneavoastrã la cenaclul „Flacãra”… Care au fost acelea? În acea searã am debutat cu douã colinde, „Flori de mãr” ºi „Florile dalbe”, dar ºi cu un cântec „Raza cerului senin”. Din 22 octombrie 1981, am renunþat definitiv la meseria de dascãl ºi am rãmas cu scena. Am avut de ales între scenã ºi

Este „vremea colindelor”… Din 1990 ºi pânã azi aproape niciun român nu trãieºte „anotimpul colindelor” fãrã ªtefan Hruºcã. Poetul George Þãrnea îl numea pe colindãtorul din Maramureº, pe bunã dreptate, „dascãlul colindelor”… Am avut bucuria de a „primi colinda” sa ºi-n acest an. Pentru cititorii noºtri, cel mai cunoscut „colindãtor” român a rãspuns câtorva întrebãri, dialog pe care vã invitãm sã-l citiþi cu sufletul ºi cu inima pentru cã la fel ne-a rãspuns întrebãrilor noastre ºi cel intervievat…

INTERVIU

vorbeau, eu tãceam. Când îmi deschideam gura, toatã lumea pãrea sã se uite la mine fãrã sã înþeleagã. Mereu m-am simþit ca ºi cum îmi scãpa ceva. Eram incompatibil. Ascultam doar câteva selecþii de violoncel ºi Morrissey (The Smiths) (2). Scriam cântece, aveam o trupã numitã „Monk”. Prietenii îmi ziceau „monk”. Îmi doream sã ºtiu ce e un „cãlugãr”. Am încercat periodic sã mã sinucid ºi m-am luptat la ºcoalã cu psihologi unul dupã altul, lucru care mã deprima cel mai mult. Îmi plãcea mult munca fizicã din greu, dar nu puteam concepe sã mã angajez undeva. Singura persoanã care mi se pãrea cã are înþeles pentru mine era Hristos. Nu L-am pus sub semnul întrebãrii. Am studiat buddhismul, hinduismul ºi taoismul în cãutarea lui Hristos. „De aceea zic vouã: Nu vã îngrijiþi pentru sufletul vostru ce veþi mânca ºi ce veþi bea, nici pentru trupul vostru cu ce vã veþi îmbrãca” (Mat. 6:25). Eram curier pe bicicletã în New York, mergând pe strãzi ca un nebun. Eram disperat, trebuie sã fi fost lucruri mai importante în viaþã decât mâncarea, hainele ºi locuinþa. Lumea era asemeni unei maºini laºe ºi nemiloase care îºi sapã de zor propria groapã. În 1994, m-am mutat într-un templu unificaþionist, unde am trãit vreme de 9 luni. Mã gândeam cã poate acum sunt cãlugãr. Vindeam flori maºinilor ce aºteptau la semafor, în cartierul Queens. Într-o noapte, o tânãrã trecea strada venind dinspre facultate. I-am dat o floare. Numele ei era Natalia, ºi m-a întrebat ce fãceam. I-am spus cã îl caut pe Dumnezeu, cã ascult. Ea a pãrut sã înþeleagã. Mã resemnasem de multã vreme cu faptul cã nimeni nu înþelegea. Am fãcut schimb de adrese. Templul îmi cerea acum sã iau o hotãrâre pe care cu siguranþã nu o puteam face, aºa cã am plecat de acolo. În acea varã a lui 1995, bunul meu prieten Mike m-a vizitat în pãdurile din estul Pennsylvaniei. A adus cu el o carte pentru mine. Mi-a zis: „Am citit-o ºi am ºtiut cã trebuie sã o ai

imediat”. Se numea „The Way of the Pilgrim” (3). Cuvintele nu vor putea vreodatã exprima recunoºtinþa cãtre prietenul meu pentru aceastã cãrticicã. Pelerinul cutreiera þinuturile ruseºti cãutând îndrumãtori spirituali care sã-l înveþe rugãciunea neîncetatã. Se vorbea acolo de mãnãstiri ºi de pãrinþi duhovniceºti – cu siguranþã era o ficþiune! Nu, era o poveste adevãratã. Ce însemnau oare acele cuvinte ciudate: „utrenie”, „liturghie”, „Filocalia”? Purtam cu mine doar aceastã carte ºi o biblie de buzunar, în cele douã buzunare din spate. „Vulpile au vizuini ºi pãsãrile cerului cuiburi, însã Fiul Omului nu are unde sã-ºi plece capul”. Vara era pe sfârºite ºi nu mai puteam rãmâne unde eram. De acum, era greu pentru mine sã numi ºtiu rostul vieþii. Nu aveam planuri, voiam doar sã conlucrez cumva cu ceva mai mare decât mine, mai mare decât lumea. Mi-am împachetat câteva lucruri în rucsac, alãturi de „Pelerinul rus”, ºi mam întâlnit în Times Square (4) cu un prieten bun, Jim. Era o dupã-amiazã de duminicã, în prima zi de septembrie a lui 1995. Aveam 23 de ani. Coboram pe strada pustie, iar în faþã se întrezãreau turnurile cenuºii ºi ameninþãtoare ale World Trade Center. Repetam în gând aceastã „Rugãciune a lui Iisus” pe care o învãþasem de la Pelerin: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieºte-mã”. În scurtã vreme, trebuia sã gãsim un loc de dormit. Mi-am adus aminte de un loc unde obiºnuiam sã mã duc ca sã aflu pace, în Upper West Side (5), într-un parc de pe râu. Am plecat înspre acel loc, iar în metrou am continuat sã rostesc Rugãciunea lui Iisus. Pe când ne întindeam sã dormim în iarbã, am auzit un glas, care ne-a zis: „Bãieþi, aveþi de gând sã campaþi aici?” I-am rãspuns cã aºa facem în fiecare searã. Era un tânãr puþin peste douãzeci de ani, iar prietenii sãi se aflau în preajmã. Ne-a întrebat politicos dacã ne-ar plãcea sã ne petrecem noaptea în adãpostul sãu dintr-un loc pe care l-a numit „Tunelurile Libertãþii”. Am spus cã da, ºi dupã ce am intrat printr-o poartã ne-am gãsit întrun întuneric desãvârºit. Am mers de-a lungul unei ºine vreo 2 sau 3 kilometri, ni s-a pãrut, pânã ce am ajuns la o structurã mare, asemeni unei case. Am rostit tot drumul Rugãciunea lui Iisus cu glas tare. Cei de acolo ne-au primit înãuntru ºi ne-au dat de mâncare ºi niºte pãturi. I-am mulþumit în tãcere lui Dumnezeu ºi am adormit. Dincolo de ºine, sus în zidul tunelului, dincolo de o gaurã se vedea un spaþiu mare ºi gol. Jim ºi cu mine ne-am fãcut o cale de acces pânã acolo ºi ne-am apucat de lucru. Am construit un sistem de scripeþi, cu ajutorul unei frânghii, ºi pentru urmãtoarele câteva sãptãmâni ne-am clãdit casa. O bucurie de negrãit îmi umplea inima. Voiam sã vorbesc cu Dumnezeu, dar nu ºtiam cum sã mã rog. Adunam apã ºi ne spãlam la un hidrant din josul tunelului. Mâncam pungi pline cu chifle, pe care le gãseam într-un tomberon de pe Strada 83. Aveam electricitate printr-un cablu pe care prietenii noºtri de peste ºine îl conectaserã la o cutie de distribuþie din portul de deasupra noastrã. „Noaptea Gunoaielor” (6) de sus ne satisfãcea toate nevoile ºi chiar ne ispitea sã fim extravaganþi. Am adunat lemne din benele de gunoi ale unor ºantiere, cuverturi, saltele, vopsele ºi tot ce mai aveam nevoie, lucrând ca niºte furnici. Trãind sus într-un zid, în adâncul unui tunel primejdios infestat de ºobolani, mã simþeam nevrednic sã am parte de aºa îmbelºugare. A fost cea mai rea iarnã din istoria New

1

2

3

8

Sfinþii îngeri (4) sunt reprezentaþi mãrinduL pe Dumnezeu ºi aducând vestea cea bunã a Naºterii Domnului pãstorilor (5). Faptul cã pãstorii evrei ºi magii pãgâni au fost printre primii sã îl slãveascã pe Domnul nostru ne aratã universalitatea acestui mare eveniment, rânduit pentru mântuirea întregii omeniri. Ultimul detaliu al acestei icoane, scena spãlãrii Domnului (8) este un element care a provocat multe controverse de-a lungul timpului. În unele biserici din mãnãstirile Muntelui Athos, scena a fost intenþionat evitatã în fresce ºi înlocuitã cu tufiºuri sau pãstori; a

7

„Naºterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rãsãrit-a lumii lumina cunoºtinþei. Cã întru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învãþat sã se închine Þie, Soarelui dreptãþii, ºi sã Te cunoascã pe Tine, Rãsãritul cel de sus, Doamne, slavã Þie” (Troparul Naºterii Domnului).

Hristos se naºte! Slãviþi-l!

Traducere din limba englezã: Andra Aldea-Partanen

11

existat o pãrere dominantã cã acea scenã era degradantã pentru Hristos, care nu avea nevoie sã fie spãlat, fiind nãscut într-un mod miraculos dintr-o fecioara curatã. Dar reþinem aceastã imagine în icoana noastrã, ca un element din Sfânta Tradiþie transmisã nouã; într-adevãr nu îl degradeazã pe Domnul, ci îl mãreºte pe El, aºa cum este evident în rugãciunea desemnatã a fi cititã în timpul Botezului pentru moaºa unui copil (Din Trebnicul de rit vechi, a doua rugãciune pentru moaºã: „O Stãpâne, Domnul Dumnezeul nostru ... Care a fost culcat în iesle ºi a binecuvântat pe moaºa Salomeea care a ajuns sã creadã în adevãrul de netãgãduit al fecioriei...”. Cine, mai eficient decât o moaºã, poate mãrturisi despre o naºtere divinã ºi feciorelnicã? De aceea noi 4 înþelegem bine importanþa acestei scene binecuvântate. În sfârºit, dacã ne uitãm la icoanã ca la o compoziþie unitã, putem doar sã fim umpluþi de bucurie, nu doar 5 datoritã frumuseþii culorilor ºi a atmosferei festive pe care o descrie, dar ºi datoritã veºtii fericite a mântuirii noastre atât de clar proclamatã de ea. În icoanã, toatã creaþia se bucurã la Naºterea Domnului nostru Iisus Hristos: cerul (o stea ºi îngerii), pãmântul (munþii, plantele ºi animalele) ºi în special omenirea reprezentatã cel mai desãvârºit în persoana noii Eve, Preacurata Fecioarã Maria, Maica Domnului nostru.

EXPLICAREA Icoanei Naºterii Domnului În aceastã icoanã, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioarã Maria este surprins împreunã cu alte detalii adãugate din Sfânta Tradiþie a Bisericii. În multe icoane cu reprezentãri ale Naºterii Domnului sunt o multitudine de detalii, în altele sunt mai puþine. în diagrama arãtatã aici, luatã dintr-un desen al icoanei, putem identifica cel puþin 8 elemente. (1) Icoana se concentreazã, desigur, pe naºterea Domnului nostru Iisus Hristos din Maica Sa, Preacurata Fecioarã Maria; ea este reprezentatã mai mare decât celelalte personaje, întinsã pe un covoraº ºi uitându-se nu la nou-nãscutul sãu Fiu, ci mai degrabã cu iubire ºi înduioºare cãtre logodnicul ei, 4 Bãtrânul Iosif (7), vãzându-i uluirea faþã de aceastã deosebit de minunatã ºi divinã naºtere. El este arãtat în colþul din jos stânga, stând de vorbã cu un bãtrân pãstor care ia vãzut pe îngeri slavoslovind. Iosif priveºte calm ºi meditativ gândindu-se la minunile lui Dumnezeu pe care le vede ºi le aude acum. Domnul nostru este arãtat în scutece ºi culcat în iesle, „cãci nu mai era loc de gãzduire pentru ei” (Luca 2, 7). În spatele ieslei se aflã o peºterã întunecoasã 6 (3), care ne aminteºte imediat de peºtera în care Domnul a fost înmormântat 33 de ani mai târziu înfãºurat în giulgiu. În peºterã sunt un bou ºi un asin, detalii nemenþionate în Evanghelie, dar trãsãturi invariabile în fiecare icoanã a Naºterii; scena e inclusã pentru a arãta îndeplinirea cuvintelor profetului Isaia, „Boul îºi cunoaºte stãpânul ºi asinul ieslea Domnului sãu, dar Israel nu Mã cunoaºte; poporul Meu nu Mã pricepe” (Isaia 1, 3). (2) Deasupra compoziþiei centrale, in chiar centrul icoanei este steaua minunatã venitã din rai, care i-a condus pe magi (6) cãtre locul în care se aflã Mântuitorul nostru; ne aminteºte de semnul raiului pe care-l vedem în icoana Botezului sau Cincizecimii, oriunde e indicatã intervenþia divinã.

GRAFFITI ORTHODOXE

14

Pãrinþii mei au divorþat când aveam 4 ani. Eram cel mai mic copil al lor, ºi am rãmas sã trãiesc cu mama ºi cu sora mea într-o micã cabanã din pãdure. Am încercat sã le fiu mângâiere când se certau. Aveam nevoie de mângâiere. Bunica mea, pictoriþã ºi o descendentã directã a lui Abraham Lincoln, m-a învãþat cuvântul „compãtimire”. Singura mea mângâiere era sã stau tãcut în pãdure, cugetând la compãtimire pânã ce izbucneam în plâns. Dacã simþeam întristarea, ºtiam cã trãiesc. O îndrãgeam. Era Adevãrul. Profesorul meu de actorie mã iubea pentru cã puteam plânge practic la comandã. Gãseam în orice un motiv sã jelesc. Plângeam Cãderea, Depãrtarea de Dumnezeu. Cãutam mereu sã fiu batjocorit. Voiam sã fiu persecutat, voiam ca lumea sã mã urascã. Lumea era necruþãtoare, aºa cã nu-mi pãsa dacã mã tortura, sau mã spânzura, sau mã lãsa sã mor. Când aveam 19 ani, am încercat sã merg la o bisericã metodistã. Am plecat de acolo zãpãcit. Se pãrea cã lumea se întinde pretutindeni. M-am întors dupã o sãptãmânã purtând un tricou pe care scria „Keep the Faith – the Catacombs” („Pãzeºte credinþa – Catacombele”), alãturi de un pumn. Nimeni n-a vrut sã vorbeascã cu mine. Am crescut în apropiere de New York. Mergeam tot timpul singur cu autobuzul pânã în oraº. Mama era mereu îngrijoratã, aºa cã o minþeam. Stãteam prin preajma vagabonzilor ºi desenam peste tot graffiti. Tagul (1) meu era „Monk” („Cãlugãr”). Eram prieten cu oricine nu „þintea spre ceva” în lumea asta, în mare mãsurã skinheaderi ºi punkiºti. Purtam zi de zi aceleaºi haine, uneori luni la rând, ºi mã spãlam rar. ªtiam cã nu mã potrivesc niciunde. Voiam sã fiu singur ºi sã simt singur. Voiam ca toate sã disparã, ca sã pot asculta. Nu prea pot sã explic ce înseamnã asta. Când mã aflam în preajma unor oameni care

PELERINUL POSTMODERN

MÃRTURIE

În fiecare an, cu ocazia Naºterii Domnului, ne amintim de momentele petrecute la Betleem acum aproape douã mii de ani. Ieslea, pãstorii ºi îngerii completeazã imaginea noastrã despre acel eveniment – Naºterea Domnului Iisus Hristos. Mai puþin prezenþi sunt, însã, cei trei magi care au venit sã se închine pruncului Iisus. În afarã de câteva colinde vechi, ei nu prea sunt pomeniþi în relatãrile de Crãciun. Aceasta face ca ei sã parã înveºmântaþi într-o aurã de mister. Cred cã acum, în preajma sãrbãtorii Naºterii Domnului, sunt binevenite câteva informaþii menite a întregi tabloul acestui eveniment. Tradiþii. Cea mai mare parte a informaþiilor pe care le avem despre magi provine din vremurile strãvechi. Majoritatea a presupus cã erau trei la numãr, din moment ce darurile aduse de ei au fost trei. Cu toate acestea, Sfânta Scripturã nu spune cã ei ar fi fost trei la numãr. Ei sunt numiþi „magi”, cuvânt grecesc provenit dintr-un cuvânt persan care desemneazã o castã preoþeascã. Cu trecerea timpului, tradiþiile au devenit tot mai elaborate. În veacul al treilea, de pildã, cei trei magi deveniserã regi. În veacul al ºaselea, aveau ºi nume: Bithisarea, Melichior ºi Gathaspa, pentru ca o tradiþie armeanã din veacul al paisprezecelea sã afirme cã ei erau Baltazar, rege din Arabia, Melchior, rege din Persia, ºi Gaspar, rege din India. O legendã ruseascã vorbeºte chiar ºi de un al patrulea mag, ajuns la Ierusalim dupã primii trei. Scriitorul ºi academicianul francez Michel Tournier

10

preia aceastã legendã ºi o dezvoltã în cartea sa „Gaspar, Balthazar ºi Melchior”, pe care v-o recomand. Toate aceste tradiþii sunt interesante ºi frumoase, dar... ce ºtim cu adevãrat despre aceºti magi? Preoþia mezilor. Vechii magi reprezentau o preoþie ereditarã a mezilor cu profunde cunoºtinþe religioase. Dupã ce unii magi de pe lângã curtea regelui mezilor ºi-au dovedit abilitatea în interpretarea viselor, Darius cel Mare le-a dat pe mânã treburile religioase ale Persiei. Din noua posturã, în care se împleteau puterile civile cu cele religioase, magii au ajuns sã constituie casta preoþeascã supremã a Imperiului Persan, continuând sã joace acest rol ºi în perioadele urmãtoare – seleucidã, partã ºi sasanidã. Rolul lui Daniel. Unul dintre titlurile date Sfântului Prooroc Daniel din Vechiul Testament a fost acela de rab-mag, ceea ce înseamnã ªef al Magilor. Dumnezeu a fãcut ca el sã fie administrator principal la curtea a douã imperii mondiale: cel babilonian ºi urmaºul acestuia, cel persan. Când Darius l-a numit pe el, un evreu, ºef peste preoþia medã care pânã atunci fusese ereditarã, reacþiile de la curte nu au întârziat ducând în cele din urmã la aruncarea lui Daniel în groapa cu lei. Se pare cã Daniel a transmis o profeþie mesianicã (ce avea sã fie vestitã la timpul ei de cãtre o stea) unui anumit grup de magi, pentru îndeplinirea ei. Din zilele proorocului Daniel, destinele popoarelor persan ºi evreu s-au întrepãtruns. Ambele popoare au cãzut, pe rând, sub ocupaþia

Bogdan Mateciuc

Seleucizilor înainte de ridicarea lui Alexandru cel Mare. Ulterior, ele ºi-au recãpãtat independenþa: evreii prin rãscoala Macabeilor, iar persanii ca grup conducãtor în Imperiul Parþilor. Ridicarea Romei. Pompei, primul cuceritor roman al Ierusalimului, a atacat graniþa armeanã a parþilor în anul 63 î. H. În 55 î. H., Crassus a condus legiunile romane împotriva Ierusalimului ºi, într-un alt atac, împotriva parþilor. Romanii au fost învinºi decisiv în bãtãliile de la Carrhae, iar parþii au contraatacat luând Armenia, Siria ºi Israelul. Stãpânirea romanã a revenit în timpul lui Antipater, tatãl regelui Irod, care s-a retras înaintea unei alte invazii a parþilor, în 40 î. H. Marc Antoniu a readus suveranitatea romanã în anul 37 î. H., dar s-a ºi aventurat într-o nesãbuitã expediþie împotriva parþilor. Dupã retragerea lui dezastruoasã, parþii au atacat din nou, mãturând orice opoziþie romanã (inclusiv pe Irod, care a fugit la Alexandria ºi, apoi, la Roma). Cu ajutorul parþilor, evreii ºiau redobândit suveranitatea, iar Ierusalimul a fost dotat cu o garnizoanã evreiascã. Între timp, Irod a reuºit sã obþinã de la Augustus Caesar titlul de „rege al iudeilor”. Totuºi, abia dupã trei ani (incluzând un asediu de cinci luni) a reuºit sã intre în capitala sa. Irod a dobândit astfel tronul unei þãri care tocmai încheiase o revoltã naþionalã ºi care se situa între douã imperii rivale. Oricând, supuºii puteau conspira împotriva sa, apelând la ajutorul parþilor. Cãlãtoria la Ierusalim. La Ierusalim, apariþia bruscã a magilor, care foarte probabil cãlãtoreau însoþiþi de o suitã care atrãgea privirile, l-a alarmat pe Irod ºi, de altfel, întreaga cetate. Întrebarea pe care i-au pus-o magii lui Irod, despre „împãratul nãscut al iudeilor”, a reprezentat o insultã la adresa lui, un neevreu care trãsese sfori ºi îºi cumpãrase scaunul. Întrebându-ºi învãþaþii de la curte, Irod aflã din profeþii cã Mesia, cel promis, avea sã se nascã la Betleem. Ascunzându-ºi îngrijorarea ºi manifestând un fals interes, Irod le cere magilor sã-i trimitã veºti. Dupã ce gãsesc pruncul ºi îºi aduc darurile profetice, magii – „înºtiinþaþi în vis” (o formã de comunicare acceptabilã pentru ei) – pleacã pe alt drum cãtre þara lor, ignorând cererea lui Irod. Darurile de Crãciun. Darurile în aur, tãmâie ºi mir sunt daruri profetice, fiind legate de calitatea Domnului Hristos de împãrat, preot ºi mântuitor. Aurul este pentru împãraþi; tãmâia este un condiment folosit de cãtre preoþi; mirul este un ulei parfumat folosit la îngroparea morþilor, vestind astfel moartea Sa. Din cartea Apocalipsei, la a doua Sa venire, ºtim cã va primi din nou aur ºi tãmâie, dar nu ºi mir. El a murit o singurã datã, pentru toate ºi pentru toatã lumea. Ce daruri îi vom aduce noi Lui anul acesta? Sã vorbim cu El.

Cei trei magi

GRAFFITI ORTHODOXE

Yorkului. La suprafaþã erau 10 grade, aºa cã în tunel aveam -20 de grade. Formaþiuni uriaºe de gheaþã au ajuns de pe tavanele ca de catedralã pânã la pãmânt. Pânã în ianuarie, am avut parte de trei viscole record. Prin tunel, vântul urla ca un uragan. Cineva care trãia la vreun kilometru de noi a murit. Locul nostru era ca un mormânt îngheþat. Mi-am amintit de tânãra pe care o cunoscusem, Natalia. Am contactat-o ºi ne-am întâlnit într-un parc. I-am arãtat cartea mea cu „Pelerinul rus”. Îi era cunoscutã. Cum de-o ºtia? Iam spus cã am construit un loc în tuneluri, unde încercam sã trãiesc ca acel pelerin. Am rãmas surprins când mi-a cerut sã o duc ºi pe ea acolo. Am þinut-o strâns de mânã în timp ce mergeam pe ºinã. Ea înþelegea totul. M-am gândit cã Dumnezeu mi-a trimis un înger. Ea mi-a lãsat o revistã „Death to the World” (7). Jim a plecat pentru o vreme. Chiar dupã plecarea sa, a lovit viscolul cel mare. Curentul s-a întrerupt. Natalia plecase ºi ea într-o excursie, pentru câteva sãptãmâni. Era nespus de întuneric ºi de rece. Eram singur. De Anul Nou 1995/1996, am aprins o lumânare ºi am început sã citesc „Death to the World”. Parcã m-am uitat într-o oglindã. Cine erau acei cãlugãri? „Eu sunt cãlugãr!”, mi-am zis. M-am apropiat de lumina lumânãrii ºi am început sã copiez fiecare cuvânt în jurnalul meu. Dintre miile de reviste ºi publicaþii care zãceau în jurul meu, aceasta era singura pe care mi-era teamã s-o pierd – era prea preþioasã. Când Natalia s-a întors, la sfârºitul lui ianuarie, m-a invitat la o slujbã de searã într-o bisericã din East Village (8). Era o bisericã ortodoxã ruseascã. Nu auzisem niciodatã de aºa ceva. Când s-a sfârºit slujba în bisericuþa luminatã de lumânãri, l-am întrebat pe preotul îmbrãcat în veºminte negre dacã ar fi dispus sã ne mai întâlnim. Coaliþia pentru cei fãrã locuinþe începuse sã evacueze oamenii din tunel, aºa cã trebuia sã plec ºi eu curând. Încotro sã mã îndrept? Îmi aduc aminte cã mã rugam ca Dumnezeu sã-mi vadã neputinþa de a mã ruga ºi sã-mi descopere voia Sa, ca sã pot conlucra cu El. Într-o reclamã dintr-un ziar, am citit: „Angajãri în Alaska, se câºtigã bani!” Anunþul m-a atras puternic, în chip tainic. Bani! Poate de data asta voi avea câþiva. ªtiind cât de sãrac sunt, Natalia s-a oferit, din bunãtatea inimii ei, sã mã trimitã acolo. Am împachetat câteva lucruri într-o geantã micã ºi, în toiul unei nopþi reci de februarie, mi-am pãrãsit chilia subpãmânteanã. În doar câteva zile, eram în largul unei insule îndepãrtate din Arhipelagul Aleutinelor, pe o navã care nu se deosebea prea mult de o galerã cu sclavi. Timp de douã luni am muncit în niºte ture istovitoare de 16 ore de lucru, 6 ore de odihnã. Sãptãmâni la rând n-am vãzut lumina zilei; cu greu te puteai þine în picioare, din pricina uriaºului tangaj provocat de Marea Bering. Aveam cu mine

„Pelerinul rus” ºi când mã simþeam slãbit (adesea), repetam: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieºte-mã”. Între timp, Natalia renunþase la facultate ºi zburase în Seattle. Acolo, o femeie i-a dat gratuit un bilet pânã în Anchorage, ºi pe când eu mã aflam în largul mãrii, ea cãuta un loc unde sã prãznuiascã Sãrbãtoarea Sãrbãtorilor a Bisericii Ortodoxe – Sfintele Paºti. A gãsit o micã comunitate asceticã în munþii din nordul Anchorage-ului. Aceºtia au invitat-o sã stea cu ei. Când am scãpat în cele din urmã de pe navã, mam alãturat acolo Nataliei, fãrã sã ºtiu exact despre ce e vorba. Eram doar plin de recunoºtinþã sã am un loc unde pot sta. Am intrat într-o încãpere, iar acolo, pe o masã, zãceau teancuri de reviste „Death to the World”, chiar acel numãr pe care-l citisem în tunel ºi-l copiasem în jurnal, ºi multe altele. Nu mi-a venit sã-mi cred ochilor. Mã minunam cum se poate întâmpla aºa ceva! În scurtã vreme, a apãrut un bãrbat îmbrãcat într-o rasã neagrã ºi cu o barbã lungã ºi neagrã, al cãrui nume era Pãrintele Pavel. I-am fost prezentat ca fiind un pelerin. El mi-a urat bun venit ºi mi-a cerut sã mã pregãtesc dimineaþã pentru Utrenie. Utrenie? Ca în cartea mea? Eram incapabil sã mai vorbesc, aºa cã i-am mulþumit în tãcere lui Dumnezeu ºi am adormit. Dimineaþã, slujba Utreniei s-a þinut într-un mic paraclis din pãdurile Sfântului Serghie. S-a cântat, ºi toþi ziceau „Hristos a înviat!”. De-a lungul urmãtoarelor câtorva zile, am început sã-mi dau seama cã fusesem adus, prin harul lui Dumnezeu, la o viaþã cu adevãrat pe calea „Pelerinului rus”. Aveam liturghie ºi învãþãtori duhovniceºti. Pãrintele Pavel mi-a vorbit de mãnãstiri ºi chiar despre acei monahi despre care citisem în „Death to the World”. Rareori am scos un cuvânt. M-am dus cu gândul înapoi cu doar trei luni, la tunelul întunecat. Aici soarele nu apunea sãptãmâni la rând. De la întunericul de negrãit la lumina fãrã de sfârºit. Uimit, am împãrtãºit cu ei povestea mea – tunelul, cartea „Pelerinul rus”, biserica din East Village, nava. Aceºtia m-au îndrumat cãtre o mãnãstire de pe o insuliþã din apropierea Kodiakului, unde aveam sã întâlnesc cãlugãri pentru întâia datã. Ce s-a întâmplat pe aceastã insulã în adâncurile mele nu poate fi pus în cuvinte, aºa cã nu se poate explica pe hârtie. Era o singurãtate plinã de pace. Liniºtea ºi deplina tãcere mi-au pãtruns în suflet. Toate dimprejur – copacii uriaºi acoperiþi de muºchi, þãrmul stâncos ºi ºerpuitor, toate ascultau de Dumnezeu, o ascultare desãvârºitã. Eram mai prejos de toatã Zidirea, în încãpãþânarea mea îndãrãtnicã! Cum mai tânjeam sã stau cu aceastã Zidire ºi sã ascult, cu deplinã ascultare de Dumnezeu! Stând în mijlocul pãdurii tãcute, mi-am dorit un singur lucru, chiar mai mult decât viaþa – sã fiu iertat. Voiam doar sã fiu creºtin ortodox.

Death to the World este un fanzin american creºtin ortodox, iniþiat în 1994 de niºte monahi (foºti punkeri) ai Mãnãstirii Sfântului Gherman al Alaskãi din Platina, California, ca o modalitate de propovãduire cãtre tinerii punk. Revista a avut un succes neaºteptat, atingând la un moment dat un tiraj de 50.000 de exemplare. Din 2003, editarea publicaþiei a fost preluatã de un grup de tineri adunaþi în jurul bisericii ortodoxe antiohiene a Sfântului Varnava din Costa Mesa, California.

Monahii m-au primit – un inadaptat dintr-un tunel infestat cu ºobolani de sub New York, un paria al societãþii. În bisericuþã, dupã o slujbã de pomenire a morþilor, am cãzut la pãmânt înaintea Dumnezeului celui viu ºi am plâns în hohote. Cât mã pierdusem în cãutarea mea! Cât de mult mã îndepãrtasem de viaþã! Adâncul sufletului mi se vãdise. Era ca ºi cum aº fi stat într-o Luminã puternicã ºi puteam vedea toate gândurile, cuvintele ºi faptele mele pline de mândrie. Cât de multe sunt la numãr! Cum i-aº putea judeca pe alþii? Credeam pe vremuri cã pocãinþa e o noþiune prosteascã, însã acum a ajuns sã fie pentru mine însãºi lucrul de care am nevoie pentru a trãi, mai mult chiar decât mâncarea, mai mult decât orice alt lucru pãmântesc! Am implorat sã fiu botezat. Curând mã voi despãrþi de acest loc, casa mea. Monahii îl cunoºteau pe acel preot din East Village, în New York, Pãrintele Hristofor, pe care îl vizitasem cu luni înainte, ºi mi-au zis cã e un bun prieten de-al lor. Altã minune a purtãrii de grijã a lui Dumnezeu! Pe 8 martie 1997, m-am botezat cu numele Sergius, dupã Sfântul Serghie, vieþuitorul în pustie a cãrui adormire se prãznuieºte de ziua mea ºi care m-a chemat dintrun tunel îngheþat ºi întunecat pânã în Alaska, unde Viaþa m-a gãsit. Pe când ieºeam din apa botezului, Pãrintele Hristofor a rostit solemn din strãvechii Psalmi: „Fericiþi cei cãrora li s-au iertat fãrãdelegile ºi cãrora li s-au acoperit pãcatele. Cã am tãcut, învechitu-s-au oasele mele, strigând eu toatã ziua; cã ziua ºi noaptea s-a îngreuiat peste mine mâna ta, cãzut-am în suferinþã când mi s-a înfipt mie ghimpele... Tu eºti scãparea mea de necazul ce mã cuprinde; bucuria mea, izbãveºte-mã de cei ce mau înconjurat... Înþelepþi-te-voi ºi te voi îndrepta în calea aceasta, în care vei merge; aþinti-voi spre tine ochii Mei. Nu fiþi precum calul ºi catârul, la care nu este înþelegere...” Am plâns, cãci înþelegeam.

Noi, tinerii, care recunoaºtem patimile stricãtoare de suflet ale lumii din lãuntrul nostru ºi necruþãtoarele ispite ale lumii din jurul nostru, sã ne ridicãm pe aripile lui Hristos – al cãrui chip se pãstreazã în sfintele mãnãstiri ale Ortodoxiei – mai presus de tot ce ne abate atenþia ºi sã ascultãm... Sergius P.

Notele traducãtorului:

(1)Tagul de graffiti este o semnãturã, dar în acelaºi timp ºi un desen fãcut din litere, un simbol al writer-ului. (2). Steven Morrissey – solist vocal ºi compozitor al trupei britanice de rock alternativ „The Smiths”, între 19821987. (3). În românã, „Pelerinul rus – Mãrturisirile sincere cãtre duhovnicul sãu ale unui pelerin cu privire la rugãciunea lui Iisus” (Editura Sophia, 2002) (4). Times Square – intersecþie celebrã din New York. (5). Upper West Side – cartier din conglomeratul Manhattan, oraºul New York. (6). Zi în care locuitorii scot din locuinþe toate obiectele vechi, uzate sau de care nu mai au nevoie ºi le depun în pubele speciale, pentru a fi reciclate sau aruncate în mod corespunzãtor. (7). Joc de cuvinte, în lb. englezã: Death to the World = Moarte lumii, dar ºi Moarte faþã de lume. (8). East Village – cartier din conglomeratul Manhattan, oraºul New York.

Traducere de Radu Hagiu

15

Orientãri ºi... orientãri

A fi sau a nu fi

Odatã cineva m-a invitat sã vãd un film despre avort. Filmul urma sã fie arãtat într-o ºcoalã oarecare. Scopul acestui film era acela de a trezi repulsia faþã de avort, cu alte cuvinte de a opri pe cei care ar fi tentaþi vreodatã sã facã un avort. Eu nu m-am dus la acest film. Pentru cã eu nu aº putea privi un astfel de film. Mulþi ani în urmã stãteam la o bere cu cineva care tocmai îºi dusese iubita sã facã un avort. Eram bãieþi de liceu ºi lucrul acesta fãcea parte din viaþa liceenilor. Mãrturisirea acestui om nu avea nimic din teribilitatea ºi mostruozitatea unei operaþii chirurgicale filmate. Ceea ce îi rãmãsese lui în minte era mâna asudatã a iubitei sale de 40 de kilograme pe care el o ducea adormitã ºi palidã pe strãduþa întortocheatã din spatele spitalului. Mâna aceea subþire ºi neputincioasã semãna pentru el cu o funie legatã de gâtul unui animal dus la tãiere. ªi asta n-ar fi fost atât de dureros ºi atât de marcant, dacã aceastã mânã nu ar fi fost mâna celei pe care el o iubea mai mult decât orice pe lume. Vremea a trecut ºi astãzi nu mai ºtiu unde este tânãrul acela, iar fata poate cã nu ºi mai aminteºte decât arareori de aceastã întâmplare din adolescenþã. Astãzi în oriºice oraº te izbeºti de panourile care îþi oferã servicii de obstetricã. În spatele acestor panouri, în hol, sunt întotdeauna câteva femei singure, altele însoþite de partenerul lor, aºteptându-ºi rândul la operaþie sau amorþite ºi palide, aºteptând sã-ºi revinã dupã anestezic. Fiecare dintre ele are povestea ei, poveste despre care toatã lumea încearcã sã uite, pentru a nu-ºi mai aminti de ea niciodatã. Este curios cum într-o societate în care cultul dragostei ºi al tinereþii dezlãnþuite se impune cu atâta putere, s-a creat, pe de altã parte, o adevãratã fobie în faþa naºterii, care este o urmare fireascã ºi inevitabilã a dragostei. Atunci când o tânãrã aflã cã a rãmas însãrcinatã ea începe sã aibã comportamentul unui om cuprins de cancer. Oameni care sacrificã câte 25-30 de ani din viaþã pentru a bate coridoarele ºcolilor, cu toatã amãrãciunea ºi sãrãcia pe care o presupune viaþa cãminelor studenþeºti, aceeaºi oameni se îngrozesc dintr-odatã în faþa gândului de a „sacrifica”

doi ani pentru copilul lor care se naºte. Aceasta nu vorbeºte decât despre infantilismul în care se adânceºte omenirea de azi, când oameni de 30, 35 de ani umblã cu cursurile xeroxate sub braþ ºi tremurã de emoþie la gândul dacã vor reuºi sau nu sã copieze la examen. Am spus la început cã nu am vrut sã vãd un film care îmi prezintã un avort pe viu. De multe decenii, Biserica, precum ºi unele societãþi filantropice ºi medicale încearcã sã convingã lumea de faptul cã avortul este un omor. Totuºi oamenii sunt prea puþin sensibili la acest lucru. Ei zic cã vor sã-ºi trãiascã tinereþea, sã-ºi trãiascã dragostea. Am auzit de nenumãrate ori tineri care spun cã apariþia unui copil ar duce la încetarea dragostei dintre ei, cã grijile le ar rutina viaþa. Tânãrul care îºi dusese iubita la chiuretaj nici nu realizase cã tocmai comisese un omor, pentru cã nici nu ºtia ce înseamnã un avort, dar înþelesese cã fãcuse un pãcat împotriva dragostei, cã o umilise ºi o sacrificase ca pe un animal de carne pe cea pe care o iubea. El îºi dãduse seama cã cea pe care el o atingea cu atâta sfialã fusese dusã sã fie desfãcutã ºi însângeratã de mâinile unui chirurg impersonal ºi rece. Sfântul Ioan Gurã de Aur spunea cã la Judecatã oamenii nu vor fi întrebaþi de pãcatele pe care le au fãcut fiind biruiþi de fire: nici de beþie, nici de curvie, dar vor fi întrebaþi de ce nu au arãtat dragoste. ªi proorocii au avut cãderi - cum a fost David, care a violat, neputând rezista în faþa frumuseþii Virsaviei -, dar ºi le au asumat. Nu a naºte un copil este pãcat, ci a te folosi de o femeie pentru pofta ta. Dar poate cã ºi aceastã plãcere devine pãcat de moarte abia de atunci de când apare gândul de a opri zãmislirea care o urmeazã. Apostolul Pavel spunea cã femeia se mântuieºte prin naºterea de fii, dar astãzi credem cã oricine îºi asumã sã nascã pe cel ce s-a zãmislit în urma unei iubiri permise sau nepermise ar putea sã se mântuiascã de pãcatul sãu. Oamenii avorteazã ºi dupã aceea vin la bisericã sã-ºi ia canon de ispãºire, neînþelegând cã nu este un alt canon mai bun pentru pãcatul trupesc decât acela pe care Însuºi Dumnezeu l-a rânduit, adicã naºterea de fii, cu tot ce presupune ea. Izvorul vieþii este Hristos. Nimic din ceea ce este nu s-a fãcut fãrã El. Sfântul Macarie Egipteanul vorbea în omiliile sale despre nemãsurata iubire a lui Dumnezeu faþã de fãptura Sa. Anume cã Dumnezeu, în puritatea ºi atotputernicia Sa plinã de luminã, nu se îngreþoºeazã niciodatã de om, cã El trimite pe Duhul Sãu cel Sfânt chiar ºi acolo unde doi desfrânaþi sãvârºesc pãcatul ºi se atinge de trupurile lor pentru a da naºtere unei noi vieþi. Nimeni nu poate zãmisli fãrã Duhul Sfânt. De ce unii oameni drepþi nu pot avea copii ºi de ce pãcãtoºii zãmislesc ºi avorteazã? Nu ºtim. ªtim numai cã oricine se naºte pe lume se naºte de la Dumnezeu ºi pentru Dumnezeu. Oricine s-a opus lui Dumnezeu ºi ºia omorât copiii pentru a ºi face o viaþã mai lipsitã de griji a ajuns mai devreme sau mai târziu sã-ºi ruineze viaþa. Acestea sunt familiile care divorþeazã, în care mor copiii în accidente sau înecaþi, aceºtia sunt bãtrânii pe care nu-i mai cerceteazã propriii copii. Lumea este fiecare om care trãieºte ºi ea capãtã sens doar în faþa omului care o contemplã ºi o împlineºte prin sine însuºi. Privit în adâncime, privit cu dragoste, nu este nici un om care n-ar fi trebuit sã se nascã. ªi când zic asta mã gândesc în primul rând la mine ºi la tine. ªi cine oare a hotãrât pentru noi dacã a trebuit sã fim sau sã nu fim în aceastã lume? Încã de când eram copil mã surprindeam de multe ori cã cercetez oameni necunoscuþi, încercând sã-i ghicesc cine sunt ºi mai ales ce simt ei în inimile lor. Mã gândeam cum ar fi fost dacã ei nu ar fi fost pe lume, ce ar fi putut fi în locul acelei clipe în care eu iam privit ºi m-am gândit la ei? Pânã acum rãmân la convingerea cã fiecare om simte ceva profund în inima sa ºi ceea ce simte este, pentru el, cel mai important lucru, este ceea ce dã sens vieþii lui. Oricine iubeºte trebuie sã iubeascã pânã la capãt ºi sã-ºi asume tot ceea ce îi scoate înainte dragostea.

Ieromonah Savatie Baºtovoi

9

PRO - LIFE

Aºteptãm întrebãrile dvs. pe adresa [email protected]. Pentru mai multe informaþii despre cercetarea ºi terapia homosexualitãþii, accesaþi www.homosexualitate.ro, site dedicat informãrii ºi ajutãrii celor ce vor sãºi reducã atracþiile faþã de acelaºi sex.

„Compararea cu concurenþa” la vestiare este o cale uºoarã de a afla un rãspuns. Compararea cu alþii la vestiare nu-þi va spune un lucru: fiecare suntem unici. Nu este ca la cursele de maºini, unde fiecare trebuie sã foloseascã maºini din aceeaºi clasã / tip. În viaþã, fiecare se aºeazã la linia de start cu un model diferit. Corpul se schimbã în ritmul sãu propriu, poate mai rapid, poate mai încet decât la alþii. Nu trebuie decât sã-þi accepþi corpul aºa cum este ºi sã ai rãbdare. Þine minte, nu maºina câºtigã cursa, ci ºoferul. Aspectul arãtos ºi muºchii mai mari nu te fac sã fii mai bun. Nu mãrimea organelor genitale stabileºte dacã eºti bãrbat. Nu timbrul vocii te face bãrbat. Cine eºti în interior? Cine devii? Asta conteazã. Eºti o persoanã de încredere pentru ceilalþi? Îþi þii promisiunile? Prietenii tãi considerã cã se pot baza pe tine? Þie îþi pasã de ceilalþi? Iei partea celor care sunt trataþi incorect? Te þii de o treabã dificilã pânã o finalizezi? Cum te raportezi la sentimentele tale – le ignori sau le înfrunþi ºi clarifici aspectele dureroase? Asta e ceea ce conteazã. Nu trebuie sã fii invidios pe fizicul altora. A fi bãrbat înseamnã tãrie de caracter, nu pachete de muºchi care astãzi sunt, iar mâine sunt mâncate de vreo boalã. Acceptã-þi corpul aºa cum este. Descoperã cine eºti tu în interior. Descoperã-þi punctele forte din interior, capacitãþile ºi darurile ºi masculinitatea cu care te-ai nãscut. Notã: dacã te îngrijoreazã ceva anume la corpul tãu (dureri, umflãturi anormale, etc.) vorbeºte cu un medic.

Întrebãri ale adolescenþilor (II) Întotdeauna vreau sã fiu remarcat de ceilalþi bãieþi ºi bãrbaþi... Sã-þi doreºti sã fii remarcat de alþi bãieþi sau bãrbaþi în general nu înseamnã cã eºti homosexual. Un motiv pentru o asemenea dorinþã este legat de asocierea cu acei bãieþi care par sã fie „competitivi”. Poate nu eºti sigur dacã joci bine basket. O întrebare bunã este „Ce vreau sã remarce alþii la mine?” Ai nevoie de cineva care sã-ti spunã „Bravo!”, „Dã-i bãtaie”, „Eºti tare!”? Toþi avem nevoie de încurajare. În acelaºi timp, valoarea ta nu depinde de cât de bine faci anumite lucruri. E uºor de spus ºi greu de crezut uneori, atunci când existã mari aºteptãri de la tine. Însã e adevãrat. Acceptã-te pe tine însuþi cu darurile, abilitãþile ºi slãbiciunile tale. Sã vrei sã fii remarcat de alþi bãrbaþi poate fi legat pur ºi simplu de dorinþa de a ºtii cã eºti acceptat de ei, cã eºti OK. Poate tatãl tãu e plecat de acasã sau e prea ocupat cu munca pentru a-þi acorda suficientã atenþie. Poate simþi cã nu primeºti aprobarea lui indiferent de cât de mult te strãduieºti. Poate te-a rãnit adresându-þi cuvinte grele. Indiferent de situaþie, dacã tatãl tãu nu þi-a spus cât de important eºti pentru el sau cã tu contezi, nu este surprinzãtor cã vrei sã fii remarcat de alþi bãrbaþi. Dacã în inima ta existã un loc de forma tatãlui tãu, care aºteaptã sã fie împlinit, abordeazã problema cu cineva în care ai încredere. Nu este rãu sã cauþi ceva atenþie; toþi avem nevoie de asta. Gãseºte niºte bãrbaþi ºi niºte femei zdravene care sã te accepte ºi sã te trateze cu respect. Tine minte însã, un adult care te va încuraja sã te implici în relaþii homosexuale nu înþelege cã aºa ceva îþi va crea multe probleme. O asemenea persoanã nu este mânatã de binele tãu.

Ceilalþi bãieþi îmi spun „fetiþã”... Copiii de scoalã sunt rãi uneori. În fiecare clasã existã copii teribili. Din nefericire, uneori li se poate cãºuna tocmai pe tine. Ei vor folosi tot felul de expresii pe care le preiau din altã parte. Deseori, chiar dacã ei nu ºtiu ce spun, cuvintele lor rãnesc. Dacã ti se spune „poponar” sau „fetiþã”, nu înseamnã cã eºti homosexual. Nu felul în care eºti strigat te defineºte ca persoanã. Pur ºi simplu persoana care te strigã aºa încearcã sã te intimideze. E posibil ca ei sã aibã o problemã cu ei înºiºi ºi sã încerce sã parã duri cu alþii. Sã þi se aplice asemenea etichete doare. Sã fii respins de ceilalþi bãieþi nu e plãcut. Nu poþi evita aceasta mereu, dar poþi alege sã nu crezi ceea ce spun ei. Tu ºtii cine eºti cu adevãrat – o persoanã unicã, cu un anumit potenþial ºi anumite capacitãþi. E posibil sã gãseºti ajutor dacã stai de vorbã cu un preot, cu un profesor, cu un pãrinte sau cu un prieten, legat de felul în care te simþi atunci când þi se strigã asemenea cuvinte.

Sã-þi compari corpul cu al altor bãieþi e ceva obiºnuit în perioada de creºtere ºi asta nu spune nimic despre a fi homosexual sau normal. La pubertate, corpul începe sã se schimbe ºi sã se dezvolte fizic ºi sexual. Dupã cum probabil ºtii, perioada este plinã de confuzii / incertitudini.

Când suntem la vestiare, simt nevoia sã mã uit la ceilalþi bãieþi....

16

Scrisoare adresatã de Alexandru Vlahuþã fiicei sale Margareta când aceasta a împlinit ºaptesprezece ani

Noapte liniºtitã Bartolomeu Valeriu Anania Noapte liniºtitã, noapte desfãtatã, Naºti în toatã vremea ce-ai rodit odatã. Steaua cãlãtoare, leneºã’n amiezi, Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi ªi mi-o urci în tindã, lumea s’o cuprindã Ca o nestematã prinsã pe oglindã. Cine te citeºte, cine mi te-aratã, Noapte liniºtitã, noapte desfãtatã? Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut ªi pe la’nceputul cronicii te caut, Mintea sã mi-o stâmpãr, cum de încãpuºi În mãsura vremii dintre doi þãruºi? Umblu’n cartea toatã, eºti mereu în carte. Foaia te desparte, faþa nu te’mparte. Îmi surâzi din slova paginii deschise ªi din tot cuprinsul filelor nescrise, Zilnic dãruindu-mi viaþã pintenoagã, Ca o rugãciune scrisã pe zãloagã. ªi cântãri de leagãn cânþi ca ºi-a altãdatã Tot atât de vie ºi adevãratã, Limpede’n vecie, limpede’n clipitã, Noapte minunatã, noapte liniºtitã! (Calendarul „Credinþa”, 1967)

În seara de Crãciun George Coºbuc Afarã ninge liniºtit, În casã arde focul; Iar noi pe lângã mama stând, Demult uitarãm jocul. E noapte, patul e fãcut, Dar cine sã se culce? Când mama spune de Iisus Cu glasul rar ºi dulce. Cum s-a nãscut Hristos în frig, În ieslea cea sãracã, Cum boul peste el sufla Cãldurã ca sã-i facã. Cum au venit la ieslea lui Pãstorii de la stânã ªi îngerii cântând din cer, Cu flori de mãr în mânã.

sunã mai modern, cã nu te „manipuleazã”, sã accepþi ceva ce probabil i-ar rezolva lui problema, dar pe tine te-ar dezechilibra sau chiar distruge. În confidenþe, nu doar îþi „descarci” inima, nu te exteriorizezi pentru a diminua o tensiune lãuntricã, precum atunci când urli pe vârf de munte pentru a simþi cã liniºtea de dupã ce ecoul se stinge te pãtrunde ºi-þi calmeazã spiritul rãscolit sau agresivitatea stârnitã de cine ºtie cine, de cine ºtie ce. În teatru, a fost inventat un personaj convenþional, secundar, prin intermediul cãruia autorul îi aratã spectatorului ce gândeºte „eroul” principal; astfel, nu se recurge la monolog, formã de exprimare ce ar face mai dificilã receptarea, comunicarea mesajului. Deºi acesta este numit „confident”, el nu e asemenea unui confident real decât prin faptul cã este singurul de faþã (fãcând abstracþie de... public!) la mãrturisirile „secrete” ale celuilalt. În confidenþe, nu mai eºti tu cu tine. Celãlalt chiar „coboarã” în intimitatea ta ºi, cum spuneam, ar fi bine sã ºtie s-o facã, sã aibã forþa moralã, fermitatea ºi discernãmântul, apoi, pentru a se „întoarce” întreg, „nesmintit”, cum ar zice, de asemenea, unii teologi. ªi sã repete acest demers ori de câte ori este nevoie. Un truism, dar de care uitãm mereu în viaþã ºi cãruia încercãm a ne opune: nu existã un model al confidentului „ideal”, pe care sã-l cauþi în profilul psihologic ºi

Confident – consilier psiholog – duhovnic (I)

Dragul meu prieten, Confidentul nu este neapãrat cel mai bun prieten al tãu, dar cel mai bun prieten îþi este, în mod sigur, un apropiat confident. Ce-ºi împãrtãºesc, cu încredere deplinã, unul altuia, în mod „confidenþial”, cei doi? Ceva „de tainã”, desigur, ce „rãmâne între” ei. Poate fi acest raport unilateral sau presupune, cu necesitate, o anume reciprocitate? Consider cã nu, nu e unilateral: dacã legãtura creatã este autenticã, adevãratã, este numai reciprocã. Uneori, pare altfel, în sensul cã o persoanã, de obicei cea care se „destãinuie”, având nevoie de mai „mult” curaj (pun ghilimele aici fiindcã nu vorbim de niºte cantitãþi, ci de grade de calitate) dezvãluie ceea ce þine ascuns în adâncul sufletului ºi minþii, are trebuinþã ºi de mai „multã” încredere în celãlalt. De fapt nu este aºa. Este la fel de greu sã asculþi, sã înþelegi, sã vii în întâmpinarea lui ºi sã iei din povara celuilalt fãrã sã greºeºti faþã de el, dar ºi fãrã sã-þi faci þie rãu – ºi numai atât cât sã-l ajuþi sã-ºi regãseascã puterea de a-ºi continua drumul, de a-ºi duce din nou ceea ce creºtinii denumesc „crucea” proprie. Evident, ºi tu trebuie sã ai o încredere pe mãsurã cã el este sincer, cã nu a venit la tine, bazându-se pe natura confidenþialitãþii întâlnirii voastre (cã nimeni „din afarã” nu va afla ce s-a spus între voi!), sã-þi cearã sã-þi asumi o rãspundere de care fuge el. Sã ai certitudinea cã nu te pãcãleºte sau, cum

etic al cunoscuþilor tãi, aºa încât sã te hotãrãºti, fundamentat astfel, în cine poþi avea (sau în cine nu!) încredere. Mircea Eliade, laolaltã cu Carl Gustav Jung, afirma undeva cã nu existã boalã, ci existã bolnavi, nu existã modele de personalitate, ci persoane; parafrazându-i, nu existã un tipar al confidenþialitãþii „perfecte” de urmat ºi al confidentului, ci numai câte un confident sau altul, bun, însã pentru fiecare dintre noi. Poate fi dobânditã, învãþatã, aceastã atitudine faþã de aproapele tãu, prin care sã devii ºi sã fii un preþios confident pentru prietenii tãi? Este numai un „har” înnãscut ºi pe care nu ni-l explicãm? Care sunt „instrumentele” ºi „metodele” ce te deschid ºi te formeazã în acest sens? Sunt semne de întrebare fireºti cãci, între noi fie vorba, toþi ne dorim ca aceia pe care îi îndrãgim ºi pe care am vrea sã-i cunoaºtem mai bine (nu numai prin iubire) sã ne fie cei mai potriviþi confidenþi ºi, la rându-ne, sã le fim – cel puþin când trec prin dileme existenþiale, necazuri, situaþii limitã – modeºti confidenþi... Pe curând, Sorina

Aºtept întrebãrile, propunerile ºi, în general, orice scrisoare aveþi a-mi trimite, pe adresa de e-mail [email protected] sau, prin poºta clasicã: Bucureºti, Sector 3, B-dul 1 Decembrie 1918, Nr. 72, Bl. VN5, Sc. A, Et. 3, Ap. 14, OP 72, cod 032469.

Închin ºi eu, asemenea colegilor mei, munca de peste 10 ani de consiliere prin corespondenþã – directã ºi în presã – Sfinþilor Apostoli. Mulþumesc Sfântului Apostol Pavel, pentru minunatele sale epistole, pe care le recomand, o datã în plus, oricãrui om de ºtiinþã-cercetãtor în domeniile social-umaniste ºi practicienilor psihologi

Sorina Crihanã-Dascãlu

17

CONSILIERE

8

Aºa, Mimilicã dragã, ceartã-te de A, dacã nu ne-am iubi pe noi aºa fãrã mãsurã, dacã n-am face atâta caz de câte ori te simþi egoistã, de câte ori te persoana noastrã ºi dacã ne-am dojeni muºcã de inimã ºarpele rãutãþii, al de câte ori am minþit sau ne-am surprins invidiei sau al minciunii. Fii asprã cu asupra unei rãutãþi ori asupra unei fapte tine, dreaptã cu prietenii ºi suflet larg cu urâte, dacã, în sfârºit ne-am examina cei rãi. Fã-te micã, fã-te neînsemnatã de mai des ºi mai ales cu nepãrtinire câte ori deºertãciunea te îndeamnã sã (lesne-i de zis), am ajunge sã rãzuim din strigi : „Uitaþi-vã la mine!”. Dar mai partea aceea de prostie fudulã, de ales aº vrea sã scriu de-a dreptul în rãutate ºi necinstire murdarã, din care sufletul tãu acestea: Sã nu faci nici o se îngraºã dobitocul ce se lãfãieºte în faptã, a cãrei amintire te-ar putea face nobila noastrã fãpturã. Se ºtie cã vreodatã sã roºeºti. Nu e triumf pe lume, durerea e un bun sfãtuitor. Cine-i mai nici sprijin mai puternic, nici mulþumire deschis la minte trage învãþãturã ºi din mai deplinã, ca o conºtiinþã curatã. durerile altora. Pãstreazã scrisoarea aceasta. Când Eu am mare încredere în vei fi de 50 de ani ai s-o înþelegi mai voinþa ta. Rãmâne sã ºtii bine. Sã dea Dumnezeu s-o citeºti ºi doar ce sã vrei. ªi vãd c-ai atunci cu sufletul senin de azi. început sã ºtii asta. Te îmbrãþiºeazã cu drag, Doamne, ce bine-mi pare c-ai început sã Al. Vlahuþã

Sã trãieºti, Mimilicã dragã, ºi sã fii bunã, - sã fii bunã pentru ca sã poþi fii fericitã. Cei rãi nu pot fii fericiþi. Ei pot avea satisfacþii, plãceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru cã, mai întâi cei rãi nu pot fi iubiþi, ºi-al doilea... al doilea... de! Norocul ºi celelalte „pere mãlãieþe” care se aseamãnã cu el vin de-afarã, de la oameni, de la împrejurãri, asupra cãrora n-ai nici o stãpânire ºi nici o putere, pe când fericirea, adevãrata fericire în tine rãsare ºi-n tine-nfloreºte ºi leagã rod, când þi-ai pregãtit sufletul pentru ea. ªi pregãtirea este o operã de fiecare clipã, - când pierzi rãbdarea, împrãºtii tot ce-ai înºirat ºi iar trebuie sCaricaturã de Sergio Morettini o iei de la început. De aceea ºi vezi aºa de puþini oameni fericiþi... Atâþi câþi observi, sã-þi faci singurã mustrãri ºi sãþi cauþi singurã drumul cel adevãrat! meritã...

RESTITUIRI

Într-o bunã zi, un bãrbat ºi soþia lui stãteau în sufrageria lor când un leu african, scãpat de la Gradina Zoologicã, dãdu buzna în casã ºi alergã spre camera unde se afla bebeluºul celor doi. Bãrbatul i-a ºoptit panicat soþiei sale: „Trebuie sã ne salvãm copilul!” ºi ºi-a apucat puºca de vânãtoare. Dar femeia a sãrit sã-l opreascã: „Stai! De ce reacþionezi pe negândite?”. „Ce vrei sã spui?”, o întrebã bãrbatul? Femeia îl apostrofã cu degetul: „De unde ºtii cã leul vrea rãul copilului nostru?”. „Pãi nu ºtiu sigur”, îi rãspunse bãrbatul frecându-ºi bãrbia. „Doar pentru cã vezi lei violenþi la TV nu înseamnã cã toþi sunt violenþi”, îi spuse femeia. Bãrbatul devenea însã tot mai agitat ºi îºi încãrcã puºca. „Dar am învãþat la ºcoalã cã leii ucid oameni”, spuse acesta. Femeia scuturã din cap: „Asta este o porcãrie spusã de oamenii cãrora le e fricã de lei. De fapt, leii sunt niºte animale minunate, parte a naturii”. Omul îºi lãsã ºovãind puºca. „Cred ca ai

Sã ne întrecem! Într-o zi, oamenii de ºtiinþã au þinut o ºedinþã. Au decis sã trimitã un reprezentant la Dumnezeu, care sã-I spunã cã nu mai avem nevoie de El. Reprezentantul merge la Dumnezeu ºi Îi spune: „Doamne, nu mai avem nevoie de Tine”. Dumnezeu spune: „Cum aºa?”. Reprezentantul: „Pãi, îi putem hrãni pe cei înfometaþi, îi putem vindeca pe bolnavi, putem sã creãm chiar ºi oameni”. Dumnezeu spune: „Bine. Hai sã ne întrecem. Sã ne întrecem la fãcut oameni prin metoda primordialã”. Omul de ºtiinþã se apleacã sã ia o mânã de pãmânt. Dumnezeu îi spune: „Nu, nu, ia pãmânt de-al tãu!”

18

Leul si bebeluºul: o fabulã modernã

Cât am bãtut eu jungla, scuzaþi, n-am observat În obºtea de maimuþe, cocotier privat, Nici garduri ºi nici paznici, nici pui murind de foame Sau omorâþi în tainã de aºa-zise „MAME”... Nu veþi vedea vreodatã, cât soarele ºi luna, O minte de maimuþã dospind în ea minciuna. Chiar de aº fi silitã de vreun laborator, N-aº deveni port-bâtã ºi nici informator. Si iatã încã una din lumea cea de jos: La noi nu se întâmplã rãzboi religios, Nici „sfinte” inchiziþii, nici libertate-n lanþuri, Nici chefuri dupã care sã ne culcãm în ºanþuri ªi nicio îndoialã ce duce l-ateism, Nici ordini mondiale, nici materialism... E adevãrat cã omul a coborât ca soi, Dar, sã fim rezonabili, n-a coborât din noi! A. Dumitru

stãm aici ºi discutãm, am ratat ocazia de a-i arãta leului afecþiunea noastrã!”. „Ai dreptate!”, îi spuse femeia. „Putem începe chiar acum, aici, în casa noastrã. Haide sã mergem la el ºi sã-i arãtãm cã nu avem prejudecãþi”. Bãrbatul ºi femeia se luarã de mâini ºi pornirã spre camera copilului. Au fost îngroziþi sã vadã cã leul le mâncase copilul ºi cã toatã camera era plinã de sânge. Leul plecase pe uºa din dosul casei… „Este groaznic!”, spuse femeia. „Singurul motiv pentru care leul ne-a mâncat copilul este pentru cã strãbunii noºtri l-au urât, au fost intoleranþi ºi l-au persecutat”. Bãrbatul ridicã mâna teatral ºi rosteºte cuvintele: „Da, ai putea spune cã meritãm ceea ce ni s-a întâmplat. Noi am creat aceastã problemã. Pentru ceea ce am fãcut, ar trebui sã fim ºi noi mâncaþi de leu!”. Aºa cã bãrbatul ºi femeia au plecat în cãutarea leului, cu speranþa cã acesta le va accepta scuzele ºi îi va ierta… Hugh Lincoln

O poveste despre corectitudinea politicã, sentimentul vinovãþiei creat de aceasta ºi despre cum leii nu se schimbã niciodatã dreptate. De fapt, nu prea sunt lei în cartierul nostru. Nu întâlnesc lei în fiecare zi, nu îi cunosc. Poate sunt iraþional ºi am prejudecãþi. Sã te arunci în raþionamente bazate pe stereotipuri e incorect”. Femeia începu sã zâmbeascã. „Da. Ai început sã înþelegi. De ani de zile îi tratãm incorect pe lei, omorându-i doar pentru distracþie, punându-i în cuºti ºi þinându-i departe de locul unde locuim noi. Toate acestea sunt din cauza urii împotriva leilor. Jignim sentimentele leilor când facem asemenea lucruri. Trebuie sã ne adresãm lor, sã le dãm mâncare ºi adãpost, sã-i mângâiem pe cap ºi pe spinare ºi sã le arãtãm cât de mult îi iubim. Atunci nu va mai trebui sã ne fie fricã de ei. Vom putea trãi împreunã în pace ºi armonie”. Bãrbatul ºi femeia au continuat sã vorbeascã, bucuroºi de valul de iluminare care trecuse peste ei. Stãteau în fotoliile lor ºi discutau despre modalitãþi de a crea drepturi egale pentru lei, de a cere programe guvernamentale pentru a-i sprijini ºi pentru a le crea o imagine pozitivã în mass-media. Deodatã bãrbatul a sãrit din fotoliul sãu: „ªtii ce? În timp ce noi

Maimuþa ofensatã Odatã, o maimuþã din evul anecdotic, Venind la sfat pe-o creangã de arbore exotic A zis: ATENÞIE! Sunt foarte ofensatã… Circulã-n lume vorba deloc adevãratã Cã omul ar descinde din buna noastrã rasã… Însãºi ideea aceasta îmi pare odioasã. Aþi pomenit vreodatã divorþuri printre noi, Copii lãsaþi pe drumuri sau imnuri de rãzboi? Cine-a vãzut în hoardã la noi bolnavi mintali, Drogaþi, lacomi de cãrnuri ºi homosexuali, Escroci, bandiþi, gherile sau vreo tutungerie? În neamul nostru nobil, nu vezi aºa prostie, Noi n-avem mafii crude în stirpea noastr-aleasã. Nici teroriºti, nici dogme, nici luptele de clasã,

FUNNY

Cine poate fi considerat a-þi fi cu adevãrat prieten? Diferite accepþii se dau prieteniei. Unii pun prietenia mai prejos de iubire, deoarece o considerã în sensul ei larg ºi relativ, dar cei ce au ochiul strãvãzãtor ºtiu cã prietenia este starea esenþialã, cea mai de la munte a iubirii. Ar fi de observat cã, spre deosebire de iubire, prietenia presupune cu necesitate reciprocitatea. Apoi, sunt aceia care pleacã de la proverbul „prietenul la nevoie se cunoaºte” ºi considerã a consta criteriul prieteniei în eficacitatea întrajutorãrii. Alþii îl vãd în gradul de împãrtãºire reciprocã a intimitãþilor celor mai insignifiante. Altele, însã, mi se par mie a fi semnele prieteniei. Prietenia este reciproca interioritate, perihoreza mistica. Prietenia este împreunã-suferinþa, dar parcã în mai mare mãsurã împreuna-bucurare. Chiar ºi suferinþa cea mai mare se estompeazã, în parte, atunci când o trãieºti împreunã cu prietenul. Dar bucuria, în schimb, cum mai sporeºte ea! Pentru mine, prieten este persoana cu care aº pleca fãrã nicio rezervã într-o cãlãtorie nesfârºitã. Încrederea în el este fãrã þãrmuri. Nu poþi fi prieten cu toþi, dar se cuvine sã ai o deschidere prietenoasã generalã. Nu poþi fi prieten cu oricine, prietenia nu este un concurs pe bazã de grilã, pe care dacã ai completat-o corect, treci examenul ºi ai intrat. Prietenul este o chemare a lui Dumnezeu ce þi-e adresatã anume, o mângâiere tandrã a fiinþei tale celei mai fragile. A nu fi atent la aceastã chemare, a nu o cultiva este o lipsã de simþire cu iz de pãcat. Prietenia este un dar, la unii mai bogat, la alþii mai puþin, dar, pentru orice om întreg, nelipsit. Ca orice alt dar, se cere lucrat ºi sporit, nu pus sub obroc. Sigur, se poate vorbi ºi de o prietenie cosmicã („... tot ce miºcã..., râul, ramul, mie prieten...”), dar o numim aºa oarecum prin extensie ºi rãmâne pe o treaptã mai de jos, totuºi beneficã ºi ea, pentru cã exprimã relaþii paradisiace. Relaþia cu prietenul este, în ultimã instanþã, absolut personalã, nimeni ºi nimic nu se poate interpune, numai Dumnezeu poate mãrturisi, discret ºi bucuros, cu un surâs de Pãrinte mulþumit, despre abisul ei înalt. În acelaºi timp, prietenia invocã prietenie, prietenia deschide fiinþa, prin prieteni ajungi la alþi prieteni, o horã cosmic-liturgicã se porneºte cuprinzãtor. Se poate ajunge la grupuri de prieteni sau la prietenie de grup, dar ºi atunci relaþiile continuã sã rãmânã de la fiecare eu la fiecare tu. Când þi se apropie prietenul, întâlnirea cu

el de departe îþi face sufletul sã salte ºi sã tresalte. ªi numai gândul la Prieten te însãnãtoºeºte de toatã tristeþea. Prietenul dã sens vieþii tale, confirmare preþului tãu în aceastã lume. Nicio greutate nu este prea mare când o porþi pentru binele prietenului tãu. Oricât de penibilã ar fi o situaþie, pentru prieten o înduri cu sporitã rãbdare. Cu prietenul, gesturile-þi nu mai sunt (auto)cenzurate, pentru cã totul a ajuns atât de limpede, toate urâþeniile s-au depus decantate, totul se desfãºoarã acum firesc (respectând firea) ºi, atunci, nu mai este nimic de cenzurat. Existã o scarã a prieteniei? Se pare cã da, ºi ea poate fi suitã mai repede sau mai lent, dupã împrejurãri, dupã fire, dupã trezvie, dupã ajutorul lui Dumnezeu. Aºadar, sunt trepte, existã un urcuº, sunt dificultãþi de biruit, eforturi de depus. Prietenul este chemat a ajunge prinþ în preajma împãratului. Prietenul maxim este liturgic ºi euharistic. Orice prietenie adevãratã se aflã în continuã cãutare a Prietenului, fãrã de care ea poate rãmâne nedeplinã. Iar Prietenul desãvârºit, dupã cum se ºtie, este numai Hristos. El vorbeºte cu noi „de multe ori”, ne asigurã Sfântul Simeon Noul Teolog (într-o rugãciune de dinainte de împãrtãºanie), „ca ºi cu niºte prieteni adevãraþi, lucru strãin de gândurile îngereºti ºi omeneºti”. Se vorbeºte de „cel mai bun prieten”. Se poate ca într-un moment sau altul sã-l simþi pe unul din prietenii tãi ca atare. Pânã la urmã, e posibil sã realizezi cã ai de-a face mai degrabã cu un fel de clauzã, „clauza prietenului celui mai bun”, de care pot beneficia, pe rând sau simultan, câþiva dintre prietenii tãi. Câþi? Câþi poþi purta. Dumnezeu nu pune limite în aceastã privinþã, aºa dupã cum El nu are limitã. În timpul stãpânirii comuniste, prietenia ne-a fost adesea salvatoare. Nimic nu putea egala bucuria de a fi printre prieteni, de a împãrþi cu ei. Sã fii împreunã ºi sã nu te temi, sã nu te ascunzi, sã nu te simþi întru nimic trãdat nu era puþin lucru. Dupã ‘89, s-au produs deteriorãri, uneori grave, în legãtura cu acest tip de relaþie. S-a vãdit astfel cã ºi prieteniile pot fi uneori pãrelnice, înlesnite de conjuncturi ºi destrãmate tot de ele. De aceea, ele au nevoie sã fie probate uneori. Dar chiar ºi în cazurile în care ele nu au fost sfâºiate, au avut de suferit, în perioada la care mã refer, din cauza crizei de timp ºi a unei vieþi publice extrem de tracasante, de solicitante, adesea acaparatoare. Pe mãsurã ce decembrie ‘89 rãmâne în

7

urmã, cu multe dintre nãzuinþele sale sfâºiate ºi cu promisiunile în bunã parte risipite, învãþãm cã setea noastrã de relaþie susþinãtoare fiinþei nu ne este împlinitã nici de revoluþii, nici de un sistem politic sau altul, nici de statutul social. Într-o lume dominatã tot mai mult de relaþii mercantile, oportuniste ºi aleatorii, în care criteriile de valoare sunt falsificate sau alterate, va trebui sã regãsim gustul înviorãtor al prieteniei. Numai în prietenie omul devine din strãin acasã într-un loc ºi, în general, pe acest pãmânt. Niciun timp nu este mai preþios ºi mai rãscumpãrat decât cel petrecut cu prietenul. Numai prietenia alungã cu adevãrat singurãtatea ºi tristeþea aferentã. Oricât de departe ar fi prietenul de tine, în spaþiu sau în timp, el te locuieºte ºi dã sens aºteptãrilor tale. Noi, creºtinii, dorim, mai ales, sã ajungem prietenii Mirelui. Îl ascultãm ºi ne aflãm bucuria cea mai mare în aceastã ascultare (Ioan 3, 29). „Toate” ni le-a spus ºi „toate” ni le-a transmis Biserica noastrã. A nu vedea prietenia lui Dumnezeu ºi a nu o dori este, în fond, un pãcat sinucigaº. Când Iuda a venit cu trimiºii arhiereilor pentru arestarea lui Hristos, Acesta l-a întrebat: „Prietene, pentru ce ai venit?!” (Matei 26, 50). Dacã Iuda ar fi fost atent la acest „prietene”, ar fi fost salvat. Dar simþirea ºi trãirea deplinã a acestei Prietenii cu Fiul lui Dumnezeu trece prin îmbrãþiºarea purã ºi simplã, prelungã, cu prietenul tãu de aici, de lângã tine, al cãrui zâmbet duios ºi încurajator reprezintã, ºi el, pentru tine, o probare a existenþei lui Dumnezeu. Dacã ne întoarcem la cuvântul lui Hristos, transmis de Sfântul Ioan, vom vedea cum prietenia este în chip decisiv ºi apãsat o problemã de cunoaºtere, de împreunã cunoaºtere a celor ce ne vin din sânul Sfintei Treimi, la care putem deveni Pãrtaºi, pe mãsura firii noastre, prin energiile necreate revãrsate semãnãtor peste noi prin Duhul Sfânt. Sfânta Treime este o Treime a prieteniei desãvârºite. Lumea noastrã este creatã întru prietenie. Drumul nostru întru Hristos are a repeta drumul apostolic, de la robi la prieteni. Drumul nostru întru prietenia imediatã este acela de la trufia egoistã la jertfa altruistã. Sã mizãm neabãtut pe prietenie ºi vom fi biruitori întru adeverirea fiinþei noastre de sorginte dumnezeiascã, prin har!

Costion Nicolescu

ating umbra atoatevindecãtoare a prieteniei. Relaþia pãrinte-copil, frate-sorã, soþ-soþie, maestru-discipol, duhovnic-fiu duhovnicesc, iubit-iubitã etc. sunt împlinite numai atunci când sfârºesc în prietenie. Sigur, prietenia, ca ºi arhitectura bisericilor noastre, poate fi construitã în nenumãrate feluri geniale, dar un arhetip iconic va fi de recunoscut totdeauna în ea, acelaºi foc comunitar, de naturã inspiratã, va arde pe altarul ei, dãtãtor de viaþã vie în toate ale fiinþei tale. Fiecare tip de prietenie are pe lângã exprimãrile comune, generale, ºi manifestãri specifice, cãci infinite sunt nuanþele prieteniei, dupã cei ce se potrivesc întru ea. Ar fi mai mult de discutat despre una dintre relaþiile care ar putea fi dintre cele mai

fascinante ºi mai complexe: prietenia dintre un bãiat ºi o fatã, în parte degradatã prin precaritatea conceptualã a lumii contemporane. O aventurã existenþialã extrem de primejdioasã în acelaºi timp, pentru cã e pânditã la tot pasul de alunecãri ºi ispite. Cei puternici ºi curaþi vor cãuta, totuºi, aceasta încununare, ca pe o izbândã supremã. Dar prietenia nu þine numai de cei cu care petreci în aceastã viaþã. Te poþi simþi prieten cu cei plecaþi, prin faptele lor al cãror ecou a vãlurit armonic fiinþa ta. Vii ºi morþi ne întâlnim pe acelaºi pomelnic euharistic, nu ne desparte decât o fãrâmã (cu adevãrat!) de timp, ºi ce conteazã asta la scara eternitãþii? Conteazã enorm ºi nu conteazã deloc.

DUMNEZEU PENTRU O ZI - BRUCE ALMIGHTY -

izbucneºte cu spontaneitate copilãreascã. Dumnezeu nu Se lasã prea multã vreme cãutat, rãspunde imediat la apel, asemeni personajelor din jocurile interactive, parcã intuind cã reclamantul, oricât de pãgubit, nu-ºi va pierde prea mult timp cu cãutarea Lui. Dumnezeu este un negru bãtrân ºi sfãtos în salopetã muncitoreascã, ce freacã podelele într-o imensã clãdire pustie, aparent singurul angajat al

instituþiei de ajutor social pe care o ºi conduce. Bruce nu e prea curios sã afle misterele neverosimilului personaj ºi al lumii Sale, interesat fiind de soarta unui singur ins: el însuºi. Dumnezeu îi oferã, nici mai mult, nici mai puþin decât „job-ul Sãu”; sezonier, desigur, împreunã cu plenipotenþele, dar ºi cu exigenþele aferente: respectarea liberului arbitru ºi nedeclararea propriei identitãþi. Din acest moment, imaginaþia lui Jim Carrey combinã gaguri de slap-stick cu motive ale Vechiului Testament, desparte supa de roºii în douã cu acelaºi gest de hipnotizator de iarmaroc cu care stârneºte turbioane ce ridicã fustele femeilor de pe stradã, pãstrându-ºi infantilismul de maimuþoi mediatic, pe care nu se strãduieºte sã-l depãºeascã. Avansul rapid profesional ºi ridiculizarea adversarilor de serviciu, deturnarea stihiilor în scopul netezirii drumului propriu nu reuºesc, însã, sã-i rezolve necazurile din iubire, întrucât Puterea supremã

Elena Dulgheru

19

este inoperantã când este vorba de liberul arbitru. În acest moment, în Bruce se declanºeazã cea mai importantã turnurã, trecerea de la egolatrie ºi jocul imbecil de-a scamatorul la punerea forþelor demiurgice în slujba aproapelui. Bruce începe sã audã „voci” plângãcioase, o mulþime de cereri pe care, dacã va încerca sã le ignore, se vor stoca în milioane de fiºe, în bileþele sau, în cel mai bun caz, în mesaje electronice. „Aveþi 3.567 de rugãciuni necitite!” – afiºeazã terminalul „calculatorului divin”, dupã ce eroul încercase, în toate modurile, sã se debaraseze de ofurile temporarilor sãi supuºi. „În lumea lui Dumnezeu este foarte mult zgomot, o puzderie de credincioºi sâcâitori care nu fac decât sã se vãicãreascã ºi sã cearã mereu ceva” – constatã el. Din fericire, existã obºtescul rãspuns „Yes to all”, o ºireatã ieºire „deus ex machina”, care va declanºa o sumedenie de noi probleme, precum falimentul loteriei locale. În final, Bruce îºi dã seama cã sarcinile de guvernator mondial îl depãºesc ºi nu îl ajutã sã dobândeascã fericirea, dar, înainte de a rosti sublimul „I surrender”, formuleazã o rugãciune atât de dezinteresatã pentru fericirea iubitei sale, încât Însuºi Dumnezeu este impresionat. Filmul îi va dezamãgi pe amatorii de universuri sofisticat-paranoice, precum cel din Vanilla Sky sau Truman Show, în schimb îi va amuza pe creºtinii „liberali” ºi le va da o mânã de ajutor descurajaþilor profesori de teologie, întrucât modeleazã în termeni accesibili, joviali ºi moderni realitãþi esenþiale ºi foarte serioase, precum comunicarea om-Dumnezeu ori atributele ºi lucrãrile divine. ªi încã un pont, pentru profii de religie ce nu l-au gãsit încã: dacã astãzi cuvinte precum rugãciune ºi dogmã practic au ieºit din limbajul culturii, în schimb arsenalul lingvistic al calculatoarelor este pe buzele tuturor, aºadar limbajul cel mai potrivit pentru a vorbi azi despre Dumnezeu este cel al computerelor (fie ºi la nivelul trivial al consumatorilor de jocuri ºi chat). Iar dacã vorbitorul mânuieºte ºi afurisitul (odinioarã, la propriu) meºteºug al mimodramei, el are toate ºansele sã se facã ascultat.

MISIONARISM ÎN HAINE DE CLOWN A face comedii cu Dumnezeu nu e un lucru de ºagã. Puþini dintre maeºtrii râsului s-au încumetat la astfel de teme, poate nu atât din frica sacrilegiului (considerat tot mai adesea ceva chic), cât din intuirea unui potenþial scãzut de umor conferit de relaþia cu sacrul. A trage cu puºca în ciorile de pe Socola, a aºterne pe hârtie ori a anima în arena circului snoave cu Sfântul Petru ºi Dumnezeu este riscant chiar din punct de vedere estetic, primejdia kitschului pândind laolaltã cu cea a huliganismului ºi a bâlbâielilor, dacã nu eºti un Ion Creangã sau Rabelais ori dacã nu exersezi rafinamentele avangardei. Regizorul Tom Shadiac ºi comedianul Jim Carrey, producãtorii filmului Dumnezeu pentru o zi / Bruce Almighty nu apeleazã nici la deturnarea folclorului, nici la cea a psihanalizei pentru a se juca de-a Dumnezeu – aceste mijloace sunt prea savante, deci necomerciale pentru o comedie alertã à l’americaine, adicã democraticã, bine ritmatã ºi pe înþelesul tuturor. Cu toate acestea, comedia prezentatã de Buena Vista International ºi Universal Pictures reuºeºte sã desluºeascã, printre gaguri la limita iconoclasmului (sau puþin dincolo – dupã sensibilitatea fiecãruia la litera dogmei), relaþia universalã a omului cu Dumnezeu. Aceea adevãratã ºi clasicã, începutã cu obºteasca sfidare ºi terminatã cu îngenunchierea ºi rugãciunea: „Facã-se voia Ta!”. Aruncarea mãnuºii, lupta cu îngerul pot fi comise la fel de bine de Iacov, în scopul obþinerii binecuvântãrii divine ca ºi de un bufon, un fante de televiziune (dumnezeul nedeclarat al serilor noastre) care simte cã norocul, deci „Dumnezeu”, începe sã-i tragã clapa. Cu ajutorul scenariºtilor (Steve Koren, Mark O’Keefe ºi Steve Oedekerk) ºi uzând de arsenalul sãu pantomimic (valorificat pentru prima datã în dramã în Truman Show, pentru care a obþinut în 1999 Globul de Aur pentru cel mai bun actor), Jim Carrey îºi conduce personajul pe drumul anevoios al umanizãrii, parcurgând el însuºi, încã o datã, calea de la comedia bufã la cea dramaticã. Când reporterul trãsnit de ºtiri senzaþionale care vâneazã postul de crainic primeºte un ºut în fund de la viaþã, el se simte dintr-odatã nedreptãþit de Dumnezeu, iar protestul: „Îmi datorezi totul, de ce ai plecat în vacanþã?!”

CRONICÃ FILM

cârdãºie. Prietenia reprezintã pentru relaþia umanã ceea ce este poezia pentru exprimare: maximum maximorum! Toate relaþiile importante mântuirii noastre conþin, potenþial, mãcar o umbrã de prietenie. De aceea, oamenii tind spre ea ca împlinire întru veºnicie. De aceea, sãmânþa aceasta trebuie cultivatã cu grijã ºi gelozie apãrãtoare. Dacã Hristos a adus ºi ne-a lãsat porunca cea noua a iubirii (Ioan 13, 34), apoi urmarea ei pânã la capãt va conduce cu necesitate la prietenie. Prietenia este iubirea transfiguratã, sublimatã, paradisiacã. Ea trece falnicã ºi fãrã pas barierele artificiale: vârsta, genul (aº ezita sã folosesc cuvântul „sex”, extrem de alterat), timpul, spaþiul... Relaþiile noastre de iubire sunt împlinite numai în mãsura în care mãcar

se scad (se împuþineazã), se întãresc sau slãbesc, pot apãrea crize, uneori destul de grave, pe parcursul unei prietenii, dar pãstrezi convingerea cã tot ceea ce a fost valabil nu se pierde, nu moare, ci vom reîntâlni strãluminat ºi strãmutat în cea viaþã, trecut prin proba lãmuritoare a învierii. Dacã ceva conteazã pânã la urmã (am putea spune pânã la urma urmei) pe cerul fiinþei tale, apoi aceasta este constelaþia prietenilor, stele cu felurite strãluciri, aflate la distanþe diferite, dar toate limpezi ºi devotate. În tine, prietenia adevãratã nu se împarte, ea rãmâne mereu întreagã pentru fiecare prieten al tãu, având ceva euharistic în ea. Prietenia nu poate fi decât întru bine, asocierea întru rãu numindu-se mai degrabã

MIZA PE PRIETENIE! „De acum nu vã mai spun slugi, fiindcã sluga nu ºtie ce face stãpânul sãu; ci v-am numit prieteni, pentru cã pe toate câte le-am auzit de la Tatãl Meu Eu vi le-am fãcut cunoscute” (Ioan 15, 15). M-a obsedat întotdeauna problema prieteniei ºi aproape cã nu a fost interviu pe care sã-l iau unuia sau altuia ºi în care sã nu iscodesc, cu nedisimulat interes, asupra ei. Nu e uºor sã vorbeºti despre prietenie, aºa cum nu e uºor sã vorbeºti despre tot ceea ce se probeazã prin trãire interiorizatã ultim. Bãiet fiind, strãzi ºi parcuri cutreieram, ºi mi-aduc aminte cum prietenia determina decisiv pe „maidan” (conþinutul „conceptului” este, în cazul de faþã, atât real cât ºi simbolic, cu toate conotaþiile pozitive ºi cu toatã încãrcãtura sentimentalã care i se pot da) relaþiile noastre de copii. Curãþia vârstei ne fãcea mai disponibili, dar afinitãþile elective acþioneazã selectiv de-atunci. Pe un astfel de criteriu, se formau echipele de „uliii ºi porumbeii” ºi de „þurcã”, de „lapte gros” ºi de „hoþii ºi vardiºtii”, de „trosbal” (în nenumãrate variante) ºi de „poarca” etc. Cãci noi nu ne jucam pe calculator, nu râvneam la „Mc Donald”, ºi, Doamne, ce bine ne era!, umblam þinându-ne de dupã umeri ºi legând prieteniile pe viaþã, ca în Marea bãtãlie de la iazul mic sau ca în Tom Sawyer. Adolescenþa îngusteazã puþin aria, precizeazã criteriile ºi dã mai mare exigenþã motivaþiilor, dar aduce totodatã mai multã profunzime rãdãcinilor. În principiu, totul devine acum mai cultural, în cazurile fericite frumos încãrcat artistic. ªi constaþi cu anii, cu uºurare, cã posibilitatea marilor întâlniri existenþiale, a aflãrii în lumea înconjurãtoare de noi prieteni, nu se sfârºeºte niciodatã. ªi asta pentru cã Duhul nu-ºi opreºte niciodatã adierea – balsam. Prietenia „se leagã” ºi o legi cam totdeauna cu gândul sã te legi prin ea pe viaþã. Nicio prietenie nu se leagã cu gândul cã va fi dezlegatã. Ea este, pe cât se pare, singura relaþie care a fost feritã de orice instituþionalizare ºi nici Biserica nu s-a simþit datoare sã-i formalizeze inefabilitatea prin vreo Tainã sau vreo ierurgie. Cu timpul înveþi, adesea cu destulã suferinþã, cã, totuºi, în aceastã viaþã, prieteniile se adaugã sau

6

Foto: „Lazar”, Bosnia Herþegovina, OrthPthoto

obiºnuinþã. La nivelul superior, sufletul învaþã ºi îºi aminteºte prin observaþie (limbã, citire, scriere etc.), ºi nu numai prin obiºnuinþã. Este nivelul raþiunii ºi al gândirii logice, al muzicii, poeziei ºi elocinþei, caracteristic oamenilor. Nivelurile IV-VII corespund treptelor urcuºului duhovnicesc specific uman: purificare, iluminare, îndumnezeire. ªi dacã raþiunea este facultatea logicã a omului prin care observarea ºi analizarea datelor conduc la concluzii raþionale, animalelor nu li s-a dat aceastã capacitate, fiindcã ele nu au voinþã liberã. În schimb, ele posedã înalte reacþii instinctuale. Creatorul le-a învãþat pe animale anumite lucruri pe care oamenii de-abia ºi le însuºesc într-o viaþã. El a compensat lipsa de raþiune la animale înzestrându-le cu simþuri superioare. În acelaºi ton, glasul aniversatului zilei de 30 martie, Sfântul Ioan Scãrarul: „Nimic nu este fãrã ordine ºi scop în împãrãþia animalelor, fiecare poartã înþelepciunea Ziditorului ºi Îl mãrturiseºte. Dumnezeu a dãruit omului ºi animalelor multe însuºiri fireºti, cum ar fi mila, iubirea, sensibilitatea, cãci pânã ºi dobitoacele necuvântãtoare se tânguiesc când pierd pe vreunul de-al lor” Fãrã insinuãri zoolatre, putem compara dragostea ºi recunoºtinþa unui câine faþã de stãpânul sãu cu nerecunoºtinþa pe care unii oameni o aratã Creatorului lor? Celor dintre noi care se conduc instinctual dupã legea lui Plant „Homo homini lupus” le adresãm spre meditaþie cuvântul neobositului analist Vasile cel Sfânt: „Nu vã temeþi mai mult de fiarele sãlbatice decât de propria voastrã lipsã de credinþã”.

Au animalele suflet? pot produce sunete fiindcã au rãsuflare ºi suflet. Toate lucrurile care sunt supuse creºterii ºi descreºterii sunt vii; dar faptul cã trãiesc ºi cresc nu înseamnã neapãrat cã toate au suflete” (Filocalia Vol. I, pag. 61). În viziunea „Patriarhului cãlugãrilor singuratici”, existã patru categorii de vietãþi: primele, fiinþele îngereºti, înzestrate cu suflet ºi nemuritoare; a doua categorie sunt cele cu raþiune, suflet ºi rãsuflare – oamenii; din cea de-a treia fac parte animalele, care au rãsuflare ºi suflet; a patra categorie cuprinde plantele care au numai viaþã, lipsite de suflet, rãsuflare, raþiune sau nemurire. Pe de altã parte, aceste patru atribute presupun ideea de posesie a vieþii. ªi Mãrturisitorul de vârf al secolului al VIIlea, Sfântul Maxim, diferenþia în volumul II al Filocaliei puterile de care se împãrtãºesc plantele, animalele ºi fiinþele umane. „Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrãneºte ºi creºte; a doua, aceea a imaginaþiei ºi a instinctelor; a treia, a inteligenþei ºi a raþiunii. Plantele se împãrtãºesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele douã, iar oamenii de toate trei” (Filocalia, Vol. II, pag. 88). Într-o perspectivã psiho-teologicã, se situeazã cele ºapte niveluri ale sufletului, parafrazate din lucrarea augustinianã „Mãreþia sufletului tãu”. La nivelul primar (întâlnit la om, animale ºi plante), sufletul, puterea de viaþã a trupului care îl þine în unitate ºi armonie, susþine hrãnirea, creºterea ºi reproducerea. La nivelul al doilea (regãsit la om ºi animale), sufletul cautã orice se potriveºte cu firea trupului, are memorie, amintindu-ºi de cele trãite prin simþuri ºi ceea ce a învãþat prin

Diacon Cornel Dragoº

regulile complezenþei, însã ascund în suflet un neomenesc dispreþ. Noi lucrãm pe faþã, incomod, rostind prin gurã ce avem în suflet. Ei ne acuzã de un determinism desuet, pentru cã logica lor e lipsitã de finalitatea vieþii. Noi ne „lãudãm” chiar în aceasta, cãci ºtim cã istoria ne îndreaptã cu scop spre Marele Eshaton. Ei rostesc cu o imensã gurã Numele Omului (Pierre Manent). Noi le arãtam frontonul templului din Delfi: „Nimic peste mãsurã!”. Ei nu pot trãi fãrã tehnicã, deºi aceasta a ocupat tot drumul, împingândui în ºanþ. Noi ne încãpãþânãm sã credem cã o scrisoare manuscris mai poate

Ei ºi noi sau virtualitatea bunului creºtin Ei spun cã o viaþã ai, pe aceea s-o trãieºti. Noi spunem cã viaþa nu-i numai atât. Ei spun – Horaþiu i-a-ndemnat – „Carpe diem!”. Noi spunem cu Isus Sirah: „În tinereþile tale n-ai adunat, cum vei afla la bãtrâneþile tale?”. Ei cred cã viaþa e o junglã, coatele avându-ºi rolul lor precis. Noi spunem cã toþi au loc pe pãmânt, fãrã „ca omul sã fie lup pentru om”. Ei spun cã „din viaþã scapã cine poate”. Noi cã este un dar al cerului. Ei cred cã idealul este asigurarea unei mese bune. Noi cã ospãþul vine imediat dupã masã. Ei au uitat sã-ºi ducã mâna la frunte. ªi noi la fel, însã avem nãdejde în izbãvire. Ei împlinesc cu sfinþenie toate

emoþiona. Ei se mândresc cã au rupt-o cu trecutul. Noi de acolo ne adãpãm pentru a putea merge înainte. Ei cred cã vãd bine departe datoritã înãlþimii lor. Noi credem cã suntem „niºte pitici cocoþaþi pe umeri de giganþi”. Pentru ei, libertatea vieþii este garanþia datã de instituþii de a gusta plãcerile. Pe noi, credinþa în Hristos ne face liberi. Ei iubesc la culme orizontala. Noi proptim din rãsputeri verticala, sã nu se prãbuºeascã. Ei cred cã au dreptul la orice pentru îmbunãtãþirea vieþii. Noi nu credem în drepturile imaginare ºi încercãm sã þinem obligaþiile statuate încã din vechime. Ei anunþã emfatic cã totul e relativ. Noi avem încã mari rezerve; Mircea Cãrtãrescu traduce ironic E = mc*: „Eficienþa este magia capetelor pãtrate”. Pentru unii dintre ei, viaþa este un amuzament tonifiant, deci încearcã s-o deconstruiascã, distrându-se copios pe ciopârþirea ei. Pentru noi, lupta se dã acum în a menþine cât mai strâns ce-a mai rãmas din unitatea ei. Pentru cei mai mulþi dintre ei, a citi o carte este o muncã sisificã, preferând sticla TV-ului. Pentru cei mai mulþi dintre noi, lecturile zilnice sunt o responsabilitate asumatã conºtient. Ei cred cã nicio uºã nu le-a rãmas nedeschisã, cã au aflat totul. Noi învãþãm mereu vãzând cum nu trebuie sã fie toate. Când au eºuat, ei dau vina pe soartã. Când n-am biruit, noi gândim cã victoria nu era coaptã încã. Lor le plac drumurile lesnicioase, turnate cu asfaltul comoditãþii. Noi încã mai mergem prin colb, pentru a ne întãri picioarele. Ei încep sã vadã cã autosuficienþa nu-i mai mulþumeºte ºi privesc miraþi la cãrarea strãmoºilor, nãpãditã de iarba uitãrii. Noi îi avertizãm din timp... Ei considerã cã au credinþa în Dumnezeu, dar nu le trebuie Bisericã. Noi încercãm sã ne smerim, cãlcând tinda locaºului sfânt spre Taina pocãinþei. La moartea lui, ei spun cu un necaz nemotivat: „A ºtiut sã-ºi trãiascã viaþa!”. Noi ne rugãm pentru mântuirea sufletului lui...

Octavian Dãrmãnescu

5

ESEU

20

„Dacã spun cã existã alte fãpturi ale lui Dumnezeu, unele sunt mai puþin minunate decât sufletul, iar altele la fel ca sufletul. Sufletul unui animal, spre exemplu, este mai puþin minunat decât al omului, iar acela al unui înger este la fel de minunat; dar nimic nu este mai bun decât sufletul. ªi dacã într-un anumit moment, niciunul dintre acestea nu este mai bun, acest lucru este urmarea pãcatului sãvârºit de suflet ºi nu þine de natura sa. Totuºi, pãcatul nu-l scade pe om atât de mult încât sufletul unui animal sã fie preferat acestuia sau chiar asemuit cu acesta”. Cuvintele surprinzãtoare ale Fericitului Augustin evidenþiazã mãreþia sufletului uman în raport cu cel al necuvântãtoarelor. Dar ce fel de suflet au animalele? Rãspuns nuanþat: de la Sfinþii Pãrinþi citire. În celebrul Hexaimeron, Marele Vasile al Cezareei nota cã pãmântul nu a scos la ivealã sufletele dobitoacelor ascunse în el, ci acestea au fost chemate la existenþã în momentul în care a poruncit Dumnezeu, Cel care „þine în mâna Lui viaþa a tot ce trãieºte ºi suflarea întregii omeniri” (Iov 12, 10). Nuanþãri interesante întâlnim în lucrãrile Pãrinþilor filocalici. Sfântul Antonie cel Mare confirmã existenþa sufletului la animale: „Fiindcã anumiþi oameni lipsiþi de cucernicie îndrãznesc sã spunã cã plantele ºi legumele au suflet, voi scrie pe scurt despre aceasta pentru cãlãuzirea celui simplu. Plantele au o viaþã naturalã, dar nu au suflet. Omul este numit animal raþional pentru cã are raþiune ºi poate sã dobândeascã cunoºtinþe. Celelalte animale ºi pãsãri

GRAFFITI ORTHODOXE

treziþi din lumea superstiþiei, veselii nuntaºi au început a roºi ºi a-ºi da coate. „Acum dumneavoastrã unde mergeþi?” i-am întrebat, vrând sã pecetluiesc soarta superstiþiei acestor nuntaºi. „La Bisericã, pentru oficierea Cununiei religioase”, mi-a rãspuns ginerele. „ªi cine, mã rog, este cel care oficiazã Tainei Sfintei Cununii, nu tot un preot, un slujitor al lui Dumnezeu, al Binelui? Deci dacã preotul este cel prin mâna cãruia vi se împãrtãºeºte harul Duhului Sfânt în Taina Cununiei, oare el trebuie hulit sau cinstit? Sau nu crezi cã mâna pe care acum ai scuipat-o, în faþa Altarului o vei sãruta?”. Majoritatea nuntaºilor au înþeles gravitatea superstiþiei ºi mi-au promis cã pe viitor vor manifesta faþã de preot o atitudine deschisã ºi cucernicã. Interdicþiile pastoral-misionare impuse de vechiul regim clerului ºi chiar persecuþiile acestuia au hrãnit coºul de gunoi al inculturii, unde au crescut din belºug aceste flori de mucegai ca fleures du mal. Superstiþia, ca ºi vrãjitoria, ghicitoria, spiritismul ºi altele, este unealta prin care diavolul deformeazã adevãrul, în vederea inducerii unei stãri de incertitudine credinciosului, asemenea apei tulburate de unii braconieri pentru a prinde mai uºor peºtii.

Din temniþe spre sinaxare

21

grãitor, ºi alcãtuitã dintr-un ºir întreg de evenimente, fapte, momente cruciale, de-a dreptul existenþiale ºi determinante pentru eroii cãrþii, care, deºi s-a urmãrit acest lucru, nu au fost niciodatã victime, ci întotdeauna vor fi consemnaþi, de cãtre posteritatea ce trebuie sã fie cât mai obiectivã, drept eroii credinþei, purtãtorii Duhului Celui Dumnezeiesc în iadul lumii acesteia pãmânteºti din a doua jumãtate a secolului al XX – lea. Scriitorul ºi publicistul creºtin, Rãzvan Codrescu, atenþioneazã ºi subliniazã faptul cã „Viaþa lor meritã cunoscutã, nu pentru slava lor pãmânteascã, ci ca oamenii din zilele noastre înnegurate de atâtea rãtãciri, urmãri ale îndepãrtãrii de Dumnezeu, sã ºtie cã au existat în veacul al XX-lea asemenea aleºi care s-au ridicat la puterea de credinþã ºi de jertfã a primilor martiri creºtini”. Cu alte cuvinte, lucrarea aceasta este una de referinþã în domeniul istoriei ºi al spiritualitãþii autentice, care ar trebui sã se afle la îndemâna tuturor celor ce cred cã „Biserica este cetatea pe care nici porþile iadului nu o vor birui” ºi asta datoritã (ºi) slujitorilor ei fideli ce au apãrat-o în vremuri în care alþii au trãdat-o ºi au prãdat-o, fãcându-se, în acest fel, vrednici de a ajunge din temniþele comuniste în sinaxarele acestei Sfinte Biserici – ai cãrei fii nelaºi ºi nefãþarnici au fost pânã la sfârºitul vieþii lor pãmânteºti!

Lucrare coordonatã de Danion Vasile Editura Egumeniþa, 2008

comuniste pot fi canonizaþi. De asemenea, pot fi canonizaþi ºi cei care, dupã ani de grele pãtimiri în închisoare, au murit în libertate, trãindu-ºi însã aceastã libertate în nevoinþã ºi rugãciune. În Biserica Ortodoxã, Biserica cea adevãratã, canonizarea oficialã a unui sfânt este precedatã de aºa-numita canonizare popularã, de cinstire evlavioasã din partea poporului. Cinstire pe care Sfântul Sinod o pecetluieºte prin slujba

canonizãrii. Mare parte din textele adunate aici nu fac altceva decât sã mãrturiseascã faptul cã deja poporul îºi cinsteºte noii mucenici. ªi aºteaptã canonizarea lor. Aºteaptã intrarea lor în Sinaxare… (...) Lucrarea în sine este un complex, un tot

Stelian Gomboº

Cãrþi pe aceeaºi temã

Iatã cã de douã milenii încoace, adicã de la întemeierea credinþei creºtine, ne strãduim sã ne cinstim ºi sã ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinþei precum ºi personalitãþile marcante, universale ºi naþionale, care au amprentat istoria, veacurile ºi locurile cu activitatea, cu viaþa ºi cu învãþãturile ori scrierile lor mult folositoare! Am parcurs zilele acestea, ca într-un itinerar ºi pelerinaj duhovnicesc, cartea recent apãrutã ºi intitulatã sugestiv: „Din temniþe spre sinaxare” editatã de cãtre grupul Areopag, coordonatã de cãtre teologul ºi mãrturisitorul Danion Vasile, ºi publicatã la Editura „Egumeniþa” din Galaþi, în 2008, cu binecuvântarea Episcopului duhovnicesc Iustinian Chira al Maramureºului ºi Sãtmarului. Am citit, cu multã luare aminte, materialele semnate de cãtre Pãrinþii: Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ioan Negruþiu, Gheorghe Drãgulin, Demian Tudor, Moise de la Oaºa, Augustin de la Aiud, precum ºi cele semnate de cãtre Rãzvan Codrescu, Dan Puric ºi Danion Vasile. Dupã cum citim, observãm ºi constatãm, volumul de faþã este tipãrit întru pomenirea sfinþilor din închisorile comuniste. Rostul sãu este de a atrage atenþia creºtinilor români despre valoarea jertfei înaintaºilor lor. Textele sunt variate, de la conferinþe ºi predici pânã la poezii ºi rugãciuni cãtre noii mãrturisitori. Nu toþi cei care au trecut prin închisori sunt sfinþi, dar toþi cei care au murit pentru Hristos în închisorile

RECENZIE CARTE

Pr. Nicolae Napoleon Dabu

împreunã cu mirii, de Taina Sfintei Cununii. Revoltat ºi totodatã atins în demnitatea preoþeascã, dar ºi personalã, mã apropii de adunarea nuntaºilor ºi îi întreb de ce s-au oprit ºi au fãcut astfel de gesturi. Naºul, un tip mai dezgheþat la limbã, luând cuvântul mi-a spus cã preotul aduce ghinion, iar pentru a anula aceste afecte ale întâlnirii cu el, trebuie sã faci anumite gesturi. Atunci am întrebat nuntaºii, pe un ton mai glumeþ, care sã ascundã amãrãciunea ce mã cuprinsese: „Al cãrui slujitor este preotul, al diavolului sau al lui Dumnezeu?”. Bineînþeles cã rãspunsul a fost cel adevãrat, cel pe care-l doream: „Al lui Dumnezeu”. „Bine, atunci, dacã preotul este slujitorul lui Dumnezeu, Dumnezeu ce reprezintã, Binele sau Rãul, bunãtatea sau rãutatea?”. Urmãream cu înverºunare sã ajung la concluzia silogisticã, nu pentru satisfacerea orgoliului personal, ci pentru a-mi împlini o datorie misionarã. ªi de data aceasta rãspunsul a venit conform adevãrului: „Dumnezeu este binele”. „Deci, am spus eu plin de mulþumire, preotul este slujitorul Binelui, dupã spusele dumneavoastrã. Aºadar dacã este slujitorul Binelui, atunci domniile voastre de ce îl consideraþi unealta rãului, exponent al ghinionului?”. Uimiþi de concluzia trasã ºi

Preotul ºi ghinionul ªi El a dat pe unii apostoli, pe alþii prooroci, pe alþii evangheliºti, pe alþii pãstori ºi învãþãtori, spre desãvârºirea sfinþilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos (Efeseni 2, 19-20 ) Dintre tentaculele inculturii, superstiþia pare sã prindã cu ventuzele ei multe din sufletele românilor. Mass-media nu conteneºte sã prezinte ca formatori de opinie indivizi pentru care superstiþia ocupã un loc de frunte în panteonul diverselor practici, ticuri verbale ºi obiceiuri din ce în ce mai bizare. Recent, am urmãrit un reportaj despre o ierarhie a superstiþiilor la români, în urma cãruia pe primele locuri se situau „numãrul 13”, „pisica neagrã” ºi „popa”. Cu siguranþã cã la fel de nocive sunt toate superstiþiile, însã cea legatã de ghinionul adus de „tãierea drumului de popã” sau „întâlnirea cu popa” sfideazã orice logicã. M-am întrebat de ce preotul este identificat cu ghinionul? Curios din fire în privinþa atitudinii superstiþioºilor, am întrebat pe ici, pe colo, pentru a mã edifica în ceea ce priveºte cauza sau cauzele acestei asocieri nefireºti. În primul rând, mi s-a rãspuns cã preotul este slujitorul îmbrãcat în negru, iar negrul este simbolul morþii, al întunericului, chiar al Iadului. Pentru alþii, preotul este vestitorul morþii, cãci el intrã în casa unui credincios suferind pentru a-l împãrtãºi, pentru ca, în concepþia acestora, bolnavul sã-ºi dea obºtescul sfârºit. Pentru a demonstra contrariul, dar ºi pentru a scoate în evidenþã caracterul generalizat al superstiþiei, am sã istorisesc o întâmplare, al cãrei subiect „ghinionist” am fost. Era o zi frumoasã de sâmbãtã, prin jurul prânzului. Terminasem la Sfânta Bisericã oficierea celor douã parastase din acea zi ºi mã îndreptam gânditor spre casã. Era forfotã mare pe strãzile Piteºtiului. Ajungând în faþa „librãriei Eminescu”, vãd o mulþime de oameni ordonatã care se opreºte la vederea mea. Adus cu picioarele pe pãmânt din lumea gândurilor, constat cã era o nuntã. Nu mare mi-a fost mirarea sã observ gesturile ºi scãlãmbãielile unor oameni care, dupã participarea la cãsãtoria civilã a cuplului, se îndreptau spre Sfântul Altar pentru a se bucura,

4

22

numele de San Pietro in Carcere (Sf. Petru din Carcerã). Petru este condamnat la moarte ºi executat prin rãstignire cu capul în jos (la cererea lui, considerându-se nevrednic de a muri asemenea Mântuitorului), în jurul anului 64 d. Hr., lângã fostul Circ al lui Caligula ºi Nero, în afara zidurilor Romei, pe terenul numit Agger Vaticano ºi îngropat în apropierea Circului, în cimitirul-necropolã al sãracilor. Istoricul Eusebius de Caesarea (260339 d. Hr.) menþioneazã relatãrile diaconului roman Gaius din jurul anului 200 d. Hr., care a susþine cã ar ºtii unde se gãseºte mormântul lui Petru. Acolo s-ar gãsi o inscripþie, pe care stau scrise numele lui Iisus ºi al lui Petru. În jurul anului 160 d. Hr., comunitatea creºtinã

Frescã de Ciprian Istrate, Piatra Neamþ

din Roma ridicã pe acel loc un prim monument. Pe baza informaþiilor lui Eusebius de Caesarea ºi a monumentului existent, împãratul Constantin cel Mare (306-337) dezgroapã rãmãºiþele pãmânteºti ºi le reaºazã în acelaºi loc, acoperind totodatã mormântul cu un monument prevãzut cu o niºã cu marmurã (Tropaion). Pe Tropaionul constantinian, pãstrat pânã în zilele de azi, stã inscripþia prescurtatã (în limba greacã): Petr ene (Petros enestin = Petru se gãseºte înãuntru). În anul 324 d. Hr., Constantin cel Mare ordonã nivelarea dealului Agger Vaticano, rambleerea pãrþilor supraterane ale vechiului cimitir, îndepãrtarea cavourilor din vechea necropolã (care depãºeau nivelul zero al terenului) ºi construcþia unei basilici dedicate lui Petru, pãstrând monumentul Tropaion ca axã a altarului. Papa Pius XII dispune, în anul 1939,

Bogdan Mateciuc

efectuarea unor sãpãturi arheologice sub Domul San Pietro din Roma, spre a afla dacã mormântul ºi osemintele aparþin într-adevãr lui Petru. Cercetãrile au avut loc între anii 1940-49. Analiza antropologicã a scheletului a indicat lipsa oaselor de la genunchi în jos, ceea ce, dupã unii, ar putea fi un indiciu cã scheletul ar aparþine lui Petru, în ipoteza cã ar fi fost rãstignit cu picioarele în sus, iar la coborârea de pe cruce picioarele ar fi fost retezate de la genunchi. Împotriva acestei ipoteze stau 2 argumente: a) nu s-au gãsit urme de strãpungere ale mâinilor cu piroane; b) reconstituirea nu aratã cã ar fi vorba de un bãtrân de 60-70 ani, cu o staturã impunãtoare (cum se spune cã ar fi fost Petru). Craniul lui Petru, împreunã cu presupusul craniu al lui Pavel, au fost duse ºi pãstrate (pânã în ziua de azi) în cutia-osuar de sub altarul din basilica San Giovanni din Laterano, Roma. În sec. 16, vechea basilicã Sf. Petru a lui Constantin cel Mare a fost demolatã, spre a face loc actualului Dom San Pietro. În basilica San Pietro in Vincoli (Sf. Petru în lanþuri) din Roma se pãstreazã în tabernacolul de sub altar presupusele lanþuri cu care Petru ar fi fost legat în închisoarea din Ierusalim, precum ºi lanþurile din Carcera Mamertinica. Lanþurile din Ierusalim ar fi fost aduse la Roma de cãtre Eudoxia, fiica împãratului Theodosius (379-395), soþia co-împãratului Valentianus II (383-392), în urma unui pelerinaj la Ierusalim. Lanþurile din Carcera Mamertinica ar fi fost descoperite la începutul sec. 2 de cãtre temnicerul roman Quirinus de Neuss. Conform Legendei Aurea de Jacobus dr[RTF annotation: }Nu e cumva “de”? Voragine, publicatã în secolul 13, în preajma capelei Quo vadis, Domine? din Roma de pe Via Appia, Petru l-ar fi revãzut ultima datã pe Iisus, în momentul în care voia sã fugã din Roma, spre a scãpa de martiriu. Petru l-ar fi întrebat pe Iisus: „Quo vadis, Domine?” (Încotro mergi, Doamne?), iar Iisus i-ar fi rãspuns: „Vado Romam venio iterum crucifigi“ (Am venit la Roma, spre a fi din nou rãstignit). Ruºinat de observaþia lui Iisus, Petru s-ar fi reîntors la Roma, primind martiriul.

Biografiile Sfinþilor Apostoli 2. Petru

Pescar din Betsaida, frate mai mic al apostolului Andrei, Petru a fost unul dintre întemeietorii primei comunitãþi creºtine din Ierusalim (împreunã cu apostolii Iacob cel Bãtrân ºi Ioan). Iniþial, a fost de pãrere ca numai evreii trebuie convertiþi la credinþa în Iisus, pe aceastã temã ºi pe alte câteva având controverse cu apostolul Pavel. Pavel a susþinut ideea universalitãþii noii credinþe, a necesitãþii rãspândirii acesteia ºi la alte popoare, nu numai la evrei. În urma sinodului ºinut la Ierusalim, apostolii decid cã vestea despre Iisus Hristos trebuie dusã tuturor popoarelor. Dupã decapitarea apostolului Iacob cel Bãtrân în anul 44 d. Hr. de cãtre regele Agripa I (40-44 d. Hr.), este arestat ºi Petru, dupã revenirea sa la Ierusalim. Este þinut în lanþuri, între alþi doi deþinuþi, dar eliberat în mod minunat de cãtre un înger (Faptele Apostolilor 12). Dupã ce Iacob cel Tânãr devine conducãtorul comunitãþii din Ierusalim, Petru face o cãlãtorie în Antiohia (Turcia), dupã care i se pierde urma pentru o vreme. Ajuns la Roma în jurul anului 57 d. Hr., Petru devine conducãtorul comunitãþii creºtine din Roma, unde îl reîntâlneºte pe Pavel. Tradiþia vorbeºte despre o întâlnire publicã dintre Petru ºi Pavel ºi vrãjitorul Simon Magul (menþionat în Noul Testament ca încercând sã cumpere cu bani harul Duhului Sfânt), ocazie cu care Simon încearcã sã atragã mulþimile de partea sa, zburând (levitând). Petru ºi Pavel se roagã, iar Simon se prãbuºeºte la pãmânt, ceea ce duce la arestarea celor doi Apostoli de cãtre împãratul Nero. Potrivit unei alte relatãri, Petru ºi Pavel ar fi fost arestaþi în timpul represiunilor anticreºtine declanºate de Nero dupã incendierea Romei în anul 64 d. Hr. Sunt þinuþi închiºi în Carcera Mamertinica, între Capitoliu ºi Forumul Roman. Carcera consta din 2 celule suprapuse: o celulã superioarã (închisoarea Romei) ºi o celulã inferioarã (cea mai veche camerã din Roma, numitã din anul 300 î. Hr. Tullianum). Mai târziu, capela amenajatã în Tullianum a primit

BIOGRAFIILE SFINÞILOR APOSTOLI

Editorial

C

C

D

ragii mei, am atâtea sã vã spun. Vã mãrturisesc cã aº fi vrut sã scriu aici despre impactul primului numãr al revistei „OrthoGraffiti”, despre tinerii care mi-au scris pe email, despre frumoasa trudã de a alege articole interesante ºi atractive; aº fi scris despre internet ori pasiuni tinereºti, despre muzicã sau modã. În fiecare zi altã temã îmi stãruia în minte. Venind însã vremea sã scriu efectiv editorialul de faþã, am înþeles cã toate acestea le putem povesti altã datã, acum însã e vremea colindelor ºi nicio altã temã nu poate fi de aºa mare actualitate. Aºadar, hai sã vedem ce-i colindatul! olindatul e un obicei anterior apariþiei creºtinismului. Se pare cã obiceiul colindatului este derivat din vechea tradiþie de celebrare a Calendelor, sãrbãtorile romane închinate soarelui. Pentru creºtini, însã, colindatul e strâns legat de Naºterea Domnului, deºi avem colinde ºi la alte praznice. Colindatul e un ritual format din cântece (colinde) ºi, prin unele zone de la noi, din scurte dansuri ceremoniale. Colindãtorii vestesc bucuria cã ni s-a nãscut Mântuitor. olindul e o mãrturie, dar ºi o reactualizare, o rememorare a acelui timp ºi spaþiu sacru punctat de întruparea Fiului lui Dumnezeu. Scriptura ne spune cã îngerii se adreseazã pãstorilor prin cuvintele: „Nu vã temeþi, cãci, iatã, vã binevestesc vouã bucurie mare, care va fi pentru tot poporul… Cã vi s-a nãscut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 10-11). Mulþime de oaste cereascã lãuda pe Domnul ºi zicea: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire!” (Luca 2, 14). Acesta este, aºadar, primul colind creºtin, colind venit direct din cer. Mai apoi au colindat cu bucurie mare pãstorii care, spune Scriptura, slãveau ºi lãudau pe Dumnezeu, pentru toate câte auziserã ºi vãzuserã (cf. Luca 2, 20). Colindul s-a nãscut deci din dorinþa noastrã de a ne Christmas, Graffiti by Conrado

Laurenþiu Dumitru

asemãna cu pãstorii din Betleemul Iudeii de odinioarã, dar ºi cu îngerii, ei fiind primii martori ºi vestitori (din greacã – anghelos) ai marelui eveniment ce a punctat istoria lumii.

cu tãrie cã în realitate nu colindãm singuri, ci încã Cºiredacum printre colindãtorii noºtri se amestecã neºtiut ºi mulþimea de oaste cereascã. Ce e mai frumos decât a colinda împreunã cu îngerii?

3

2

Cãrþile pe care le cauþi!

aceastã datã, Adalric era prea slãbit pentru a se împotrivi fiicei sale ºi cu lacrimi a primit dragostea ei. Într-adevãr, Odilia îºi iertase nemilosul tatã, care voise sã îi ia viaþa ºi o lipsise nu doar de moºtenirea ei, ci de însãºi dragostea pãrinteascã, atât de necesarã unui copil. Iar pentru aceastã iertare a sfintei, Adalric a hotãrât sã-i dãruiascã moºia lui din Hohenburg, unde se afla un vechi oraº roman pãrãsit. Pe ruinele lui, Odilia urma sã întemeieze o mãnãstire de maici.

Mormântul Sfintei Odilia

Astfel, în anul 690 d. H., Sfânta a întemeiat la Hohenburg, pe vârful unei stânci abrupte, faimoasa sa mãnãstire, care avea sã-i poarte mai târziu numele (Odilienberg în germanã, Mont Sainte-Odile în francezã, adicã muntele Sfintei Odilia). Atrase de sfinþenia ºi bunãtatea Odiliei, multe tinere femei s-au însufleþit de dorinþa de a se face mirese ale lui Hristos, urmându-i în viaþa cãlugãreascã. Astfel, în scurtã vreme, mãnãstirea numãra 130 de maici, având-o pe Odilia ca stareþã ºi trãind dupã rânduiala Sfântului Benedict. Sfânta dobândise darul facerii de minuni ºi mulþi oameni veneau pentru a se tãmãdui de neputinþele lor. Cei bolnavi ºi bãtrâni nu

Ierodiacon Grigorie Benea

23

puteau însã urca pe vârful stâncii ºi, de aceea, în urma unei vedenii în care i s-a arãtat Sfântul Ioan Botezãtorul, Odilia a hotãrât sã construiascã o nouã mãnãstire la poalele muntelui. A numit aceastã mãnãstire Niedermünster (= mãnãstirea de jos) ºi a închinat-o Sfântului Martin, întemeind în ea ºi o bolniþã (un azil) pentru bãtrâni ºi bolnavi. În aceastã „mãnãstire de jos”, în ziua de 13 decembrie a anului 720, avea sã-ºi dea Odilia sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Cãruia îi slujise încã din pruncie. Viaþa sfintei ne povesteºte cã ucenicele ei, pentru care Odilia fusese o adevãratã mamã, au început sã plângã nemângâiate lângã trupul ei. ªi Sfânta, pentru a-ºi liniºti fiicele, a înviat înaintea lor, certându-le pentru cã plângeau ºi spunându-le cã în clipa morþii ei, Sfânta Lucia (care se sãrbãtorea în acea zi) venise ºi îi dusese sufletul în bucuria cea negrãitã a Raiului. Din aceastã pricinã, le-a spus Odilia, se cuvenea ca ele sã se bucure, ºi nu sã plângã cu amar. Apoi, Sfânta s-a împãrtãºit încã o datã cu Trupul ºi Sângele Mântuitorului ºi a adormit cu pace în somnul cel de veci. Trupul ei a fost aºezat în biserica mãnãstirii din Odilienberg ºi la mormântul sfintei (care se pãstreazã pânã astãzi) au început sã vinã mulþimi de oameni, cãutând dezlegare de durerile lor. Mai ales, Odilia este cinstitã ca vindecãtoare a bolilor de ochi, ca una care s-a nãscut ea însãºi oarbã, multe minuni având loc atât la moaºtele Sfintei, cât ºi la izvorul ei, aflat în apropiere de mãnãstire. Din aceastã pricinã, pânã azi, Sfânta Odilia este zugrãvitã în icoane þinând o carte pe care se aflã doi ochi (în mod asemãnãtor, în Rãsãrit, Sfânta Paraschiva Romana þine ºi ea în mânã o tãviþã cu doi ochi ºi este ajutãtoare pentru astfel de boli). Dupã moartea Sfintei, mãnãstirea ei a ajuns cel mai mare centru de pelerinaj din întreaga Alsacie, Odilienberg fiind socotit pe bunã dreptate „Sfântul Munte al Alsaciei”, iar Sfânta Odilia ocrotitoarea pãmântului Alsaciei înaintea lui Dumnezeu. Pentru rugãciunile Sfintei Maicii noastre Odilia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne pe noi!

Viaþa Sfintei Odilia, ocrotitoarea Alsaciei Alsacia, situatã la graniþa de rãsãrit a Franþei, este, alãturi de Lorena, una din provinciile franceze în care se vorbeºte în mod tradiþional limba germanã. Din acest motiv, aproape toate oraºele ºi satele poartã nume de origine germanã. Capitala Alsaciei este oraºul Strasbourg. Din punct de vedere istoric, dupã cãderea Imperiului Roman din Apus, Alsacia a fost ocupatã ºi locuitã de triburi germane, numite alemani. Într-o astfel de familie de alemani alsacieni s-a nãscut, în jurul anului 660 d. H., ºi Sfânta Odilia. Tatãl ei, pe nume Adalric, era chiar ducele Alsaciei, om aspru ºi crud, în timp ce mama sa, Berswinda, era o femeie foarte credincioasã. Când mama sfintei a rãmas însãrcinatã, familia ei aºtepta deja de multã vreme un copil, iar tatãl voia neapãrat un bãiat. Vãzând însã cã nou-nãscutul era o fetiþã, Adalric a rãmas foarte dezamãgit. Dezamãgirea s-a transformat repede în mânie, când a aflat cã fetiþa s-a nãscut oarbã. În nebunia lui, tatãl a poruncit ca prunca sã fie omorâtã, însã mama Odiliei a reuºit sã-ºi scape fiica, trimiþând-o pe ascuns la o mãnãstire de maici (numitã Palma). În aceastã mãnãstire, ºi-a petrecut Sfânta anii copilãriei, deprinzând credinþa în Hristos. Când avea 12 ani, s-a întâmplat sã treacã prin acele locuri Sfântul Erhard, irlandez de neam, care era episcop de Regensburg (în Germania). Sfântul Erhard a botezat-o pe tânãra copilã, ºi la ungerea cu Sfântul Mir, Odilia ºi-a recãpãtat prin minune vederea. Gândindu-se cã însãnãtoºirea ei avea sã potoleascã rãutatea tatãlui, Sfânta s-a întors acasã. Însã vãzându-ºi fata pe care o credea moartã de mult, Adalric s-a aprins mai rãu de mânie ºi Odilia a fost nevoitã sã fugã din nou. De aceastã datã, s-a ascuns într-o peºterã din apropiere de Freiburg (peºtera se pãstreazã pânã azi), începând sã ducã o viaþã asprã de rugãciune ºi post. ªi pentru rugãciunile tinerei fete, Dumnezeu a îngãduit ca tatãl ei sã se îmbolnãveascã de o boalã grea, voind sã-l aducã prin aceasta la pocãinþã. Auzind despre boala lui, Sfânta a hotãrât sã meargã din nou acasã pentru a încerca sã se împace cu tatãl ei ºi pentru a-l îngriji în ultimele lui zile. De

SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS

Lansatã pe 8 noiembrie a.c. în cadrul Târgului Naþional de Carte ºi Revistã Religioasã de la Sibiu, revista noastrã a primit Diplomã de Excelenþã pe care o dedicãm cititorilor noºtri. Redacþia

GRUPAREA REVISTEI Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu, Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu, Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea, Flory Stoica, Cristian ªerban, Raluca Toderel, Danion Vasile, CiprianVoicilã. Fotografia coperþii: Edward Dullard, A WINTERS NIGHT, KILKENNY, IRELAND

Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite. Articolele publicate în „OrthoGraffiti” nu pot fi preluate decât cu acordul nostru scris.

PROGRAM: ZIUA 1 (luni, 22 decembrie) 06.00 - Plecare din România seara - Sosire în Viena: pauzã de ~1H 00 ZIUA 2 (marþi, 23 decembrie) 15.00 - Cazarea la hotel, Paris 18.00 - Cartierul Défense: vizitã pe jos 20.00 - Opþional, croazierã pe Sena (Bateaux Mouches) 21.15 - Retur hotel ZIUA 3 (miercuri, 24 decembrie) 08.00 - Versailles (situat la 25 km de Paris): transfer cu autocarul & vizitã liberã (Castelul. Grãdinile. Trianon) 15.00 - Centru comercial 19.00 - Cartierul Latin: seara de Crãciun la Biserica Ortodoxã / plimbare liberã în cartier (Panteon, Sorbona) ZIUA 4 (joi, 25 decembrie) 09.00 - Catedrala rusã Alexandru NEVSKI: Sf. Liturghie / plimbare pe Champs - Elysées 14.00 - Circuit pe jos: Pl. de la Concorde - Opera Garnier - Pl. Vendôme 18.00 - Cartierul Montmartre: transfer & vizitã pe jos (Sacré Cour, Pl. de Tertre) 21.00 - Întâlnire cu autocarul, retur hotel ZIUA 5 (vineri, 26 decembrie) 09.00 - Turnul Eiffel 15.00 - Louvre: vizitã liberã 16.00 - Circuit pe jos: Biserica Notre Dame - Les Halles 21.00 - Întâlnire cu autocarul, retur hotel ZIUA 6 (sâmbãtã, 27 decembrie) 07.00 - Plecarea de la hotel 15.00 - Sosire Strasbourg: vizitã liberã 19.00 - Plecare din Strasbourg ZIUA 7 (duminicã, 28 decembrie) seara - Sosirea în România.

„Credinþa ortodoxã nu este strãinã poporului francez. Ea este credinþa lui, mãrturisitã aici, în Franþa, din vechime, de cãtre strãmoºii lui; este credinþa pãrinþilor lui“ (Sf. Ioan Maximovici)

CRÃCIUN la PARIS EÞ PR IAL EC

SP 175 o eur

PREÞUL pentru primul grup înscris dintr-o unitate de învãþãmânt: 175 euro / pers. (grup: 48 pers.) PREÞ standard: 250 euro / pers. PREÞUL CUPRINDE: transport autocar, cazare 4 nopþi în camere triple la hotel „Formule 1”, ghid SUPLIMENT CAZARE în DUBLÃ: 40 euro / fiecare din cele 2 persoane / sejur SAU 80 euro / camera / sejur PREÞUL NU CUPRINDE: masa, intrarea la muzee & croaziera pe Sena, asigurarea medicalã.

Agenþia de turism MIRIAM TURISM Covasna, str. Borvizului nr. 8, jud. Covasna, Tel. 0267.341757 si 0723.645.180 www.miriamturism.ro, Email: [email protected] Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L. ISSN 1844 - 9867 Adresa de corespondenþã: Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº Pentru abonamente 0745 072 546 [email protected] www.orthograffiti.ro Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini www.laurentiudumitru.ro Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Redactor/Corector: Raluca Toderel, Consilier editorial: Radu Hagiu Tipar: S.C. Tiparg SA

Revistã de lifestyle orthodox ● Anul I ● Nr. 2 / decembrie 2008 ● Preþ: 4 lei

„Dacã tinereþea ar ºti ºi bãtrâneþea ar putea…” (Pr. Arsenie de la Techirghiol)